2,158 matches
-
care îl adoptase și uitase nu doar limba franceză, ci și propriul nume. Aceste cîteva informații s-au păstrat de-a lungul timpului și l-au marcat cumva, subteran, pe François Garde, care a ajuns să-i aducă un omagiu romanesc peste veacuri. Tot restul însă e poveste imaginată de un scriitor care a dorit să scrie un roman de aventuri, punînd în scenă subiectele care l-au pasionat dintotdeauna călătoriile, Pacificul, secolul al XIX-lea. Textul, care se structurează pe
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
însuși. O retorică a urii, pe fond de muzică de Bach, o conștiință bolnavă care alunecă spre dezavuare generală și crimă, cultivîndu-și resentimentele la adresa ticăloșilor de editori care îi resping, rînd pe rînd, manuscrisele! De parcă Mérot și-ar fi înscenat romanesc propriul destin editorial... Dezvăluirea dedesubturilor pestilențiale ale unei gîndiri dezaxate, chiar dacă atinge convingător multe din tarele societății contemporane, se constituie totuși într-o operă de ficțiune, bine scrisă, deși caricaturală pe alocuri, nici într-un caz asimilabilă unui manifest insidios
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
din tragediile grecești, pînă la climaxul adesea surprinzător, dintr-o perspectivă narativă, nu se poate vorbi de vreo acțiune, sau de vreo evoluție a situațiilor. Un text de Amélie Nothomb e ca un basorelief, care face corp comun cu magma romanescă, nu poate fi detașat cu totul de ea, dar nici nu vrea să-și ia zborul și să plutească autonom, în virtutea vreunui proiect estetic sau a unui mesaj important de transmis. Relieful este exclusiv dat de Cuvînt. Magiciană autentică, un
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
E vorba de acele voci care, deși puternice, frămîntate, autentice, ajung foarte greu sau deloc la urechile ochilor noștri. Cîți au auzit de Felicia Mihai, sau de Irina Egli, sau de Cornelia Petrescu, de pildă? Primele două încîntă deja peisajul romanesc francofon canadian, iar cea din urmă publică, discret, dar constant, de ani buni, atît în Franța, cît și în România, romane, nuvele, poezii de o remarcabilă ținută literară. Astfel, primele romane, publicate sub pseudonimul Ecaterina Petre, au apărut în 1998
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Universal Dalsi) ; în fine, cel mai recent roman, Vizitatorul, apărut în mai 2011 la editura Junimea, fiind accesibil și în varianta on line. Acest ultim text e o dovadă certă a maturității stilistice a talentatului scriitor român, prin abilitatea construcției romanești, simțul dialogului și complexitatea caracterelor propuse, pe lîngă farmecul evocării unor locuri și vise a căror ancorare în realitatea comunistă de dinainte de '89 nu le știrbește dulceața aceea unică pe care doar tinerețea o poate conferi lucrurilor. Tonul pasajelor "românești
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
captivant. Rănile trecutului nu se vindecă, se estompează doar, iar caracterele rezistă sau nu la marile provocări la care le supune marea ruptură a plecării din Bucureștiul anilor '80 pînă în America de azi și înapoi în România postrevoluționară. Tensiunea romanescă e men ținută vie prin alternarea planurilor, astfel încît începuturile poveștii de dragoste dintre Andi și Carmen se împletesc cu avatarurile ame ricane ale bărbatului fugit înainte, pentru a pregăti terenul în vederea reîntregirii familiei sub auspiciile normalității. Interesantă e coabitarea
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Echenoz Nu e chiar așa. Și eu am bîjbîit între 20 și 30 de ani. Chiar dacă trăiam un sentiment de libertate totală, pe care nu l-am mai regăsit niciodată după aceea, nu știam cum să mă lansez în forma romanescă. De cînd mă știam eram cititor de romane, dar nu eram deloc sigur că voi găsi maniera de a le scrie. Pînă în ziua în care, după ce s-au adunat o mulțime de pagini, am decis să-mi pun dorința
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Marsilia, Rodez, Aix-en-Provence. Cînd am ajuns la Paris, la 22 de ani, am avut imediat senzația extrem de puternică cum că acest oraș fabrică o inifinitate de motorașe de ficțiune, că produce imaginar cu nemiluita. Mutîndu-mă la Paris, mă instalam în romanesc. Mă plimb în continuare foarte mult. Mi-a plăcut să descopăr, în L'Herbe des nuits, că Monoprix-ul de pe strada Rennes a fost cîndva P. Modiano Era amplasamentul unei școli de fete care fusese dărîmată și locul a rămas mult
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
de d'Ormesson, "credo quia absurdum", totul cu o vioiciune, gratitudine și nostalgie care fac lectura nu doar plăcută și instructivă, ci fratern participativă la preocupări ce nu sunt nimănui străine. Volumul scapă, ca multe din creațiile autorului, convențiilor genului romanesc, amestecînd încă o dată, în stilu-i elegant și inimitabil, eseu și ficțiune, făcînd să defileze pe sub ochii uluiți ai cititorului, personaje de primă mînă, precum Platon, Aristotel, Kepler, Galilei, Newton, Darwin, Einstein și mulți alții care au contribuit substanțial la făurirea
