4,274 matches
-
în Centrul Comercial, să-i văd pe micuții coreeni făcându-și fotografiile de nuntă. Miresele arătau perfect în rochiile albe și diafane, mirii aveau un aer din anii ’50 în costumele de satin alb, iar domnișoarele de onoare, în toaletele roz, erau impresionant de frumoase. Făceam yoga într-un centru foarte modern, unde tipele foloseau covoare Gucci, iar bărbați foarte chipeși făceau flotări până la epuizare. Am încercat chiar să merg cu rolele în Central Park, însă am căzut de atâtea ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
pistruii de pe nas devin mai pronunțați. Jennifer e deosebit de drăguță. Cu nasul ei mic, cu nemaipomeniții cârlionți roșcați și cu pielea albă, arată ca o păpușă căreia i s-a dat viață. Poartă pantaloni tăiați la spate, bocanci, un tricou roz cu un imprimeu al unui joc de calculator și cercei lungi, de plastic; arată ca un model de pe coperta revistei Cosmo Girl. —Și eu am fost foarte emoționată înainte să vin aici. Roșește și mai tare. —Cum zicea și Debbie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
ar trebui să le fac pentru a mă simți mai bine, dar la care am renunțat și grupul nostru îmi amintește neîncetat de ele, așa că sunt foarte dezorientată... Care sunt acele lucruri? Trecem pe sub niște cireși înfloriți ale căror petale roz și albe, bătute de vânt, cad pe pământ ca niște nori ușori și trandafirii. La rădăcinile copacilor, iarba e plină de aceste ciudate umbre roz. Mă simt ridicol, de parcă tocmai am trecut într-o altă dimensiune: parcă am pășit într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
sunt foarte dezorientată... Care sunt acele lucruri? Trecem pe sub niște cireși înfloriți ale căror petale roz și albe, bătute de vânt, cad pe pământ ca niște nori ușori și trandafirii. La rădăcinile copacilor, iarba e plină de aceste ciudate umbre roz. Mă simt ridicol, de parcă tocmai am trecut într-o altă dimensiune: parcă am pășit într-un tablou de Monet. —Am niște fotografii cu Patrick - fostul meu iubit - atârnate peste tot în apartamentul meu... Acum, că am început, nu mă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
jumătate nu înseamnă nimic. Sunt persoane în AA care s-au complăcut zeci de ani în starea respectivă. —Dar tu? Jake pare contrariat. —Ce-i cu mine? Sosește somonul, pe care l-am cerut la recomandarea lui Matt. Arată extraordinar: roz și uleios, cu o crustă aurie, cu garnitură de linte înăbușită, destul de moale să ți se topească în gură, dar nu păstoasă. Oftez în semn de apreciere după ce iau prima înghițitură. Oricum, mâncarea nu mă face să uit unde mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
culoarea este în ton cu nuanțele din apartament, care e amenajat în stilul Girlie Central. Parcă ar fi coperta revistei Flower Power. Peste tot vezi numai trandafiri: pe pernele canapelei, pe paravan, până și pe șalurile brodate de pe spetezele fotoliilor roz. De fapt, nimic nu se asortează. Covorul oval este roz închis, iar pe pereți sunt acuarele vechi înfățișând buchete de flori. Decorarea ar fi fost floare la ureche chiar și pentru un nepriceput în materie de design interior, dar Daisy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
gură“, ca să parafrazez. Se dădea peste cap. Îi e teamă de responsabilități, zice Daisy atotștiutoare. V-ați apropiat prea tare și s-a speriat. — Dar asta înseamnă că iarăși am dat-o în bară! Mă întind și iau o pernă roz deschis de satin, brodată cu trandafiri, pe care o strâng zdravăn în brațe. Doi tipi la rând cărora le e frică de responsabilități! Ceva trebuie să fie în neregulă cu mine, ca să atrag numai asemenea specimene. — Nu e vina ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
pe care a cumpărat-o anul trecut dintr-un magazin din centrul comercial de pe Church Street. O s-o distrugi! Daisy se uită la pernă ca trăsnită. —Mulțumesc, zice, punând-o pe fotoliu și mângâind blând, cu un deget, broderia fină, roz cu argintiu. Doamne! Se vede ce furioasă sunt! Perna asta m-a costat o avere! — Da, îmi amintesc! — Animal egoist și manipulator! repetă ea morocănoasă, așezându-se lângă mine. Mi-e greu să admit comentariile și aprecierile lui Daisy, cu toate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
