6,418 matches
-
ni l-a descris. Sau poate că e doar Încercarea disperată de a scurtcircuita, de a aduce mai aproape postumitatea. Complexul Bibliotecii din Alexandria Din perioada romantismului, sinuciderea a deprins arta orgoliului și a revoltei permanente. Experiment extremist, ea se revendică luxului satanic și misterului În care creatorul Începutului de veac nouăsprezece se Înveșmânta instinctiv. Romanticii Împingeau atât de departe orgoliul, Încât visau la un control total nu numai asupra vieții, ci și asupra morții. Viața-operă trebuia adusă cu orice preț
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
Ca Într-o aluviune, nici unul dintre vechile sensuri nu se pierde, chiar dacă suferă unele prefaceri - de pildă, coborârea de pe verticala paradigmaticului pe orizontala sintagmaticului. Desacralizarea aceasta vizează Însă numai posibilitatea de a conferi noi sensuri unei structuri lingvistice care se revendică formulelor de comunicare esențiale. De pe la Începutul veacului al nouăsprezecelea, intimul și intimitatea au dobândit, În linii mari, toate sensurile pe care le cunoaștem astăzi. Ele desemnează, cu minime aproximații și nesemnificative discriminări, o realitate pe care Jean Beauverd o numește
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
ci și pentru că el se opune evidenței, incompatibilității și tensiunii dintre două lumi. În viziune augustiniană, conflictul dintre instantaneitate și eternitate se rezolvă În stabilirea unui punct de vedere ce aparține divinității. Nu e singura similitudine prin care autoportretul se revendică unei realități metafizice. Vorbeam În altă parte de caracterul funerar al jurnalului intim În Întregul său. E cazul să spunem că autoportretul Însuși e un component al acestei strategii fatale. Dacă ar fi să-i găsim un echivalent perfect, el
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
nuanțează ceea ce ritmul confesiunii retezase și ocultase: expansiunea ființei. Dar și a expresivității acestei ființe. Intimitatea și subiectivitatea conotează, În proporții diferite, desuetul. Moliciunea romantică nu acoperă, Însă, decât un aspect al jurnalului. Părțile nevăzute, albul nescris al paginii se revendică unei alte tradiții: a interiorității și a tainicului, a secretului de primă instanță devenit, mai apoi, bun public. Interioritatea nu e decât forma disimulată a sinelui, a privirii care egalizează contrariile. Eul autorului asigură unitatea confesiunii, argumentează continuitatea și logica
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
de-o extremă luciditate. Precizia descrierii provine din mecanica transpunerii trăitului. Scriitorul de jurnale e prea puțin atent la cum transcrie: legea de aur Îi cere să se observe doar În raport cu ceea ce scrie. Psihanaliștii cred că orice demers analitic se revendică principiului plăcerii. Discursul analizei este, Într-o anumită măsură poetic, adică pură creație. Doar că el e produs de identitatea dintre cuvânt și acțiune. Transcrierea directă, strânsă, pliată pe obiect Își găsește În jurnal una din manifestările ideale. „Stadiul oglinzii
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
adecvare a stilului vieții la altul, adeseori nemărturisit, al literaturii. Elaborarea, În cele mai multe cazuri inconștientă, profită de existența acestui entracte: debutând ca necesitate de ordin tehnic, de egalizare a două tensiuni (cea dintâi concretă, dedusă din trăirea Întâmplărilor, cealaltă abstractă, revendicându-se actului reflectării, mimesis-ului de gradul Întâi), ea sfârșește ca ideologie inconștientă a textului. Ca „artă”, ca elaborare, jurnalul (și, odată cu el, autorul) nu are conștiința clară a direcțiilor pe care le va urma. Scopul său inițial e delimitarea spațiului
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
