2,173 matches
-
ocular.In zona petei oarbe nefiind receptori optici, de unde vine denumirea de pată oarbă, această deficiență fiind compensată de zona înconjurătoare bogată în senzori optici. De la pata oarbă (Papille) se pot observa vasele "(Arteriola și Venola centralis retinae)" care irigă retina.Pata galbenă sau "macula lutea" se află așezat temporal (direcția tâmplei) centrul în zonei mai puțin vascularizate într-o depresiune mică "(Fovea centralis") este singura regiune colorată mai intens din regiunea fundului ochiului, având culoarea galbenă, care se datorează pigmentului
Retină () [Corola-website/Science/299052_a_300381]
-
von Soemmerring"."Macula" are un diametru de cca. 3 mm, aici se formează imaginea clară necesară cititului, regiunile înconjurătoare realizează o imagine mai neclară, această regiune realizează cercul vizual din jurul imaginii clare (ceeace este văzut cu coada ochiului). Prin observarea retinei la microscop se poate vedea stratificarea acesteia având mai multe tipuri de celule care se pot categorisi în:
Retină () [Corola-website/Science/299052_a_300381]
-
tipuri: macrovasculare și microvasculare; cele macrovasculare sunt reprezentate de maladia cardiovasculară (infarct, angină) și accidentul vascular cerebral (AVC); problemele microvasculare sunt nefropatia diabetică (gravă maladie renală) și retinopatia diabetică (problemă care constă într-o alterare continuă și uneori brutală a retinei, fapt care poate conduce la orbire). Tot de natură microvasculară este și impotența provocată de diabetul necontrolat, ca și o parte dintre problemele piciorului diabetic, care se manifestă printr-o lentoare a vindecării plăgilor pe extremități, infecții repetate și dificil
Diabet zaharat () [Corola-website/Science/299162_a_300491]
-
jucătorilor de jocuri computerizate de tip FPS, care, pentru a ținti mai exact, au nevoie de mausuri din ce în ce mai precise. Lipsa de atenție în folosirea mausurilor optice poate provoca leziuni grave ale ochilor. Țintirea privirii spre LED poate provoca leziuni ale retinei. În 2004 companiile Logitech și Agilent Technologies au introdus împreună mausul laser (modelul MX 1000). În locul obișnuitului LED acest maus folosește un mic laser. Noua tehnologie poate îmbunătăți gradul de detaliere a imaginilor captate de maus. Companiile susțin că aceasta
Maus () [Corola-website/Science/299841_a_301170]
-
neoimpresionism", 1899), Paul Signac apreciază dezvoltarea neoimpresionismului ca o continuare firească a artei lui Delacroix și a impresionismului, scopul fiind unul comun: "A da culorii cât mai multă strălucire posibilă". Pictorii neoimpresioniști folosesc, pentru a asigura efectul fuziunii culorilor pe retină, tonuri pure, juxtapuse, în suprafețe din ce în ce mai mici. Această tehnică a tușelor divizate - "divizionism" - se va accentua până la obținerea unor puncte colorate, ceea ce a adus mișcării și numele de pointillism (în limba franceză: "point" = punct). Din rețeaua de tușe divizate sau
Neoimpresionism () [Corola-website/Science/299355_a_300684]
-
în limba franceză: "Pointillisme" de la "point" = punct), denumit și Divizionism, este o tehnică introdusă în pictură la sfârșitul secolului al XIX-lea de artiștii neoimpresioniști francezi Georges Seurat, Paul Signac și alții, folosind - pentru a asigura efectul fuziunii culorilor pe retină - tonuri pure, juxtapuse, ca elementele unui mozaic, în suprafețe din ce în ce mai mici. Tehnica aceasta a tușelor divizate - "divizionism" - se va accentua până la obținerea unor puncte colorate, ceea ce a adus mișcării și numele de "pointillism". Din rețeaua de tușe divizate sau puncte
Pointilism () [Corola-website/Science/299350_a_300679]
-
