55,533 matches
-
unor plângeri ale localnicilor, declara că vrea să lase moldo-valahilor ochii, ca să aibă cu ce plânge. Probabil, unde era de aceeași pravoslavnică religie! Într-o carte de anul acesta, datorată istoricului român din Statele Unite Aurel-Sergiu Marinescu și intitulată 1944-1958, Armata Roșie în România, jafuri, violuri, crime, furturi, tâlhării, confiscări, devastări, rechiziții, sechestrări de persoane - (două volume, 1.100 de pagini, edit. "Vremea"), amplul prim capitol tratează tema cronologiei prezențelor militare rusești pe teritoriul României, de la începutul secolului al XVIII-lea și
Cu istoria nu-i de glumit by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16203_a_17528]
-
rechiziții, sechestrări de persoane - (două volume, 1.100 de pagini, edit. "Vremea"), amplul prim capitol tratează tema cronologiei prezențelor militare rusești pe teritoriul României, de la începutul secolului al XVIII-lea și până în 1958, acela al părăsirii țării noastre de către armata roșie. Relațiile diplomatice sunt mai vechi: în 1674, țarul moscovit Alexei Mihailovici propunea un tratat de alianță domnitorilor Moldovei și Țării Românești, împotriva stăpânirii otomane. În 1688, o scrisoare adresată voievodului Șerban Cantacuzino îl încuraja pe acesta să ceară asistența țarului
Cu istoria nu-i de glumit by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16203_a_17528]
-
de delicatese, 155 de vagoane de băuturi spirtoase, 1023 vagoane de sare, 4902 vagoane de furaje, 279 vagoane de tutun, 528.647.000 țigări. Iar chibrituri: 35.134.000 cutii... Din septembrie 1944 până la 1 iulie 1945 se livrează Armatei Roșii 385.000 tone de alimente - numai rația zilnică de făină se ridica la 851.482 de porții! Încât "România devensie o veritabilă colonie a Rusiei, când țările Europei vestice renunțau la coloniile lor care, pe rând, și-au câștigat independența
Cu istoria nu-i de glumit by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16203_a_17528]
-
înaltă umanitate se specifica: "oasele cu măduvă vor fi predate trupelor române, școlilor, spitalelor pentru a fi fierte pentru ciorbe." În răstimpul în care autoritățile sovietice goleau în cea mai mare grabă România cam de tot ce apucau, eroicii soldați roșii își făceau partea lor, după împrejurări. O listă județeană din 1948, numea pe luna respectivă: agresiuni contra jandarmilor 42, devastări locuințe, întrepridneri 7929, persoane jefuite 4105, femei siluite 213, uciși 56, răniți 27". Era, desigur, în ciuda liniei oficiale a unei
Cu istoria nu-i de glumit by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16203_a_17528]
-
fi dominat azi continentul, cu Franța cu tot. Anglia?... O bătrânica adâncita în Shakespeare... America?... închisă în obsesia ei, izolaționismul, fără vreo ambiție de supremație mondială. Firește că, ajuns șeful statului, domnul cu pince-nez, organizatorul temut de pe timpuri al armatei roșii, strategul lucid, ar fi renunțat la teoria intelectualista a Revoluției permanente (făcând și acum furori în unele părți ale globului), renunțând deopotrivă la aberația leninista și stalinista a așa-zisului om nou, de unde literatura nouă, repetând cu și mai multă
O ipoteză trăznită by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16235_a_17560]
-
universului. Un ocazional misoginism se răsfrînge asupra lumii, eclipsînd-o: "Aceste ore/ atingînd aerul la fel ca limbile unei vipere ațîțate./ Aceste ore meschine/ cînd somnul fiecărui bărbat este prins,/ la celălalt capăt, în cuie, de somnul unei femei./ Un șoarece roșu/ ronțăind cu îndîrjire pe sub dușumele: soarele.(...) Această lume/ în care seminția omenească a fost trasă,/ încă de la începuturi,/ pe sfoară, și aceste ore ale ei:/ aceste vipere de o sută de ori mai vipere decît viperele" (Aceste ore atingînd aerul
Un univers erotizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16205_a_17530]
-
