6,798 matches
-
îi acorde lui Blake un ajutor financiar în valoare de 25 de lire. Gravează "Duhul lui Abel" (The Ghost of Abel). *1822 Apare poemul Hellas de P.B. Shelley. ¶ Apar Werner și "The Vision of Judgement" de Byron. ¶ William Bullock explorează ruinele din Valea Mexicului (printre altele, Teotihuacán) și se întoarce în Anglia cu dovezi ale civilizației și artei aztece pe care le prezintă într-o expoziție în 1824 care suscita interesul publicului englez pentru continentul american. ¶ Jean-Francois Champollion descifrează textul hieroglific
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
nimic și în nimic trebuie iarăși să mă-ntorc".198 Această întoarcere nu mai este posibilă pe deplin, lucru care reiese din întreaga opera a lui Blake: "cum viața nu se poate stinge, Viața se revarsă"199. Astfel, căderea devine ruină ființei, iadul care, după cum spune Lovinescu, dincolo de fundul sau este continuă tendința descendentă 200, idee pe care o întîlnim la Blake în conceptul de "Moarte Veșnică", adică Spectrul (Năluca) (celor patru Zoa201), dar și la Böhme: iadul este o continuă
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
bocna totul dedesubt; chipul sau sur și de uitare-aducător,/ Întins peste nemărginire"241, seamănă cu imaginea lui Lucifer dată de Böhme: iadul înghețat, negru. Blake face, de altfel, o adevărată descriere a dezastrului în spirit, arată o întreagă arhitectură a ruinei și căderii. Dacă la început am avut o creație-dilatare242, acum avem o creație-contracție: Urizen, avînd în jurul său tigrii mîniei (a se observă similitudinea cu calitatea aspră la Böhme, care este prima sursă a răului prin faptul că strînge, contracta, fiind
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
care fertilizează Materia Primă și chiar Materia Secundă, care nu e altceva decît substanța-ruină a lumilor apuse care încă mai ține în ea scîntei captive, adică entități înzestrate cu conștiința sau rudimente de conștiință; aceste coji sau elemente reziduale, aceasta ruină a trecutului se scufundă în Materia Primă eliberînd cerului scînteile 247). V. Lovinescu spune despre Imaginație că țese o schemă pe spirele Omului Universal care îi dă posibilitatea de incantanțiune. Astfel el explică puterea magnetică a Imaginației, spunînd: "Credință nu
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
el și el în ei Trăiesc în Sfîntă armonie-n Răi, tărîmul vieții, Sfaturi ținînd sub chipul Unui Om deasupra Muntelui Snowdon 39 Sublim, Căci soli din Beula scăldați în lacrimi vin și-nvăluiți în nori Zicînd: "Șilo40 e-n ruine, fratele nostru e bolnav: Albion, El, 470 Pe care il iubești, este bolnav; rătăcitor își părăsește casă Veșniciei. Și Fiicele lui Beula, îngrozite, închis-au Poartă Limbii. Luváh și Urizen se războiesc în jurul cortului cel sfînt"41. Așa vorbiră-Ambasadorii din
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
în Spațiu neștiut, Adînc, oribil, fără Capăt, de Beula despărțit, departe dedesubt. 535 Chipul Omului a devenit nedeslușit, deschis durerii Într-un îngrozitor neant flămînd, și nimeni în ținuturile sale nu poate ca să meargă 48. Ierusalim, Emanația să, a devenit ruină, Micuții ei uciși sînt pe la colț de străzi 49, Si însăși ea captivă-i luată și în nedeslușire-i risipita. 540 Pune-ți la cingătoare spadă, O, tu, neîntrecut în slavă și mărire! Să-i nimicești pe-mpilătorii-aceștia ai Ierusalimului și pe
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
