3,363 matches
-
gustul ca toată lumea, i-ar fi dat cu tifla cam așa: Fie vorba între noi,/Cin’ te bea, te bea noroi " Aprecierea nu l-ar fi flatat prea tare pe Pappasoglu, care își începe și își închide cartea cu binecunoscutele rime, convins însă de adevărul lor. Așa cum erau convinși romanticii de tot felul de alte lucruri pe care realitatea le contrazicea. Iar Pappasoglu a fost prin excelență un personaj al epocii romantice. Pretindea că originea familiei sale "se trage din legioanele
LECTURI LA ZI by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13681_a_15006]
-
niciodată nu au parte de fericirea stinsă într-o șoaptă - cu gândul la bucatele din carte zic seara bună - foamea se deșteaptă... *** tot vorbind de poezie se face târziu, în suflet e mult loc pentru mai bine: de cauți o rimă la ceva - vino la mine, cuvinte am avut de când mă știu dar nu mă întreba nimic de focul care s-a stins pe când dormeam adânc - ce pot să fac, îmi tot încerc norocul, ca omul necăjit - nu plâng, mănânc iar
Poezii by Dan Dănilă () [Corola-journal/Imaginative/3072_a_4397]
-
77 de ani, disputat de pământ și de azur, de nebunie și înțelepciune, de singurătate (,mulți prieteni s-au desprins din rânduri") și dor după ireversibila mitologie personală (deplinătatea vieții în peisajul transilvan). Alternând ritmul unui amplu melos învăluitor și rima versatilă ce amintesc de dramatismul versurilor târzii ale lui Vasile Voiculescu, cu tropul febrilei elegii eufonice tip "mai am un singur dor" sau "stelele-n cer", Ion Horea se lasă pătruns de misterul morții și al credinței. își exorcizează "marea
Iconografie transilvană by Geo Vasile () [Corola-journal/Imaginative/10490_a_11815]
-
diacritice ca burnița peste fântâni arteziene, și omniprezentul a-rond ca tălpile lui Yetti pierzându-se în zăpadă, și majusculele ca guler de blană alfabetului, și mândria teleghidată a prescurtărilor internaționale: SOS, INRI, BB, USA, etc. și romantica cicăleală a rimelor ca niște băbuțe care-și amintesc cum copiau în liceu de la vecinul de bancă, și incantațiile lettriste eolin-dalc-zulfinar-enuhina pe care și le șoptesc în nopți de vară menhirii din Stonehenge, și găngăveala bâlbâiala emoțiile creierului meu când naște cuvinte din
În lăcașul lor.... by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/4981_a_6306]
-
se vedea capitolul corespunzător din cartea sa Arte poetice ale secolului XX, 1976), care discută contribuția lui Servien la studiul ritmului. Dar cel mai important continuator al lui Servien în abordarea matematică a structurilor prozodice este Mihai Dinu (Ritm și rimă în poezia românească, Editura Cartea Românească, București, 1986), a cărui operă încă nu este nici ea receptată pe măsura importanței sale. Cu vreo 35 de ani în urmă, o italiancă, Mariella Foletto, i-a dedicat lui Servien o teză de
Centenar Pius Servien by Solomon Marcus () [Corola-journal/Imaginative/14905_a_16230]
-
mânii Tot mai adâncu-i Ochiul fântânii Pe cât versifici te bate gândul să fii în rândul celor prolifici. Apuci un verb când vezi ce plinu-i, și-ncepi să-l chinui tot mai acerb. Și strângi cuvinte mai cu asprime, în ritmuri, rime, să stea cuminte. Da-ncearcă numa și dă-le drumul... Pleava și fumul! Praful și spuma! n Ademeniri cerești, și nu știi răspunde: mai ești? nu mai ești? până când? până unde? Nume șterse pe cruci, și ceva ți se-ascunde
Se-nchide cercul by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/14165_a_15490]
-