de coreeni, discursul parlamentar este reductibil la... "izotopia autoreferențială", bunica lui Creangă plânge în fața știrilor de la Tv, noutățile lexicale sunt un fidel barometru de ierarhizare a urgențelor comunicării prin care se poate deduce cu exactitate "încotro se îndreaptă lumea", Scufița Roșie abia mai face față noii realități... postmoderne, actualitatea "fantastică" a străzii Mântuleasa și câte și mai câte. Un fragment din excelentul eseu "Despre modă": "A fost, într-o vreme, moda oțetului de mere, a venit pe urmă moda petrolului polonez
Honeste legere by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/16250_a_17575]
-
răsfățării unui pui de monstru de către mama lui: " Trezit din somn, puiul de/ monstru pufăie, împroașcă,/ stropește cu stropi mici de/ salivă - o desfătare// mama monstrului e moartă/ de plăcere, despădurește un munte,/ strivește două, trei locuințe/ lacustre// caută nisip roșu/ pur pentru micul dejun// la plecarea familiei de/ monștri totul rămâne ars, pustiu/ stropii de salivă ai puiului de/ monstru au săpat în/ aer găuri negre prin care/ se scurge energia acestei lumi". Inconștiența cu care familia de monștri săvârșește
Penelopa lui Matei Vișniec by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16248_a_17573]
-
reprezentării lor schematice, sînt nu numai prezențe anacronice ca existență, obtuze ca mentalitate și primitive ca acțiune, ci și profund inculte și incapabile de percepții reale. Tricolorul lui Matei Câlția, acea splendidă juxtapunere pe orizontală a celor trei culori primare, roșu, galben și albastru, acel însemn al demnității naționale, întinat acum prin asocierea lui cu stema Ungariei, este, nici mai mult, dar nici mai puțin, decît... steagul Budapestei. Al nostru, mărețul nostru tricolor care ne-a purtat în tot felul de
Victimele tricolorului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16262_a_17587]
-
ziarul Adevărul (24-25 februarie) dl Val Vâlcu. Replicile au venit de la sine. Cea mai exactă și mai temeinică îi aparține d-lui Dorin Tudoran, care a publicat un amplu articol în ADEVĂRUL LITERAR ȘI ARTISTIC (20 martie), intitulat spiritual Scufița roșie cu imunitate parlamentară (natură nu tocmai moartă). Motto-ul, din Theodulf, este citabil și el: "Ce să facă azi lebedele, de vreme ce corbii fac să răsune asemenea cîntări, iar papagalul imită Muzele". Dl Tudoran ironizează, în stilul său binecunoscut, ideea principală
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16265_a_17590]
-
după Kaplan, nimic altceva decît ambiție deșartă de veleitar. De la ferestrele camerei sale la Hotelul Athénée Palace, Kaplan vede o lume idiotizată de lunga încarcerare comunistă, fără perspective prea grozave și cu un trecut destul de dubios chiar și înaintea ciumei roșii. Kaplan a călătorit pe cont propriu în România, fără a avea contacte cu persoane anume, spre deosebire de Bulgaria, pe care a cunoscut-o în compania unui bun prieten bulgar. Poate de aceea, României i-a lipsit, în întîlnirea cu ziaristul, o
Dincolo de rău by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16287_a_17612]
-
poziția față de punctele sensibile ale acestei propagande. Faptul e cu atît mai important cu cît, în urmă cu doar cîțiva ani, președintele Iliescu, aflat tot în exercițiul acestei funcțiuni, declara că guvernezi cu cine poți, pentru a justifica coaliția patrulaterului roșu, coaliție în care se afla PUNR-ul dominat de Gh. Funar și, în poziție de auxiliar, PRM-ul lui CVTudor, un auxiliar care, din pricina ambiguităților PDSR, a devenit cel mai important partid de opoziție. Se pare că președintele Iliescu însuși
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16288_a_17613]
-
