2,149 matches
-
spună părerea în legătură cu romanul Les Demi-Vierges. "Sunt pur și simplu invidioși, ne invidiază pentru tinerețea noastră, ne invidiază pentru veselia noastră, ne invidiază pentru prospețimea și pentru lipsa noastră de griji; căci ei sunt fără îndoială bătrâni, urâți, plini de riduri și cu chelie. Oh, ce oribil 70!" Însuși Olivier de Tréville sare în apărarea tinerelor fete ale epocii. În prefața lucrării sale, i se adresează direct "maestrului" Marcel Prévost: "Că există, în anumite medii interlope ale societății pariziene, caractere care
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
fericirea trebuie obținută "aici și acum", iar fiecare an care trece este un an pierdut. La fel ca Paule, eroina romanului Vă place Brahms? (1959) de Françoise Sagan, după o anumită vârstă, tot mai multe femei pândesc în fața oglinzii apariția ridurilor, semn al "înfrângerilor acumulate" de-a lungul timpului. Timpul acesta pe care ai vrea să-l distrugi și care te distruge "la foc mic, tiptil, lovind într-o înfățișare pe care atât de mult ai iubit-o"182. La fel
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
estivale pe care le asculta pe plajă, A Whiter Shade of Pale al formației Procol Harum, When A Man Loves a Woman al lui Percy Sledge, Yesterday al Beatleșilor. Ieri... Deși amărăciunea și oboseala au început deja să-i sape riduri pe chip, Hervé Prudon simte încă în gură gustul acela "roz bombon, dulce al flirtului", pe care știe totuși că nu-l va putea nicicând regăsi. Acest "început al vieții", această minunată "descoperire a celuilalt, a ta și a sexualității
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
ți-a fost dor de mine... spune-mi... vreau... am nevoie să-mi spui... Ea 1: Mi-a fost. (înțelegînd) E rău? El 1: Ea suferă... a slăbit mult... nu doarme... e apatică... acum cîteva zile mi-a arătat un rid... pe care nu-l avea... și acum îl are... și-mi pare rău... mă simt vinovat... (privește din nou în toate părțile cu frică) Ea 1: (cu blîndețe și maturitate) Dragule, tu ai vocația vinovăției... ești un adevărat profesionist în
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
stau eu de vorbă cu el... îi spun eu... nici o grijă... Dar deocamdată nu te mai îmbrăca așa... Ea 1: Nu-ți place? El n: Păi, nu-mi place... adică... Bine, dar atunci ce facem cu slăbirea în greutate, cu ridurile, cu dezinteresul față de viață... Ea 2: De fapt, am rămas așa de la serviciu. El n: Nici la serviciu nu-i bine să te duci așa echilibrată... Ea 2: Da... sigur... mă cam obosește... Mă duc să mă schimb. El n
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
se erijează într-un veritabil dublu al lumii actuale, fiind, ca și lumea, supusă unei perpetue supravegheri. Utilizarea tehnologiei moderne a supravegherii este dovada unei voințe de contemporaneizare preocupate să disimuleze vârsta atât de înaintată a teatrului, să-i camufleze ridurile, să-l întinerească prin inserția de instrumente care transformă deopotrivă scena și culisele într-un teritoriu supravegheat necontenit. Nimic nu scapă de sub controlul mașinăriilor care au invadat platoul. Ubicuitatea lor este absolută, dar, ca și în societate, tot explorând și
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
diferită de cea a părinților. Aceștia trăiesc într-un univers al provocării fără frontiere, într-o relație aproape senzuală sau telepatică cu "mașina de comunicat", care devine o extindere a corpului și spiritului propriu. Trăiesc într-o lume pasionantă, fără riduri, siguri și singuri, însă departe de viața reală. Același sindrom îl depistează și în "situația copilului american" (!), care stă "în fața televizorului deschis șapte ore pe zi, telefonează cinci ore pe zi și zdrăngăne pe calculatorul său timp de ceasuri bune
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
provocării fără frontiere, unde se extinde corpul pînă la limită (sport death, spune hacker-ul). Contactul cu ordinatorul este aproape senzual: intri în telepatie cu el. Mașina devine simplă extindere a corpului și a spiritului propriu. În această lume fără riduri, ești singur și în siguranță, ești deosebit, dar pe propriul tău teritoriu. Siguranța afectivă este absolută, gata cu întîmplările sentimentale sau sexuale, dorite poate, dar primejdioase. Cu calculatorul se merge cu pași mici, încrederea este progresivă și controlul devine complet
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
existenței. Alexandru Piru fixează unele poeme din câteva volume 1 sub semnul modelelor Lautréamont, Ezra Pound, Gottfried Benn. În "Zăpezile fără întoarcere" timpul este implicat în sentimentul iubirii. "La semnul ei hipnotic, printre ziduri/ de vechi cetăți ne ascundem sub riduri." Dragostea presupune suferință: "Te-aș fi jertfit, de-aș fi crezut o clipă/ că fi-va jertfa rănilor aripă." Ipostaza este aceea a lui Don Quijote, ultimul cavaler fără prihană, solitarul născut din cearta "trecătorului cuvânt'' cu eternul timp. Cuvintele nu
