4,056 matches
-
literatură prin diverse isme: dadaismul, suprarealismul, cu alte cuvinte, o conștiință de sfîrșit absolut, de început absolut, de dezordine absolută și de eliberare absolută”. Consecințele țin de datele unui univers secularizat al emancipărilor de tot felul, sfidînd vechile coduri ale romantismului sentimental și lentoarea ritmurilor tradiționale: „A existat, în jurul lui 1924, un întreg tineret (...) care încerca să încorporeze sportul literaturii (...) Și e un fapt incontestabil că trupul a ocupat un loc mult mai mare în literatura generației de la 1914 decît în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
este citat un articol sociologic al lui G. Duhamel, din Mercure de France, „asupra școlilor literare”. Importanța acordată versantului individual al literaturii (și rolului personalității) este completată de cea acordată versantului colectiv al acesteia (rolul stimulator al școlilor literare): „Desigur, romantismul, naturalismul, simbolismul au existat, dar au existat și Hugo, Flaubert, Verlaine și alte asemenea «mazete». În jurul lor s-au adunat cei mici și mulți, imitatori, gata să simtă după o anume formulă. Acestea sînt observațiile, foarte juste, ale d-lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
rezervat, Ion Barbu - la acea dată tovarăș de drum al „contimporanilor” - va prefera să vadă în suprarealismul francez un triumf al pozitivismului asupra unei mistici specifice: „Consider poezia franceză iremediabil ratată prin inadaptarea tipului social, intelectual și retoric la marele romantism. (...) fiind o atitudiune de vis și de extaz, poezia trece pe deasupra oricărui accident. (...) Ca și naturaliștii, reprezentanții acestei maniere sînt schematici. Suprarealiștii degajează din vis mai mult logica de succesiune a visului, bazată pe confuziunea contrariilor, fără a se apropia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
va publica în revista Țara noastră, nr. 6, 10 februarie 1924, articolul „Dadaism, cubism - etcaetera sau capacitatea de export a geniului românesc“. Potrivit acestuia, poezia modernistă ar fi „artificială și nesinceră”, căutînd extravaganța în vederea originalității cu orice preț. Apreciind că romantismul, simbolismul, poporanismul au fost „mărfuri de import”, autorul tradiționalist consideră că modernismul de după 1917 e un „curent de export”, fără aderență la specificul nostru etnic. „Literatura de import” nu s-a putut afirma la noi decît atunci cînd a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
fusese pregătit de cubismul pictural. O afirmare mai riguroasă a principiilor sale (dincolo de stîngăciile în exprimare) găsim în articolul „Constructivism și arhitectură“: „Constructivismul este arta «abstractă» care, crescută dintr-un simț optimist (al) vieții, purifică arta de orice urme de romantism, fiind expresia cea mai violentă a dorului de construcție al vremii noastre”. Atitudinea favorabilă față de futurism e considerată depășită, „mașinismul zilelor noastre” fiind denunțat ca un - horrribile dictu - „nou romantism”. În plus, „afară de problema sensibilității, constructivismul (...) realizează astăzi ubiquitatea printr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
simț optimist (al) vieții, purifică arta de orice urme de romantism, fiind expresia cea mai violentă a dorului de construcție al vremii noastre”. Atitudinea favorabilă față de futurism e considerată depășită, „mașinismul zilelor noastre” fiind denunțat ca un - horrribile dictu - „nou romantism”. În plus, „afară de problema sensibilității, constructivismul (...) realizează astăzi ubiquitatea printr-o organizație spirituală internațională (...) Niciodată cît astăzi n-a existat o concepție mai asemănătoare de a realiza între artele plastice și arhitectură. A ritma, a compune în abstract, creînd raporturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Integral, era exprimat un crez asemănător: „cu pași giganți și siguri ne îndreptăm către o incandescentă epocă de clasicism”, iar în primul număr al aceleiași publicații, Ilarie Voronca pleda pentru „ordinea sintetică, clasică, integrală”, opusă „dezordinei“ bolnave, romantice, suprarealiste...). Refuzul „romantismului”, al stilurilor ornamentale, al tradiționalismului, paseismului și localismului constituie, după cum se vede, axul acestui credo. Tendințele majore ale evoluției societății conduc, în opinia autorului, spre o artă în care „armonia nouă nu poate fi căutată decît într-o estetică sobră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
întreaga literatură română anterioară modernismului este denunțată ca „import”: „ideea în sine, a unei literaturi române, e un pur și simplu import. Începuturile noastre literare n-au fost o dezvoltare firească a folclorului, ci o deprindere gentilă a primilor bonjuriști. Romantismul lui Eliade și al lui Alexandrescu e de import. Toată literatura secolului nostru trecut e de import, și uneori de import brut, cu modificări în iscălitură. Țărănismul Vieții românești și «simbolismul» de la 1908 sînt de import. Coșbuc, singur, e o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
