5,379 matches
-
mergem la un ocol silvic ca să luăm lemne pentru școală. Se găseau al dracului de greu - politica statului Îndemna la economisirea drastică a materiilor prime și combustibililor. Oamenii se orientaseră - văzând că primăria le aducea pentru Încălzire cărbuni cu care sătenii nu erau obișnuiți - către rudarii care din asta trăiau: prăduiau noaptea codrii patriei. Bineînțeles, mână În mână cu pădurarii și chiar cu milițienii, care Își aveau procentele lor din afacere. Cum Îndrăznea vreun rudar să vândă o căruță de lemne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de viteze al unui camion eroic, numit cândva „Tataie”, era tras cu putere Înapoi. Enin porni către Titel Meșteru. Era cam pe la amiază, drumul de pământ bătut se scălda Într-o lumină călduță și bună și În liniște lenevoasă, căci sătenii se aflau la ora aceea prin porumburi. Peste numai o zi, lumina și Întunericul aveau să dureze deopotrivă și Încleștarea războinică urma să aibă loc la granița dinspre Răsărit. De pe o uliță strâmtă ieși În drumul mare nea Mitu Păcătosul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
vechi. Ce m-a Îndemnat să intru acolo nu știu. De la drum curtea nu se putea zări, căci era Înconjurată de clădirile școlii, bibliotecii sătești, căminului cultural și, de curând, de când cu economia de piață, a unei prăvălii din care săteanul Își poate târgui becuri, bomboane, papuci de plastic, gumă de mestecat, zahăr, ulei, biscuiți, chibrituri, țigări străine, sucuri În bidoane de plastic și pâine. Am intrat Încet, fără grabă, prin spațiul Îngust dintre zidurile școlii și ale căminului cultural. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
buze, aparținător cândva - ibricul - profesorului Foiște, care știe mai multe - dar nu ține neapărat să le comunice - despre Împrejurările În care obiectul casnic a ajuns În apele Dunării și apoi În stomacul monstruosului pește; a Început campania de lămurire a sătenilor să nu-și mai arunce o parte din resturile menajere În mijlocul drumului, sub amenințarea unor drastice amenzi aplicate de către serviciul de sănătate publică, prilej cu care domnul Primar a fost Înjurat de mamă În mai multe rânduri; este știut că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
aminte că, nu cu așa multă vreme În urmă, un copil, despre care se șoptea că era o altă Întrupare a Sfintei de pe Vale, se apucase să-i țină locul lui Cel de Doarme și Începuse el să viseze Întâmplările sătenilor. În acea perioadă de timp despre care nu știa nimeni cât durase și pe care iarăși nimeni - nici măcar cei care credeau În ea - nu o pomenea, căpătaseră aproape cu toții aripi și Învățaseră să zboare, legănați de zefiruri blânde, feriți de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
mai spună mamă-sii despre următoarele trei salarii pierdute la cărți. Povestea celor doi frați gemeni pe care bețivul lor tată Îi numise la fel atunci când Îi Înregistrase oficial În catastifele de la primărie avea să Învolbureze destulă vreme Închipuirile multor săteni. Cel cu mintea mai luminată, gestionarul librăriei și papetăriei din cuprinzătorul magazin universal, se apucase de niște matrapazlâcuri, ros nu atât de setea de Înavuțire, cât de lipsa de respect pe care i se părea c-o ghicește În purtările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
dacă-l invitam la Castelul Sakamoto. Trebuie să vorbim între patru ochi. Fă aranjamentele necesare, Genemon. — E mai probabil ca oamenii să vă vadă la poalele muntelui, decât pe muntele propriu-zis. Ar fi extrem de neplăcut să se ducă vorba printre săteni că Seniorul Mitsuhide a ieșit la plimbare. Mai bine trăgeți-vă gluga pe față, cel puțin până ajungem la Hiyoshi. Mitsuhide trase gluga, astfel că nu i se mai văzu decât gura. — Aveți haine simple și șaua unui războinic de rând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
clanului Akechi se retraseră și noul val de armuri inundă străzile, în pragurile tuturor caselor apărură, dintr-o dată găleți cu apă, grămezi de pepeni și ibrice cu ceai de orz. În timp ce forțele lui Hideyoshi se îmbulzeau pe ulițe, prin mulțimea sătenilor apăreau chiar și femei, cu urări de bine. N-a mai rămas nici un soldat inamic pe-aici? Hideyoshi nu descălecă, ci doar privi fix drapelele soldaților săi, care se vedeau acum pe muntele din apropiere. — Nici unul, răspunse Hikoemon. Adunase toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Când sufla vântul, pereții și grinzile se zguduiau. Nene locuia și-și slujea soacra în templul principal, cu doamnele de onoare cazate în odăile preoților. Vasalii veniți ulterior din Nagahama clădiseră în zonă mici colibe sau se încartiruiseră în casele sătenilor. Prin urmare, în aceste condiții mizere trăise timp de peste două săptămâni o familie de peste două sute de persoane. Când ajunsese la ei vestea asasinării lui Nobunaga, avangarda armatei clanului Akechi se afla deja în apropierea Castelului Nagahama și abia mai aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
