3,881 matches
-
fi drept s-o mai ținem. Știu. Doar că mă întreb... adevărul e că, n-aș vrea pur și simplu, știți... s-o facem acum. Ar fi ok dacă aș lua-o acasă în noaptea asta? Să-mi iau la revedere? I-ați putea da ceva să se liniștească și aș aduce-o mâine. Ar fi ok? A dat din cap, ușurat. Bătrâna n-avea să facă scandal. Ar fi foarte bine, a zis el. Între timp, o să-i dau morfină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
sun pe Steven, a zis ea. Taxiul care trebuia să ne ducă la aeroport a sosit la șase dimineața a doua zi. Doamna Taylor era încă în cămașă de noapte când ne-a condus la ușă să-și ia la revedere. În timp ce mașina a pornit-o pe stradă, Polly, care avea încă o pată rozalie pe obrazul stâng, a îngenuncheat pe bancheta din spate și i-a făcut puternic cu mâna doamnei Taylor care se pierdea în depărtare. Sheba, care stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
să ajungi acasă de-acum. M-am oferit să mai stau s-o ajut să prepare cina, dar a fost de neclintit: — Ai făcut deja mai mult decât destul, a zis ea, conducându-mă spre ușă. Ne-am sărutat de la revedere și am plecat. Când am ajuns la baza scărilor, a ieșit din nou: — Îmi spui dacă mai ai vreo veste de la Bangs, da? Am dat din cap: — Bineînțeles. După ce am plecat acasă, Sheba s-a dus direct în dormitor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
avea unsprezece ani, dar deseori, peste noapte, Jina îi găsea lumina aprinsă în cameră. Clopoțelul pentru întârziați sunase deja când femeia l-a lăsat în fața porții de la intrarea în școală. Știa că oricum n-ar fi primit nici un sărut de la revedere sau măcar o privire aruncată peste umăr. S-a uitat după fiul ei care-a intrat în curte ca un soldat care pătrunde pe teritoriu inamic: Danny verifica toate spațiile dintre tufișuri și toate umbrele din spatele stâlpului pe care era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
din zonă. Jina a clătinat din cap. Duceți-vă voi două. Eu mă duc să-l răsfăț pe Danny la Barnes&Noble-ul de pe Walnut Creek. Îi plăcea să caște gura în secțiunea cu muzică. Cele trei s-au îmbrățișat de la revedere, după care Jina și-a privit prietenele care traversau strada. Mary trebuia să sprinteze ca să țină pasul cu Irene, care, datorită celor cinci mile zilnice alergate pe bandă era într-o formă de invidiat. Ambele prietene erau de aproape aceeași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Zach a plecat la câmp, cei doi tineri au făcut dragoste pe ringul de dans al ambarcațiunii. Pe care au botezat-o Splinters ( n. trad. „Așchii” ). Două luni mai târziu, Reed stătea în picioare pe verandă, ca să-și ia la revedere de la fiul lui. Ironia ținutului Idaho era că, din munca grea și din sălbăticia lui, bărbații ieșeau îmblânziți. În habar zăceau resturile unei vechi motociclete și fotografii cu un tânăr cu părul lung, panicat în ziua nunții, dar Jina nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
trupul o durea de dorul copiilor ei - pe Roger îl simțea în stânga, în partea de jos, sub inimă, iar Sue era ca o bătaie pe umărul drept. Îi lăsase pe amândoi la mama ei și nici unul n-o sărutase de la revedere în drum către borcanul cu dulciuri al bunicii. Roger n-o mai strânsese de mână așa cum ar fi făcut în urmă cu câteva luni și nici n-o mai întrebase dacă se simțea bine. În mintea lui, slavă Domnului, succesul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
de campare îl făcea pe Ahmad să fie la fel de lipsit de răbdare ca Mike în preajma aparatelor electrice. Omul se plimba de colo-colo, încercând să găsească un loc liniștit, o parte sălbăticia care-i fusese promisă. Jina nu-și luase la revedere de la Mike. Nu-i lăsase decât un itinerariu general și nici nu era sigură dacă făcuse asta pentru că nu voia ca Mike s-o găsească sau pentru că-i era teamă că Mike nici n-avea să se deranjeze s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
aici”!. A privit-o de sus, din picioare, cu dispreț, dar nu și-a răcit gura cu nicio remarcă. Când a ajuns în dreptul meu, mi-a trecut cu mâna prin păr zburlindu-mă în joacă. Așa își lua uneori la revedere de la mine. O priveam cu ochi rugători să mă ierte, iar ea înțelegând, mi-a zis doar atât: Ai grijă ce faci! Marius s-a oferit să o conducă până la ușa internatului. Să nu fiți cuminți, mi-a zis și
