6,594 matches
-
Matei, du-te la baie și te spalè pe mâini! începuse sè-mi fie drag, prin spèlatul pe mâini recèpètându-mi dreptul de a reintră în familie, În bucètèrie, mama vorbind, pregètindu-ne masă, executând trasee repetate între masè, frigider, aragaz, cèmarè, perimetrul rutinei zilnice în care nenumèrate ore din viața ei s-au consumat din dragoste și devotament pentru bèieții ei, Matei ferindu-se toatè seară de privirea ei de mamè, strèduindu-mè sè nu observe ce cuvinte cumplite și definitive cred cè ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
pe el, să nu-i compromită lucrarea. — De săptămâna trecută, planul de măsuri trebuia să fie pe masa mea! Aici! (Bate cu pumnul În masă.) Unde e? Își lărgește cravata la gât și-și desface nasturele cămășii. * La controlul de rutină de săptămâna trecută, medicul Direcției, Felceru, cum Îi zice el și-n față, i-a atras atenția s-o lase mai moale, că tensiunea, colesterolul, plus coxartorza... — ...Data viitoare, dacă analizele arată la fel, o să trebuiască să-ți fac raport
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
șansa. —Ei, nu mare lucru, a răspuns ea incert, sperând că lipsa de precizie a răspunsului avea s-o determine pe Deborah să presupună că, de fapt, știa mai multe decât era adevărat. Doar că intraserăți într-un soi de rutină. Vă înțelegeați în continuare, dar scânteia dintre voi se stinsese. A spus el asta? O expresie rănită s-a aprins în ochii lui Deborah, dar femeia s-a repliat rapid. Da, a asigurat-o Julia cu un zâmbet care voia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
afecțiune și o formă de apreciere în afara parametrilor care mă descriu ca mama surogat a lui Milly. Cu toate că și asta înseamnă foarte mult pentru mine. Susan s-a cocoșat vizibil. Mi se pare c-am intrat într-un soi de rutină, dacă înțelegi ce vreau să spun. Înțeleg, a spus Fiona și-a dat din cap. Asta e ceea ce crede și Julia că s-a întâmplat cu Deborah și cu James. Nu că Nick o să te părăsească, și-a luat ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
e prea stresat, prea obosit, că-i e prea cald sau prea frig. În toate aceste situații, Alison prefera să nu mai insiste. Asta cu excepția perioadelor fertile, când stăruia până când bărbatul ceda și-ajungeau la o partidă de sex de rutină. O dată sau de două ori chiar se certaseră din cauza asta. Alison îi atrăsese atenția că, dacă vor să facă un copil, atunci trebuie să facă și sex în timpul perioadelor cu cele mai mari șanse. Luca îi replicase că sexul la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
condamne pentru ceva ce până la un punct părea normal pe acele meleaguri. Patrule care dispăreau pentru veșnicie erau multe, căci era de-ajuns o greșeală a călăuzei, o pană de motor sau un ax rupt pentru ca o simplă expediție de rutină să devină o tragedie, fără șanse de supraviețuire. De fapt, pe asta se miza, când erau trimise la Adoras toate scursorile din cazărmile și pușcăriile din țară. în mod logic, nici unul din oamenii lui nu trebuia să se întoarcă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
se întoarcă în viață la civilizație, pentru că societatea nu îi voia în sânul ei și îi respinsese pentru totdeauna. Așa că nimănui nu-i păsa că se înjunghiau de moarte, că mureau de friguri, că se pierdeau în timpul unei patrulări de rutină ori dispăreau în căutarea unei comori legendare. „Marea Caravană“ era acolo, undeva spre sud, și toți erau de acord cu asta, căci nu se putuse volatiliza, iar încărcătura ei cea mai prețioasă suporta trecerea anilor și chiar a secolelor fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
de mucuri să arunce sclipiri argintii, dar, în ciuda orei înaintate, nu auzi nici cel mai vag zgomot în curte și era sigur că nici nu sunase deșteptarea, ca în fiecare dimineață. îl neliniști acea tăcere. Anii îl obișnuiseră cu o rutină militară și rigidă, după care toate acțiunile sale se desfășurau potrivit unui orar spartan, și, dându-și seama dintr-o dată că acest orar se schimbase și că nu-l făcuse să sară din pat la șase fix, ca să aibă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
ar fi trecut prin minte că asta ar fi alarmant, E natural, normal e ca oamenii să moară, iar faptul de a muri devine alarmant doar atunci când morțile se Înmulțesc, un război, o epidemie, de exemplu, Adică atunci când ies din rutină, S-ar putea spune și așa, Dar, acum când nu se găsește nimeni dispus să moară, veniți dumneavoastră și ne cereți să nu ne alarmăm, veți fi de acord cu mine că e, cel puțin, destul de paradoxal, M-am exprimat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
