3,819 matches
-
adevărat decât mine? Ideea e ușor de înțeles prin Fundamental ontologie; e un tópos noetós, care nu e însă altundeva și care nu se acoperă totuși cu nivelul prim de existență. Trebuie deci să te plimbi delicat prin Platon: Ideile sânt detectabile într-o ființă de-a doua instanță și cu un limbaj de-a doua instanță, la care Aristotel nu avea acces, de vreme ce se întreba prostește de ce e nevoie să dublezi realitățile cu Idei (entia non sunt multiplicanda), lăsând să
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
să dublezi realitățile cu Idei (entia non sunt multiplicanda), lăsând să se înțeleagă că platonismul e o complicație inutilă, cam în genul celei în care vrând să numeri oile dintr-o turmă, numeri picioarele și împarți la patru. Ideile nu sânt așa decât dacă le înțelegi în transcendent, dar încetează să fie astfel dacă le înțelegi ca realități care se distribuie fără să se împartă. Cu excepția lui Augustin, toți ceilalți Părinți l-au înțeles pe Platon prost, ca ontolog al separației
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Schelling. Acum am să revin, pentru a treia oară, la povestea cu Ideile lui Platon. Ce să mă fac dacă nici voi nu mă înțelegeți? Spuneam ieri că Ideile nu sânt în afara noastră, "dincolo". La care Andrei îmi spune: Atunci sânt în noi!" Ei bine, nu sânt în noi. "Atunci unde sînt?" o să întrebați. Vă răspund: Ideile lui Platon nu sânt nicăieri; sânt acolo unde le găsești. Iar acolo unde le găsești, le găsești mereu cu un rest." I-am propus
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
nici voi nu mă înțelegeți? Spuneam ieri că Ideile nu sânt în afara noastră, "dincolo". La care Andrei îmi spune: Atunci sânt în noi!" Ei bine, nu sânt în noi. "Atunci unde sînt?" o să întrebați. Vă răspund: Ideile lui Platon nu sânt nicăieri; sânt acolo unde le găsești. Iar acolo unde le găsești, le găsești mereu cu un rest." I-am propus astăzi lui Noica să citească Jurnalul. A refuzat. "Să rămânem în râu, dragul meu. De ce vrei să mă trimiți pe
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
mult îngreunau decât ajutau. În general însă, observațiile lui mi-au fost extrem de utile. Îi reproșez în mare doar două lucruri. Primul: că mă mută din plan ontologic în logic. Îmi reproșează că individualul și generalul (din modelul meu ontologic) sânt termeni logici cu care eu însă operez în ontologic. Dar până și la Aristotel categoriile toate au substrat ontologic, sânt atribute ale substanței prime, mai înainte de a fi predicate. Pe urmă, pe Hegel sau pe Heidegger nu-i întreabă "ce
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
lucruri. Primul: că mă mută din plan ontologic în logic. Îmi reproșează că individualul și generalul (din modelul meu ontologic) sânt termeni logici cu care eu însă operez în ontologic. Dar până și la Aristotel categoriile toate au substrat ontologic, sânt atribute ale substanței prime, mai înainte de a fi predicate. Pe urmă, pe Hegel sau pe Heidegger nu-i întreabă "ce este individualul" sau altele de felul ăsta. Există o "cultură a întrebării" despre care vorbea Hegel; nu poți întreba orice
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
ușurință teribilă pentru limbi. Pe lângă română, pe care a păstrat-o și în care citește și azi cu plăcere texte vechi, mai știe engleza, franceza, germana, rusa și greaca nouă. Mânăstirea lor este întemeiată și subvenționată de ciprioți, majoritatea confraților sânt greci. Pentru el, decisivă a fost întîlnirea cu părintele Sofronie, ortodox rus, pe care l-a întîlnit la Paris, când era în primul an la Teologie. Mânăstirea tocmai se construia, și Răzvan a părăsit facultatea și s-a dus să
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
de scos și apoi să le arunce. Îl rog să mă lase să i le păstrez. "Nu sânt semnificative decât pentru a vedea ce citea generația noastră. Or, titlurile de lucrări am să ți le scot. Altminteri, nu merită. Majoritatea sânt neutre, școlărești, alteori simple extrase cu gândul la o lucrare anumită." Îl întreb cum sună toate argumentele astea în gura cuiva care a pledat pentru facsimilarea integrală a caietelor lui Eminescu. "Eminescu a devenit spirit obiectiv", îmi răspunde Noica. Vineri
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
