3,443 matches
-
fugeau ca-n cerc unul după altul, și nu-mi venea să cred că toate acestea mi se Întâmplă mie și nu altuia. Nu-mi Încăpea În cap gândul că puteam atât de repede și ușor crăpa. În timp ce hărăbaia se rostogolea, chiar am avut timp să mă simt indignat și nedumerit. Însă după cum bine vedeți, am apucat ani mulți după aceea. Și nu numai eu: toți, domnule. Pe ăi din cabină, forța centrifugă, inculților, i-a azvârlit pe marginea drumului. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
bătut tu pe Director?” a făcut Hristu neîncrezător. „Nu l-am bătut, boule, i-am acordat primul ajutor, cum să-l bat?” „Bou e tac’-tu că te-a făcut, prostovane! Ia zi, de cine te-ai ferit de-ai rostogolit mașina? Te-oi fi speriat de vreun iepure și ai fugit de volan ca să te pui la fereală?” Oaie, furios, trăgea picioare În obloanele de lemn, Îl Înjura de mă-sa pe Hristu și-l făcea neisprăvit. Ăsta, trântit În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
târziu că se Îndrepta spre patru soldați nemți care se spălau cu apa rece. Nu izbutise să pună frână și, când poteca sfârșise scurt pe muchia peretelui deasupra Țârâitorii, zburase peste soldații care Îl priveau Împietriți, se prăvălise și se rostogolise prin iarbă la picioarele lor. Ăia apucaseră puștile și-l ținteau cu ele. Locotenentul Încerca să le bălmăjească ceva cu „kamerad” și cu „heil”, Însă nu păreau să-l ia În seamă, iar el Își cam dăduse seama că nemții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
marginea pădurii. Nu se știe cum - iar de la el nu s-ar putea În nici un caz afla - pașii l-au dus către Valea Morii, În apropierea Eleșteului pe malul căruia a și adormit. Numai printr-o minune nu s-a rostogolit prin somn, spre a cădea și a se scufunda mortal În apa și adâncul nămol ale Eleșteului. A doua zi dimineața, pe la zece, soarele a Început să-i ardă scăfârlia. S-a trezit, și-a adus aminte de meci și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
păros și nerușinat ce parcă Își bătea joc de publicul Însetat de victorie. Și a Început calvarul. La fiecare șut pe poartă al adversarilor, ai noștri primeau gol, căci Baronu se arunca exact În direcția În care nu trebuia, se rostogolea amarnic, expunându-și, cu acele prilejuri, bijuteriile de familie vederii spectatorilor și luminii soarelui. Când scorul a Început să ia proporțiile unui sinistru, adversarii au dat semne de oarecare jenă și nu mai trimiteau mingea spre poarta lui Baronu. Suporterii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
momentul când Kanbei auzi acest strigăt sever, poarta palisadei se deschise în fața lui. I se păru că vedea, în întuneric, cel puțin o sută se soldați îmbulzindu-se laolaltă. De fiecare dată când valul de oameni se înălța și se rostogolea, lucirile lăncilor îi străpungeau ochii. — Îmi pare rău că te deranjez, îi spuse Kanbei omului care strigase. Sunt invalid, așa că am venit cu lectica. Te rog, scuză-mi lipsa de politețe. Cu această scuză, se întoarse și-i vorbi fiului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
baza zidurilor de piatră. — Haideți! strigau oamenii de pe meterezele de lut și zidurile de pământ podite, în timp ce aruncau lănci, lemne și pietre și turnau ulei încins peste cei de jos. Soldați atacatori care se cățăraseră pe zidul de piatră se rostogoleau sub bolovani, bârne și ulei. Dar, oricât de departe cădeau, erau cu atât mai curajoși. Fie și de se rostogoleau până la pământ, atâta vreme cât își mai păstrau cunoștința, săreau în picioare și începeau să urce din nou. Soldații care veneau din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
și pietre și turnau ulei încins peste cei de jos. Soldați atacatori care se cățăraseră pe zidul de piatră se rostogoleau sub bolovani, bârne și ulei. Dar, oricât de departe cădeau, erau cu atât mai curajoși. Fie și de se rostogoleau până la pământ, atâta vreme cât își mai păstrau cunoștința, săreau în picioare și începeau să urce din nou. Soldații care veneau din spate strigau, cu admirație, la vederea curajului neînduplecat al camarazilor lor și escaladau zidul în urma lor. N-aveau să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Mitsuharu înapoi, smulgându-i mâna de pe guler. Îmi vine să plâng... stăpâne, te rog, dă-mi voie să plâng. Ce te întristează, nătângule? — Nătâng ești tu! — Idiotule! Și continuară să-și arunce unul altuia injurii, până când se îmbrățișară, cu lacrimile rostogolindu-li-se pe obraji. Mirosea a vară; prima zi din Luna a Șasea fu mai fierbinte decât fusese de mulți ani. După-amiaza, coloane de nori acopereau o parte a cerului dinspre miazănoapte, dar soarele, care apunea încet, continuă să usuce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
