2,211 matches
-
din plin, în această tradiție. După cum ar trebui aprofundată, cu același sânge rece, și psihologia solidarizării (evidentă, chiar dacă încă nu... dominantă) cu trecutul ceaușist. Mulți, într-adevăr, se simțeau bine într-un sistem populist, deci egalitarist, care cultiva din plin resentimentul față de valoare, competență și cultură, care prin originile sale rural-etniciste nu putea fi decât naționalist. Această mentalitate nu poate fi nici proeuropeană, nici democratică, nici citadină, nici partizana economiei reale de piață. Pentru un motiv foarte simplu: vechiul sistem nu
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
mobilizate ierarhic, în stil cvasi cazon, toate forțele disponibile în subordine directă, Institutele de cercetare etc. într adevăr: cum să accepte cultura oficială o astfel de sfidare intolerabilă? Toate aceste reacții se agravează considerabil, pe fondul psihologiei tipice vieții literare: resentimente și represalii contra criticilor nefavorabili, insinuări, acuzații, aluzii la dosare etc. Spiritul de concurență, invidia, vanitatea și orgoliul literar etern sunt marii aliați ai unui sistem care asigură un anumit succes literar prin afiliere și subordonare disciplinată. N-am definit
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
toate aceste sentimente. Cine e prea politico încât să nu se întrebe? Cine știe ce urmează? Cu ce am greșit? De ce? Și gândul care mă bântuie cel mai mult, când se va întâmpla din nou? Apoi, sunt neplăcerile medicamentele care trebuie luate, resentimentul, uitarea. Cărți de credit respinse, facturile care trebuie acoperite, explicații la locul de muncă, scuze, amintiri intermitente, vagi cu privire la oameni (ce am făcut?), prietenii pierdute, căsnicie ruinată. Și care dintre sentimentele mele sunt reale? Și întrebarea obsesivă: când se va
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
ci și pe cea a suicidului, dată fiind frecvența relației de cauzalitate dintre ele (Cosman, D., 2000)365. Modelul crizei după Caplan (1964)366, explică de ce este probabil ca o persoană să dezvolte o stare psihologică aparte încărcată de emoții, resentimente sau frustrări, pe când altă persoană aflată într-o situație similară rezolvă cu atenție această situație. Înțelegerea crizei depinde și de înțelegerea mecanismelor normale de coping, mecanisme care au fost descrise mai ales pentru a explica reacțiile emoționale provocate de doliu
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
s-o părăsească, dar care îi atrage magnetic și malefic înapoi: bătrînul Marcel, care a plecat la război în 1939, apoi a lucrat în administrația colonială, pentru a scăpa de imobilismul locului natal, dar care s-a întors, plin de resentimente, fără să știe exact ce și cine nu i-a dat ceea ce a așteptat de la viață ; Matthieu, tînărul care nu și-a petrecut decît vacanțele pe insulă, dar care a visat mereu să se întoarcă pentru a se bucura de
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
întreagă psihoză, un dezgust tenace față de mizeria intelectuală a semenilor săi, a elevilor, a fostei amante, a lui însuși. O retorică a urii, pe fond de muzică de Bach, o conștiință bolnavă care alunecă spre dezavuare generală și crimă, cultivîndu-și resentimentele la adresa ticăloșilor de editori care îi resping, rînd pe rînd, manuscrisele! De parcă Mérot și-ar fi înscenat romanesc propriul destin editorial... Dezvăluirea dedesubturilor pestilențiale ale unei gîndiri dezaxate, chiar dacă atinge convingător multe din tarele societății contemporane, se constituie totuși într-
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
corectă, neresentimentară a literaturii scrise în comunism. Accente. Jurnal indirect (2003) cuprinde o selecție a textelor publicate între 1996 și 2003 în „Adevărul” și constituie totodată un jurnal de campanie, în măsura în care lumea culturală postrevoluționară a fost câmpul de luptă dintre resentiment și diverse forme de cosmetizare, dintre memorie și memorie selectivă. Sunt prinse aici și refractate prin prisma unui scepticism ironic principalele „afaceri” literar-culturale care au ținut afișul perioadei: rezultă un puzzle cu dialectică încorporată, care nu oferă o versiune „adevărată
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289872_a_291201]
-
înlăturând căile negative de rezolvare a disputelor. c) Pentru școli: Desfășurarea pe termen lung a procesului de mediere va aduce o schimbare pozitivă în mediul școlar: diminuarea conflictelor școlare; • Conflictele școlare rezolvate de către elevii mediatori nu impun măsuri disciplinare, înlătură resentimentele și înlătură nașterea altor conflicte. 4. Condițiile medierii • ambient plăcut; • timpul acordat suficient; • atitudini calme; • limbaj adecvat și familiar; • oportunitate pentru a favoriza comunicarea gândurilor, sentimentelor; • confidențialitate și siguranță; • folosirea catharsis-ului, încurajării, ascultării simpatetice; 17 • asigurarea cadrului necesar pentru