nu la nivelul "Ideii" operei sale, cel puțin la nivelul unui limbaj cultural de la care discuția poate începe. Ieri-seară i-am citit lui Noica câteva pasaje semnificative. "Știu, în mare, care sânt obiecțiile lui, și ce mă deranjează aici nu sânt nici obiecțiile ca atare, nici faptul că se bate pe burtă cu mine în public, uitând de fapt că e mereu vorba de un al treilea, de publicul însuși. Știu de pe acum ce am să-i scriu. Am să-i
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
e bună dacă e voință de ceva nedeterminat, așa cum la Heidegger nu există frica față de ceva anume, ci frica de nimic determinat (Angst). La Andrei, e îngrijorătoare tocmai îngrijorarea asta pentru eul lui. Voința lui de urgentă mântuire, nerăbdarea vindecării sânt vinovate. Și sânt vinovate pentru că țin de amintirea proastă, de amintirea privind sinele individual cu care operează medicii analiști, amintirea care vindecă persoana. Psihanaliza lărgește câmpul amintirii, rămânând în granițele eului, împinge eul - știți cum se spune în Franța - până la
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
câteva ori în viață am strigat "Uite Ideea!". "Uite Ideea!" am spus după Cum e cu putință ceva nou: "Uite Ideea!" sub forma "devenirii întru Ființă"; "Uite Ideea!" am strigat și am numit-o "închiderea ce se deschide". Cu Platon, lucrurile sânt și mai limpezi: fiecare dialog al său este o tentativă de prindere a Ideii; și cu fiecare dialog, Socrate o scapă. "Parcă am fi plecat la vânătoare de prepelițe", spune el în Euthydemos. Dar de ce ne scapă Ideea mereu? Pentru că
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
infinitul." 23 martie - 25 martie 1980 Duminică, 23 martie 1980 Am sosit la Păltiniș joi seară, și cu toate că de atunci serile cu Noica au decurs ca de obicei, nu am avut până acum puterea să le trec în jurnalul meu. Sânt puțin apăsat de ce mi-am propus să fac - câte o pagină Oxford (din ultimele 30 la Phaidros) și revizuirea traducerii la submediocra carte despre hermeneutică a lui Hufnagel. Ținîndu-mă de porția zilnică, nu am găsit răgazul notelor jurnaliere. Încerc să
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
exorcizează cititorul. Trebuie să mă înțelegi, "Romînia" e mereu vizată, după articolul din "Scînteia" cu rezerve la expoziție, risc prea mult, în perioada asta îmi fac bine logoreele vide ale unora etțetera, știu, ai să spui că sânt grobian - și sânt - dar ăsta e climatul cultural în care ne mișcăm, eu te respect, dar te rog încă o dată să mă înțelegi, uite, merg până acolo încît te rog chiar pe dumneata să mă ajuți să nu te public - dacă poți, cere
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
traducerea mea partea "delirului socratic", în fața căruia interpretarea lui se oprea (" nu poți interpreta un delir") - să împingă comentariul lui până la capăt, în sfârșit, sânt mulțumit că tinerii Cornea și Bercea, la care m-am gândit pentru traducerea lui Hermeias, sânt preluabili în echipă și promițători pentru rest. (Adusesem cu mine o mostră din traducerea lor, și Noica - citind-o împreună într-una din seri - s-a arătat încîntat.) " Dacă ne punem problema unui elitism cultural, fără de care nu poți face
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
prietenie. "Mă pot lipsi de o călătorie mereu amânată în Grecia, mă pot lipsi de București, dar de voi văd că nu mă pot lipsi. Ați venit într-un moment bun: Scrisorile despre logică și Cartea arheilor lâncezesc deocamdată, așa că sânt gata să vă slujesc pe voi. Tocmai mă gândeam că noiembrie e cea mai frumoasă lună a anului, e "timpul pur", singurul pe care omul nu l-a poluat cu sărbătorile și însemnele lui: e un timp suspendat între anotimpuri
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
să poți face dovada rangului pe care îl deții. În cultură nu te naști niciodată în condiția de prinț; trebuie să obții recunoașterea ei. Ești deci mereu în condiția fiilor nelegitimi ai lui Ștefan, care trebuiau să facă dovada că sânt os domnesc. Dar o dată ce sângele regesc ți-a fost recunoscut, nu te mai poți purta oricum. Comportarea ta trebuie să se așeze la nivelul a ceea ce ai dovedit că ești. Voi ați obținut deja condiția de prinți și, ca atare
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
fapt așa cum ne apar nouă astăzi. Când deschizi Diogene Laertios, vezi că era vorba de autori și scrieri care nu au ajuns până la noi, dar care atunci dădeau conținutul unei educații. Listele unor lucrări care s-au pierdut între timp sânt de ordinul sutelor. Pe de altă parte, noi nu știm nici ce reprezenta cultura Egiptului pentru un grec. Dar prin Egipt se trecea, așa cum au trecut Pitagora sau Platon, exact cum se trece astăzi prin Oxford, Sorbona sau Berkeley. Arabii
