3,927 matches
-
în periferia stângă propozițională de altfel, distribuția constituenților preverbali prin raportare la elementele funcționale din domeniul flexionar arată că aceștia ocupă poziții marcate informațional (topic, focus) în periferia stângă propozițională topica VOS se derivă prin procesul object shift (specific limbilor romanice) (v. Gallego 2012) și reprezintă o strategie de includere a obiectului în componentul presupozițional al enunțului în vederea transferării interpretării rematice asupra subiectului (Alboiu 1999) • probleme teoretice distincția centru / grup joacă un rol hotărâtor în deplasarea verbului: centrele verbale au o
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
poziție fixă, iar grupul verbal se deplasează - această generalizare explică în mod elegant absența din română a fenomenelor de tipul inversiune auxiliar - subiect (engl. SAI = subject-auxiliary inversion) (care se derivă prin deplasarea auxiliarului în domeniul C), prezente în alte limbi romanice (franceza) sau germanice (engleza) fenomenele de încorporare și de blocare a deplasării sintactice constituie argumente solide pentru integrarea trăsăturilor categoriale ([+V], [+N] etc.) în componentul sintactic o altă distincție care se dovedește relevantă este cea dintre centrele încorporante și centrele
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
în limba veche într-un număr mai mare de contexte sintactice decât în limba modernă; deplasarea V-la-C nu se manifestă doar în vederea verificării trăsăturii [+directiv], ci reprezintă o strategie generală de marcare a forței asertive (v. Ledgeway 2008), speficifică limbilor romanice vechi - prin aplicarea testelor sintactice propuse în bibliografia de romanistică pentru analiza fazelor vechi ale limbilor romanice ca sisteme cu gramatică V2 relaxată (cu excepția francezei vechi, care prezintă o gramatică V2 strictă), se poate conchide că structurile cu deplasare V-la-C
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
nu se manifestă doar în vederea verificării trăsăturii [+directiv], ci reprezintă o strategie generală de marcare a forței asertive (v. Ledgeway 2008), speficifică limbilor romanice vechi - prin aplicarea testelor sintactice propuse în bibliografia de romanistică pentru analiza fazelor vechi ale limbilor romanice ca sisteme cu gramatică V2 relaxată (cu excepția francezei vechi, care prezintă o gramatică V2 strictă), se poate conchide că structurile cu deplasare V-la-C din româna veche sunt o formă reziduală a gramaticii V2 romanice în româna veche deplasarea joasă a
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
pentru analiza fazelor vechi ale limbilor romanice ca sisteme cu gramatică V2 relaxată (cu excepția francezei vechi, care prezintă o gramatică V2 strictă), se poate conchide că structurile cu deplasare V-la-C din româna veche sunt o formă reziduală a gramaticii V2 romanice în româna veche deplasarea joasă a verbului dă naștere la fenomenul dislocării nucleului verbal, specific limbilor romanice vechi (etichetat ca interpolare sau engl. (IP-)scrambling) - dislocarea nucleului verbal se analizează prin deplasare joasă a verbului și verificarea trăsăturilor centrelor din
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
prezintă o gramatică V2 strictă), se poate conchide că structurile cu deplasare V-la-C din româna veche sunt o formă reziduală a gramaticii V2 romanice în româna veche deplasarea joasă a verbului dă naștere la fenomenul dislocării nucleului verbal, specific limbilor romanice vechi (etichetat ca interpolare sau engl. (IP-)scrambling) - dislocarea nucleului verbal se analizează prin deplasare joasă a verbului și verificarea trăsăturilor centrelor din domeniul flexionar prin ACORD la distanță - procesul de ACORD la distanță a fost eliminat diacronic în toate
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
a fost eliminat diacronic în toate contextele în care are a face cu verificarea morfologiei (atât în domeniul verbal, cât și în domeniul nominal, v. Cornilescu și Nicolae 2011a) - procesul de eroziune morfofonologică care caracterizează tranziția de la latină la limbile romanice se traduce, din punct de vedere tehnic, ca slăbire a instanțierii paradigmatice (Schifano 2015a), fapt care conduce la verificarea trăsăturilor de morfologie prin deplasare sintactică • analiza românei vechi adaugă o nouă intrare în tipologia fenomenului V2 romanic: satisfacerea constrângerii V2
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
latină la limbile romanice se traduce, din punct de vedere tehnic, ca slăbire a instanțierii paradigmatice (Schifano 2015a), fapt care conduce la verificarea trăsăturilor de morfologie prin deplasare sintactică • analiza românei vechi adaugă o nouă intrare în tipologia fenomenului V2 romanic: satisfacerea constrângerii V2 prin deplasarea grupului verbal • atât deplasarea verbului la C, cât și deplasarea joastă a verbului pot fi explicate prin surse latinești • relația dintre textele vechi românești și sursele străine / modele străine în analiza posibilității ca textele vechi
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
