2,250 matches
-
de notat mai întâi tematizarea parodică a autorului. "Auctorele" specific universului creat în Lumea ți-a ieșit așa cum ai vrut tu se prezintă cu dezinvoltură drept un ins mimat comun, posesor dezavuat al unei existențe prozaice, ce-și poartă cu resemnare condiția (a se vedea, din acest punct de vedere, alterii textuali predilecți, precum insul cu o lingură de aluminiu sau cel cu haine de arlechin și buzunarele pline de pietre). În fiecare detaliere a acestei condiții transpare însă incongruența de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
imediate, poetul alege, de la un punct încolo, să reinterpreteze această formă de real, după o lecție camilpetresciană bine asimilată; astfel, înseși dezastrele istorice, politice, sociale ajung să fie înțelese ca mijloace de definire a... feminității și iubirii: "fără urmă de resemnare/ traversai întâmplarea// în timp ce dezastrele lumii/ îți clamau identitatea", recunoaște el într-un text din Despărțirea de silabe, intitulat în timp ce încercam să-ți memorez numele o frunză ți-a acoperit șoldurile. Când abandonează tematica social-politică și tonalitatea cinic-pamfletară, Adi Cristi își
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Iași, 2007), Această moarte care mă învie (Editura Cronica, Iași, 2008) și Aveți nevoie de mine (Editura 24: ORE, Iași, 2012), chiar dacă tonul emițătorului de discurs erotic variază constant, de la incantația imnică pe care o naște devotata ori Sfânta la resemnarea amară sau apostrofa indignă pe care o stârnește uscata, frigida sau târfa. Am selectat, aici, doar unele dintre cele șapte femei adăpostite în cele șapte poeme care compun ultimul ciclu al volumului Prizonieri unul altuia (Editura Cronica, Iași, 2009). Căci
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
sale moscovite. Ce bucurie plină de lacrimi, ce beție încercasem cu patruzeci și cinci de ani în urmă! Și de-atunci încolo, cîtă deznădejde, și doar cîteva clipe de nădejde-nșelătoare; de cîte ori nu fusesem nevoit să privesc cu resemnare triumful mîrșavei minciuni, nu doar în timpul vieții mele, ci vreme de mai multe decenii. Cît timp irosit în zadar pentru a combate minciuna care îi contaminase nu doar pe staliniști, ci și pe tovarășii lor de drum, progresiști și socialiști
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
e o pledoarie pentru respectul față de puritate și candoare fiindcă, în pofida tuturor aparențelor, Deni, deși condamnat de două ori, este un simbol al curăției morale, pe care o maculează ceilalți. Roman al tuturor „iluziilor pierdute”, Caii de la bicicletă transcrie o resemnare tragică în fața unei lumi ostile și a unei societăți bolnave. M. este și autorul câtorva piese de teatru reprezentate - Răscrucea (Teatrul Național din Timișoara), Poveste de dragoste (Teatrul Național din Iași), Orașul (Teatrul de Stat din Ploiești), Omul de catifea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288303_a_289632]
-
a ieși învingător din astfel de conflicte este rareori mai bogată decît a ta. Departamentul de Resurse umane, dacă există așa ceva în cadrul companiei tale, îți poate fi de folos, dar consilierea acordată este limitată. Adesea îți rămîn doar două soluții: resemnarea sau demisia. Da, atunci cînd trebuie să ieșim învingători în relația cu șefii dificili, trebuie să ne descurcăm singuri. Ne bazăm pe instinct și reacționăm la diversele situații în cel mai bun mod de care sîntem capabili. Totuși, din nefericire
[Corola-publishinghouse/Science/1886_a_3211]
-
legea imanentă a substanței sufletești, pe care individul și poporul o au în sine." "Fatalismului cosmic îi corespund splendida etică optimistă, păgâno-creștină, care dă celui nedreptățit siguranța că răutatea nu va rămâne nepedepsită și că deci el poate aștepta cu resemnare filosofică această pedeapsă imanentă nedreptății". În prima sa lucrare de anvergură, Essai pur la création artistique - Contribution à une esthétique dynamique, Liviu Rusu pornește de la teza că o estetică nu este posibilă decât luându-se ca un punct de plecare
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
bază existențială". Analiza creației ca și tipologia propusă în acest eseu constituie o bază pentru cercetarea semnificațiilor filosofice în folclor (Le sens de l’existence dans la poésie populaire roumaine), idei reluate în Viziunea lumii în poezia noastră populară. De la resemnare la acțiunea creatoare. Autorul accentuează caracterul contemplativ al creației populare, relevând atât elementele active cât și pe cele de resemnare manifestate în creația populară. Cel mai ingenios sistem filosofic din această perioadă, cel al lui Lucian Blaga, conține o asemenea
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