Medierea conflictelor by Lorena Bujor () [Corola-publishinghouse/Science/1597_a_3041]
-
vedeți, există numeroase emoții implicate În actul de ascultare. Faceți-o cum trebuie, iar cei pe care-i ascultați vor avea o părere bună despre ei Înșiși și despre ideile lor. Faceți-o greșit, iar emoțiile lor vor ajunge de la resentimente până lafurie. Mă poți auzi acum? Un grup de oameni frânți de oboseală au umplut sala de conferințe Într-o vineri dimineață pentru a participa la ședința săptămânală a companiei, ședință menită să faciliteze comunicarea dintre conducere și personal. Comunicarea
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
pe care acesta o adopta. „Este o persoană foarte competentă”, a remarcat președintele, „dar oamenii pleacă de la ședințe cum nu se poate mai supărați”. După aceea, a mărturisit că majoritatea plângerilor erau legate de aparenta sa indiferență. Personalul reacționa cu resentimente și cu frustrări. După o asemenea prezentare, abia așteptam să-l văd pe tip În acțiune. Ședința a Început conform programului și nu a durat mult până să-mi dau seama despre ce vorbeau angajații acestui manager. Acesta trimitea tot
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
viziune asupra viitorului nostru, garantându-le că acea companie făcea tot ce era necesar pentru a se dezvolta și pentru a ne asigura slujbele. Din păcate, ei se aflau altundeva. Printre trăirile pe care le experimentau În timpul ședinței se numărau resentimentele (prea multă muncă, prea puțini bani) și lipsa aprecierii. Prezentarea mea fusese văzută ca o manipulare, ca o modalitate de a-i determina să muncească mai mult, În vreme ce oamenii „din față” luau banii. O ședință a minților Odată ce problema a
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
lua unui computer să pornească. Printre cele mai cunoscute website-uri se numără: Ă Aiaflat.com Ă Frustrare.com Ă Nesiguranță.com Ă Numiconvinesalariul.com Ă Zvonneconfirmat.com Ă Concediat.com Ă Grijidesprereduceridepersonal.com Ă Dezinformare.com Ă Confuzietotală.com Ă Resentimente.com Ă Nupupațiprimeanulacesta.com Utilizatorul obișnuit al GrapeNet-ului poate trece de la un site la altul cu o viteză uluitoare. Într-o lume care apelează la tehnologie pentru a-și satisface complexele nevoi de comunicare, rețeaua dintre birouri nu are
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
cutiile de conserve În care trăgeau. Cu toții se așteptau să fie nimeriți de armă! Cu câțiva ani În urmă, am lucrat cu o companie care avea probleme serioase În ceea ce privește moralul angajaților. După ședințe individuale cu aceștia, am dedus că aveau resentimente puternice față de președintele companiei. Se pare că acesta ridicase descurajarea la rang de artă. Dacă firma avea parte de o lună productivă, cuvintele lui de Încurajare erau „mai bine”. Dacă nu, insinua că angajații au pierdut timpul de pomană. După
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
rotație de diferiții reprezentanți de vânzări. Numărul lor putea fi destul de mare, iar stresul Ă pe măsură. Scott avea obiceiul de a mai dispărea de la birou. În timp ce toți ceilalți munceau, Scott Întotdeauna trebuia să meargă undeva „să verifice o chestie”. Resentimentele din partea colegilor lui au sporit până la punctul În care s-au strâns În grup și au venit la mine pentru a se plânge. Scott s-a dovedit a fi ceea ce eu numesc un creamer. Cuvântul provine de la faptul că unii
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
aici?”, am Întrebat-o din nou. „De 15 ani”, mi-a răspuns. „Dar știți ce e mai rău?”, m-a Întrebat ea apoi. „Cu toții primim aceleași măriri de salariu.” Continuându-mi dialogul cu Mandy, am aflat cât de Înrădăcinate erau resentimentele ei Ă și ale colegilor ei productivi. Nu e de mirare că nu toate erau Îndreptate spre Kelly, despre care ea recunoștea că este, altfel, o persoană agreabilă. Cele mai multe resentimente erau Îndreptate către manageri, care păreau indiferenți față de chestiunea respectivă
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
-mi dialogul cu Mandy, am aflat cât de Înrădăcinate erau resentimentele ei Ă și ale colegilor ei productivi. Nu e de mirare că nu toate erau Îndreptate spre Kelly, despre care ea recunoștea că este, altfel, o persoană agreabilă. Cele mai multe resentimente erau Îndreptate către manageri, care păreau indiferenți față de chestiunea respectivă. „Ai discutat problema cu șefa ta?”, am Întrebat-o pe Mandy. „Mda”, mi-a răspuns ea scurt. „Și care-a fost răspunsul ei?” „Mi-a spus că nu are ce
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
clienți, oglinda mulțumirii angajaților, nu mai sunt inspirate. Ă Angajamentele de livrare făcute clienților sunt deseori Încălcate. Ă Respingerile și returnările comenzilor ating cote alarmante. Ă Atitudinea dominantă a multor angajați este de genul: „Cui Îi pasă?”. Ă Apar deseori resentimente și semne de neîncredere. Ă Absenteismul și Întârzierea se amplifică. Ă Împotrivirea față de schimbare este ridicată, de vreme ce nimeni nu are Încredere În manageri. Cauzele cinismului Chiar am crezut că Încrederea Începea să funcționeze În afaceri până când acuzații care treceau escortați