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
un geamantan... Îmi pun funia de gît... Ba nu, Îmi bag capul În nod... — Ai lăsat vreun bilet? — Nu. M-am gîndit... dar dacă mă apuc să scriu, nu mai termin... Pe un bilet mic n-aș scrie decît „La revedere”. — Mai ai să-mi spui ceva despre domnul Nemuro? — Ticălos fără simțire ce ești! Ești un porc, nu ființă umană. Cum poți să pui o asemenea Întrebare unuia care e pe punctul de a muri ? Ești penibil! Trebuie să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
relațional și științific. În consecință, viața a fost pentru o zi ca în România, când e foarte plină și foarte plăcută. Firește, eu m-am despărțit de așa o Românie, căci luna august a fost luna aranjării casei și a revederii prietenilor. Azi este ziua lui Elsie și a Cristinei. Cristina e mai aproape, chiar pe aici, se bucură și suferă alături. A primit un buchet de trandafiri albi din România. Cumpărăturile electronice fac realmente minuni. Încă nu am învățat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
nu reușeau să se închege, apoi nimic. Curios însă că după cele câteva luni de când o văzusem în compartimentul de tren și până acum, timp în care nici nu gândisem la ea, revăzând-o acum, descoperii cu surprindere, prin emoția revederii, că sălășluise în adâncul memoriei deși îmi era uitată, căci imaginea venea dinspre mine în afară și nu invers. Poate și cu ea se întâmpla același lucru. Cert este că în noaptea aceea îmi fu cel mai apropiat conviv. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
pe gardul de peste drum îl privea - abia acum își dădu seama - ca o batjocură în ninsoarea oblică, afișul cu Iosif Visarionovici Stalin. Februarie 1941. Istoria venea dinspre Yalta, în adevăr dinspre Yalta: era afișul noii puteri. - „Să ne luăm la revedere, dragă, îmi spuse, ca și cum nimic nu se întâmplase”. Îl sărutai, era emoționat, dar nu părea, avea, ca și atunci când îl cunoscusem, ceva din demnitatea, solemnitatea senatorilor romani. - „Domnule președinte, încercai către el - vagă consolare, de fapt nici atât, cu voce abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
-mi fața de la fereastră văzui că doamna Pavel plecase, nu observasem, atât de absorbit fusesem de trecerea căruțașului cu calul mic și slăbănog venind din orient, că nici n-o auzisem când îmi spusese, sunt sigur, ca de obicei „la revedere”. Domnul Pavel, înalt, subțire, părea chiar zvelt, deși obosit - era spre prânz - intră în curte cu trei sacoșe, pe care părea să le țină fără greutate, cu cumpărăturile din magazinele „alimentare” din centru, toate deschise, deși era duminică. După ce traversă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
purtând, uluitor, asemănarea și frumusețea din tinerețe a mamei, încât în clipa în care aceasta se desprinse de mine, privii cu năuceală la ele ca la două realități asemeni fotografiilor mișcate. Ea îmi observă mirarea. și puse asta pe seama emoției revederii, o seamă de modificări secrete ale spiritului, și nu era în afara adevărului a cărui arie se dovedi mult mai cuprinzătoare decât credeam. Fiica (trecuseră ani de când n-o văzusem), deși își terminase liceul în capitală, nu fusese în schimb niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
câmpii (unde o fi găsit sania asta?), amândoi încotoșmănați în șube, Lung cu gulerul dat peste umeri, aproape descheiat la gât, veneam ca din basme, el râdea cu bucurie de copil, avea acum cincizeci și unu de ani, vesel de revederea fostului judecător din tinerețe, o întreagă lume îi răsărea în ochi, eu pe banca din spatele lui, privind până la orbire sticlirea fugară a zăpezii în soarele de necrezut al dimineții sfâșiat de goana cailor iuți. Și Crăciunul acelui an începu spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
of Romania. The autor, Eugen Popa, member of the delegation as counsellor expert and private secretary to the minister of foreign affairs of Romania is remembering these events. * * * O serie de întâlniri în memorie cu momente din trecut înseamnă și revederea unor locuri și a unor oameni ce au fost și s-au dus undeva, unde vom ajunge, în timp, cu toții. Mi s-a întâmplat ca, în țară sau la ultimele posturi diplomatice, să vorbesc despre persoane sau despre unele evenimente
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