Le sens de l’existence dans la poésie populaire roumaine), idei reluate în Viziunea lumii în poezia noastră populară. De la resemnare la acțiunea creatoare. Autorul accentuează caracterul contemplativ al creației populare, relevând atât elementele active cât și pe cele de resemnare manifestate în creația populară. Cel mai ingenios sistem filosofic din această perioadă, cel al lui Lucian Blaga, conține o asemenea cantitate de poeticitate, încât i s-ar putea pretinde cu greu o deplină coerență conceptuală. "Spațiul-matrice" mioritic ar reprezenta, după
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
asupra destinului își face aici loc, chiar dacă sub forma imaginației literare. Constatăm că, în literatura română veche, există o viziune mai degrabă unitară asupra ideii de destin și că această idee rămâne primordial de origine religioasă. Scriitorii privesc lumea cu resemnare, cu împăcare, chiar dacă sunt nemulțumiți de faptele negative cu care se confruntă. In epoca veche, literatura cultă s-a aflat foarte aproape, ca viziune și de înțelepciunea folclorică. IV „Aducerea pe lume a unui copil a fost simțită de oameni
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
ființă socială. Contem plarea și visul sunt tentative ale evadării din mediocritatea și absurdul realității. Înghițit de balenă (tabloul al doilea), Iona își începe căutarea inițiatică și aventura cunoașterii. Ridicânduse pe treapta rațiunii, Iona își învinge teama de moarte și resemnarea în fața ei, se eliberează de stereotipii și aderă la un comportament mitic, esențial. El ia, progresiv, în stăpânire spațiul visceral a cărui lege unică este lupta pentru supraviețuire (veșnica mis tuire), spintecă burta balenei, dar se va regăsi, prizonier, întrun
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
revelația propriei captivități întro existență multiplu determinată (meta fora oamenilorpești). Înghițit de balena în gura căreia se afla (tabloul al doilea), Iona își începe căutarea iniția tică și aventura cunoașterii. Ridicânduse pe treapta rațiunii, își învinge teama de moarte și resemnarea în fața ei, se eliberează de stereotipii și își asumă un compor tament mitic, esențial. El ia, progresiv, în stăpânire spațiul visceral a cărui lege unică este lupta pentru supraviețuire (veșnica mistuire), spintecă burta balenei, dar se va regăsi, prizonier, întrun
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
produce plăcere. Plăcerea care se naște este folosită pentru a acoperi golul dintre eu și un fapt care nu are interes intrinsec". (Dewey, 1992, p. 247) 5.4. Educație formală versus educație informală Totodată, se poate vorbi de o anumită resemnare la nivelul teoriei, de vreme ce eforturile de conceptualizare au fost orientate către încercarea de a sintetiza prin sintagma educație permanentă influențele celor trei forme ale educației: educația formală (rezervată din neputință activităților considerate neinteresante), educația nonformală (gândită ca o anexă a
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
cu misterul numit simbolic "Dumnezeu". Emoția aceasta religios profundă implicită în simbolurile metafizice face din ele un îndemn la acceptarea efemerității vieții aparente, un remediu salvator impotriva angoasei metafizice, spaima în fața morții. Forța sublim motivantă a acceptării (contrariu perfect al resemnării tînguitoare) va deveni totuși mult mai intensă pe măsurate se referă direct la emoția în fața misterului, fără intermediul imaginației metafizice ancestrale a supraviețuirii după moarte. Cel mai periculos este să luăm drept realitate imaginea metafizică a unei judecăți după moarte
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
obișnuințelor, ceea ce constituie unul dintre aspectele justiției imanente. Căci elanul nu s-ar putea redresa în urma catastrofelor, dacă nu și-ar fi exercitat anterior cu ocazia micilor inconveniente ale vieții de zi cu zi forța de acceptare, contrariul perfect al resemnării tînguioase. În această privința, privilegiile prea mari pot deveni la fel de nocive ca și frustrările prea mari. Elanurile sînt de obicei blocate de arivismul banal, adormite de triumful asupra reușitei exterioare sau crispate dușmănos de înfrîngerile pe plan social, exaltate sau
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
de agresivitate, sfîrșește prin a-l stimula. Banalitatea ridicată la rangul de ideal oferă un pretext devalorizării bruște a oricărui efot de sublimare, imposibilă în absența forței combative a acceptării și respinsă de confuzia cu manifestarea ei caricaturală, care este resemnarea, lipsa oricărei combativități. Cele două excese combativitatea brutală și resemnarea inacceptabilă sînt contrapolii ambivalenți ai descompunerii forței de acceptare. Carența forței sublimante a Occidentului este totuși contrabalansată de forța ei de spiritualizare, care a reușit să creeze spiritul științific. Occidentul
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