sînt pe la colț de străzi 49, Si însăși ea captivă-i luată și în nedeslușire-i risipita. 540 Pune-ți la cingătoare spadă, O, tu, neîntrecut în slavă și mărire! Să-i nimicești pe-mpilătorii-aceștia ai Ierusalimului și pe aceia ce la ruină duc pe Silo". Așa vorbiră solii lui Beula. Plecînd tăcută, Familia Divină nalta Universalul cort Peste Înaltul Snowdon, și-nchise Solii-n nouri împrejur 545 Pînă la timpul Sfîrșitului. Apoi Șapte Aleseră, numiți cei Șapte Ochi ai Domnului 50 și
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
de moarte. Munții-Atlantici tremurară. Fugi-n înalturi Luna cu un strigăt: Soarele, cu șiroiri de sînge. Fugiră din Pîntecele Albionului toate Noroadele și Semințiile Pămîntului acesta, Fugiră-n harmalaie de Măcel, si aștrii cerului fugiră. 45 Ierusalimul prăbușitu-s-a în groaznică ruină peste-ntreg Pămîntul, Rece căzu din Văile lui Lambeth în gemete și-nrourată moarte Roua sufletelor zbuciumate, sudoarea cea de moarte-a muribunzilor În toate sălile cu colonade și(-n toate) crugurile cerurilor Albionului. Frate cu frate se scaldă-n
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
gelozie, si mormăind tunete aspre Și bezne-n jur zvîrlind, acestfel își rosti grozavnicele chinuri ale inimii: "Tharmas, te știu: cum ne-am schimbat, și frumusețea ni s-a stins! 80 Și totuși te știu încă, deși în asta groaznică ruină cufundat. Tu, cîndva cel mai blînd fíu al cerului, acum te-ai prefăcut în Furie Spăimîntătoare, O grozăvie pentru toate vietățile; să nu crezi că nu știu C-ai înviat din morți, sau ca puterea-mi a uitat Că dorm
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
departe-n neștiut și-un straniu gol lăsă-n jurul Lui Los; în depărtare apele purtate îi erau de către toate părțile din jur cu zgomote 160 De roți și de copite ale căilor, si Trîmbițe, Corni, Goarne. Los îngrozit privi ruinele lui Urizen jos dedesubt, Grozavnic Haos pentru ochii săi, nemăsurata Moarte fără chip Învîrtejind în sus fărmate stînci în înălțimi în groaznicul văzduh, Unduind totul dedesubt în Volburi de fluid topit. 165 Atuncea Los cu-nfricoșate mîini prinse Cuptoarele lui
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
dedesubt, Grozavnic Haos pentru ochii săi, nemăsurata Moarte fără chip Învîrtejind în sus fărmate stînci în înălțimi în groaznicul văzduh, Unduind totul dedesubt în Volburi de fluid topit. 165 Atuncea Los cu-nfricoșate mîini prinse Cuptoarele lui Urizen Căzute în Ruină: Enormă lucrare, din nou el le zidi, Truda de Veacuri în Întunecime și în războiul lui Tharmas; Și Los alcătuit-a Nicovale din Fier dur, căci loviturile-i Cu tócot ne-ncetat stînci multe împietresc, multe planete 125. 170 Dar Urizen
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
cum cea mai depărtata miazănoapte departe e de miazăziua cea mai depărtata, 185 Urizen tremurắ acolo unde zăcea-întins cînd auzit-a urlînd groază. Se zguduiră Stîncile, zăvoarele de Veci trase încoace și încolo fură rupte. Întins pe pietrele de gheață, ruinele tronului sau, Urizen cutremurîndu-se-auzi, tremurînd mădularele-i zguduiră strașnicele porți. Chinurile lui Urizen închis în hrubele adînci ale lui Urthona: 190 "Ah! cum să se supună regele Urizen ăstui sălaș întunecos? Ah! cum e asta? Cîndva sublimul tron mi-l
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