captivează literatura? Pentru că vorbește despre noi, oamenii. Dacă ar vorbi doar despre forme goale, nu ne-ar mai interesa! Din păcate, elevii au impresia că literatură chiar vorbește despre forme goale, că atunci când citim Eminescu trebuie să fim atenți la rimă, la ritm, la vocale și consoane, figuri de stil. Pierzând tocmai ce este esențial în poezie comunicarea, limbajul direct. Ar fi bine să știm și în ce context a fost scrisă Dorința sau Lacul. Ceea ce nu ar însemna să explicăm
ALECART, nr. 11 by Antonio Patras () [Corola-journal/Science/91729_a_92902]
-
scrise, de lut, de piatră și de scânduri/ Prin care lași în lumea asta fărâma ta de vis și gânduri/ Și să întrebi de unde-i pasul greoi când nu ajungi la nime/ Prin încâlcirea de cuvinte din versuri searbede și rime,/ Când ce-i de spus e spus de ele, de dealurile tale-n dungă/ Până la margini transilvane învălurirea lor s-ajungă” (Halucinații). Evocarea, simplă și gravă totodată, susține arhitectura calmă a acestui peisaj, refăcut în liniile unui imaginar nostalgic de
Caligrafiile memoriei by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4605_a_5930]
-
comunismului și ai neocomunismului pesedist, îți răcești gura de pomană. Individul pentru care legile sunt simple fițuici, ușor de mototolit (vezi enervarea cumplită împotriva CNA-ului, care nu-i mai îngăduie să reverse peste populație vedrele de naționalism rânced și rimele rizibile ale unor așa-zise „poeme” pe cât de „mobilizatoare”, pe atât de găunoase) nu ezită să se proclame stăpânul a ceva ce nu-i aparține: botezându-și publicația familială — o însumare de articole aruncate cu furca în pagină — „Flacăra lui
Celuloza de la cap se-mpute by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13103_a_14428]
-
fiind preot ortodox, deportat timp de șase ani în lagărele create în timpul regimului lui Gheorghe Gheorghiu-Dej (1947-1964). Este foarte semnificativ faptul că scriitoarea și-a ales drept pseudonim numele satului ardelenesc unde s-a născut mama sa, creând astfel o rimă internă eufonică între Ana și toponimul Blandiana. Descoperim în această denumire tema principală a literaturii sale: dorul pentru viața de la țară și obiceiurile satului, nostalgia după o existență a cărei rațiune de a fi era înrădăcinată în conștiința românilor prin intermediul
Ana Blandiana și nostalgia originii by Francisca Noguerol () [Corola-journal/Journalistic/7479_a_8804]
-
Richard Evelyn Byrd (1888-1957) încă mai era în viață, lucru - din păcate - ignorat de autor, care altminteri i le-ar fi transmis. Amiralul, la răndul său, n-ar fi bănuit că imaginea din strofa a 3-a și chiar o rimă de acolo fusese folosite anterior de D. Anghel și Șt. O. Iosif, în Scrisoarea deschisă a unui melc: Și deodată iarăși fulgi mari pornesc a cerne De-ai zice că în ceruri se bat sfinții cu perne. De la Caleidoscopul lui
Arta parodiei by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12051_a_13376]
-
se contura cuvinte stranii, de dincolo de lexicul uman, așezîndu-se ca 'i'-uri sub punctele-punctele: reverbe, galbene lacrimi geloase, un ursulariu de căutări - o franceză căreia îi lipsea un picior - melancozíle, un burete lunar ce, ștergînd scriptele în ritmurile tobelor, vărsa rime tăcute - acea frumusețe care era începutul ororii care era începutul nimicului - umbrele începătorilor - mamachismul emisferic - două parabole satisfăcute! - îngerul sîngelui, o-mpăienjenită Ariadnă și era vitezei întreagă. N.B.: Textul original, "Vampiropos", apărut în spaniolă în Gaborio: Artes de releer a Gabriel
Heimatograma by Călin-Andrei Mihăilescu () [Corola-journal/Imaginative/11461_a_12786]
-