toate traduceri din ebraică, nume de ghetou, ca și Shalom Aleichem. „Diotallevi** e un nume de bun augur, dat adesea de ofițerii de stare civilă copiilor găsiți. Iar bunicu-tău era un copil găsit.” „Un copil evreu găsit.” „Diotallevi, ai pielea roză, vocea din gât și ești, practic, albinos.” „Există iepuri albinoși, așa c-or fi fiind și evrei albinoși.” „Diotallevi, nu se poate hotărî cineva să fie evreu așa cum te hotărăști să devii filatelist sau martor al lui Iehova. Evreu te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
totul plin de o ardoare foarte spirituală. În fine, intră șapte novici În sutănele roșii cu torțe, apoi preotul oficiant, care pare să fie directorul de la Picatrix - și-l mai chema și Brambilla, zeii să-l ierte - cu niște valtrapuri roz și oliv, și apoi pupila, sau medium-ul, pe urmă șase acoliți Îmbrăcați În alb, care păreau tot atâția Ninetto Davoli, dar pe frunte cu panglica sacră, aceea a zeului, dacă-ți amintești cum spun poeții noștri. Brambilla Își pune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
s-a terminat. Între ’17 și ’19, Fludd, care, evident, publica mai mult decât Barbara Cartland, dă la tipar alte patru cărți, Între care a sa Ultriusque cosmi historia, ceva cum ar fi scurte Însemnări asupra universului, ilustrată, toată numai roze și cruci. Maier Își ia inima În dinți și-și publică al său Silentium post clamores și susține că confreria există, și nu numai că e legată de Lâna de Aur, dar și de Ordinul Jaretierei. Însă el e o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
roza-cruce mângâie blând undele...” „Da, da, s-o crezi tu. Cea care vine este Yemanjá.” „Fă-mi niște ludibria...” „O, ce mai Tintinnabulum!” „Ești Atalanta fugiens a mea...” „O, iată Turris Babel...” „Vreau Arcana Arcanissima, Lâna de Aur, palidă și roză ca o scoică de mare...” „Ssst... Silentium post clamores”, zise ea. 31 E posibil ca majoritatea celor ce se pretind rosacruceeni, desemnați În mod obișnuit ca atare, să fi fost În realitate numai niște Rozicrucieni... Ba chiar e sigur că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
În când. Apoi Bramanti ridică spada și toți scoaseră din tunici câte-un stilet, sau un coup-papier, pe care-l ridicară În sus. Dar atunci Agliè lăsă perdeaua În jos. Văzuserăm prea mult. Ne-am depărtat (cu pași de Panteră Roz, cum preciză Diotallevi, din cale afară de informat asupra perversiunii lumii contemporane), și am ajuns din nou În grădină, suflând cam din greu. Garamond era aiurit. „Dar sunt... masoni?” „Ei”, zise Agliè, „ce va să zică masoni? Sunt adepții unui ordin cavaleresc, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
neagră și-l proiecta într-o dimensiune morbidă. Descuie ușa apartamentului - pe hol îl aștepta motanul Tubu, birmanezul care făcea parte din inventarul casei. Îl fixă cu ochii lui albaștri, de copil sadic, apoi căscă scoțând la iveală o gură roz, triunghiulară, ca de șopârlă. Îi întoarse spatele, se întinse pe labele din față, își înălță coada, arătându-i biluțele de sub ea. Prima grijă a lui Cosmin fu să scoată din rucsac Sfânta Treime și s-o așeze pe polița unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
și și-a tras pantalonii de pe el din poziția culcat. Săteam pe marginea patului și nu-mi puteam crede ochilor. Mă întreb și acum de ce nu m-am ridicat să plec. Rămăsese într-o pereche de chiloți albi cu romburi roz. Pentru un savant de șaizeci de ani se ținea extrem de bine. Era corect proporționat, iar încheieturile îi erau fine. Doar capul enorm, ca o uriașă piatră cubică, distona cu trupul boieresc. - Dispariția androginilor, scârbiți de sub-specia care deviase din ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
pe mâini la chiuveta din cameră. Sunt ca electrocutat. Ca prin vis îl aud că mă invită în ziua următoare la Facultatea de Filosofie, unde-și va expune teoria evoluționistă. S-a înfășurat într-un mare prosop alb cu romburi roz. Ieșim din cameră amândoi: el spre duș, eu spre zona de nord a capitalei. La poartă, madam Grosu ascultă știrile. O privesc cu coada ochiului. Îmi aruncă și ea o căutătură piezișă, aproape ironică, apoi se concentrează la vocea gravă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