după timp să scrie. Călătoria-i fusese fără de sfîrșit, dar îl călăuzi mîna Divină, Căci fu nemărginita calea și-ntunecată de temute Arderi, Si de îngrămădiri de stînci care-ncruntate-n hăuri se uitau, bezmetice-nvîrtindu-se În jurul Iazurilor de foc168 în afunzimea-ntunecoasă, ruinele lumii lui Urizen. 180 Adesea ședea el într-o întunecată crăpătura și rînduindu-și cărțile, Sau cufundat în somn dormea cum spirite nemuritoare dorm, trudit în tînguioasa-i Stare-ntunecată vrednica de plîns; apoi se înalță, privea și medita asupra Groaznicei călătorii
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
spre orice cale Spiritele mi-aș întoarce, nici-un sfîrșit în totul nu găsesc, O, ce lume este-aici, nu se asemuiește cu-acele plaiuri ale fericirii Unde fiii mei în jurul genunchilor mi se-adunau! O, biată lume devastată! 210 Groaznică ruină! cîndva erai ca mine, preaslăvita, Și-acum ca mine lăsată-n părăsire împărtășești a-învățătorului tău soarta. Ești, O, ruino, slăvitul cer de altădată? sînt stîncile acestea locul Unde bucuria cîntă în arbori și-n rîuri se juca plăcerea, Si
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
asemuiește cu-acele plaiuri ale fericirii Unde fiii mei în jurul genunchilor mi se-adunau! O, biată lume devastată! 210 Groaznică ruină! cîndva erai ca mine, preaslăvita, Și-acum ca mine lăsată-n părăsire împărtășești a-învățătorului tău soarta. Ești, O, ruino, slăvitul cer de altădată? sînt stîncile acestea locul Unde bucuria cîntă în arbori și-n rîuri se juca plăcerea, Si rîsetul ședea pe sub Stejari, si inocentă se juca-mprejur 215 Pe verzile cîmpii, și prietenia dulce se-întîlnea-n palate, Și cărți
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Urizen răspunse: Citește cărțile mele, și explorează Constelațiile-mi, Întreabă-mi Fiii și ei te-or învăța să porți Război. Întreabă-mi Fiicele, care-,n întunecatele-afunzimi, afurisite, Frămînta pîine-a Suferinței la aspră mea porunca; căci eu sînt Dumnezeul Acestei groaznice ruine. Nălțați-vă, O, Fiicelor, la aspră mea porunca!" 95 Sfărîmînd Stîncile, Eleth și Uveth se nălțară, si Ona se nalta 197, Grozavnice cu vasele de fier, ce le purtau Prin aerul întunecos; cartea de fier o luară și așezat-o
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
ta sînt, Si m-ai supus în vremuri de demult prin a ta Veșnică Tărie 350 Cînd eu eram prădalnică-nsetată și hămesita cruntă pofta și ucidere. Deși oribil și-Înfricoșător pentru-ai tăi Ochi, deși-ngropat sub Ale Universului ruine 208, ascultă cît de-naripat vorbesc, si fii tăcut. De ne vom contopi în unul, o altă lume, ce-i mai bună, în inima-ți Se va deschide și-n pîntece și-n minunatul creier, 355 Întreita, așa precum era în
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
fíravă îmbrățișare, o aprigă dorința, precum atunci cînd Două umbre se-mpreunează pe un zid; se tînguiesc și-ntunecate lacrimi Căzut-au jos, și-ntunecate chipuri ale bucuriei amestecate cu durere și cu disperare 30 Trupurile lor în ale Universului ruine-s îngropate Se-amestecară-n vălmășag. Cine-i chema-va oare din Mormînt? Rahab și Tirța tare se jelesc în vîlvătăile sălbatice; se-abandonează Mistuirii. Cărțile lui Urizen cu zgomot groaznic se desfac; încolăcitul Șarpe Al lui Orc începu să (se) Mistuie
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Plugul fiii lui Urizen; îl scuturară De rugina vremilor; toate podoabele-i de aur și argint și fildeș Iar străluciră peste nemărginitul cîmp unde toate noroadele Se-ntunecară că Țarina în despărțitele cîmpii părăginite în care buruiana 295 Triúmfă în ruina-i; ei luat-au hamurile De pe zidurile-albastre ale cerului, răsunînd clinchete de stele, împodobite Cu minunată artă, pe care îngerii o cercetează 317, lucrarea Demonilor Cînd Cerul și cu Iadul luptară pentru Slavă. Zgomotul lucrărilor rurale răsună prin ale cerurilor