Fenomenul cinematografic" se realizează pe baza "analizei" și "sintezei mișcării". Acest fenomen al perceperii mișcării se datorează unor factori fiziologici și a unor factori psihologici, care se petrec în "ochi". Dacă privind un obiect luminos imaginea lui se formează pe retina ochiului ca apoi prin nervul optic senzația "perceperii vizuale" a obiectului se transmite la creier. În momentul când obiectul dispare brusc senzația perceperii nu dispare concomitent. Acest fenomen de ștergere progresivă se numește "memorie retiniană". Aceasta are o durată variabilă
Tehnica proiecției cinematografice () [Corola-website/Science/299363_a_300692]
-
China teatrul de umbre. Secolul XIX înseamnă pentru oamenii de știință, "secolul marilor căutări și descoperiri". Referitor la descoperirile premergătoare apariției "cinematografului", amintim de încercările unui profesor belgian, Joseph Plateau, care în 1829 vrând să "stabilească limita de rezistență a retinei ochiului", se uită timp de 25 secunde la discul solar. Orbit de lumina puternică a soarelui, este nevoit să stea câteva zile într-o cameră întunecată și constată că are în permanență "senzația că vede imaginea soarelui, aceasta întipărindu-se
Tehnica proiecției cinematografice () [Corola-website/Science/299363_a_300692]
-
se uită timp de 25 secunde la discul solar. Orbit de lumina puternică a soarelui, este nevoit să stea câteva zile într-o cameră întunecată și constată că are în permanență "senzația că vede imaginea soarelui, aceasta întipărindu-se pe retină". Cu această experință reușește să definească "remanența retiniană", foarte importantă pentru "cinematograf". Realizează în 1832 un "aparat pentru a înșela vederea", cunoscut sub numele de "fenakistoscop". Principiul de funcționare era realizarea unor desene care reprezentau o imagine în mișcare descompusă
Tehnica proiecției cinematografice () [Corola-website/Science/299363_a_300692]
-
o bucată de smarald cu suprafețele concave pentru a urmări luptele de gladiatori, probabil pentru că suferea de miopie. Matematicianul persan Alhazen (965-1038) a scris primul tratat semnificativ de optică, în care discută despre rolul cristalinului ochiului în formarea imaginilor pe retină. Lentilele au început să se răspîndească abia după inventarea ochelarilor, probabil în Italia, la sfîrșitul secolului al XIII-lea. Lentilele se pot clasifica după modul în care acționează asupra razelor de lumină în: După forma lor, lentilele sunt: Ca regulă
Lentilă (optică) () [Corola-website/Science/299372_a_300701]
-
exterior de o membrană rezistentă numită "sclerotică", opacă peste tot, exceptând o porțiune din față, care este transparentă și de formă sferică, cunoscută sub numele de "corneea transparentă". Pe planul opus corneei se află o membrană cu celule senzoriale numită "retină". Lumina pătrunde prin cornee și cade pe retină, unde formează o "imagine reală și răsturnată" a obiectelor privite, transmisă prin nervul optic la creier. Prin analogie camera obscură este asemeni ochiului omenesc, aceasta fiind formată dintr-o cutie paralelipipedică cu
Cameră obscură () [Corola-website/Science/299398_a_300727]
-
peste tot, exceptând o porțiune din față, care este transparentă și de formă sferică, cunoscută sub numele de "corneea transparentă". Pe planul opus corneei se află o membrană cu celule senzoriale numită "retină". Lumina pătrunde prin cornee și cade pe retină, unde formează o "imagine reală și răsturnată" a obiectelor privite, transmisă prin nervul optic la creier. Prin analogie camera obscură este asemeni ochiului omenesc, aceasta fiind formată dintr-o cutie paralelipipedică cu un interior de culoare neagră (globul ocular), cu
Cameră obscură () [Corola-website/Science/299398_a_300727]
-