Întregul). În acest cadru al existenței fărîmițate, singurul mod pozitiv de ființare e contemplația ce include recunoașterea unui Autor incognoscibil al tuturor celor date, reprezentînd însă, vai, un atentat la conștiința de creator a artistului: "Nici pomii galbeni, nici pomii roșii,/ Nici pomii verzi,/ Și nici ideile repetate la nesfîrșit ale mierlelor,/ Asemenea stucaturilor repetate/ De-a lungul unor încăperi fără număr/ În care nimeni nu poate fi fericit;/ Și nici smochinii născîndu-și cu greu/ Nisipul semințelor/ În dosul gratiilor inventate
În spatele celebrității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16293_a_17618]
-
ciung care vrea să-și dezbrace cămașa în tramvai, pe căldură, dar și ca să-și arate infirmitatea, cerșind bani călătorilor. Femeile protestează, țipă. Doar una tînără și tunsă băiețește, săracă după înfățișare, îl ajută pe țigan să-și lepede cămașa roșie, udă de transpirație. Cu mare greutate, ea reușește să-i tragă cămașa lipită de sudoare pe piele nespălată de care se desprinde ca o foaie unsă cu pap. Călătorii ceilalți, femeile care la început țipau de groază, de scîrbă, acum
Anchete by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16318_a_17643]
-
succesul nesupunerii, dar și al smereniei în fața sublimului, cu intuiția că mai există ceva deasupra, neatins, intangibil. Alternativa nu are însă succesul asigurat nici pe propriul său continent. Cahiers du cinéma pare să-și amintească de timpurile când lăuda Detașamentul roșu de femei și toate maoismele, expediază Billy Elliot în cîteva rînduri, acuzîndu-l pe cineastul britanic că "nu știe să filmeze munca" - "greviștii sînt filmați de la distanță, ca fundal al unei melodrame" - cu concluzia că "filmul englez e rămas în urmă
Fețele globalizării by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/16360_a_17685]
-
probabil în prima lui cursă, - un rodaj istoric -, cu țeava de eșapament scoțînd un sul de fum negru, norul învăluind afetul de tun pe care se afla mortul ilustru pus în cosciugul greu de stejar și înfășurat într-o pînză roșie; dacă era și-un tricolor, nu se vedea... Camionul duduia încet imitînd mersul la pas al unor cai de altădată, dar asta că nu mai erau cai, singurele animale capabile să dea morții solemnitatea cuvenită. Comparat cu vechile cortegii de
Porumbeii din Gabroveni (fișă) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16358_a_17683]
-
de deținuți trecînd pe lîngă mine. Nu știam de ce nu am voie să mă uit înspre ei, că nimeni nu formulase o asemenea interdicție și nici nu avea cum s-o formuleze, din moment ce în universul nostru nu existau decît cravate roșii, cer albastru, zîmbete fericite de copii și tătucul Lenin și Stalin. Dar eu nu am călcat această interdicție. Am tras totuși cu coada ochiului. În ce an? Poate în '58-'59. Cînd i-am văzut, mi s-a făcut frică
Doina JELA - "Să nu lăsăm să ne fie organizate sentimentele" by Ara Șeptilici () [Corola-journal/Journalistic/16337_a_17662]
-
nu în ultimul rînd - al dublelor desăvîrșite. Paralel cu îndeletnicirea mai veche de pedagog (mai întîi inițiind un curs experimental, apoi invitat la catedra de "Măiestria artei actorului de film" la Institutul de Artă Cinematografică, mai tîrziu la Clubul "Grivița Roșie"!) nu refuză nici pariul cu documentarul și realizează la comandă Petrolul (1948) și Pădurile (1949). În colaborare cu Victor Iliu, realizează pe un scenariu de Petru Dumitriu În sat la noi (1951), distins cu un Premiu de regie la Karlovy-Vary
Centenar Jean Georgescu by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16378_a_17703]
-
peștii în persoană, adică - luptară și ei împotriva invadatorilor sovietici în 1939... O mână de ostași pe schiuri, camuflați în pelerinele lor albe, ținând piept luni întregi hoardelor numeroase - și nu e un epitet hazardat, - de soldați asiatici cu stea roșie în frunte. Lacurile acestea, de toate mărimile, ajutară Finlanda, fiind aliatele de nădejde ale bravilor luptători lunecând pe schiuri. Iarna, artileria lor ușoară bombarda gheața groasă pe care treceau tancurile sovietice spărgând-o, iar tehnica de luptă, cu tehnicieni cu