la pământ. Câțiva oameni din față fură împinși în șanț, în timp ce atât cei căzuți, cât și cei de sus scoteau strigăte de luptă. Apoi, în mod vădit intenționat, trupurile și mai îndepărtate începură să împingă și ele. Alți oameni se rostogoliră în șanț. Cât ai clipi, o porțiune a șanțului se umplu cu luptători plini de noroi. Un războinic tânăr călcă peste masa de ființe omenești și sări spre baza zidului cu acoperiș. Altul îi urmă exemplul. — Trecem peste ei! Urlând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
s-ar mărgini numai la căderea clanului Mori. — Nu e nevoie să spui mai mult, înțeleg, răspunse Kikkawa, întorcând capul. Și, privind cu tristețe spre cerul nocturn de deasupra provinciilor apusene, se strădui să-și stăpânească lacrimile care i se rostogoleau pe obraji. RECVIEMUL SÂNGELUI Motivul de la baza tratatului de pace fusese necesitatea retragerii imediate a trupelor clanului Oda, iar aliații lui Hideyoshi, cei din clanul Ukita, începură să se retragă, chiar în aceeași noapte. Din tabăra principală a lui Hideyoshi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Hori pornise deja în urmărire, dar Kyutaro țipa din răsputeri, încercând să-și oprească oamenii: — Nu-i fugăriți! În elanul momentului, însă, comanda de reținere avea prea puțin efect. După cum era de așteptat, avangarda unității lui Matsuda începu să se rostogolească în josul muntelui, ca o cascadă noroioasă. Întăririle nu veniseră, iar generalul lor fusese împușcat. Nu le mai rămânea decât să fugă. Unitatea Hori nu se putuse compara, numeric, cu efectivul clanului Akechi. Acum, în lipsa unei adevărate bătălii și fără nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
-i călăuzeau strigară spre ei: — Nu e inamicul. Sunt iscoade de la templu. Nu trageți! Apoi, se întoarseră către muntele din depărtare și se făcură înțeleși, gesticulând și strigând din răsputeri. Cu asta, soldații începură să coboare versantul, ca niște pietre rostogolindu-se într-o prăpastie. Foarte curând, un ofițer cu un steag fixat pe spate alergă în jos, spre ei. Hideyoshi îl recunoscu drept un vasal de la Nagahama. Daikichi nu era decât un mic templu de munte. Când ploua, prin acoperiș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
dintre vis și realitate, neștiind de ce, se sculă brusc și îmbrăcă armura care fusese pusă lângă patul lui. În timp ce termina, cineva bătu la ușa colibei, după care se împinse în ea cu tot trupul. Ușa căzu înăuntru, cu trei-patru vasali rostogolindu-se peste ea. — Shibata! strigară. — Liniștiți-vă! îi admonestă Sebei. Din relatările incoerente ale grăjdarilor scăpați cu viață, Sebei nu putu afla pe unde răzbătuse inamicul, nici cine era în frunte. Ar fi o ispravă extraordinară, chiar și pentru un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
respirații, chiar și pentru oamenii cu multă experiență. Din acest motiv, se folosea un sistem de salve alternative. Astfel, după fiecare rafală, o alta se repezea asupra inamicului, în succesiune rapidă. În fața unei asemenea apărări, armata atacatoare începu să se rostogolească de-a valma. Printre norii prafului de pușcă, se vedeau, zvârcolindu-se la pământ, răniți fără număr. — Sunt pregătiți! — Stați! Înapoi! Comandanții clanului Tokugawa răcneau ordine de retragere, dar soldații intrați deja în vârtoarea luptei nu puteau fi opriți chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
și cămilele lor erau fără număr, ca nisipul de pe marginea mării. 13. Ghedeon a sosit; și iată că un om istorisea tovarășului său un vis. El zicea: Am visat un vis: și se făcea că o turtă de orz se rostogolea în tabăra lui Madian; a venit de s-a lovit pînă în cort, și cortul a căzut; l-a răsturnat cu susul în jos, și cortul a fost dărîmat." 14. Tovarășul lui a răspuns și a zis: "Aceasta nu este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85109_a_85896]
-
făină... --E deajuns pentru astăzi. Oi mai râșni altădată. Când am ieșit din magazie, bătrânul a pus mâna streașină la ochi și, privind spre soarele aflat la chindie, a spus cu oarecare tristețe: --Până ajungem noi la chilii, soarele se rostogolește după deal luând cu el și funigeii... --Ce sunt de fapt funigeii, părinte? --Vezi tu? Dumnezeu le-a făcut și le-a orânduit pe toate. Fiecare ființă se poate mișca în felul ei: se târăște, pășește, zboară sau sare dintr-