încă din 1919, printr-o hotărâre a Consiliului Dirigent 217, dar legislația Regatului nu avea să confirme opțiunea lor. Din pricina conjuncturii politice, primul deceniu postbelic a fost, în ciuda unui debut promițător, mai curând nefavorabil impunerii acestui simbol național. Ardelenii au revendicat cu atâta insistență meritele unirii lor, făcând din Alba Iulia un etalon al voinței politice proprii, încât evenimentul respectiv și locația lui nu au depășit stadiul de simboluri regionale și partizane 218. Foarte utilă Partidului Național din Transilvania (ulterior Național-Țărănesc
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
și comportamentale care permit cunoașterii raționale, impersonale, abstracte să alimenteze ulterior recunoașterea afectivă și reacții în consecință. În cursul investigației noastre, am observat că atașamentul identitar cere, de regulă, simplificarea informației, diminuarea și ignorarea rezultatelor cercetării istorice, de la care se revendică, totuși. Prin urmare, construcția identitară refuză studiul aprofundat, ca și datele contradictorii, rămânând în mod necesar un monolog unidirecționat. Este însă incapabilă să împiedice existența unor discursuri paralele, simultane și concurente. Cunoașterea unui text de manual se reia și se
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
Anului Ștefan cel Mare și Sfânt. De când ne tutuim voievozii și sfinții?, în "Cultura. Săptămânal editat de Institutul Cultural Român", din 15-21 decembrie 2004, pp. 8-10. 11 Întrebările adresate istoricilor radiografiau cu atenție stările de spirit contradictorii, de la care se revendicau majoritatea criticilor pe această temă: "în ce mod credeți că trebuie sărbătorit evenimentul pentru a nu crea la sfârșit, așa cum s-a întâmplat cu anii "Eminescu" și "Caragiale", senzația de suprasaturație, de festivism inflaționar; este corect să se judece un
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
teoreticianului citat, "liber". Cititorul reface, chiar dacă pe căi mai puțin ortodoxe, dictate de posibilitățile proprii, codul care transformă o operă literară într-o parodie. Textul parodic nu funcționează în virtutea unui scop singular, acela de a-și submina modelul. El își revendică un caracter de "sinteză dialectică", suficient de bine motivată pentru a face să răsară din procedee/ forme vechi, fără ca acestea să dispară complet, un procedeu/ o formă nouă. Contribuțiile lui Boris Eihenbaum, Boris Tomașevski, Mihail Bahtin, Iuri Tînianov 44 și
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
să nu-și încarce opera cu citate din autori sentențiali precum Aristotel, Platon și "toată liota filozofilor" (pe care de altfel îi parodiază, de multe ori chiar în timpul dialogurilor dintre Don Quijote și Sancho Panza), dar și să caute să se revendică dintr-o tradiție, dintr-o literatură de succes la public, așa cum pe deplin a fost literatura cavalerească. Am enumerat doar câteva dintre motivele pentru care Cervantes, prin opoziție fățișă la alți autori ai vremii sale și nu numai, scrie acest
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
mai în vârstă decât el", fenomenul e, în realitatea demonstrabilă a circulației operelor literare în timp și spațiu, mult mai complex. Parodia nu mai are neapărat legătură cu vârsta autorului operei, care s-ar putea, în relație de cauzalitate, fie revendica de la un model strălucit (urmând să-i asigure trecătoarea faimă), fie declara împotriva generației precedente sau chiar a ideii de generație în sine. Drept urmare, nu trebuie coborâtă în sfera josnică a "bătăii de joc", a "vrăjmășiei" unuia sau altuia dintre
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
istoriografică" și, pe de altă parte, în poemul eroi-comic al lui Ludovico Ariosto, pe care Italo Calvino îl cunoștea foarte bine întrucât îngrijise și prefațase o ediție de lux a acestuia. O precizare: Orlando furiosul (căruia unele traduceri românești îi revendică titulatura de Orlando nebunul) este un poem ce reia acțiunea exact din punctul în care o abandonase Boiardo, dar introduce și modificări precum episodul nebuniei lui Orlando și cel al călătoriei în Lună. Romanul comico-fantastic353 al lui Italo Calvino, gustat