fost cerut de francezi. I-am răspuns că nu am nici o dificultate, dar trebuie să fac acest lucru într-un mod care să nu ridice semne de întrebare. Am propus să merg la sesiune două săptămâni, să-mi iau la revedere de la colegi, după care să continue supleantul meu, dl. Ion Maxim. Ministrul a fost de acord și așa am procedat. 6. În 1991, am fost invitat în calitate de expert în fața Comisiei constituționale, creată pentru a elabora o nouă Constituție, și am
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
mele în București, cât mai repede. Aceste insistențe simțeam că nu sunt numai sentimentale, ci erau generate și de anumite lipsuri de care eram conștient și care mă preocupau constant. Începusem să număr zilele care mă mai despărțeau de bucuria revederii familiei mele. În mintea mea, încărcată de gânduri, care, parcă, se angajaseră într-un soi de lupte, neantagonice, speram eu, revenea cu insistență dictonul latin, atât de des evocat în vremea studenției: Sic transit gloria mundi! ANEXA I Laureații Premiului
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
a-și aduce aminte: Aha! e bine, e bine și el! e sănătos! — Așa? e bine? bolborosi stăpânul hambarelor, râzând plin de fericire. Să-i spui așa, când l-ei întâlni: multe complimente de la mine!... Doctorul întinse repede mâna: —La revedere! La revedere! o să-i spun. Acu mă grăbesc. Trebuie să ajung coloana. —Care coloană? care coloană? ce coloană? bolborosește bărbosul, tremurându-și în toate felurile brațul ce părea uriaș. Mă aplecai de după pânza trăsurii, ca să-l văd mai bine. Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
aduce aminte: Aha! e bine, e bine și el! e sănătos! — Așa? e bine? bolborosi stăpânul hambarelor, râzând plin de fericire. Să-i spui așa, când l-ei întâlni: multe complimente de la mine!... Doctorul întinse repede mâna: —La revedere! La revedere! o să-i spun. Acu mă grăbesc. Trebuie să ajung coloana. —Care coloană? care coloană? ce coloană? bolborosește bărbosul, tremurându-și în toate felurile brațul ce părea uriaș. Mă aplecai de după pânza trăsurii, ca să-l văd mai bine. Într-o clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
și domnu Vâlcu se grăbi să primească o hârtie. —Vă mulțămesc foarte mult, zise cu un zâmbet larg domnul primar, voi fi ca totdeauna al dumneavoastră... —Bine, bine... răspunse Avrămeanu privind în altă parte și încheindu-se la blană. La revedere, domnule Vâlcu, la revedere! — Cu tot respectul... vorbi ceva mai tare primarele și se ploconi spre blănița albă. Cuconița clipi numai din ochi; Avrămeanu se grăbi să se suie în sanie. Călugărița coborî iute din cerdac. Faliboga se apropie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
grăbi să primească o hârtie. —Vă mulțămesc foarte mult, zise cu un zâmbet larg domnul primar, voi fi ca totdeauna al dumneavoastră... —Bine, bine... răspunse Avrămeanu privind în altă parte și încheindu-se la blană. La revedere, domnule Vâlcu, la revedere! — Cu tot respectul... vorbi ceva mai tare primarele și se ploconi spre blănița albă. Cuconița clipi numai din ochi; Avrămeanu se grăbi să se suie în sanie. Călugărița coborî iute din cerdac. Faliboga se apropie și el din partea cealaltă, vizitiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
câte cunoștea și săvârșise, odrasla de patricieni era mai mult decât oricând încredințată că vorbele mari care încearcă să cuprindă necunoscutul și neștiutul nu au nici măcar umbra unei realități. În fața unei voințe covârșitoare, totul trebuia să cedeze. Prima noapte a revederii ei cu Soliman-Sultan rodise domnia vilaietului Ciliciei, în preajma Stambulului - deocamdată temelie a clădirii mărețe pe care o pregătea pentru iubitul său Baiazid. S-a dus și ea împresurată de curtea domnească la țărmul Mării Pontice, să așeze pe Baiazid-bei în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
uiți la șine și te rogi, „Vino, metroule, ce mama naibii, vino odată.“ Apoi, când vine metroul sau taxiul sau autobuzul, vă luați rămas-bun din nou și încerci să faci haz de toată treaba, spunând pe un ton vesel, „La revedere, din nou!“, dar nu e nici pe departe la fel de plăcut ca prima dată și te întrebi dacă ar trebui să îl săruți din nou și, dacă o faci, pare forțat, și, dacă n-o faci, ai impresia că ați încheiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]