2,564 matches
-
slăbită, cu părul negru înfoiat, cu brațele pufoase ieșind din cămașa albăstriu vaporoasă întinse în fața sa pe pături. Lumina crepusculară inunda încăperea prin ferestrele înalte larg deschise și pictura abstractă atârnată deasupra patului strălucea. Andrei Vlădescu ședea pe un taburet, rezemat de perete și fumând. „Îmi zici că totul trece și că timpul vindecă sau alină orice și știu și eu asta“, continua Rodica Dumitrescu. „Dar vreau să-ți spun că se întâmplă cu mine ceva ce nu credeam mai înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
stăvili elanul cu brațul. Puse cu multe blândețe un deget pe buzele mele și spuse: — Sst! M-a uluit intimitatea gestului ei. Apoi își strecură mâna într-a mea, degetele noastre se împletiră și ne continuarăm drumul. Trupul ei se rezema de al meu. După doar câțiva pași, se apropie și mai mult, până când i-am simțit buzele lipite de ureche. Am împietrit, așteptând fericit vorbele ei. Cred că suntem urmăriți, șopti ea. Ascultă. Încremenit în tăcere, i-am lăsat mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
și am dat să intru, Fiona a scos brusc un țipăt - ceva între o respirație întretăiată și un strigăt - și a sărit în fața mea, apucându-mi brațul ca să mă tragă cu ea înăuntru și trântind ușa, de care s-a rezemat apoi, gâfâind. Ce este? Ce s-a întâmplat? — Era acolo, afară - l-am văzut. I-am văzut fața între arbuști. — Cine era? — Pentru Dumnezeu, nu știu cine era. Stătea ghemuit acolo și se uita la noi. Am întins mâna spre clanță. — Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
adus aici... sub un fals pretext. — Probabil mă crezi foarte naivă, spuse Phoebe, venind lângă el la cămin, dacă te așteptai să vin aici total nebunăuitoare. Atunci de ce-ai venit? — Bună întrebare. Vreau să-ți spun două lucruri. Se rezemă de policioara căminului, întorcându-se din când în când pentru a-i întâlni privirea. În primul rând, deși sunt convinsă că nu știi mai nimic despre artă, că puterea pe care o ai este nocivă și că afacerile tale sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
automulțumire mă sufocă. Nu mai suport nici o clipă compania acestor oameni. Vreau puțin aer curat, pentru Dumnezeu! Și spunând asta, mă împinse spre ușă, apoi afară, în noaptea cu aer proaspăt de iarnă din Picadilly. Imediat ce am ieșit, s-a rezemat greoi de zid, ducând o mână la frunte și cu cealaltă făcându-și vânt în dreptul feței trase și palide. Nu pot să stau mai mult de câteva minute cu familia asta, spuse el gemând, fără să mi se facă rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
ceva important. Apoi când ne-am dus în bucătărie, unde lumina era puternică și am întrebat-o dacă e sigură că nu vrea o bere, un gin cu apă tonică, o vodcă și suc de portocale sau altceva, s-a rezemat brusc de frigider și m-a întrebat dacă aș putea să-i fac un serviciu. I-am răspuns că da, bineînțeles. Și ea a spus: — Crezi că ai putea să-mi pipăi gâtul? Și eu am spus: — Gâtul? Și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
singura persoană care poate scrie cartea ești tu. Era total absurd. — Dar e ridicol. Nici măcar n-am cunoscut-o pe Tabitha Winshaw. În 1982 nici nu știam de exsitența celuilalt. — Ei bine, ea știa evident de a ta. Findlay se rezemă de perete, examinându-și unghiile și savurând confuzia în care mă aruncase informația oferită de el. După un timp - și mai mult din răutate, bănuiesc - speculă cu răceală: — Poate că reputația ta literară a ajuns la urechile ei, Michael. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
s‑a apucat să aducă salate și să umple paharele cu vin. Am privit‑o precaut pe Miranda, care părea total plictisită și iritată, și am Încercat să mă fac cât mai mică după copacul din ghiveciul de care mă rezemam ca să nu adorm de‑a‑npicioarelea. Nu știu sigur cât timp ochii mei au rămas Închiși, dar exact În momentul În care pierdusem controlul asupra mușchilor gâtului, iar capul meu pornise să se aplece Înainte, am auzit vocea ei. — Ahn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
la scări și urcă la etaj cît putu de repede. Aproape că rămase fără suflare. Orice fel de efort Îi lăsa cu respirația tăiată. La Trei, trebui să se oprească să-și tragă sufletul. În coridorul de la etajul lui se rezemă de balustrada din afara celulei, așteptînd ca inima să-și Încetinească bătăile. Își Încrucișă brațele, se lăsă În coate și privi Înapoi În sală. Zarva vocilor care se certau, a rîsetelor și strigătelor se auzea mai potolit de aici. Priveliștea era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