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
se raporteze la cultură exact cum se raportează oamenii în general la natură: prin intervenții care dereglează definitiv sistemele autonome de feed-back. Pentru orice formă de existență care funcționează pe modele organice, autoreglarea este un principiu suveran: intervențiile din exterior sânt fatale. O cultură își pierde calitatea organicului atunci când nu-și poate dirija dezvoltarea pe baza "selecției naturale", ceea ce aici înseamnă în primul rând recunoașterea spontană a valorilor culturale în imanența lor. Așa cum natura devine bolnavă atunci când nu mai e capabilă
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
ce emană de la el va purta deci stigmatul bolii: cărțile sale, revistele sale etc. sânt produse bolnave. De aici apare o patologie a industriei culturale; așa-numitului Kulturbetrieb i se cere să fie rentabil în condițiile în care produsele sale sânt indigeste, deci invandabile. Critica, acea conștiință de sine a oricărei culturi, forma ei supremă de feed-back, este atinsă la rândul ei de boală și devine înregistrabilă - în rubricile acestei metafore prelungite - la capitolul "bolile sistemului nervos": schizofrenizînd, ea laudă ceea ce
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
înfierbîntate sau cinice ale zbierătorilor de profesie? Ce stranie și, pentru el, compromițătoare întîlnire. Dar pentru noi, Noica va trebui să rămână mereu altceva: îndemnul și știința de a face un simplu și tăcut pas în lumină. 17 octombrie 1980 Sânt tentat câteodată să consemnez, acum când toate și-au primit obșteasca lor semnificație, acele "povești cu corbi albi" al căror martor și, uneori, fals erou am fost: adunările grotești în care urmau să se facă și desfacă destine, cu uri
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
inferioară a frustrării și imposturii, aduși de valul strâmb al vieții în situația dramatică de a opta între onesta umilitate care-i șade bine neșcolirii și împroșcarea a tot ce îți este superior, ca soluție colectivă și deznădăjduită de supraviețuire. Sânt deci tentat uneori să circumscriu această expectorație azvârlită, prin jocul urii și al întîmplării, pe obrazul oricărei fapte care nu are de partea ei decât "forțele plăpânde ale veșniciei". Însă aș greși făcând astfel. Când Odiseu coboară în Infern, umbrele
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
ale veșniciei". Însă aș greși făcând astfel. Când Odiseu coboară în Infern, umbrele morților se îmbulzesc în preajmă-i să primească sânge pentru a învia o clipă, pentru a reveni o clipă la cuvânt. Toate aceste sanguine luări de cuvânt sânt false înființări; fiecare umbră bea sângele, vorbește și apoi pleacă de unde a apărut, din nicăieri. Orice jurnal adevărat trebuie să fie zgârcit cu sângele lui, trebuie să se ferească de a atinge cu spirit, numindu-i, pe cei care nu
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
atunci următoarea idee: să le spun celor care îmi cer asta că nu avem nevoie să-l aducem pe Eliade în țară, pentru că, de fapt, îl avem în țară, și nu o dată, ci de douăzeci și două de ori. Dacă sânt astăzi în România 22 de milioane de locuitori, atunci un tânăr dintr-un milion are, probabil, geniu. Dar pentru aceste 22 de genii avem nevoie de antrenori. Am adus să vă citesc cele două-trei pagini pe care le-am intitulat
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
este una la nivelul ultim al creației, câteodată. Dacă trebuie să credem că performanțele culturii țin de genialitatea inventivă și creatoare, atunci în cazul lor a fost activă o genialitate difuză. Dar genialitatea este concentrată în persoane, atunci când performanțele nu sânt anonime, ca în ceasul nostru istoric. Cum s-o descoperi și cum s-o valorifici? În speță, în ce fel să pregătești și să faci rodnice creierele tinere, așa cum valorificăm păcura, gazele, papura, până și deșeurile? Este probabil că în
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
întrebarea este nu numai cum să-i găsești pe cei 22, ci mai ales cum să faci ca virtualitatea din ei să devină act. Ar fi simplu de încercat ca la armată. "Să iasă din rând cei care cred că sânt excepționali." Ne-am trezi însă cu prea mulți candidați, astfel că totul ar fi de luat de la început. Iar dacă Paul Valéry are dreptate și nimeni nu se pricepe în materie de geniu, atunci n-am putea alege nici dintre
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]