2,136 matches
-
pentru a încerca să se identifice speciile potențial rezervoare ale virusurilor Ebola și Marburg. Virusurile au fost cercetate inițial prin izolare, apoi prin tehnici de biologie moleculară. În total, printre aproape 7.000 de vertebrate (mamifere, mai ales rozătoare, păsări, reptile, amfibieni) și 30.000 de nevertebrate (artropode) analizate în regiunile epidemice pentru determinarea rezervorul natural al fiolovirusurilor, au fost detectate numai secvențe nucleotidice de ebolavirus Zair în organele a șase rozătoare ("Mus musculus" și "Praomys" sp.) și a unui chițcan
Boala virală Ebola () [Corola-website/Science/332525_a_333854]
-
pădure ("Sylvisorex ollula") colectate în Republica Centrafricană în 1999. Din păcate, aceste rezultate nu au fost confirmate și nici o concluzie nu a putut fi trasă. În mod similar, numeroase inoculări experimentale cu virusul Ebola au fost încercate pe rozătoare, lilieci, păsări, reptile, moluște, artropode și plante, dar toate au eșuat. Cu toate acestea, unii lilieci aparținând genurilor "Epomophorus" și "Tadarida" au dezvoltat o viremie tranzitorie de circa 4 săptămâni, dar din nou fără dovezi concludente asupra rolului liliecilor ca gazde naturale ale
Boala virală Ebola () [Corola-website/Science/332525_a_333854]
-
galerii. Spre deosebire de alte insectivore, erinaceidele hibernează în sezonul rece; atunci, bătăile inimii scad de la 188/minut la numai 21/minut. Trăiesc prin păduri, tufișuri, parcuri urbane, stepe și deșert. Se hrănesc mai ales cu insecte, râme, moluște (melci, limacși) , broaște, reptile (șopârle, șerpi), uneori pui și ouă ale păsărilor care cuibăresc pe sol (prepelițe și fazani), șoareci, vătui, hoituri, ocazional - jir, ghindă, păstăi, prune, mere. În genere, sunt animale folositoare. Sunt răspîndite în Africa, Europa și Asia, spre nord până la limita
Erinaceide () [Corola-website/Science/332717_a_334046]
-
Dendrocopos leucotos"), muscar ("Ficedula parva"), muscar-gulerat ("Ficedula albicollis"), huhurez mare ("Strix uralensis") sau cocoșul de munte ("Tetrao urogallus"); specii de păsări aflate la baza desemnării în anul 2007 a sitului Frumoasa (130.980 ha) ca arie de protecție specială avifaunistică. Reptile și amfibieni: vipera cu corn ("Vipera ammodytes"), vipera comună ("Vipera berus"), șarpele de alun ("Coronella austriaca"), șarpele de apă ("Natrix tessellata "), șarpele orb ("Anguis fragilis"), șarpele lui Esculap ("Elaphe longissima"), șopârla de ziduri ("Podarcis muralis"), șopârla de câmp ("Lacerta agilis
Frumoasa (sit SCI) () [Corola-website/Science/332829_a_334158]
-
deosebește clar de larva hexacantă. În interiorul larvei se găsește o mare masă de celule glandulare mari, a căror secreție dizolvă țesuturile diferitelor organe ale gazdei, în care larva pătrunde. Adulții parazitează în intestinul sau celomul (cavitatea corpului) peștilor, excepțional la reptile (chelonieni). Gazda intermediară este un nevertebrat. Subclasa Cestodari cuprinde două ordine: amfilinide și girocotile (girocotilide). Cestodarii au o mărime mică sau mijlocie (3-38 cm), sub formă de frunză sau uneori alungite ca o panglică. Corpul este unitar, nesegmentat (constituit dintr-
Cestodari () [Corola-website/Science/333541_a_334870]
-
cu 2 gazde intermediare. Primele gazdele intermediare sunt necunoscute, larvele sunt găsite în peștii teleosteeni marini (probabil a doua gazdă intermediară sau gazdă paratenică). Parazitează în intestin, majoritatea la peștii selacieni marini, unele la peștii dulcicoli sau la amfibieni și reptile. "Pedibothrium longispine" și "Anthobothrium cornucopia" sunt parazite în intestin la selacieni. În acest ordin sunt incluse 60 genuri și circa 800 de specii descrise, repartizate în 7 familii (Cathetocephalidae, Disculicipitidae, Prosobothriidae, Dioecotaeniidae, Onchobothriidae, Phyllobothriidae și Chimaerocestidae).