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
în care o abandonase Boiardo, dar introduce și modificări precum episodul nebuniei lui Orlando și cel al călătoriei în Lună. Romanul comico-fantastic353 al lui Italo Calvino, gustat din plin de publicul larg, ca și celelalte scrieri ale ale sale, se revendică de la Ariosto, deci și de la Boiardo, dar statutul prozei nu se bazează pe nici o imitație stilistică, ci mai degrabă pe un fel de "travesti" modern al romanului cavaleresc în general. Romancierul italian, cel care va adera mai târziu la mișcarea
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
despre lagăre nu este sinele, ci necesitatea de a transmite fapte istorice incredibile sau o experiență colectivă. Fostul deținut nu folosește persoana întâi decât pentru grija de autenticitate. Departe de a fi individual, eul narativ se vrea colectiv, autorii supraviețuitori revendicând faptul de a vorbi în numele memoriei celor pe care atrocitățile istoriei i-au împiedicat să depună mărturie. Literatura concentraționară aduce laolaltă experiența colectivă (istorică) și experiența personală a autorului, iar dintre acestea primează latura colectivă. Tocmai dimensiunea colectivă a eului
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
până după miezul nopții. Atmosfera fiind mai apropiată, s-a putut ajunge la un consens pentru formarea unui guvern. Oamenii generalului ar fi ocupat cele mai importante ministere adică Internele, Apărarea Națională, Justiția și Afacerile Externe, pentru a nu fi revendicat de Horia Sima. Pentru legionari, Carol a insistat să li se încredințeze ministerele considerate „inofensive”, iar liberalilor ministerele economice. Discuții ceva mai aprinse s-au purtat pentru posturile „cheie” din ministere, recte pe subsecretariate de stat și pe direcțiile generale
Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]
-
stadiul actual al cercetărilor, după deschiderea arhivelor și extinderea perspectivei asupra epocii cercetate, după desființarea cenzurii, dar și după toate cele prin câte și cum a trecut România, în prezent este sigur că nimeni nu mai e în măsură să revendice exclusiv paternitatea actului istoric, să-l includă în categoria temelor tabù sau, cumva, în cercul lui noli tangere. În anume privințe și situații, intensitatea investigațiilor în domeniu bătea toate recordurile istoriografice, până la a deveni bănuitoare, iar, în chip bizar, se
Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]
-
1838 și 1856, o federație în jurul "Cartei poporului", esența mișcării muncitorești britanice sindicate, societăți muncitorești de ajutor reciproc, societăți socialiste etc., ca și deputați și cluburi "radicale" care militau pentru democrație. "Carta poporului" era o cerere în șase puncte care revendica, printre altele, votul universal al bărbaților; a fost supusă Camerei Comunelor care a respins-o, în contra celor trei milioane, apoi șase milioane de semnături. Cartismul a coalizat asociațiile muncitorești născute din tulburările sîngeroase dintre 1817-1838, cum ar fi "masacrul Peterloo
Partidele politice din Europa by Daniel L. Seiler () [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
puțin instituționalizat al clivajului, afectează ideologia și baza sociologică a partidelor "periferiste". Astfel că ideologia acestor partide va îmbrăca uneori forma unei conștiințe naționale: etnia sau comunitatea religioasă dominată se afirmă față de Statul-națiune dominator ca o entitate națională distinctă, care revendică fie independența, fie reatașamentul față de patrie sub forma unui sentiment autentic, ca în cazul iredentismului. Anumite partide prezintă o tradiție, adesea veche, de reacție periferică împotriva inovației naționalist-centralistă. Reacția ar fi legitimă în regiunile catolice și teocratică în regiunile protestante
Partidele politice din Europa by Daniel L. Seiler () [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