de-al doilea sistem, în care auxiliarele au o structură morfologică complexă și marchează atât modul (și modalitatea), cât și timpul, a fost eliminat diacronic - fenomenul eliminării formelor din cel de-al doilea sistem de auxiliare este surprinzător din perspectivă romanică, dat fiind că, în general, în trecerea de la latină la limbile romanice au fost eliminate formele sintetice (v. Ledgeway 2012 și bibliografia) - cel de-al doilea sistem de auxiliare a fost eliminat deoarece, în structurile respective, auxiliarul marchează atât categoria
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
și marchează atât modul (și modalitatea), cât și timpul, a fost eliminat diacronic - fenomenul eliminării formelor din cel de-al doilea sistem de auxiliare este surprinzător din perspectivă romanică, dat fiind că, în general, în trecerea de la latină la limbile romanice au fost eliminate formele sintetice (v. Ledgeway 2012 și bibliografia) - cel de-al doilea sistem de auxiliare a fost eliminat deoarece, în structurile respective, auxiliarul marchează atât categoria de mod (specifică auxiliarelor românești), cât și categoria de timp (în mod
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
Australian Linguistic Society. University of Melbourne (online). Dragomirescu, A. 2010. Ergativitatea. Tipologie, sintaxă, semantică. București: Editura Universității din București. Dragomirescu, A. 2012. "Verbul" [secolul al XIX-lea], în: SILR 2012: 185-222. Dragomirescu, A. 2013a. Particularități sintactice ale române în context romanic. Supinul. București: Editura Muzeului Național al Literaturii Române. Dragomirescu, A. 2013b. "O schimbare parametrică de la româna veche la româna modernă în sintaxa formelor verbale compuse cu auxiliar", Limba românăLXII, 2, 225-239. Dragomirescu, A. 2013c. "Complex Predicates", în: GR 2013: 191-201
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
Languages. I. Structures. Cambridge / New York: Cambridge University Press, 382-471. Ledgeway, A. 2012. From Latin to Romance: Morphosyntactic Typology and Change. Oxford: Oxford University Press. Ledgeway, A. 2014. "Parametrul poziției centrului și efectele sale pragmatice în trecerea de la latină la limbile romanice", în: Zafiu, Dragomirescu, Nicolae (eds) 2014: 11-26. Ledgeway, A. 2015a. "Romance Auxiliary Selection in Light of Romanian Evidence", în: Pană Dindelegan et al. (eds) 2015: 3-34. Ledgeway, A. 2015b. "From Latin to Romance Syntax: the Great Leap",în: P. Crisma
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
lingua italiana dei primeri secoli", în: G. I. Ascoli et al. (eds), Miscellanea di filologia e linguistica in memoria di Napoleone Caix e Ugo Angelo Canello. Florence: Le Monni, 255-261. Nedelcu, I. 2013, Particularități sintactice ale limbii române în context romanic. Infinitivul. București: Editura Muzeului Național al Literaturii Române. Nedelcu, I. 2015, "Two Types of Complex Predicates: A Diachronic Perspective", în: Pană Dindelegan et al. (eds) 2015: 225-251. Nicolae, A. 2011. "Pe marginea descrierii grupului nominal în Gramatica de bază a
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
A Syntactic Analysis of Pronominal Clitic Clusters in Romance. The View From Romanian. București: Editura Universității din București. Schifano, N. 2013. "Le lingue romanze: verso una cartografia del movimento del verbo", comunicare prezentată la Congresul Internațional de Lingvistică și Filologie Romanică, Nancy,15-20 iulie. Schifano, N. 2014. "(Un)marked Patterns of Verb-movement: the Case of Romanian", în: Zafiu, Dragomirescu, Nicolae (eds) 2014: 191-201. Schifano, N. 2015a. "The Paradigmatic Instantiation of TAM. A Novel Approach to Romance Verb-movement", în: E. O. Aboh
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
Sitaridou (2014) și Hill și Alboiu (2016) argumenteză explicit pentru deplasare V-la-FOCUS; vom arăta în capitolul 4 că deplasarea la Focus ridică o serie de probleme distribuționale pe care deplasarea V-la-FIN (în general acceptată pentru derivarea sistemelor V2 din limbile romanice vechi, v. Ledgeway 2007, 2008; Wolfe 2015b i.a.) nu le întâmpină. 3 În acestă direcție, este relevant comentariul lui Ledgeway (2012: 138) privitor la concurența structurilor HABERE + infinitiv / infinitiv + HABERE, care stau la baza viitorului romanic (subl. ns. Alexandru
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
V2 din limbile romanice vechi, v. Ledgeway 2007, 2008; Wolfe 2015b i.a.) nu le întâmpină. 3 În acestă direcție, este relevant comentariul lui Ledgeway (2012: 138) privitor la concurența structurilor HABERE + infinitiv / infinitiv + HABERE, care stau la baza viitorului romanic (subl. ns. Alexandru Nicolae): "Adams (1991) highlights some neglected evidence from Pompeius' fifth-sixth-century commentary of Donato's Ars gramatica to demonstrate that the constituent parts of the periphrasis could occur in both orders. In particular, he identifies how in colloquial
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