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
încă de la primele sale romane (Bleu comme l'enfer, 1983, Zone érogène, 1984, 37°2 le matin, 1985, Maudit manège, 1986), amestecînd voluptuos umor și pesimism implacabil, un fel de Houellebecq avant la lettre, dar cu un plus de savoare romanescă. Aceleași coordonate majore le regăsim și într-un roman din 2010, Incidences, pe care mulți critici o consideră ca pe cea mai reușită din întreaga sa creație. Roman "moralist" postmodern, tragic și ironic, disperat și dureros, despre răni nevindecabile, despre
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
servește detaliat și gata digerat, deci nu știe de cele mai multe ori ce anume motivează reacțiile și acțiunile personajelor. Această dimensiune a indeterminării, a neînchiderii întreține, de fapt, o tensiune extrem de stimulantă intelectual, cu atît mai mult cu cît mașinăria construcției romanești funcționează impecabil, nimic nu poate fi pus pe seama neglijenței sau a grabei autorului. Nu, cititorul trebuie să rămînă ușor flămînd la sfîrșitul acestui exercițiu, iar dacă mai are resurse, își poate umple singur spațiile albe. În orice caz, Marc nu
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
acesta nu păcălește pe nimeni. (C) Nici Maxime Roussy nu dorește să-și ascundă prea mult sforile de manipulator narativ pe care le trage în spatele păpușilor sale derutate. Dacă Cioran nu respectă pactul autobiografic, Roussy își bate joc de pactul romanesc în spiritul căruia cititorul ar fi cufundat, de la primul rînd, într-o lume ficțională logică și predictibilă în interiorul unui cadru dat. Or, scriitura crudă și scenele scabroase, de o oroare gratuită, care abundă în cele două principale romane ale sale
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Editura Militară. Debutează în „Luceafărul” (1967) cu versuri, iar în volum, cu monografia Mihail Săulescu (1970), urmată de o ediție din opera literară a acestuia (Versuri. Proză. Teatru, 1974). O primă perioadă poetică va fi abandonată în favoarea unei abundente producții romanești. Versurile sale cântă în stanțe corecte patria, pământul românesc, pacea, devotamentul femeilor-ostași sau, atunci când e vorba de o tematică mai personalizată, mama care apără/veghează somnul copilului, îndrăgostita care își descoperă vârsta. Romanele semnate de G.-M. impun în primul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287368_a_288697]
-
ei nu este aceea de a comunica un conținut, ci de a-l ascunde, de a-l masca. Lectura și scriitura devin practici clandestine, ce nu se deschid nici comunicării și nici dialogului. Preferând să se considere scriptor, romancier al romanescului și nu al romanului, Roland Barthes refuză scientismul, discursul care se gândește pe sine ca știință, dar nu poate accepta să se gândească și ca discurs, afirmând că nu crede în discursul științific 275. Poate și din pricina acestei poziții, în
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
ambiguitate, pentru scriptor el este o instanță care rezolvă o ambiguitate, transformând-o într-o informație. De aceeași manieră se va separa în S/Z textul lizibil (textul clasic, canonic, operele ce alcătuiesc literatura consacrată) de cel scriptibil ("scriptibilul este romanescul fără roman, poezia fără poem, eseul fără disertație, scriitura fără stil, producerea fără produs, structurarea fără structură"285). În context se pune și problema lecturii care, în spirit tel-quel-ist, reprezintă o nouă producere a textului dat, astfel încât cititorul să depășească
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
romanul vieții la romanul literaturii Am parcurs până aici la pas literatura de tinerețe a lui Lovinescu, reconstituind-o chiar "din interior", ca pe un prețios vestigiu arheologic (o amforă, poate), pentru a urmări cu atenție complicata geneză a formei romanești (romanul-melodramă), în strânsă corelație cu procesul cristalizării sistemului teoretic și a personalității criticului modernist. Valoarea estetică stricto sensu nu ne-a interesat deocamdată, aceasta fiind de găsit (atât cât e) abia în amplele cicluri romanești din deceniul al treilea. Pe
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
atenție complicata geneză a formei romanești (romanul-melodramă), în strânsă corelație cu procesul cristalizării sistemului teoretic și a personalității criticului modernist. Valoarea estetică stricto sensu nu ne-a interesat deocamdată, aceasta fiind de găsit (atât cât e) abia în amplele cicluri romanești din deceniul al treilea. Pe de altă parte, contopirea primelor două romane într-unul singur (Viață dublă) marchează, am văzut, un moment de hotar, după care toată literatura amfitrionului de la Sburătorul se scrie aproape mecanic, cu același gen de "idei
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