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
o definire a operei, idee care va reveni în câteva poeme: "Evoluție", "Atavisme", "Pârghii": "Dar la urma urmei/ Ce trebuie să găsiți/ În rândurile mele cuvinte?/ Eu am fost pictor/ și toate acestea nu au fost altceva decât/ Studii de riduri/ De pe fruntea mea". Ironia intră în surdină, rămâne poanta: "La manejul meu din nori/ Se încalecă erori/ Din aproape în aproape,/ Saltă sufletul pe ape/ Sub copite eu în, silă,/ Ca pustiul sub cămilă". ("Inspirație")... Snobismul, permanenta simulare, nu-i
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
rumegată-n ea/ Aceste echilibre visează cald și veșnic/ dezechilibru care le-ar evidenția". În acest context apare și "Bătrâna tixită de ceasuri", ea simbolizează timpul convulsionat, care solicită o trăire puternică, de aceea timpul bate în vorbele bătrânei, în ridurile și-n ochelarii ei, în universul material în care există: "Prin podul casei, prin cuiere, prin actele ei/ în mari întunecări târându-se". Timpul macină formele materiei. Despre aventura existențială a inteligentei, despre universul dezmărginit, despre setea de absolut, precum și
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
poate sorbi simultan din licorile a două lumi, eventual antagoniste: "sorb din pelicula subțire care separă iadul de rai", "să cioplim împreună borna asta de la marginea lumii// un colț frumos de rai aninat de un fular/ puțin mai lung decât ridurile din palmă" etc. Ceea ce explică, desigur, nu numai carnația adesea contrastivă a unor poeme (în acord cu fondul substanțial entropic), ci și câștigul estetic al acestor aliaje cu miză identitară potențată. Cele mai reușite dintre ele contabilizează fie efectele glisării
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
sa vizuală. "Acolo unde alți poeți ai generației lui comprimă simbolic și esențializează metaforic, scurtcircuitând banalul și deschizându-l către dimensiuni nebănuite, Emil Brumaru îl scanează centimetru cu centimetru. El e un Gulliver nimerit în Brobdingnag și care vede un rid ca pe o groapă. Fantasticul banalității apare, la Brumaru, din această comutare", observa, pe bună dreptate, Daniel Cristea-Enache. Apoi nu se-ntâmplă o vreme nimic, pretinde, jucat inocent, autorul unei Elegii; în realitate, în poemele sale se întâmplă totul: covoarele
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
merită să fie prezentată în toată splendoarea celor 75 de ani ai săi. Slabă, adusă de spate în mod iremediabil, tîrîndu-și bietele picioare în niște papuci pe care abia poți să-i numești papuci, dar cu ochi albaștri, ștrengărești, cu riduri în formă de trompetă și nasul în aceeași notă. Notă de umor. Charlotte este o femeie veselă. Dintotdeauna a fost. În ciuda greutăților, a stărilor de depresie și loviturilor sorții, Charlotte Shearer a ales mereu, în fața oricărui fel de eveniment, rîsul
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
mult prea mult, cu trăsături sleite, palizi și roși de timp, cu pomeți scobiți, cu ochii șterși, sticloși, încercănați și înroșiți. (p 7) Totul formează o frescă de carne muncită, bătută parcă de furtuni, mototolită de golul vieții, mii de riduri de toate felurile, riduri în formă de labă de gîscă sau riduri mici și fine, o masă de cranii fără păr, cu forme bizare, de o nuditate obscenă, asemenea mameloanelor cu geografie sinuoasă; afară de doi sau trei privilegiați, încoronați cu
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
trăsături sleite, palizi și roși de timp, cu pomeți scobiți, cu ochii șterși, sticloși, încercănați și înroșiți. (p 7) Totul formează o frescă de carne muncită, bătută parcă de furtuni, mototolită de golul vieții, mii de riduri de toate felurile, riduri în formă de labă de gîscă sau riduri mici și fine, o masă de cranii fără păr, cu forme bizare, de o nuditate obscenă, asemenea mameloanelor cu geografie sinuoasă; afară de doi sau trei privilegiați, încoronați cu niște tufe sălbatice și
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
pomeți scobiți, cu ochii șterși, sticloși, încercănați și înroșiți. (p 7) Totul formează o frescă de carne muncită, bătută parcă de furtuni, mototolită de golul vieții, mii de riduri de toate felurile, riduri în formă de labă de gîscă sau riduri mici și fine, o masă de cranii fără păr, cu forme bizare, de o nuditate obscenă, asemenea mameloanelor cu geografie sinuoasă; afară de doi sau trei privilegiați, încoronați cu niște tufe sălbatice și fragile, albe păduri ce conferă posesorilor un aer