sau luat sub ocrotire, Întreaga afecțiune și grijă se Îndreaptă de regulă spre acest copil. Saturat și plictisit de atîtea atenții, copilul va adopta atitudinea minimei rezistențe față de greutăți, față de efort. În familiile disociate, deseori cei doi părinți, deși despărțiți, revendică, În aceeași măsură copilul, fiecare dintre ei căutînd să-1 atragă de partea lui și să-l instige Împotriva celuilalt, pentru a-l compromite. Acești copii devin confidentul unuia sau altuia dintre părinți și realizează prăbușirea condițiilor securității vieții lor de
GHID METODOLOGIC PRIVIND PROFILAXIA COMPORTAMENTULUI DEVIANT AL ELEVILOR MANAGEMENTUL COMPORTAMENTULUI ŞCOLAR by MIHAELA BĂSU () [Corola-publishinghouse/Science/1155_a_1877]
-
și ceea ce trebuie trecut sub tăcere, între ceea ce poate fi scris și ceea ce este cenzurat, între ce poate fi arătat și ce trebuie ascuns. O anumită valoare nu poate fi spusă, o alta este fashionable. În funcție de context, aceeași valoare este revendicată deschis, exprimată alegoric sau refulată. Funcția sa influențează actorul (purtătorul de valori). Dacă este ministru sau deputat al opoziției, profesor sau preot, discursul lui este condiționat de rolul ocupat, iar valorile pe care le afișează în public vor fi parțial
Sociologia valorilor by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
peiorativ în discuții). Republica laică respinge particularismele. Tradiția iacobină franceză preconizează o putere centrală, care administrează un teritoriu uniform, de la Dunkerque la Marsilia. Dincolo de comunitarism se profilează grupuri intermediare de tot felul, în special etnice, care își afișează identitatea, își revendică drepturile, nesocotind dispozițiile bine puse la punct ale republicii unice și indivizibile. Comparând viziunea asupra lucrurilor, Belgia ne apare la polul opus. Este o țară eminamente multiculturală. Aici e normal să fii flamand sau valon, francofon sau germanofon, din Bruxelles
Sociologia valorilor by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
egalitate în fața oportunităților fac parte din patrimoniul post-modern (fie că e vorba despre procentajul femeilor în reprezentările politice, de accesul mai ușor la studiile superioare pentru tinerii defavorizați, de legislația asupra rasismului și a xenofobiei sau de recunoașterea anumitor drepturi revendicate de homosexuali...). Valoarea care se profilează în spatele acestor cerințe se numește "non-discriminare", iar măsurile luate au fost numite "discriminare pozitivă". Așa cum se întâmplă adesea, o valoare nouă riscă să lovească în valori solid înrădăcinate. Așa s-a întâmplat cu egalitatea
Sociologia valorilor by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
această prescripție pare perfect acceptabilă, deși, la o analiză mai atentă, descoperim că este incompatibilă cu libertatea de expesie. De unde vine și întrebarea: toate judecățile de valoare sunt legitime? Putem spune orice, oricui? Unii se revoltă împotriva cenzurii pornografiei. Alții revendică dreptul de a blasfemia. Câteva sute de artiști, marea majoritate francezi, au semnat un manifest în care proclamă că "nicio religie, nicio filozofie, niciun concept filosofic, nicio rațiune de stat nu justifică nici cea mai mică lezare a libertății de
Sociologia valorilor by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
la președinție fiind în urma ultimului tur de scrutin de aproximativ 3 %), a ratat șansa de a forma guvernul în favoarea alianței DA27 ce a coalizat ad-hoc cu UDMR și PC. Președinte a devenit Traian Băsescu. Coaliția, eclectică ideologic (deși s-a revendicat de dreapta), și-a dovedit din nou instabilitatea, iar în anul 2007, în urma unor îndelungate scandaluri politice, membrii PD au fost excluși de la guvernare în urma unei remanieri. Scena politică însă este mult diferită față de cea de la începutul anilor 1990: partidele
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]