Tetrafilide () [Corola-website/Science/333614_a_334943]
-
cel mai adesea un pește. Numai în mod excepțional speciile acestui ordin parazitează la o singură gazdă (deci fără gazdă intermediară). Acest ordin cuprinde circa 280 specii parazite la animalele vertebrate din toate clasele: pești osoși (marini și dulcicoli), amfibieni, reptile, păsări și mamifere, inclusiv la om . Speciile mai importante sunt: "Diphyllobothrium latum" (botriocefal), "Ligula intestinalis", "Caryophyllaeus mutabilis", "Schistocephalus solidus", "Spirometra erinacea euopaei", "Bothriocephalus" sp., "Eubothrium" sp., "Triaenophorus" sp. Sistematica ordinului este controversată. Tradițional se recunosc 6 familii în cadrul acestui ordin
Pseudofilide () [Corola-website/Science/333623_a_334952]
-
stejar și carpen, păduri relictare, păduri relictare pe substrat calcaros, tufărișuri alpine și boreale, pajiști panonice și boreale, pajiști panonice de stâncării, pajiști calcifile alpine și subalpine, grohotișuri calcaroase) care adăpostesc o gamă floristică diversificată și faună sălbatică (mamifere, păsări, reptile, amfibieni, pești, insecte) caracteristică Apusenilor. La baza desemnării sitului se află câteva specii de păsări enumerate în anexa I-a a "Directivei Consiliului European" 147/ CE din 30 noiembrie 2009 și "Directiva 79/409/CEE" din 2 aprilie 1979 (privind
Munții Trascăului (sit SPA) () [Corola-website/Science/333640_a_334969]
-
Tilio-Acerion" pe versanți abrupți, grohotișuri și ravene; Versanți stâncoși cu vegetație chasmofitică pe roci calcaroase) ce adăpostesc o gamă diversă de floră și faună specifică lanțului carpatic de curbură. La baza desemnării sitului se află mai multe specii faunistice (mamifere, reptile, amfibieni, insecte) enumerate în anexa I-a a "Directivei Consiliului European" 92/43/ CE din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică) sau aflate pe lista roșie a IUCN; printre care: urs
Cheile Doftanei () [Corola-website/Science/333661_a_334990]
-
limba-cucului"), grâușor (untișor) și iarba de baltă. Pot fi întîlniți reprezentanți atât ai faunei din Carpați, cât și Balcani sau Asia. Au fost fixate 225 de specii de animale vertebrate (43 specii de mamifere, 145 specii de păsări, 7 specii reptile și 10 specii de amfibii) și 1178 de specii nevertebrate. Dintre cele vertebrate, 55 de tipuri sînt rare, iar 43 foarte rare. În păduri se întîlnesc: cerbul comun, cerbul lopătar, cerbul roșu, căprioara, mistrețul, bursucul, pisica sălbatică, jderul, acvila de
Codru (masiv forestier din Republica Moldova) () [Corola-website/Science/333700_a_335029]
-
rară. Aria protejată dispune de trei tipuri de habitate naturale de interes comunitar; astfel: "Păduri de stejar cu carpen de tip Galio-Carpinetum"; "Mlaștini calcaroase cu Cladium mariscus" și "Mlaștini alcaline". La baza desemnării sitului se află câteva specii faunistice (mamifere, reptile, amfibieni, insecte) enumerate în anexa I-a a "Directivei Consiliului European" 92/43/ CE din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică) sau aflate pe lista roșie a IUCN; printre care: mistreț
Făgetul Clujului - Valea Morii () [Corola-website/Science/333752_a_335081]
-
calcaroase, turboase sau argiloase; Râuri cu maluri nămoloase cu vegetație de "Chenopodion rubri" și "Bidention"; Lacuri eutrofe naturale cu vegetație de tip "Magnopotamion" sau "Hydrocharition" și Lacuri distrofe și iazuri. La baza desemnării sitului se află câteva specii faunistice (mamifere, reptile, amfibieni, pești, insecte) enumerate în anexa I-a a "Directivei Consiliului European" 92/43/ CE din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică) sau aflate pe lista roșie a IUCN Mamifere: cerb
Râul Tur (sit SCI) () [Corola-website/Science/333814_a_335143]
-