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
unor imagini discontinue care sugerează înstrăinarea de natură și de vietățile ei, artificializarea existenței întro lume care șia pierdut reperele transcendente, substituind credința cu tehnica și cu știința: ba dați în câini lumea e mică/ba cu gerovital se duc ridurile can palmă. Item 3: ilustrarea a patru elemente de compoziție și de limbaj ale textului poetic studiat semnificative pentru ilustrarea temei și a viziunii despre lume Ultima secvență a compoziției ternare (versurile 12- 17) dezvoltă tema morții, întro manieră neconvențională
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
în timp ce întărim afirmația considerată de noi ca adevărată. PACIENTUL: Nu cred că sunteți cu adevărat doctor. Păreți atât de tânăr! DOCTORUL: Mulțumesc. Nu sunteți primul care spune asta și e adevărat că nu am deloc fire albe în păr sau riduri pe față. Tot ce pot spune e că sunt medic. (Acceptă dreptul la opinie al celui ce critică și-și face cunoscută propria părere. ANGELA: Nu vreau unt, Pat. Țin regim. PAT: Ei! Parcă am mai auzit asta de la tine
[Corola-publishinghouse/Science/85111_a_85898]
-
a pulsației vitale: „Dar nu ai făcut avere. Nu. În aerul galben / ți-ai lipit pantofii de marginea vagonului gri / de murdărie ți-ai privit degetele prin care / s-au scurs calcare prafuri lucioase / cretă algocalmin piramidon cretă îți privești / ridul de pe frunte în oglinda / compartimentului. Parcă un robinet îți / strânge ușor încet creierul în fiecare dimineață”. B. recurge, deseori, la un astfel de inventar al materiilor, obiectelor și gesturilor banale, derizorii, ca într-o pagină de ziar, rezultatul fiind, cum
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285777_a_287106]
-
ne vedea pe noi înșine mai bătrâni în vis sau a vedea bătrâni indică fie acumularea unei anumite înțelepciuni, fie nevoia de a ne înconjura de persoane avizate. Acest tip de vis poate indica evoluția interioară și spirituală a subiectului. Ridurile au o semnificație fericită, de cunoaștere și împlinire. Totuși, într-o societate aflată în căutarea tinereții veșnice, îmbătrânirea se transformă într-o viziune terifiantă a pierderii seducției și puterii. Confruntarea celor două puncte de vedere este revelatoare în funcție de percepția subiectului
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
fotografii, în alb-negru, retușate, ale cuplului veșnic senin în maturitatea sa. Un cuplu salutând mulțimea. Elena, coafată îngrijit și cuminte, cu părul strâns, cu rochiile ei înflorate, strânse în talie, cu taioarele cu fuste plisate, cu fruntea liberă, cu puține riduri. Nicolae Ceaușescu, mic de statură, cu pieptul ușor bombat, cu brațele scurte atârnând și cu acel surâs pieziș și încremenit. Au loc vizite ale unor personalități străine: la sfârșitul lui mai 1989, președintele Republicii Populare Mozambic vine la București. La
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
calmat redevenind cel dinainte de schimbare a primit lovitura finală atunci cănd Cristina i-a spus că îi este soție și că așteaptă copilul lor. I-a spus ca înnebunit dar atunci cănd s-a privit în oglindă și a sesizat ridurile fine din jurul ochilor căt și cele de expresie puțin mai adăncite decăt le știa și-a dat seama că îmbătrănise cu cățiva ani. Dar cănd? Toată energia sa a fost consumată de această întrebare pănă cănd a înnebunit cu ea
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Ionela-Roxana Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2296]
-
care guverna hazardul pervers - ambiguitatea a ceea ce guverna ceea ce nu era absolut deloc Întâmplător - din lume și din viață. Acel punct de vedere confirma caracterul geometric al acelei perversități, norma haosului, liniile și formele ascunse ochiului neavizat, atât de aidoma ridurilor de pe fruntea și pleoapele unui bărbat pe care Într-o anumită ocazie Îl fotografiase În decursul unei ore lângă o groapă comună, pe vine, fumând și atingându-și fața pe când Îi dezgropau fratele și nepoata. Nimeni nu dăruia nimănui privilegiul
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
fapte mari, Cu feru-n brazdă neagră!... Românul astăzi are Pămîntul său drept carte și pluguri cărturari...” Simbolismului genealogic leșesc Îi corespunde un simbolism al nobleței moldave: Coman de la Comana „un uriaș de munte”, Balaur de la Galu, Ciolpan din Pipirig (care) „rid și de frigul morții cum rîd de-al iernii frig”, Velcea „bastard lui Serpe”... O noblețe a vitejiei și a simplității. Simetria Între tabere este aproape perfectă: lui Toporski, veteranul armiei leșești, Îi corespunde bătrînul CÎrjă, Înconjurat, ca și cel
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]