În țară la miezul nopții mi se pare o catastrofă, un cataclism cum nu s-a mai Întâmplat, un fel de sfârșit al lumii, În timp ce, când mă uit la dumneavoastră, sunteți ca și cum v-ați ocupa de o problemă oarecare de rutină de guvernare, dați liniștit ordinele dumneavoastră, iar adineauri chiar am avut impresia că ați zâmbit, Sunt convins că și dumneavoastră, dragul meu director general, ați zâmbi dacă ați avea idee ce cantitate de probleme vine să-mi rezolve această scrisoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
ai țării. Răspunsul e dublu, afirmativ pe de o parte, negativ pe de alta. Afirmativ, deși doar În termeni destul de relativi, pentru că a muri este, la urma urmelor, ceea ce viața are mai normal și mai obișnuit, un fapt de pură rutină, episod al interminabilei moșteniri din tată-n fiu, cel puțin de la adam și eva, și guvernele din toată lumea ar face mult rău precarei liniști publice dacă s-ar apuca să decreteze trei zile de doliu național de fiecare dată când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
refăcută, scrisoarea care fusese returnată la punctul de plecare și trimisă Încă o dată, se afla din nou acolo, În fața orbitelor ei uimite și goale. Dacă moartea visase la speranța de a avea vreo surpriză care s-o distragă de la plictiseala rutinei, se putea considera servită. Iată că o avea, și dintre cele mai mari. Prima returnare ar fi putut fi rezultatul unui simplu accident de parcurs, o rotiță descentrată, o problemă de lubrificare, o scrisoare de culoare albastru-ceresc care trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
s-a gândit la probabilitatea extrem de mare că ideea sa pitorească cu scrisorile de culoare violetă ar putea fi văzută cu ochi răi de amintitul for sau de altul aflat și mai sus. Acestea sunt pericolele automatismului În practică, ale rutinei călduțe, ale praxisului obosit. O persoană, sau moartea, nu are importanță acum, Își Îndeplinește funcția În mod scrupulos, zi după zi, fără probleme, fără nelămuriri, acordând toată atenția sa respectării regulamentelor stabilite la nivel superior, și dacă, după un timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
și decorații, norocul lui că din când În când Îi apar câteva măsuri pe care să le cânte solo, grație vreunui compozitor generos care s-a gândit la acea parte a orchestrei unde de obicei se petrec puține lucruri În afară de rutină. CÎnd se va termina repetiția va pune violoncelul În cutie și se va Întoarce acasă cu un taxi, unul din acelea care au un portbagaj mare, și e posibil ca În această seară, după cină, să deschidă suita de bach
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
nu mai exist, durerea acestei dimineți mi-a șters existența de pe fața pământului, pentru că tu vei ieși din tură și te vei duce la casa ta și ai impresia că știi dinainte ce vei găsi acolo, iar la mine întreaga rutină de familie a dispărut într-o singură dimineață, pentru că Udi al meu este bolnav, Udi este paralizat, nu va mai pleca niciodată de lângă mine și nici nu se va mai întoarce vreodată la mine. Mă întorc la el cu mâinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
ca o palmă peste față, ce să avem noi de sărbătorit, era destul de rău și înainte, ca să nu mai vorbim de acum. Tot elanul acela plin de fervoare care nu mă mai părăsise de ieri-dimineață, dorința de a reveni la rutina noastră, ca un câine dornic să se cuibărească în cușca lui într-o noapte ploioasă, totul mi se părea dintr-odată o prostie, cine mai are nevoie de fosta lui viață. Îmi dau seama că locul de lângă mine este gol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
care te rănește este cel mai bun profesor al tău, apoi o privește pe fetiță ca și când vorbele acestea i-ar fi fost adresate ei, nu mie, și adaugă pe un ton plin de entuziasm, uneori suntem atât de dependenți de rutina cea rea, încât în clipa în care intervine o schimbare, tremurăm de frică, fără să înțelegem că aceasta este o șansă unică ce ni se oferă, dar eu i-o tai scurt, astea sunt numai vorbe goale, sunt schimbări în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