dasycneme"), liliacul cu urechi mari ("Myotis bechsteini"), liliacul cu urechi late ("Barbastella barbastellus"), liliacul comun ("Myotis myotis"), liliacul cărămiziu ("Myotis emarginatus"), liliacul cu urechi de șoarece ("Myotis blythii"), liliac mare cu potcoavă ("Rhinolophus ferrumequinum"), liliac mic cu potcoavă ("Rhinolophus hipposideros"); Reptile și amfibieni: șarpele lui Esculap ("Elaphe longissima"), șarpele orb ("Anguis fragilis"), șarpele de alun ("Coronella austriaca"), viperă ("Vipera berus"), șopârlă de câmp ("Lacerta agilis"), gușter ("Lacerta viridis"), țestoasa de baltă ("Emys orbicularis"), buhaiul de baltă cu burtă roșie ("Bombina bombina
Râul Tur (sit SCI) () [Corola-website/Science/333814_a_335143]
-
Pajiști de altitudine joasă"; "Lacuri eutrofe naturale cu vegetație tip" Magnopotamion "sau" Hydrocharition; "Râuri cu maluri nămoloase cu vegetație de" Chenopodion rubri "și" Bidention și "Lacuri distrofe și iazuri". La baza desemnării sitului se află mai multe specii faunistice (mamifere, reptile, amfibieni, pești, insecte) și floristice (arbori, arbusti, ierburi, flori) enumerate în anexa I-a a "Directivei Consiliului European" 92/43/ CE din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică) sau aflate pe
Lunca Mureșului Inferior (sit SCI) () [Corola-website/Science/333862_a_335191]
-
leucorodia"), viespar ("Pernis apivorus"), bătăuș ("Philomachus pugnax"), ciocănitoarea verzuie ("Picus canus"), cormoran mic ("Phalacrocorax pygmeus"), cormoran mare ("Phalacrocorax carbo"), ciocântors ("Recurvirostra avosetta"), lăstun de mal ("Riparia riparia"), chiră de baltă ("Sterna hirundo"), pitulice ("Sylvia nisoria"), fluierar de mlaștină ("Tringa glareola"). Reptile și amfibieni: șarpele orb ("Anguis fragilis"), șarpele de apă ("Natrix tessellata"), șarpele de casă ("Natrix natrix"), șopârlă de câmp ("Lacerta agilis"), țestoasa de baltă ("Emys orbicularis"), buhaiul de baltă cu burtă roșie ("Bombina bombina"), tritonul cu creastă ("Triturus cristatus"), tritonul
Lunca Mureșului Inferior (sit SCI) () [Corola-website/Science/333862_a_335191]
-
au glande anale cu secreții urât mirositoare (deschiderea glandelor este în afara deschiderii anale), care le servesc la îndepărtarea dușmanilor (vulturii, leoparzii, pisicile-tigri, râșii-africani). Se hrănesc cu toate animalele pe care le pot prinde pe sol: mamifere mici (șoareci etc.), păsări, reptile (șerpi, șopârle), insecte, păienjeni, scorpioni și mai rar cu fructe. Fiind însă și bune cățărătoare în arbori, adeseori vizitează cuiburile păsărilor. În urmărirea prăzii nu fac nici un zgomot, se fac una cu pământul, se apleacă și se târăsc de parcă lunecă
Genete () [Corola-website/Science/333088_a_334417]
-
Dragonul de Komodo (""), cunoscut ca și varanul de Komodo, este o specie de reptile de dimensiuni mari ce se găsește în insulele indoneziene Komodo, Rinca, Flores, Gili Motang și Padar. Membru al familiei de reptile Varanidae, este cea mai mare specie de șopârle, ce poate ajunge la o dimensiune de 3 metri lungime și
Varanus komodoensis () [Corola-website/Science/333287_a_334616]
-
Dragonul de Komodo (""), cunoscut ca și varanul de Komodo, este o specie de reptile de dimensiuni mari ce se găsește în insulele indoneziene Komodo, Rinca, Flores, Gili Motang și Padar. Membru al familiei de reptile Varanidae, este cea mai mare specie de șopârle, ce poate ajunge la o dimensiune de 3 metri lungime și în cazuri rare să ajungă la o greutate de aproximativ 70 de kilograme. Dimensiunea lor neobișnuit de mare este atribuită faptului
Varanus komodoensis () [Corola-website/Science/333287_a_334616]
-
veninoasă deoarece prezintă două glande plasate pe mandibulă ce secretă diverse toxine proteice. Semnificația biologică a acestor toxine proteice este încă disputată, dar s-a dovedit faptul că aceste glande secretă un anticoagulant. Varanii de Komodo sunt recunoscuți în lumea reptilelor pentru comportamentul de grup când vânează. Dieta lor principală constă în diferite tipuri de ierbivore dar și cadavre. Au fost raportate cazuri de atacuri asupra oamenilor mai ales în Indonezia. Împerecherea se desfășoară între lunile mai și august, iar ouăle