capul de piatră Un șir de măști Să-mi treacă pe dinainte Ca bicicletele coborînd Mont Blanc Valuri care se schimbă mereu în altceva Zvîcnind fără niciun surîs Fără nicio zădărnicie Asta e situația domnule Destul de confuză Dar plină de rime care pun launloc Ce a fost mai bine prin lume Și cimitirul plin de glume Iar mie îmi vine să cînt Bate vîntul frunza creață Printr-o ceață de verdeață Bate vîntu-n lemn uscat Îndoit și fluierat Bate flacăra din
Poezie by Traian Ștef () [Corola-journal/Imaginative/3576_a_4901]
-
de copiere a textelor din ediția-matcă. Citez doar câteva din multele zeci extrase pe fișele de lucru: se așează/ se așază, lacrimi/ lacrămi, fiece/ fieșce, straturile/ staturile, nemaivăzând/ nemaizărind, rol măreț/ rolă măreață, învelește/ învălește, sub/ subt, fugind/ fugând (în rimă, o dată cu arătând, altădată cu blestemând), sunt/ sînt, sălbatic/ sălbatec, întinre/ înșine etc. S-ar fi cuvenit, de asemenea, ca editorul, utilizând cinstit ediția-matcă, să fi plagiat nu numai ici și colo (p. 11, 18, 19, 20, 21 ș.a.) îndreptările și
Grigore Alexandrescu, Umbra lui Mircea. La Cozia1 by G. Pienescu () [Corola-journal/Journalistic/7268_a_8593]
-
foarte documentată pledoarie pentru autonomia artei, a artei înțeleasă ca scop, nu ca mijloc. Model al frumuseții plastice, poezia definește ideea de artă ca un cult desăvârșit al formei. Perfecțiunea, rod al dificultății formale, este vizibilă la nivelul ritmului, al rimei, al strofei, dar și al vocabularului ales. Acest efort vizibil este pus în slujba ideii eternității artei, într-o lume în care totul e trecător. „ Tout passe. -L’art robuste Seul a l’éternité.” (p. 141) Acest sever credo parnasian
Théophile Gautier și cutia Pandorei by Sonia Cuciureanu () [Corola-journal/Journalistic/5310_a_6635]
-
să-i adreseze o rugăminte similară regelui Louis-Philippe. „Dacă Louis-Philippe, odată pentru totdeauna, ar suprima toate ziarele literare și politice, eu i-aș fi infinit recunoscător și i-aș rima imediat un frumos ditiramb nebun în versuri libere și cu rime încrucișate; semnat: al dumneavoastră foarte umil și fidel slujitor etc...” (p.38) După cum am văzut, „Le Constitutionnel” ceruse introducerea cenzurii împotriva adepților „artei pentru artă”. Gautier face același lucru împotriva artei, dar și a presei angajate politic, uneori compromise de
Théophile Gautier și cutia Pandorei by Sonia Cuciureanu () [Corola-journal/Journalistic/5310_a_6635]
-
mortăciune" (= "cinci ani de închisoare pentru omor", P. Ciureanu, Note de argot, 1935). Sensul este atestat în literatura de mai tîrziu - "Tot o să-i dea doi coți de pîrnaie" (E. Barbu, Groapa, 1974, p. 248); "Cîți coți ai încasat pe rima-aia?" (P. Goma, Ostinato, 1991, p. 42); a fost folosit și de George Astaloș, în exercițiul său de virtuozitate care constă în transpunerea rezumativă a Mizerabililor lui V. Hugo în argou: " Domne, șase coți am avut, șase-am făcut, m-
Ani, coți, cotolani... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7891_a_9216]
-
întrucât pulsează (inerțiază) în același loc/moment temporal, nu reprezintă și o direcționare în succesivitate (ceea ce i-ar conferi și aspectare pe suprafață). De aceea, reprezentarea înșiruirii lor într-un plan o propunem pe verticală, de sus în jos, ca rime aliniate pe latura de adâncime. Aceste puncte-margini, ca tot-acumuri pulsând într-un același moment (dat), au exclusiv valoarea de articulații instrumentale, precum atacurile unor sunete (înălțimi) fără durată. Scopul demersului de metrizare temporală constă în a găsi acel cadru/măsură
Aspecte ale rela?iei timp ? oper? by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