pe sărăcie și pe abandonul în mîna Providenței care îi punea în mișcare pe credincioși pentru întreținerea evanghelizatorilor lor. El dăduse cel mai sublim exemplu. "Vulpile au vizuini, iar zburătoarele Cerului au cuiburi: Fiul omului nu are însă unde-și rezema capul"297; o astfel de condiție îi era pusă celui ce voia să-L urmeze. Iar Petru își părăsise pînă și bietele lui năvoade ca să-L urmeze pe Învățătorul său cel lipsit de haine. Deși Colegiul apostolic își avea fondurile
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
la care este supus agentul de pază crește, acesta poate adopta măsuri corespunzătoare pentru reducerea sau ținerea sub control a situației, astfel: - utilizează forța care nu este de natură să pună în pericol viața atacatorului (cererea imperativă de a se rezema de un zid, cu picioarele depărtate și alte asemenea metode); - folosirea forței extreme (armamentului de foc și a altor mijloace care pot afecta sau pune în pericol viața agresorului), când există indicii că pericolul a devenit sau este pe punctul
Îndrumatul societăților specializate în pază și protecție by Ioan CIOCHINĂ-BARBU, Dorian Marian () [Corola-publishinghouse/Administrative/1224_a_2366]
-
logodnic cu noua lui logodnică păreau să nu mai conteze așa mult. S-a auzit o bătaie în ușă și a intrat un picolo. Aducea o tavă de argint plină cu franzeluțe și suc de portocale. În vârful ei era rezemată o carte de vizită: Am întâlniri toată ziua. Distracție plăcută la piscină. Vin să te iau la petrecerea amfAR la 7 seara. Mă bucur că ești aici, Patrick. Vă amintiți de acei bikini Eres la care mă gândeam pentru croaziera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
Înfățișînd un dormitor gol dintr-un apartament decorat În stil art deco, alb pe alb, cu mobilier de un alb glacial și nișe cu spoturi luminoase. Un pat dublu cu așternut de satin albastru și tăblie capitonată ocupa centrul imaginii. Rezemat de perne era un ursuleț de pluș galben, cu blana Înspicată de un verde bolnăvicios acolo unde se reflecta culoarea așternutului. Deasupra patului era o poliță Îngustă, plină cu animale de lut - probabil colecția vreunei adolescente. Camera portabilă se mișcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
groaznic, îl urăsc, îmi urăsc chipul, sunt momente când îmi urăsc chiar și prețioasa, clara mea minte, în care îmi zumzăie ne întrerupt gândurile. Mă întreb de ce nu pot fi simplă, ca oamenii obișnuiți. Sau chiar simplă precum semințozaurii care reazemă gardurile străzilor, devorând fără încetare semințe și scuipând nepăsători cojile pe jos. De ce gândesc mereu? Simt umbrele a nenumărate cuvinte și idei, le resimt greutatea, și to tuși nu mă pot explica mie însămi, nu-mi pot explica această entitate
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
simpli și lați în spate, s-au dedicat aceleiași sublime chemări, făcând-o nu o dată, ci de sute de ori, stărui în gânduri, Vladimir: au optat pentru două meniri, aparent, foarte diferite, una de călugăr și una de soldat. Se rezemau pe instinctul moral și pe instinctul religios, pe care le-au asimilat într-o unică misiune: promovarea Legii celei noi a Mântuitorului Cristos. Acel călugăr-soldat a avut privilegiul și postura tragică a gânditorului creștin, care știe că dincolo de adevărurile relative
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
cum maiorul Moga se adresează cu glas ușor încordat comandantului: "Momentul mult așteptat se apropie." La ce anume se referă oare? Când ajung pe drumul unde sunt parcate mașinile, amândoi observă un tânăr și destul de chipeș ofițer german ce fumează rezemat nonșalant de aripa vehiculului. Nu pare să aibă mai mult de treizeci de ani. Uniforma elegantă, bine croită, scoate în relief trupul înalt și suplu. La apariția lor, strivește țigara sub talpa cizmei apoi se prezintă cu multă politețe. Căpitanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
expert ca să-ți dai seama că trebuie să ajungă în scurt timp la un spital, altfel nu are nici o șansă. Se întoarce după Felix. Îl găsește la câțiva metri depărtare, în câmp, acolo unde fusese aruncat de suflul exploziei. Stă rezemat în cot și morfolește liniștit un fir de iarbă. Emană un calm atât de imperturbabil încât dacă nu ar fi sângele care-i șiroiește pe față din cauza frunții zdrelite, ai putea să ți-l închipui cu un pahar de șampanie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