rangul de ideal oferă un pretext devalorizării bruște a oricărui efot de sublimare, imposibilă în absența forței combative a acceptării și respinsă de confuzia cu manifestarea ei caricaturală, care este resemnarea, lipsa oricărei combativități. Cele două excese combativitatea brutală și resemnarea inacceptabilă sînt contrapolii ambivalenți ai descompunerii forței de acceptare. Carența forței sublimante a Occidentului este totuși contrabalansată de forța ei de spiritualizare, care a reușit să creeze spiritul științific. Occidentul nu poate atinge nivelul sublimării decît prin spiritualizare, iar idealul
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
nervozității constă în a nu ști nici să modifici, nici să accepți în mod rațional. Incapacitatea de a schimba situațiile variabile duce în principiu la eșecuri, a căror acumulare descurajează forța de acceptare și o scindează ambivalent în accese de resemnare care alternează cu o iritabilitate agresivă, și care, reținută la nivelul imaginației exaltante, se descarcă în meditații ce nu fac decît să intensifice furia neputincioasă. Sub forma banalizării, maladia psihică constă într-o sarcină exaltată de arivism cu orice preț
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
dinainte printr-un exces de abuz luat drept virilitate. Adevărata virilitate este însă forța rațional și autentic valori-ficatoare a spiritului și forța sublimantă a acceptării, a cărei sublimitate constă tocmai în rezistența lucidă în fața tentațiilor perverse, atît a celor de resemnare, cît și a celor de agresiune cu orice preț. Indignarea este trăsătura comună tuturor vanităților culpabile și tuturor acuzațiilor tînguitoare și agresive. Ca și înțelepciunea mitică, prudența lingvistică condamnă fuga de răspundere reprezentată de indignare și în principiu resentimentul. Dar
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
știință sau politică și prezintă numeroase contradicții și puncte critice. Cu toate acestea însă, diferența dintre umanism și transumanism este izbitoare în ceea ce privește refuzul radical al constrângerilor umane (ca durata medie de viață în jurul vârstei de 80 de aniă și respingerea resemnării în fața limitelor intelectuale, organice și naturale ale umanului, însumate ca o constantă a condiției umane în filosofia occidentală. Sau în privința optimismului necritic învestit în dezvoltarea uman-tehnologică, în absența îngrijorărilor în legătură cu posibilele amenințări existențiale și în universalizarea utopiilor, fără contraponderea adusă
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
a făcut nimic din toate acestea când oamenii și vremurile i-au retezat aripile cu care se înălța, încet, dar sigur, către...sine. Să aibă în el ceva din construcția zeului imun la răutate? Să fie destinul său pildă pentru resemnare, acceptare, dăruire? Au fost păreri și păreri și aceasta nu face decât să ne confirme faptul că mereu în pomul lăudat se vor arunca pietre. Tinerii zilelor noastre, și nu numai tinerii, oameni grăbiți și antrenați într-o evoluție de
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
capitol al vieții lui Ion Creangă. Prima criză epileptică o are în august 1877, tocmai când țarul Alexandru al II lea al Rusiei trece prin Iași, boala împiedicându-l să-l vadă. Conștientizând gravitatea și ireversibilitatea bolii, repeta tuturor, cu resemnare, că „De acu nu-i mult pân’ departe!”. Începând cu 1879, se constată că boala influențează creația lui Ion Creangă, dar nu calitativ, ci cantitativ, producția lui literară reducându-se la câteva pagini pe an. Încep și crizele din timpul
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
a morților este luat ca datorie a celor rămași în viață, ca o „regulă”, care nerespectată ar atrage după sine pedepse divine; 47 r. 26 27 : „nu i cum vrem noi, ci-i cum vrea Cel-de-sus” acceptare a destinului cu resemnare; atitudine mioritică ce particularizează poporul român; r. 31 32 : „de ce ți-e mai drag în lume, tocmai de-aceea n-ai parte”constatarea cu durere a destinului nemilos, care nu pare a favoriza de cele mai multe ori omul; r. 38 39
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
și când această stare este provocată de cineva care a fost subapreciat; p. 24, r. 32 33 : „Ducă-se și cobe și tot, numai bine că am scăpat de belea, că nici lucru curat n-a fost aici” atitudine de resemnare în fața unei pierderi mari din avut, atenuată de ușurarea de a fi scăpat de necazuri; p. 25, r. 13 15 : „Moșneagul, văzând aceste mari bogății, nu știa ce să facă de bucurie, sărutând mereu cucoșul și dezmerdându-l”exprimarea bucuriei și
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
chiar nume; r. 25 26 : „Nici nu-i pasă de Năstasă; de Nichita nici atâta”indiferența unor persoane în fața „șfichiuirilor” pe care le primesc din partea semenilor pentru defectele lor; p. 29, r. 24 : „car mi-a trebuit, car am găsit!” resemnare și într-o oarecare măsură acceptare a consecințelor propriilor fapte nesăbuite, pe care omul le face uneori; 51 p. 30, r. 36 37 : „parcă dracul mi-a luat mințile!” tendința omului din popor de a da vina pe „cel rău
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]