Varanus komodoensis () [Corola-website/Science/333287_a_334616]
-
consecință, au un auz slab dezvoltat. Pot vedea la o depărtare de 300 metri, dar cum retina conține numai celule cu conuri, vederea nocturnă este defectuoasă. Prin intermediul limbii, varanii pot detecta, gusta sau mirosi stimuli, ca și în cazul altor reptile, datorită orangului vomeronazal mai degrabă decât prin folosirea nărilor. Cu ajutorul unor mișcări favorabile de curenți de aer și a mișcării capului în timp ce se deplasează, un varan poate detecta un cadavru aflat la 9 km distanță. În solzi, au plăci senzoriale
Varanus komodoensis () [Corola-website/Science/333287_a_334616]
-
la 9 km distanță. În solzi, au plăci senzoriale ce îi ajută la simțul tactil. Varanii de Komodo preferă locurile căldurose și uscate și în mod obișnuit habitează câmpurile uscate și deschise, savane și păduri tropicale de joase altitudine. Fiind reptile, sunt ectoterme, deci își reglează temperatura corporală cu ajutorul mediului exterior, fapt ce îi face să fie animale diurne deși au și activități nocturne. Sunt animale solitare, organizându-se în grupuri doar când vânează și se hrănesc. Sunt capabili să alerge
Varanus komodoensis () [Corola-website/Science/333287_a_334616]
-
în dimensiuni. Masculul cel mai mare este dominant față de alții mai mici. Dragonii de aceleași dimensiuni se pot combate, pierzătorul se retrage, deși în cele mai multe cazuri este omorât și mâncat. Au o gamă largă în ceea ce privește hrana, de la diverse nevertebrate, alte reptile incluzând membrii aceleași specii(canibalism), păsări și ouăle acestora, mamifere mici, maimuțe, porci mistreți, capre, antilope, cai și chiar bivoli. Au fost raportate cazuri în care varanii au săpat morminte și au măncat cadavre umane. Acest fapt i-a determinat
Varanus komodoensis () [Corola-website/Science/333287_a_334616]
-
o posedă varanii de Komodo. Explicația constă în faptul că au sistemul cromozomial de determinare a sexelor de tip ZW, spre deosebire de al mamiferelor de tip XY. Diferența constă în faptul că în sistemul cromozomial ZW specific păsărilor, peștilor, unele crustacee, reptile, sexul este determinat de către ovul, pe când în sistemul XY, specific mamiferelor, sexul este determinat de spermatozoizi. În cazul partenogenezei, prin diviziune celulară haploidă, un singur caracter cromozomial de transimte, ouăle care primesc gena Z devin de tip ZZ(mascul), cele
Varanus komodoensis () [Corola-website/Science/333287_a_334616]
-
medio-europene de fag din Cephalanthero-Fagion" și "Peșteri în care accesul publicului este interzis") și protejează o gamă diversă de floră și fauna caracteristică lanțului carpatic al Occidentalilor. La baza desemnării sitului se află mai multe specii de mamifere, păsări, pești, reptile și amfibieni; dintre care unele enumerate în anexa I-a a "Directivei Consiliului European" 92/43/ CE din 21 mai 1992 - privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de fauna și floră sălbatică sau aflate pe lista roșie a IUCN
Platoul Vașcău () [Corola-website/Science/334552_a_335881]
-
sturz ("Turdus pilaris"), sturzul de vâsc ("Turdus viscivorus"); Pești: mreana vânata (" Barbus meridionalis petenyi"), scobar ("Chondrostoma nasus"), clean ("Leuciscus cephalus"), porcușorul de văd ("Gobio uranoscopus"), zvârluga ("Cobitis taenia"), fusar ("Zingel strebe"), avat ("Aspius aspius"), păstrăv de munte ("Salmo trutta fario"); Reptile și amfibieni: șarpele orb ("Anguis fragilis"), șarpele de alun ("Coronella austriacă"), șarpele de apă ("Natrix tessellata"), șopârla de câmp ("Lacerta agilis"), gușterul ("Lacerta viridis"), șopârla de ziduri ("Podarcis muralis"), ivorașul-cu-burta-galbenă ("Bombina variegata"), broască râioasa verde ("Bufo viridis"), broasca-roșie-de-munte ("Rană temporaria
Platoul Vașcău () [Corola-website/Science/334552_a_335881]