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
fior prin toate chipurile Furioase-ale lui Tharmas luînd chip de om. El cu blîndețe-o-Îmbrățișă pe cea pe care-o caută; prin ceruri o șui, 615 Sunînd din trîmbița-i ca să deștepte morții, el spre înalt se avîntắ în zbor Peste-ale lumilor ruine, mormîntul fumegînd al Veșnicului Profet. Omul cel Veșnic se nalta. Le spuse bun-venit la Sărbătoare. Ospățul se întinse în luminoasă Miazăzi, și-Omul cel Veșnic Șezu cu bucurie la ospăț, și vinul Veșniciei 620 Fost-a adus aici de flăcările
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Războaie de Țesut de Aur. 780 Acolo cîntă suveica-naripată, fusul și furca și Vîrtelnița Dulce făcut-au să răsune a hărniciei laudă. Prin toate încăperile de aur Răsunắ cerul de-naripată Bucurie Mare. Totul huia puternic dedesubt; În înzecita tulburare și ruină răcnit-au Prăpastiile dedesubt Acolo unde vastă pînză curgea jos și unde Neamurile-s adunate laolaltă. 785 Tharmas se coborî la teascurile Vinului și îi privi pe fiii și fiicele Lui Lúvah de-atîta truda foarte osteniți și îmbuibați Cu vinul
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
în sistemul lui Böhme). Primul Zoa este Tharmas, "puterea Părinte", care se află în Vest (Apus). Al doilea Zoa este Urizen, "Prințul Luminii", care se află în Sud (Miazăzi) (va dori să devină Dumnezeu și astfel sfera să cade în ruină). Al treilea Zoa este Luvah, "Prințul Iubirii" și se află în Est (Răsărit) (va fura "Caii Luminii" ai lui Urizen, reiterînd lupta lui Mihail cu Lucifer, în urma căreia Mihail a smuls făclia luminii pe care o purta Lucifer, aceasta făclie
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
are și sensul intranzitiv de "a cădea cu capul în jos", cf. lat. ruere = a cădea, a se prăvăli). 115 (III, 151) stihiile nimicitoare: Sau "care se sfarmă" (sens intranzitiv). Ambele sensuri, credem, sînt valabile, căci elementele (stihiile) sînt în ruină, si la rîndul lor atrag în ruină. 116 (III, 169) Joc de sensuri: un înțeles vechi al lui cunning este "cunoaștere" (cf. cunnan a cunoaște, din engleză veche). 117 (III, 180) Entuthon Benithon, vezi infra notă pentru Vala (VIII, 265-266
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
cu capul în jos", cf. lat. ruere = a cădea, a se prăvăli). 115 (III, 151) stihiile nimicitoare: Sau "care se sfarmă" (sens intranzitiv). Ambele sensuri, credem, sînt valabile, căci elementele (stihiile) sînt în ruină, si la rîndul lor atrag în ruină. 116 (III, 169) Joc de sensuri: un înțeles vechi al lui cunning este "cunoaștere" (cf. cunnan a cunoaște, din engleză veche). 117 (III, 180) Entuthon Benithon, vezi infra notă pentru Vala (VIII, 265-266). 118 (III, 208) nedeslușire (the indefinite): sau
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
afirmă în plus că prin "Nimicirea de sine" ne vom întoarce la viață veșnică, arătînd astfel că trecerea la limita (în sens lovinescian) a nimicirii duce la învingerea haosului dincolo de haos. Cum va spune Spectrul lui Urthona, cel îngropat sub ruinele Universului, într-un dialog memorabil cu Los: "[...]. de la tine însuți/ Ești nimica, fiind Creat Fără-ncetare prin Dragoste și Milă de la Dumnezeu" (Vala, VII, 359-360). Sf. Pavel de altminteri a afirmat: "Nu știți că trupul vostru este Templul Duhului Sfînt
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]