1900 pînă astăzi, peisajul literar își datorește orientarea și substanța lui Baudelaire, și lui Verlaine, și lui Laforgue. De două ori literatura română a încercat să scape de coitul acesta prea excesiv odată cu Filimon, care aducea în bagajul lui literar romantismul german, și a doua oară cu Eminescu, figura reprezentativă a întregii ideologii de la Convorbiri literare” (v. B. Fundoianu, Imagini și cărți, ediție de Vasile Teodorescu, studiu introductiv de Mircea Martin, traducere de Sorin Mărculescu, Editura Minerva, București, 1980, p. 24
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
romantic al vremii”, apreciat și de Meyerhold) și Chaplin („vagabondul sentimental prin excelență”). Ambii eroi moderni „luptă” și „corectează viața”, refuză sentimentalismul și visează la o schimbare (în sens poetic) a vieții utilitariste americane. Autorul face o distincție tranșantă între romantismul „activist”, „optimist”, „progresist” al american way of life și cel „feminin”, epuizat al culturii europene: „Activismul și optimismul care se degajează din efortul artistic al lui Douglas sînt rezultate ale unei vieți în care civilizația și progresul contează în primul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
american way of life și cel „feminin”, epuizat al culturii europene: „Activismul și optimismul care se degajează din efortul artistic al lui Douglas sînt rezultate ale unei vieți în care civilizația și progresul contează în primul rînd. De aceea spre deosebire de romantismul celălalt sentimental și dulceag, neoromantismul actual (și mai accentuat din cauza ideei de vis, adăugată) este viril și conștient”. Deși tendențios realizat, făcînd concesii „infantile” unui „public încă necopt în gusturile sale”, „Le Voleur de Bagdad” „poetizează aventura”, asigurînd neoromantismului „caracteristice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
nefiind, prin urmare, specifice „anarhismului” modernisto-avangardist... (idem., pp.458-465) Cum spuneam, Perpessicius evită în mod consecvent să definească fenomene precum modernismul sau avangarda. Aproximările sale teoretice sînt enunțate indirect, mai ales atunci cînd criticul simte nevoia unor diferențieri utile (între romantism și modernismul extrem, bunăoară). Din teamă de reducționism sau, pur și simplu, dintr-o inapetență structurală pentru teoretizare, autorul Mențiunilor critice refuză să privească „de sus” literatura. Perspectiva sa favorită este, prin excelență, una la „firul ierbii”, atentă la „notele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
necunoscute ale spiritului, pînă la găurile negre ale antimateriei. În toate ipostazele, Urmuz apare sub specia absolutului — mitul romantic al geniului cunoaște astfel o metamorfoză avangardistă, sub semnul „infinitului mic”. De fapt, avem de-a face cu un „negativ” al Romantismului Înalt, o variantă răsturnată a acestuia. Urmuz devine astfel un profet al Nimicului, al arbitrariului metafizic și al vidului, al antiumanului, al apocalipsei derizorii și al subversiunii generalizate într-o lume pe dos, „fără rost și necesitate”. O chintesență a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
față de cultura „Evropei” clasice, prezent deja - prin conștientizarea originii latine a neamului - la cronicarii umaniști din secolul al XVII-lea (Miron Costin), la Dimitrie Cantemir și, mai ales, la reprezentanții Școlii Ardelene, cu dezvoltări specifice în perioada Preromantismului și a Romantismului (v., între altele, considerațiile lui Gr. Râmniceanu, „descoperirea Occidentului” de către Dinicu Golescu, dar și critica importului occidental fără discernămînt de către „mesianicii pozitivi” ai Daciei literare, obsesia figurii „provincialului” la pașoptiștii moldoveni, critica „formelor fără fond” a lui Titu Maiorescu, mesianismul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Chemarea; estetismul parnasiano-simbolist - cosmopolit, aristocratizant și boem - nu reprezintă însă decît un epifenomen al „complexului periferiei”, un evazionism asumat ca protest antifilistin, ca ridicare deasupra mediocrității vulgului și a provincialismului tradiționalist. În forme răsturnate, complexul se regăsește deopotrivă în „micul romantism provincial” (G. Călinescu) cu accente realiste și naturaliste al literaturii „dezrădăcinaților”, „inadaptaților” și „învinșilor”; pe alte coordonate îl vom regăsi, după Primul Război Mondial, la avangardiști cosmopoliți și la unii ortodoxiști din cercul revistei Gîndirea, la reprezentanți ai „tinerei generații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
l‘Avant-garde internationale dans l‘entre-deux guerres”, în vol. Studii de literatură comparată, Editura Academiei, București, 1968 Călinescu, Matei, „Evoluția avangardei în România”, în vol. Eseuri despre literatura modernă, Editura Eminescu, București, 1970 Călinescu, Matei, Conceptul modern de poezie (de la romantism la avangardă), Editura Eminescu, București, 1972, ed. a II-a, Ed. Paralela 45, Pitești, 2002, postfață de Ion Bogdan Lefter Călinescu, Matei, Cinci fețe ale modernității. Modernism, avangardă, decadență, kitsch, postmodernism. Traducere de Tatiana Pătrulescu și Radu Țurcanu, Editura Univers