deschidere foarte mică, ulterior s-a montat o lentilă convergentă (rol îndeplinit la ochi de ansamblul cornee - cristalin) și paralel cu deschizătura un ecran alb sau un ecran mat transparent pe care se poate privi o imagine reală și răsturnată (retina). Principiile "camerei obscure" erau cunoscute de foarte mult timp, încă din antichitate. Astfel, egiptologii, la unul din templele zeului Ra, au descoperit un sistem ""cameră obscură"", unde Ra la răsăritul soarelui era proiectat pe un perete al templului. In secolul
Cameră obscură () [Corola-website/Science/299398_a_300727]
-
de la Pămînt la Lună. Pentru protecția muncii, cei care folosesc laseri trebuie să știe întotdeauna cu ce tip de laser au de a face. Din punctul de vedere al pericolului pe care îl reprezintă fasciculul laser asupra omului (în principal retina și pielea), laserii sunt clasificați în patru clase. În prezent clasificarea laserilor nu se face la fel în toate țările, dar se fac pregătiri pentru ca aceste clase să fie definite la fel la nivel internațional. Lucrul cu laseri periculoși impune
Laser () [Corola-website/Science/298478_a_299807]
-
implică răsucirea spre interior a marginii libere a acestora. Genele de la nivelul marginii libere a pleoapelor irită suprafața globului ocular, putând duce la probleme mult mai grave. Degenerarea retiniană progresivă este o afecțiune care determină degenerarea celulelor nervoase de la nivelul retinei. Boala, de obicei, debutează la câinii în vârstă și poate duce la orbire. Cataracta determină o pierdere a transparenței normale a cristalinului. Afecțiunea se poate produce la unul sau la ambii ochi și poate conduce în timp la pierderea vederii
Husky Siberian () [Corola-website/Science/306517_a_307846]
-
este favorizată de selecție. Aceste modificări includ: depunere de pigment, îngroșarea epidermei ce determină formare unei structuri asemănătoare unei lentile, dezvoltarea musculaturii necesare mișcării ochiului etc. Dar, cel mai important proces a fost dezvoltarea unui țesut nervos fotosensibil de tipul retinei. Organele de tipul ochiului s-au dezvoltat în seria animală independent de cel puțin 40 de ori, iar toate etapele se regăsesc la specii actuale. Deși ochiul complex de la moluște a evoluat independent de cel al vertebratelor, ambii provin din
Macroevoluție () [Corola-website/Science/303189_a_304518]
-
de semiîntuneric. Contrar unei credințe răspândite, pisica este incapabilă de a vedea în întuneric deplin, totuși vede mult mai bine decât oamenii în timpul nopții. Aspectul fosforescent al ochilor săi pe un întuneric relativ se datorează unui strat de celule ale retinei, numite "tapetum lucidum", care acționează ca o oglindă și reflectă lumina, care trece prin retină o a doua oară, dublând astfel acuitatea vizuală a acesteia în întuneric. În schimb, pisica nu percepe culorile sau mișcarea la fel ca noi: se
Pisică de casă () [Corola-website/Science/302188_a_303517]
-
totuși vede mult mai bine decât oamenii în timpul nopții. Aspectul fosforescent al ochilor săi pe un întuneric relativ se datorează unui strat de celule ale retinei, numite "tapetum lucidum", care acționează ca o oglindă și reflectă lumina, care trece prin retină o a doua oară, dublând astfel acuitatea vizuală a acesteia în întuneric. În schimb, pisica nu percepe culorile sau mișcarea la fel ca noi: se pare (deși acest aspect este încă în discuție) că ea nu percepe culoarea roșie și
Pisică de casă () [Corola-website/Science/302188_a_303517]
-
referință folosită la înregistrare. Franjele de interferență înregistrate pe placa fotografică acționează asupra acestui fascicul ca o rețea de difracție și generează o undă difractată, undă care are aceeași formă ca și cea venită de la obiectul holografiat și produce pe retina ochiului aceeași imagine ca și obiectul real. Holografia se deosebește de fotografia stereoscopică prin aceea că aceasta din urmă înregistrează informația sosită la două puncte din spațiu, deci nu permite modificarea perspectivei. În schimb, holograma permite observarea obiectului de la diferite