1200-1315, pentru care folosește denumirea italiană veche; în analiza napolitanei vechi, Ledgeway (2007, 2008) se folosește textul Libro de la destructione de Troya, datând de la începutul secolului al 14-lea; în analiza structurilor V1, Wolfe (2015a) folosește un corpus de texte romanice (siciliana veche, venețiana veche, spaniola veche, occitana veche, franceza veche, sarda veche) din secolele 12-14; în analiza portughezei vechi, Ribeiro (1995) are în vedere texte din secolul al 14-lea. 1 Opțiunea V-la-C este încă prezentă în româna modernă (ca
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
atras atenția că analiza prin excorporare (operațiune identificată de el însuși) este exclusă tot de comportamentul adverbelor clitice. 4 Deplasarea centrului cu proprietățile de linearizare explicate în (8) a dat naștere la formele sintetice de viitor (și condițional) din limbile romanice (altele decât româna); în structura V-AUX, auxiliarul a fost reanalizat ca afix și apoi ca marcă flexionară a verbului (Roberts și Roussou 2003: 48-58). 5 Din perspectivă diacronică, vom arată în §IV.4 că, în structurile cu dislocare a
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
3SG DEF problemă Gianni 'Gianni va înțelege problema' 17În afară de rezultatul punctual privitor la derivarea propozițiilor VOS și la relația dintre object shift și derivarea propozițiilor VSO, articolul lui Gallego (2012) confirmă o observație adesea făcută în lucrările de sintaxă romanică, și anume că, din punct de vedere sintactic, limbile romanice se împart în două subgrupuri cuprinzând, pe de o parte, galiciana, portugheza europeană, spaniola (și, putem adăuga la această listă și româna) și, pe de altă parte, catalana și italiana
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
rezultatul punctual privitor la derivarea propozițiilor VOS și la relația dintre object shift și derivarea propozițiilor VSO, articolul lui Gallego (2012) confirmă o observație adesea făcută în lucrările de sintaxă romanică, și anume că, din punct de vedere sintactic, limbile romanice se împart în două subgrupuri cuprinzând, pe de o parte, galiciana, portugheza europeană, spaniola (și, putem adăuga la această listă și româna) și, pe de altă parte, catalana și italiana. Următoarele proprietăți sintactice disting cele două grupuri de limbi romanice
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
romanice se împart în două subgrupuri cuprinzând, pe de o parte, galiciana, portugheza europeană, spaniola (și, putem adăuga la această listă și româna) și, pe de altă parte, catalana și italiana. Următoarele proprietăți sintactice disting cele două grupuri de limbi romanice (OK: prezent; *: absent): topica VSO (OK în primul grup, * în al doilea grup), marcare diferențiată a obiectului direct (OK în primul grup; * în al doilea grup); clitice partitive și locative (* în primul grup, OK în al doilea grup); acord al
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
Abordarea în termenii instanțierii paradigmatice explică în mod direct diferența dintre absența deplasării verbului la flexiune latină (sistem morfologic verbal aproape integral sintetic, cu un grad mic de sincretism) (v. Ledgeway 2012: §§3; 4) și apariția acestui proces în limbile romanice (grade diferite de instanțiere paradigmatică a categoriilor verbale). 41 Unii autori preiau în mod tacit această ipoteză; Schifano (2015a) prezintă explicit structura domeniilor flexionar și lexical ca fiind cea din (i) (subl. ns. Alexandru Nicolae) (i). (i) [Moodspeech act Mood-field
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
TPast/Future Tense-field ... [TAnterior [Aspterminative Aspect-field .... [Voice [v-VP Spre deosebire de ceilalți autori menționați în text (Baltin, Merchant, Roberts), care adoptă ipoteza proiectării distincte a grupului de diatezei de la Collins (2005) pentru analiza altor fenomene (elipsă, gramaticalizarea perfectului compus în limbile romanice etc.), Harley (2013) se preocupă în mod explicit de distincția vP / VoiceP, aducând argumente empirice și distribuționale în sprijinul acestei scindări. 42 Rouveret (2012: 954): "In a configuration such as (97a), each feature on intermediate v's counts as non-distinct
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
trăsătura de timp [perfect / trecut]. Trăsătura [prezent] este încă latent prezentă în structura auxiliarului a avea, activându-se în contextele în care perfectul compus are interpretare de prezent perfect (Am ajuns aici de acum 2 ore). De altfel, în lingvistica romanică, s-a subliniat în repetate rânduri că prezentul perfect este una dintre valorile perfectului compus bazat pe descendenții verbului habere (v. Squartini și Bertinetto 2000 și referințele). 50Și cu valoare temporală (A și venit), nu și focalizator (Și Ion m-
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
și pro-NP (ic). Categoriile superioare includ categoriile inferioare (pro-DP include pro-P și pro-NP; ((i) după Decháine și Wiltschko 2002:410). Categoria pro-P au o distribuție idiosincratică (nici de DP, nici de NP), întocmai ca pronumele clitice românești (și romanice). (i) a. DP b. P c. NP 2 2 | D0P NP N0 2 | 0 NP N0 | N0 57 Excludem din discuție situațiile în care encliticizarea este exclusiv determinată fonologic (v. (103) supra și discuția). 58 Avram (2003) arată că
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]