se spăla pe față și-și aplică repede puțin machiaj. Toți samuraii și membrii personalului casei se aflau în fața porții, aliniați după vârstă și rang, ca să-l salute pe Hideyoshi. Chipuri de bătrâni ca și de tineri, dintre care mulți săteni, priveau dintre copaci. Aveau ochii măriți de curiozitate să vadă ce avea să se întâmple în continuare. După scurt timp, doi războinici care alergaseră înaintea celorlalți ajunseră la poartă, pentru a anunța că Domnia Sa și suita aveau să sosească în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
de puțini suntem. Iar acest lucru îi va face să întârzie. Debarcați trupele și grăbiți-vă înapoi la Kaitsu. Armata debarcă la Ozaki, iar corăbiile ridicară pânzele numaidecât. Niwa își opri calul în sat, pentru a-i interoga pe localnici. Sătenii îi spuseră că bătălia începuse în zori și că era complet neașteptată. Tocmai când văzuseră flăcările de pe Muntele Oiwa, auziseră strigăte de război care răsunau ca niște valuri tsunami. Apoi, niște războinici ai armatei lui Sakima, probabil o grupă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
iar cele ale lui Kuwayama își abandonaseră posturile și fugeau mâncând pământul. Ce purtare rușinoasă! Ce le trecea prin cap? Lui Niwa i se făcu milă de zăpăceala lui Kuwayama. — Și s-a întâmplat chiar adineaori? îi întrebă el pe săteni. Nu pot fi mai departe de o jumătate de leghe, răspunse un agricultor. — Inosuke! strigă Niwa un vasal. Fugi după unitatea lui Kuwayama și vorbește cu Seniorul Shigeharu. Spune-i că am venit și că vom apăra Shizugatake împreună. Ordonă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Acum însă, pe drum, întâlnise un om din clanul Niwa care-l informa despre întăririle lui Niwa Nagahide. Recâștigându-și dintr-o dată curajul, își reorganiză trupele, făcu repede calea-ntoarsă și porni înapoi, spre Shizugatake. Între timp, Niwa îi liniștise pe săteni. Urcând pe Shizugatake, își uni, în sfârșit, forțele cu Kuwayama Shigeharu. Scrise imediat o misivă, trimițând-o prin curier la tabăra lui Hideyoshi din Mino, pentru a-l informa despre urgența situației. Forțele lui Sakuma de pe Muntele Oiwa își instalară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
fiica lui Iordache săbierul, vând lui Duca voievod, două locuri de prisăci cu casă, pomet și fântână în dealul Cetățuia, cu 180 lei<footnote Ibidem, documentul 310, p. 288-289 footnote>. La 24 august 1670, Gheorghe Duca voievod scrie vătămanului și sătenilor din Hlincea că cei 12 poslușnici din sat vor asculta de egumenul Mănăstirii Hlincea, iar restul sătenilor vor fi sub ascultarea Mănăstirii Cetățuia și vor fi scutiți de unele dări<footnote Ibedem, documentul 324, p. 299 footnote>. La 20 octombrie
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
în dealul Cetățuia, cu 180 lei<footnote Ibidem, documentul 310, p. 288-289 footnote>. La 24 august 1670, Gheorghe Duca voievod scrie vătămanului și sătenilor din Hlincea că cei 12 poslușnici din sat vor asculta de egumenul Mănăstirii Hlincea, iar restul sătenilor vor fi sub ascultarea Mănăstirii Cetățuia și vor fi scutiți de unele dări<footnote Ibedem, documentul 324, p. 299 footnote>. La 20 octombrie 1670, Gheorghe Duca dăruiește Mănăstirii Cetățuia câte cinci moruni cu icre pe an<footnote Ibidem, documentul 332
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
Tulucești, Stoicani și Șendreni din ținutul Covurlui. Alte două sate din ținutul Iași, anume Andrieșeni și Moreni cu heleșteie și mori au fost donate de același Gheorghe Duca”<footnote Nicolae Grigoraș, op. cit., p. 17 footnote>. O situație aparte o aveau sătenii din satul Băbiceni, cărora Gheorghe Duca le-a hotărât să nu mai umble din mână în mână și să își găsească în sfârșit stăpân. Acest stăpân era de atunci încolo Mănăstirea Cetățuia. În schimb, Duca Vodă le hotăra: ,,pentru dările
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