Cercul arctic by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16417_a_17742]
-
eroul civilizator), cultul apostolilor credinței (Lenin, Stalin), cultul bisericii ocrotitoare (partidul), cultul omului nou mîntuit prin dreapta credință ș.a.m.d. De asemenea, Eugen Negrici insistă asupra viziunii maniheiste, asupra sentimentelor contradictorii care produceau un efect puternic: dragostea pentru steagul roșu și ura față de vrăjmași (imperialiștii anglo- americani, infamii capitaliști, Tito-ereticul etc.), asupra jocului, pentru mulți paradoxal, dintre adoratio și imprecatio, prezente uneori în cadrul aceleiași bucăți. Trebuie să spunem că, pentru cunoscători, aceste lucruri nu sînt cu totul noi; ele amintesc
Literatura în totalitarism by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16426_a_17751]
-
în general: cel japonez împotriva Chinei (250.000 de chinezi civili de toate vîrstele uciși într-o singură zi); genocidul Turciei împotriva armenilor cu masacre mergînd de la simpla împușcare pînă la jupuirea de viu și tragerea în țeapă; genocidul khmerilor roșii din Cambodgia cu peste 2 milioane concetățeni uciși; last but not least, cel stalinist: "Între anii 1935-40 au fost arestați 19 milioane de oameni dintre care au murit aproximativ 7 milioane [...]. Din ordinul lui Stalin au fost uciși 110 din
Eclipsa by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/16431_a_17756]
-
tine cu ochii lui aurii încarcați de o cruzime greu de definit. Lătra fioros noaptea. Doarme între trei brazi înfrățiți, iarna, pe zăpadă, ca lupii, încolăciți în ei înșiși, păstrînd căldură. În spatele vilei numărul 10 de la Sinaia, cu ramele ei roșii la ferestrele negre, începe imediat pădurea în care dulăul dispare cu zilele, înfrătindu-se probabil cu lupii, observă cineva care i-a și pus un nume, strigîndu-l Mircea. Dar Mircea, neîncrezător, nu se mișcă din loc. Cineva spune că el a
Fise de roman by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16453_a_17778]
-
decis că e mai bine să fie adus în fruntea guvernului omul politic conservator Al. Marghiloman, care a fost potrivnic puterilor Antantei la Consiliile de Coroană din 1914 și 1916, rămas, în timpul războiului, în Bucureștiul ocupat ca președinte al Crucii Roșii, și agreat de germani, chiar de austrieci. La 5 martie 1918 noul guvern Marghiloman își intră în atribuții, începe tratativele de pace cu inamicul, ajungîndu-se la un tratat umilitor prin care pierdeam Dobrogea, o parte însemnată a munților Carpați și
Pierderea unor bătălii dar nu a războiului by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16434_a_17759]
-
dificile, cu o rafinată distribuire a accentelor de "participare" emoțională și "distanțare", să-i zicem postmodernă, față de convenția teatrală aflată la baza operei. Cornel Țăranu și-a găsit și vocile foarte potrivite pentru a-i transmite mesajul muzical. Un Gheorghe Roșu în cea mai bună formă a conferit energie și fermitate rolurilor Oedip și Tiresias, secondat de tenorul Marius Budoiu, foarte convingător, de asemenea, în susținerea partiturii lui Oreste, în timp ce mezzosoprana ungaro-franceză Katalin Karolyi și sopranele Lavinia Cherecheș și Angela Țibrea
Armonii româno-franceze by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16491_a_17816]
-
delicate în care supliciatorul se laudă că poate să-și facă victima să cînte ca o privighetoare, să croncăne ca un corb, să urle ca un cîine. Sînt pomenite "sufocarea cu un dop", tatuajele ad-hoc, capetele rase pe loc, fierul roșu, acestea din urmă aducînd trupul supliciatului la condiția de "hartă sau parcardă". Dînd telefon, la terminarea durei lecturi, aflu că autoarea neîndurătorului eseu, Ruxandra Cesereanu, e o ființă de o neverosimilă gingășie... Contaminat de apetit doct-speculativ, simt, la rîndu-mi, nevoia
Suplicii by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/16500_a_17825]