aceeași eroare ca și memorialistul, încercând să explice psihologia personajului cu ajutorul materialului anecdotic (nepotrivit unui "subiect" ce s-ar fi cuvenit edificat, chipurile, exclusiv din "evenimente morale"12). Până și blândul Perpessicius condamnă "anecdotismul exagerat" și caracterul "hibrid" al discursului romanesc, vinovat de "a nu se fi menținut în tonalitatea confesivă și de a fi inserat rudimente epice"13. În jurul acestor aprecieri negative au gravitat, în genere, majoritatea comentariilor. Numai Pompiliu Constantinescu pare să fi văzut în Bizu, spre satisfacția autorului
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
intim și a spațiului privat (materia epică din Bizu cuprinde, suntem preveniți, al treilea volum de Memorii), de data aceasta cu mijloacele "ficțiunii romanțate" element distinctiv al epicii autobiografice și al literaturii ficționale în genere. Însă reconstituirea memorialistică din creația romanescă implica, în opinia lui Lovinescu, un obligatoriu transfer de identitate, astfel încât personajul fictiv să-l "reprezinte" pe autor la modul simbolic, în orizontul lui als ob, conform convenției care stabilește că distincția dintre autor și narator marchează existența unui pact
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
rescris, revizuit 40. Interesant e că, printr-o răsturnare semnificativă de planuri, funcția critică nu-i mai este atribuită acum autorului, ci personajului însuși, adică pașnicului inginer de la pepiniera Fălticeni-Rădășeni. Din această postură, Bizu (modelul așa zicând "real" al personajului romanesc) formulează o serie de reproșuri la adresa romanului anterior într-o epistolă de care scriitorul-narator își amintește o dată cu reîntoarcerea obișnuită la Fălticeni, în vacanța de vară (călătoria cu trenul constituie un leitmotiv simptomatic, ca un acord muzical plasat la începutul narațiunii-
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
exact în punctul la care fusese abandonată narațiunea în romanul anterior (principiul construcției ciclice impune, firesc, și continuitatea la nivel epic). Exact așa procedează Lovinescu, numai că reînnodarea firului narativ nu determină în mod necesar și o perpetuare a discursului romanesc din Bizu, reconfigurat mai nou, cum spuneam, după alte tipare, de inspirație mai pregnant melodramatică. Ca atare, narațiunea demarează de această dată mult mai abrupt, în linia prozei realist-obiective, care obligă la precizarea coordonatelor spațio-temporale ("într-o după-amiază a unui
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
pentru diploma obținută la... Charlottenburg, și nu la Hohenheim (confuzia e voită, cu intenția de a diminua importanța acreditării academice ca atare). Deși aparent inofensiv, Lică joacă în plan narativ rolul de agent al intrigii, iar la nivelul întregului ciclu romanesc el este eroul negativ prin excelență, rivalul și persecutorul ascuns sub masca binefăcătorului (alt truc specific melodramei), care încearcă să-l manipuleze pe Bizu, modelându-i din umbră destinul. De pildă, atunci când Bizu se hotărăște în sfârșit la o carieră
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
ficțiunii melodramatice. După enunțarea temei și ilustrarea aproape didactică a discursului (psiho)analitic lovinescian, interesant e că următorul roman al ciclului, Diana, propune o relectură a situațiilor-cheie din Firu'n patru menită a spulbera "enigma" și a reconfigura estetic ficțiunea romanescă, abandonând procedeele biografiei romanțate sau ale analizei psihologice, utilizate până acum, în favoarea unor soluții epice surprinzătoare (inadecvate, s-a spus), din repertoriul comediei de moravuri și al romanului polițist. Incipitul e din nou regizat cu migală, până la cele mai mici
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
acțiuni încurcate și chiar tenebroase (s. n.)"50. Într-adevăr, ca elemente de noutate tehnică se cuvin semnalate atât relativizarea perspectivei narative (episoadele sunt, am văzut, "depozitate în memoria fiecăruia"), cât și atribuirea unui rol mult mai însemnat intrigii în angrenajul romanesc. Drept consecință firească, dispar notațiile cu caracter reflexiv, de confesiune intimă și jurnal de idei, interesul focalizându-se de aici încolo asupra psihologiei feminine (Bizu încetează să mai fie personajul central), privită însă panoramic, din exterior, ca manifestare concretă a
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
atmosfera patriarhală de la Fălticeni, cât și pe străzile vechi ale Iașului (vezi mărturiile scriitorului din "agende"). Pornind de la astfel de observații, Gabriela Omăt ne propune o foarte interesantă lectură "cu cheie" a literaturii criticului, îndemnându-ne să citim ficțiunile acestea romanești ca pe o "prelungire a memorialisticii", ce l-ar putea explica mai bine "pe omul controversat și puțin cunoscut care era el însuși"64. Și tot consemnările cu caracter intim explică motivele pentru care scrisul lui Lovinescu devine "testamentar", lucru
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]