imagine, ci teamă, privirile îmi fug deja la ceas, astăzi se întoarce devreme, nu este bine să îl vadă aici pe Udi și să își dea seama că iar s-a întâmplat ceva, răsuflase ușurată de dimineață când văzuse că rutina aceea oribilă în care trăia el revenise, trebuie să o opresc înainte de a ajunge acasă, să o iau să ne plimbăm puțin, dar mă inundă într-o clipă scepticismul, așa cum soarele intră și iese din nori iarna, înnourând și luminând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
îmi dă drumul bărbiei, care se prăbușește imediat, murmur către genunchii albi, de ce tocmai această schimbare, poate că trebuie să faci tocmai contrariul, dar el zice, mă gândesc la asta de luni de zile, știu că nu am de ales, rutina aceasta a noastră este bolnavă, între noi nu este decât încordare, nu sunt decât sentimente negative, nu mai pot trăi într-o asemenea atmosferă, tot timpul te dezamăgesc, o dezamăgesc pe Noga, nu mai pot continua astfel, nu mai pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
eu”. M-am Întors. Era comisarul De Angelis. L-am recunoscut și m-a recunoscut și el - cam prea repede, aș zice. Eu Îl văzusem În Împrejurări care pentru mine erau ieșite din comun, el În cursul unei anchete de rutină. Mai ales că În epoca lui Ardenti purtam o bărbuță rară și părul ceva mai lung. Ce ochi! Oare mă ținea sub observație Încă de când mă Întorsesem? Sau poate că era doar un bun fizionomist, polițiștii trebuie să-și cultive
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
din sălbăticia naturii dezlănțuite. Natura însă iartă prin veșnica sa regenerare. Omul pustiu nu se reface ci-și perpetuează pieirea. Lacrimă după lacrimă de am pune nu ar vindeca rănile pricinuite de viciul uman. Continuăm să trăim într-o tenebroasă rutină. Natura divină își cere iertare după ce curcubeul sparge cu gingășia sa de culori zidul mohorât clădit de furtună. Atunci vor apărea zburdalnici mieii albi, năzdrăvanii văzduhului ce filtrează în lâna lor mițoasă blândele mângâieri ale soarelui. Copacii se vor reface
Prin urmele noptilor ude de primavara. In: FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Coman Octavian () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2333]
-
dacă în perioada comunistă am avut parte de ceva similar și încercam să mi aduc aminte care au fost „fricile” mele - și ale altora - în acea vreme. Acea frică subliminală, difuză, cotidiană, rareori acută, care intră în negocierile noastre de rutină și care ne face să vorbim astăzi despre „cultura fricii”. Și am avut surpriza să-mi dau seama că nu îmi aduc aminte, practic, de nimic echivalent. Cum adică, frica - acest gen de „frică” - ar fi o invenție a societății
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
deci a caracterului benign sau malign al acesteia, prin examenul histopatologic al țesutului recoltat prin biopsie sau al piesei de exereză chirurgicală, ori prin examenul citologic al materialului obținut prin biopsia prin aspirație prin ac fin. Dacă examenul histopatologic de rutină sau cel citologic este neconcludent, se poate apela la metode de înaltă precizie: -examenul histochimic - care utilizează colorații speciale: colorația PAS pentru glicogen, Fontana pentru melanină, Bodian pentru fibra nervoasă; -examenul imuno-histochimic - care utilizează anticorpi specifici marcați și o enzimă
Tumorile de unghi intern al ochiului Clinică şi tratament by Lucian Nelu POPA () [Corola-publishinghouse/Science/101001_a_102293]
-
când ne plimbam pe traseele noastre de pe Pitar Moș, Bulevard, Piața Cosmonauților și când eu mă simțeam mai capabil să uit și să iau totul de la capăt, ea devenea mai rece, de nerecunoscut. Părea că tot ce face este numai rutină, și o rutină tot mai relaxată. Numai după ce bea ceva începea să devină mai afectuoasă, ceea ce mă jignea și mai mult. Scriam prin aprilie: Găsesc tot mai puține lucruri care merită să fie scrise. Aseară, pe ploaie, cu o Gina
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
pe traseele noastre de pe Pitar Moș, Bulevard, Piața Cosmonauților și când eu mă simțeam mai capabil să uit și să iau totul de la capăt, ea devenea mai rece, de nerecunoscut. Părea că tot ce face este numai rutină, și o rutină tot mai relaxată. Numai după ce bea ceva începea să devină mai afectuoasă, ceea ce mă jignea și mai mult. Scriam prin aprilie: Găsesc tot mai puține lucruri care merită să fie scrise. Aseară, pe ploaie, cu o Gina agasată după mine
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]