să încaseze și goștina pentru 1700 de oi din satul Andrieșeni și 300 de oi din Moreni, precum și goștina de mascuri și desetina de stupi. Slujbașii domnului nu puteau să încaseze decât goștina pentru numărul de oi aflate în posesia sătenilor care depășeau numărul indicat. Mai mult chiar, era interzisă până și intrarea în sate a dușegubinarilor (cei care încasau amenzile hotărâte de instanțele de judecată), chiar dacă s-ar fi făcut morți de om, deși în general aceasta era de competența
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
Îl chema altfel - nu-mi amintesc acum. Povestea e că el săpa o fântână...Cum-necum, deodată o bucată de mal se rupe și cade peste el, astupându-l! Cel care îl ajuta la treabă a strigat după ajutor. Au venit sătenii și până la urmă l-au scos, dar...Dar omul nu mai răsufla...Era mort ca toți morții...L-au dus acasă și după priveghiul rânduit au pornit cu mortul spre groapă...Preotul și dascălul cântând cele cuvenite, iar nevasta cu
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
august 1692 (7200) Constantin Cantemir voievod judecă iar pricina dintre cele două mănăstiri și îi dă rămași din nou pe cei de la mănăstirea Balica. În vremurile cele de demult era obiceiul ca o mănăstire care avea vii date spre lucrare sătenilor locului să le ia acestora zeciuiala (a zecea parte) din vinul obținut. Se întâmpla însă ca unii țărani să lase viile nelucrate. Dar exista o regulă: dacă o vie era lăsată în paragină mai mult de trei ani la cererea
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
regulă: dacă o vie era lăsată în paragină mai mult de trei ani la cererea egumenului, vodă - dădea acestuia voie să ia acele vii și să le dea celor care voiau să le lucreze. Nu știu cum mai puteau răbda atâtea bieții săteni. Poți să-mi spui ce ai pe suflet, fiule? Apoi cei de pe moșiile mănăstirești, pe lângă zeciuială, trebuia să facă și „poslușanie” mănăstirii... Așa au fost vemurile și nu avem decât să-i compătimim pe bieții țărani... Asta cam așa-i
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
dovada o avem la 5 mai 1666 (7174, când călugărițele de la Socola - după cum aflăm din spusele voievodului Gheorghe Duca - „Au venit înaintea noastră... rugătoarele... Ilisafta starița,... și tot soborul... de la Socola, și s-au pârât cu... vătămanul și cu toți sătenii din sat din Buciumi pentru hotarul sfintei mănăstiri Socolii... Deci domniia mea... am trimis pre boierul nostru, Gheorghiță Șeptelici logofăt al doilea și pre sluga noastră Stratulat uricariul...au mers acolo de au strâns oameni buni... și au mers din
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
răscopt, iar ei trebuiau să fie la „treaba mănăstirii”. Îți place așa o soartă, dragule? Ferească Dumnezeu, sfințite. Și dacă ar fi fost numai asta, treacă-meargă, dar li se lua și dijmă „din tot locul”! Cum era și firesc, printre săteni erau și nesupuși la „poslușanie”. Asta o aflăm de la Grigorie Ioan Calimah, care la 26 iunie 1762 (7270) spune că rugătoarele de la mănăstirea Socola i s-au plâns „pentru oamenii ce ședu prin satile pe moșiile mănăstirii... nu să supun
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
schimbat doar vorba. Părinte, din câte am băgat eu de seamă, mănăstirile nu prea duceau lipsă de vii și ca urmare era nevoie să aibă și locuri unde să-și vândă vinul. Ba mai mult, unii voievozi nu dădeau voie sătenilor de pe moșiile mănăstirilor să-și vândă vinul lor până nu-și terminau de vândut vinul mănăstirile. Ai dreptate, fiule, și drept dovadă că mănăstirile nu duceau lipsă de vii ascultă împuternicirea dată la 23 septembrie 1608 (7117) de Constantin Moghila
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
ave de vânzare... Și tot omul gospodar... să aibă a lucra mănăstirii... pe an acele 12 zile... cum și pentru crâșme, di pe numitele moșii, când n-a ave vin băutură mănăstire de vânzare în crâșme, atunce să vânză și sătenii”. Altfel spus, sătenii nu aveau decât să aștepte mult și bine până să-și poată vinde și ei oarece din agoniseala lor. Și cum sfintele mănăstiri aveau vin și băuturi din viile proprii și din zeciuială, slavă Domnului, rândul țăranilor
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
Și tot omul gospodar... să aibă a lucra mănăstirii... pe an acele 12 zile... cum și pentru crâșme, di pe numitele moșii, când n-a ave vin băutură mănăstire de vânzare în crâșme, atunce să vânză și sătenii”. Altfel spus, sătenii nu aveau decât să aștepte mult și bine până să-și poată vinde și ei oarece din agoniseala lor. Și cum sfintele mănăstiri aveau vin și băuturi din viile proprii și din zeciuială, slavă Domnului, rândul țăranilor la a-și
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]