avea impresia că motanul era o cameră de luat vederi îmblănită, un mutant plin de microcircuite pe dinauntru. Dimineața, la trezire, Tubu îl privea fix, așezat în fotoliu. Când deschidea ochii, motanul căsca de-i trosneau fălcile, își arăta interiorul roz al gurii de șopârlă, apoi o zbughea să joace fotbal cu ghemotoacele de hârtie de pe mochetă. Era prea hazliu ca să fie adevărat, parcă juca rolul de pisică. L XXII A doua zi trebuia să plecăm din Cluj. Mergem la gară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
se dezghețe o clipă vocea. - Eu, Leo, am venit de la București să te văd. Ușa s-a deschis larg și Sabina s-a retras în interiorul camerei, indiferentă. Era teribil de slabă, capul îi era învelit într-un soi de turban roz, cu paiete - probabil o rochie. - Ce faci? Cum te simți? am început, temător. - Șșt, vorbește încet! Securitatea ascultă totul. - Cum așa? - Uite, pe-aici ascultă! m-a luat de mână - era gheață - și m-a băgat în toaletă. Uite, prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
să se arunce lumea pe jos în biserică, să treacă preotul peste ei, să se frece de veșmintele lui? Superstiții din astea vezi doar aici, la miticii ăștia! Râdeam în mine, știam că nici acolo situația nu era chiar așa roz, deviam discuția: spuneați că aveți cea mai luxoasă ediție a Divinei Comedii, una cu ilustrații fabuloase? Râma ne-a lăsat chiar în fața blocului ei. O construcție mai puțin seacă decât celelalte. Apartamentul era mare și cu decorații incerte - un simpatic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Doar că baia ei avea scurgerea mereu înfundată, iar de-a lungul faianței albastre urcau spre cerul tavanului zeci de limacși. Când ploua și se făcea igrasie în dormitor, trupurile băloase ale melcilor negri spânzurau de pereții zugrăviți în calciu roz. L LIV Din beția îmbrățișărilor cauciucate și a iubirii mulatre m-au trezit remușcările pentru soarta Sabinei. Am pus mâna pe telefonul care acumulase datorii irecuperabile și am sunat-o, cu frică să nu dau de Maria Firidă. Am avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
altarului, drumul până acasă, toate acestea o dăduseră gata. Dormea profund în pătuțul ei, fără s-o deranjeze muzica de-afară. Nașa i-a lăsat în dar pe pernă o pereche de cercei superbi din aur cu pietre de turmolină roză. Paulina și Vasile i-au luat, i-au cercetat fiind încântați de ei. — Îți mulțumim foarte mult Claudia pentru tot ceai făcut și pentru acești minunați cercei. Unde i-ai găsit așa de frumoși?a întrebat-o Vasile. — Ce nu
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
și dragă. Mă bucur că i-am ales pe aceștia pentru că oscilam între ei și alții cu piatră de diamant. Nici nu știam cum arată fata. Acum văzând-o, îmi dau seama că va fi o blondină frumoasă și culoarea roză a cerceilor i se va potrivi perfect. Am ales această culoare, fiindcă mie îmi place foarte mult și pe de altă parte este culoarea fetelor cum albastrul este culoarea băieților. Știu că tu veneai la școală cu bluzițe roze, cu
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
culoarea roză a cerceilor i se va potrivi perfect. Am ales această culoare, fiindcă mie îmi place foarte mult și pe de altă parte este culoarea fetelor cum albastrul este culoarea băieților. Știu că tu veneai la școală cu bluzițe roze, cu fustițe roze, cu fundițe roze. — Mai ții minte, Paulina, când ne-am bătut pentru un fular roz? Tu aveai unul roșu și-ai vrut să faci schimb cu al meu, dar n-am fost de acord. — Știu, știu. Mama
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
cerceilor i se va potrivi perfect. Am ales această culoare, fiindcă mie îmi place foarte mult și pe de altă parte este culoarea fetelor cum albastrul este culoarea băieților. Știu că tu veneai la școală cu bluzițe roze, cu fustițe roze, cu fundițe roze. — Mai ții minte, Paulina, când ne-am bătut pentru un fular roz? Tu aveai unul roșu și-ai vrut să faci schimb cu al meu, dar n-am fost de acord. — Știu, știu. Mama m-a certat
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
va potrivi perfect. Am ales această culoare, fiindcă mie îmi place foarte mult și pe de altă parte este culoarea fetelor cum albastrul este culoarea băieților. Știu că tu veneai la școală cu bluzițe roze, cu fustițe roze, cu fundițe roze. — Mai ții minte, Paulina, când ne-am bătut pentru un fular roz? Tu aveai unul roșu și-ai vrut să faci schimb cu al meu, dar n-am fost de acord. — Știu, știu. Mama m-a certat convingându-mă că
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]