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
în șagă. Îl mai știu. Iar unde nu l-oi ști are să mă călăuzească sfinția ta. Pornim agale pe cărăruia știută și după puțină cale ne primește poiana cu toată lumina soarelui adunată în ea. Pe sub copacii din margine se rostogolesc cu mare neastâmpăr ghemotoace mici de blăniță. Ia uite ce mai zburdă, dragele de ele! Ne-au simțit, hoțomancele. Abia și-a terminat bătrânul vorba și veverițele au pornit val-vârtej spre noi, orpindu-se din când în când, ca să vadă ce
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
când păpușarul le sucește bezmetic brațele, capetele, și trupurile lor fac plecăciuni la comandă. Degeaba râd copiii.Totul e durere. Cortina se lasă ca o pânza a întunericului peste chipurile nedespărțite. E liniște în trup și-n suflet. Pașii se rostogolesc pe caldarâm. Mica făptură se îndreaptă cu pași îndârjiți spre „azilul sufletelor”. Aici n-o mai așteaptă nimeni. Prietenii ori au plecat ori s-au emancipat ori s au îndatorat. Din spatele scenei, rânjind, păpușarul mânuie semeț o marionetă cu brațe
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
să să prețăluiască de vornicii de poartă și să să vândă ca să nu să păgubească mănăstirea de venitul ei”. Ce zici, fiule? Continuăm sporoava sau o mântuim pentru astăzi și mergem la vecernie? Păi, după cum se vede treaba, soarele se rostogolește către chindie deja. N-ar fi rău să privim în liniște un apus de soare... Știu că ești dorit de așa o priveliște, fiindcă pe pietrele târgului nu te poți bucura de o minune ca asta. Eu am să mă
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
după carte. Nu l-am văzut împiedicându-se de ceva sau răsturnând vreun obiect din nebăgare de seamă. Toate cele păreau că i se lipesc de mână... În seara aceea, am rămas pe malul iazului până când soarele - obosit parcă - se rostogolea cu repeziciune după creasta dealului, tivind cu un roșu-purpuriu zarea... Târziu, cu sufletul plin de frumusețea apusului de soare, cu liniștea cuibărită în suflet purtând răcoarea înserării pe umeri, m-am întors la chilie. Umbrele amurgului se furișau încet printre
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
cu zâmbet ștrengăresc pe buze... Nu știu dacă ai băgat de seamă că soarele nu ține deloc cu noi, fiule. El știe una și bună: să tot urce... Când a obosit nici nu-ți dai seama cum începe a se rostogoli spre creasta dealului din zare și te lasă cu buza umflată. Da’ nici noi n-o să-i facem jocul. Chiar în clipa asta am luat-o la picior și nu mă opresc decât în... grădină. Când îi auzi zvon de
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
ajut, părinte, să pui la loc stuful rupt? N-ai face rău. Pe urmă, om coborî pe malul iazului... Când am ajuns la umbra sălciilor, bătrânul m-a întrebat: Ce crezi că se potrivește să vorbim acum, când soarele se rostogolește încet dar sigur spre asfințit? Ce-ar fi să tragem o fuguță - imaginară, bineînțeles - până la mănăstirea Hlincea? Parcă și mie îmi umbla prin minte același lucru. Și, ca să nu lungim vorba, să spunem că această mănăstire este ctitoria din 1574
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
și fratele său Abișai au urmărit pe Șeba, fiul lui Bicri. 11. Un bărbat dintre oamenii lui Ioab a rămas lîngă Amasa, și zicea: "Cine vrea pe Ioab și cine este pentru David? Să urmeze pe Ioab!" 12. Amasa se rostogolea în sînge în mijlocul drumului, și omul acela, văzînd că tot poporul se oprește, a tras pe Amasa din drum, pe un cîmp, și a aruncat o haină pe el, cînd a văzut că toți cei ce ajungeau lîngă el se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85050_a_85837]
-
abia reușind să vorbească, îmi zicea: —închipuie-ți cum e să ai o... o... o... pereche de pantaloni la comun! Iar în următoarele zece minute, ne prăpădeam iarăși de râs, iar hohotele ne zguduiau tot trupul, în timp ce lacrimile ni se rostogoleau pe fețele roșii și aprinse. Totul sub privirile tipilor din Mayo care ne urmăreau năuciți. Sau eu spuneam: — Nu poți să intri în gașca lor decât dacă ai picioarele la fel de lungi și aceeași măsură în talie! Și ne puneam iarăși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]