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
abaterea dușmanilor care împiedicau trecerea prin Istm" vroia să facă trimitere la nevoia de a lupta împotriva anturajului lui Augustus, care interzicea aristocrației (oricui) accesul la putere și la funcțiile publice (Istmul). De altfel, nu numai aici, Ovidiu își exprimă resentimentul său puternic împotriva dușmanilor, considerați a fi cauza exilului său, cum se va vedea în continuare. Nu ni se pare deloc hazardat paralelismul între dușmanii lui Tezeu și dușmanii lui Ovidiu. Dacă, în intenția lui Ovidiu, Tezeu se poate compara
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
lui Ovidiu față de împărat. Repetăm: nu este singurul fragment din operele de exil ale lui Ovidiu, în care Augustus este comparat cu astfel de tirani și chiar monștri istorici și de legendă. Și nu suntem de părere că un asemenea resentiment sau o asemenea ură față de împărat, au fost provocate în inima sulmonezului numai în urma relegării sale la Tomis, ca reacție împotriva măsurii lui Augustus. Suntem convinși și acest lucru va apărea mai clar în viitor că o asemenea ostilitate era
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
îndreaptă "eroul și armele sale" (arma virumque) spre patul Didonei și nu există fragment mai citit în întreaga operă decât această iubire nelegitimă (v. 533-536). Se poate spune că în aceste versuri și în altele de acest fel este evident resentimentul lui Ovidiu nu numai față de Augustus și de politica lui de "sufocare a libertății literare" (cum se va vedea în cele ce urmează), ci și față de poetul oficial al acestei politici, Vergiliu. Sintagma "Eneida ta" spusă de Ovidiu reunește în
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
morții celor doi consuli pe câmpul de luptă de la Modena: ne interesează să vedem realitatea psihologică, cea care dădea naștere zvonului și care îl făcea pe Ovidiu să-l includă în faimosul său vers. Și realitatea psihologică este tocmai acel resentiment, acea ostilitate surdă, pe care o manifestau față de Augustus, cel puțin unii reprezentanți din opoziție și, cu ei, Ovidiu. Dacă nu greșim, există un element "filologic" care trădează această stare sufletească a poetului: mai exact fato... pari, care ne readuce
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
a condus la destrămarea iluziei fericirii burgheze, e resimțită ca un sacrificiu dureros pe altarul creației, al scrisului activitate solitară având ca resort, în opinia criticului, un profund sentiment de insatisfacție, de frustrare și, în cazul creatorului român, chiar de resentiment 98. Nu întâmplător, romanele din ciclul eminescian întrerup, cronologic, succesiunea volumelor din ciclul Bizu ("autobiografic", s-a zis) semn al unei crize de identitate majore suferite de autorul însuși, care va fi trăit, pentru scurt timp, drama geniului romantic. Cu
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
prezent în orice melodramă). Eseistul francez sublinia, într-o manieră foarte lovinesciană de altfel, rolul preponderent pe care-l joacă imitația în dezvoltarea personalității (și, implicit, în geneza dorinței), sancționând totodată "starea sufletească romantică" pe motiv că e "pătrunsă de resentiment". Romanticul (Eminescu nu mai puțin, creatorul român în genere 122) ar fi, din acest unghi privind lucrurile, "omul resentimentului" prin excelență 123. Dar, cum "resentimentul ne împiedică să sesizăm rolul jucat de imitare în geneza dorinței", rezultă că romanticul e
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
joacă imitația în dezvoltarea personalității (și, implicit, în geneza dorinței), sancționând totodată "starea sufletească romantică" pe motiv că e "pătrunsă de resentiment". Romanticul (Eminescu nu mai puțin, creatorul român în genere 122) ar fi, din acest unghi privind lucrurile, "omul resentimentului" prin excelență 123. Dar, cum "resentimentul ne împiedică să sesizăm rolul jucat de imitare în geneza dorinței", rezultă că romanticul e și un naiv, și un snob inocent (asemeni unui copil, afirmă Girard), un vanitos care "nu se vrea discipolul
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
implicit, în geneza dorinței), sancționând totodată "starea sufletească romantică" pe motiv că e "pătrunsă de resentiment". Romanticul (Eminescu nu mai puțin, creatorul român în genere 122) ar fi, din acest unghi privind lucrurile, "omul resentimentului" prin excelență 123. Dar, cum "resentimentul ne împiedică să sesizăm rolul jucat de imitare în geneza dorinței", rezultă că romanticul e și un naiv, și un snob inocent (asemeni unui copil, afirmă Girard), un vanitos care "nu se vrea discipolul nimănui", fiind convins "că e veșnic
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]