Holografie () [Corola-website/Science/304618_a_305947]
-
a unei secvențe de imagini pentru a crea iluzia mișcării. Efectul este o iluzie optică datorată fenomenului de persistență a viziunii (fenomen care face ca o imagine înregistrată de ochi să persiste aproximativ a douăzeci și cincea parte dintr-o secundă pe retină. Astfel ochiul uman este incapabil de a sesiza schimbarea imaginilor ci receptează animația ca pe un ansamblu unitar. ASIFA(Asociația Internațională a Filmului de ) precizează că ”prin cinema de animație trebuie să înțelegem, în principal, orice creație cinematografică realizată imagine
Animație () [Corola-website/Science/303780_a_305109]
-
sunt astfel realizate încât ochiul normal le poate citi clar, în timp ce persoanele care suferă de cecitate cromatică identifică cifrele, literele sau semnele cu greutate, incorect sau deloc (Al. Roșca, 1971 ). ul este o boală congenitală cauzată de o defecțiune a retinei sau a unei porțiuni din nervul optic. Deși boala este moștenită pe linie maternă, de daltonism suferă în special bărbații. 8% dintre bărbați și 0,5% dintre femei suferă de daltonism. Mai mult de 150 de ocupații profesionale (ex. giuvaergiu
Daltonism () [Corola-website/Science/304281_a_305610]
-
obscure. Ochii compuși se găsesc la artropode (insecte și animale similare) și sunt formați din mai mulți ochi simpli care permit formarea unei vederi panoramice în mozaic. La majoritatea vertebratelor și câteva moluște, ochiul funcționează prin proiectarea imaginilor pe o retină sensibilă la lumină, de unde se transmite un semnal spre encefal prin intermediul nervului optic. Ochiul are o formă sferică, este umplut de o substanță transparentă, gelationoasă numită umoare vitroasă, are o lentilă de focalizare numită cristalin și, adeseori, un mușchi numit
Ochi () [Corola-website/Science/298003_a_299332]
-
se contractă (și prin urmare, se micșorează); iar în caz contrar, atunci când este întuneric, pupila se mărește. În continuare, lumina traversează cristalinul, acesta având funcția de lentilă biconvexă, apoi umoarea sticloasă, în final imaginea fiind proiectată pe o membrană numită retină. Pleoapele și genele au rolul de protecție a ochilor. O membrană subțire transparentă, denumită conjunctivă, căptușește interiorul pleoapelor și o parte din sclerotică. Conform unei cercetări din septembrie 2016, toate persoanele cu ochi albaștri se trag dintr-un strămoș comun
Ochi () [Corola-website/Science/298003_a_299332]
-
din septembrie 2016, toate persoanele cu ochi albaștri se trag dintr-un strămoș comun, care a trăit acum aproximativ 10.000 de ani și care a suferit o mutație genetică. În cazul ochiului emetrop (vederea normală), imaginea se formează pe retină. Pentru ca razele de lumină să se poată focaliza, acestea trebuie să se refracte. Cantitatea de refracție depinde în mod direct de distanța de la care este văzut obiectul. Un obiect situat la o distanță mai mare necesită mai puțină refracție decât
Ochi () [Corola-website/Science/298003_a_299332]
-
distanță mai mică. Cel mai mare procentaj din procesul de refracție are loc în cornee, restul refracției necesare având loc în cristalin. Lumina trece prin mediile transparente (cornee, umoare apoasă, umoare sticloasă) și cristalin si formează o imagine răsturnată pe retină. Pe retină, celulele specializate transformă imaginea în impulsuri nervoase. Acestea ajung prin nervul optic până la regiunea posterioară a creierului. Acesta din urmă interpretează semnalele printr-un mecanism complex care implică milioane de neuroni. Razele de lumină suferă la nivelul ochiului
Ochi () [Corola-website/Science/298003_a_299332]