curiozitate asupra unui lucru stabilit deja? Te-ai răzgândit? Privind-o drept în ochi, Marius se apleacă peste masă către ea. Mama ta știe de intențiile noastre? Simte cum fata devine rigidă. Nu. Păcat. În timp ce continuă să o privească, se reazemă de spătarul scaunului. Draga mea, îmi doresc enorm să îmbătrânim împreună ca soț și soție, să avem copii, nepoți care zburdă amuzați pe faptul că suntem nițel cam surzi pentru a le mai auzi chiotele. Dar înainte ca acestea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
chiar și la o oră atât de matinală, deschide ceremonios portiera din dreptul Smarandei. Te rog, anunță pe Neculai că este nevoie de el. Imediat, mademoiselle, se grăbește butler-ul să răspundă, după care dispare în casă. Coboară și Marius. Se reazemă obosit de aripa mașinii. Dumnezeule, sunt praf! Nu intri? Iartă-mă, dar trebuie să ajung la regiment. Mașina îți stă la dispoziție. Te duce șoferul nostru acasă așa cum am hotărât. Mulțumesc. Fac un duș rapid, în câteva minute mă bărbieresc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Sau la București. De ce nu? Cu cea mai mare plăcere. Își pune cascheta încet pe cap, atent parcă să nu deranjeze nici un fir de păr din frizura impecabilă. Am onoarea. Vă sun imediat ce aflu detalii. Își strâng mâinile cu putere. Rezemat de cadrul ușii, Marius ascultă cum pașii grei ai neamțului se pierd pe cimentul scărilor către ieșire. Revenit în cameră, încearcă să-și alunge cumplita senzație că poate nu o va mai vedea niciodată pe Smaranda, dar îi este imposibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
parcaseră. Se pare că mai sunt unii care preferă aerul curat al nopții. Urmărind privirea lui Manfred, Marius vede staționat la colțul străzii un Buick. O siluetă se ghicește la volan. Un tip uscățiv, cu pălăria dată pe ceafă, stă rezemat de aripa dreaptă. Fumează calm, slobozind rotocoale mari de fum. La apariția lor, își părăsește rapid plictisul și se aruncă pe scaun. Imediat ce închide portiera cu un pocnet sec, mașina pornește vijelios către ei, fără cea mai mică intenție să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
slăbiciune să îți recunoști teama, dimpotrivă, arată încredere în forțele tale. Asta face diferența între curajul adevărat și cel inconștient Aveți dreptate, domnule locotenent, dar pentru mine sperietura de dinainte și mai ales cea de după, îmi arată că încă trăiesc. Rezemat de perete, soldatul Iovuț Florea face o cruce mare apoi deschide cu baioneta conserva nemțească pe care o ține între picioare. Zvâcnind din gâtul scurt, puternic, ridică ochii, agitând lingura în direcția lui Carol. Vino încoace, măi Suflețel și bagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
în carne și oase a Smarandei. Este singură, într-o poiană ce își făcuse puțin loc într-o imensă pădure de mesteceni bătrâni, subțiri și scheletici. Stă așezată pe un trunchi căzut, îngândurată, cu bărbia în podul palmei și cotul rezemat de genunchi. Degetele subțiri bat darabana pe buza superioară. Un gest arhicunoscut, semn că are o greutate pe inimă și dorește să-i vorbească, dar cuvintele ei nu ajung la el. Se pierd într-o asurzitoare cacofonie de voci stridente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Conștienți de asta erau și nemții. De aceea amplasaseră pe coasta muntelui un post de pază construit din bușteni negeluiți, înconjurat de un meterez întărit cu bolovani. Dintr-o fantă orizontală se ivește țeava lungă și neagră a unei mitraliere. Rezemat de ușă, un soldat german privește către siluetele munților ascunse sub mantia groasă a omătului, dar asta nu face din el un admirator al naturii. Karel știe că în secunda când ar fi surprins ceva suspect, alarma va fi dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
de râs puternic. Întins în pat, Nicky frunzărește un roman siropos de dragoste franțuzesc, găsit prin dărâmături. Tușește din când în când hârâit, din piept, semn al răcelii care nu se vindecase complet. Cu ochii închiși, Suflețel șade în fund, rezemat de perete. Probabil rememorează cine știe ce partitură muzicală. Mișcă ritmat din picior, uneori dă și din buze ca și cum ar cânta. Pune vioara sub bărbie, o acordează atent și imediat arcușul ce pare o prelungire a mâinii începe să alerge sprinten peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]