peste vreo două generații, din volumul ăsta. Nu traseele copilăriei - e mai interesant un popas pe Discovery decît oarece baliverne despre lună, sau despre poli, nu morala, sănătoasă, dar fugită, o clipă, de-acasă, nici măcar pozele, bulbucate, făcute cîrlig. Ci rimele, multe ingenioase, și jumătățile de frază în care la copilărie, plecare, oameni cu care te însoțești, nevoia de ei și, tot atît, de libertate, meditează un poet. De pildă: M-a apucat un dor de frunze, în suflet și peste
Prinde-mă, dacă poți! by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9342_a_10667]
-
tras. Și Cel-Din-Rug, și focul - prin cuvinte... ianuarie 2007 Lari Mari Pe Dante, un mic bronz, îl am pe-un scrin, De vreun pătrar de veac, sub foi de laur, Primit în dar, bust. Iar într-un raft țin Le Rime di Petrarca, alt tezaur. Pot să-mi iau aere de florentin, După orașul editurii faur, Opt-sute-nouă-ș-unu anul. Și-n Conclav, cum, nalt! Ca-ntre veneți un maur. Voi instala și-o Vita nuova-n față. Brusc Laura, lin Beatrice - vor, O
Poezii by Aurel Rău () [Corola-journal/Imaginative/6711_a_8036]
-
ușor anacreontic, ușor blazat și ușor ermetic ce se amestecă în peisajele de studio foto interbelic al acestor poeme, cu iubiri în alb-negru. Miza lor e una tehnică. Sunt poeme „chinuite" (uneori se simte și chinul de a prinde o rimă și un ritm de coadă), cizelate să intre într-un catren, glossă ori alte „fixuri" formale. Ritmul e căutat, strunit, energic, dar câteodată șchiop și forțat: „În perne dulci vâslită ca sâmburii-n gutui/ Prind sfârcurile sânii ce-n peștii
LECTURI LA ZI by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Imaginative/13893_a_15218]
-
de Văduvă trandafirie, să mă rătăcesc între pereții de lut ai Bibliotecii din Alexandria. Lasă-mă, îngere, să fiu poet anapoda, cum sunt, să scrijelesc versuri stângace pe hornurile acoperișului unde se lăfăie burtos și imens ca un poem fără rimă și sens, Mefisto: al tău, al lui, al meu. Istorii ale nimănui E mai, la început, când temeliile lumii se răsfață pe întrecute. E mai: Rosa Canina explodează în petecul/ pântecul verde din fața blocului cu treisprezece etaje- treisprezece istorii ale
Poezie by Ioana Dinulescu () [Corola-journal/Imaginative/9074_a_10399]
-
mai noapte și din cearceaf o limbă o simți cum ți se plimbă fierbinte la ureche ceva parcă se schimbă e ca o stare veche dulce ca o dulceață din flori aspre de ceață și trandafiri carmin am rămas fără rime dar în mintea ta ; )
Text by Stoian G. Bogdan () [Corola-journal/Imaginative/5851_a_7176]
-
de ieri și-alaltăieri Și toate celelalte Ne mai gândim cu toți La cei străini iloți Ce sună-n noapte pe la porți De-i credem tonți. Niciodată Niciodată acasă n-aș fi Tot la porțile Tale, Iubito, Mi-aș împrăștia rimele pentru tine Între timp cineva va muri Astăzi sau mâine Unul din doi - așa cere Alahul tău sau al meu Iartă-mă, Doamne, și eu sunt zeu. Alt �te du!" Încă o foaie... N-am să dărui nicicui Să bată
Poezie by Mihai Minculescu () [Corola-journal/Imaginative/15393_a_16718]
-
către Pleșu a poetului încă activ Dinescu, din 2 decembrie 1989, cînd destinul nostru politic era înspăimîntător de nesigur: “Totul e să nu murim. În decurs de 9 luni eu am fătat ca niciodată 20 de pisoiași albi sau cu rimă ceea ce mă înghiontește să sper că mai e ceva talent pe fundul borcanului. E bună și singurătatea, cu condiția să nu te acrești decît pe la subțiori. Ce să-ți mai spun, psihimu? Că te iubesc de-adevăratelea? Că sper că
Expeditor: Geo Bogza by Al. Ioani () [Corola-journal/Imaginative/13255_a_14580]