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Andrei mi-au trecut prin fața ochilor. Nici nu mai știu ce am spus. Ce treabă am eu cu acel accident?! Doamne, parcă m-am îmbătat. Nimeni nu m-a mai făcut să mă simt așa...în afară de Andrei. Rose, gata cu romantismele! Trebuie să te pregătești pentru întâlnirea cu Alex. Am făcut un duș rapid și am luat pe mine o pereche de blugi scurți, a cămașă albă strânsă în talie cu o curea groasă, neagră care îmi scotea în evidența silueta
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
propun. — Nu-i așa că e o noapte superbă de vară ? sare Trish, de dragul conversației. — Superbă, îi răspunde Nathaniel politicos. Privirile ni se întâlnesc și simt că m-apucă un râs isteric. E un dezastru. S-a zis cu momentul de romantism. — Îhm... mersi pentru seara asta extraordinară, spun, sforțându-mă să-mi păstrez seriozitatea. M-am simțit senzațional. — Și eu. Umbra îi face ochii aproape indigo ; mustăcește amuzat. Deci. Îi facem pe plac doamnei Geiger ? Sau o lăsăm frustrată la maxim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
-l acopăr cu brațele. Să-l opresc să mai vorbească. Dar n-ar avea nici un rost, nu-i așa ? Un milion de televizoare sînt aprinse, Într-un milion de case. Oameni din toată lumea urmăresc emisiunea asta. Crede În dragoste și romantism. Crede că, Într-o zi, viața ei se va transforma peste noapte și va deveni extrem de palpitantă și de minunată. Are și ea, ca toată lumea, speranțele, temerile și grijile ei. Uneori, se simte pur și simplu Înfricoșată. Se oprește, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
încă de pe vremea Pieții Universității. Era mai bine credeți dacă doamna Adina rămânea cu colonelul Goncea? Era tare p-atunci, da acu e și mai tare. I-ați văzut interioarele? Ca la șahinșah, doamna mea, garantez. Dar doamna Adina, cu romantisme, idealistă pe lângă Țongu. Mai țineți minte? Se duceau cu Dacia ei la București și împărțeau în Piață balonașele acelea cu Și noi suntem golani, cântau, stăteau până noaptea târziu. Doar că Țongu nu se hotărăște să divorțeze. Că doamna Persiana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
complica ideologia“, chiar credea că l-a iertat, când a văzut că Stelian fusese promovat adjunct în minister iar ea a fost trecută în centrală pe relația cu arabii, dar s-a răzbunat și ea cu nebunia aia cu Pancratz, romantisme, cu intratul pe fereastră în dormitor, când băbătia de nevastă dormea în bucătărie, uite că acum a prins puteri, parcă țipătul zăpăcitului ăla care a dansat-o, „iubirea-i eternă, madam“, i-a dat puteri, uite iubirea m-a adus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
să te gândești. Și tată de-ți era, dacă ți se spunea că-i dușman trebuia să nu-ți tremure mâna când trăgeai în el! Noi, continua Goncea, am făcut etapa istorică toată. Cincizeci de ani bătuți pe muche! Ce romantism și idealism mai mare vrei?! Iar acum, dacă a fost să încheiem etapa istorică și s-o predăm, că așa-i la dialectică, nu tot noi trebuie să avem grijă cui și cum o predăm?!“ Convingerea lui adâncă era că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
normal a familiei, pentru a înțelege corect realitatea în care trăim. 1. Presupoziții culturale Există o serie de presupoziții culturale care au contribuit la impunerea unei viziuni reductive pe care o avem astăzi despre familie. Între acestea am identificat Iluminismul, Romantismul și cultura psihanalitică. Ne întrebăm cum acești trei factori filosofici și literari au influențat ideea pe care o avem despre familie? Înainte de toate, trebuie să precizăm că gândirea iluministă îl pune în centrul ei pe individul adult, care trăiește un
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
iar societatea intervine doar atunci când este în joc conviețuirea civilă. Se înțelege că viața de familie, potrivit acestei mentalități, este redusă la sfera privată în care se privește cu suspiciune la orice regulă propusă de societate. În timp ce Iluminismul exaltă rațiunea, Romantismul celebrează mitul iubirii ca sentiment și ca pasiune. Spunem că întâlnirea dintre bărbat și femeie „se întâmplă” persoanei și scapă controlului rațiunii, astfel că iubirea nu mai este compatibilă cu nicio lege și este legată doar de experiența personală. La
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
-i strice sărbătoarea. O iubește. - Prea mult. I-a promis că uită totul, să o ia de la capăt. - Ea nu vrea ‚totul de la capăt’, spun eu cu certitudine. - Nu. A zis că s-a săturat. Că are nevoie de puțin romantism în viața ei. Se simte ca la cincizeci de ani. Casă, copii, curat, mâncare, soț... Unde este frumusețea vieții? - Chiar așa. Radu nu i-o poate da. Lucrând zece, doișpe ore pe zi, nu mai are timp de ‚frumusețe’. Nici
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]