22,145 matches
-
melesteul, asfixiindu-l. Jandarmii l-au luat pe Ghițișor de acasă de la Oacheș, ducându-l la jandarmerie, anchetându-l și între timp administrându-i câte o porție de bătaie. Acasă, Rarița a și trecut la lucru cu ulcica pentru a-și salva odrasla. Ce-i drept că lucrările ei magice au dat roadele scontate, căci Ghițișor al ei nu a recunoscut nimic cu toată bătaia pe care a încasat-o în urma căreia a rămas crăcănat pentru toată viața, că datorită faptului că
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
o baltă de sânge, zvârcolindu-se, dar nu a putut vorbi, că nu mai avea limbă, că doar i-o tăiasem și am aruncat-o la ciori. S-au dus ei la Schinetea, dar aici doctorul nu l-a putut salva, că pierduse mai tot sângele din el. Parcă-l văd, părinte, parcă-l văd cum mă amenință și cum îmi cere să-i dau limba înapoi și tare mă mai îngrozește, părinte, că-i tot numai sânge și urlă, părinte
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
are salariu cât un secretar de stat sovietic. Da’ n-are importanță. Să piară burghezia! Ăsta e tot conținutul Manifestului. MIHAI I Regele Mihai I de Hohenzollern a izbit neamul nemțesc de la Baltica la Creta într-o noapte și a salvat poporul român de la dezastru. Mihai, regele românilor, a pus pumnul în balanța forțelor, înclinând-o în lagărul democrațiilor, într-un moment în care nu se știa încotro înclină, nici în senatul francez, nici în cel american. Că am redus războiul
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
mele. Am o consolare — că în grandoarea istorică a poporului român eu sunt o rotiță invizibilă, dar sunt... Aș fi fost neconsolat dacă n-aș fi trăit convingerea fermă că îmi face cinstea suferinței un mare popor. Asta m-a salvat de la nebunie. Adică nu fac pușcărie că reprezint un trib de negri, ci un mare popor, greu de istorie și de viitorul lui strălucit. Asta m-a consolat. Eu, în tinerețe, am fost un om de extremă stângă. Și la
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
Cum apa este cea mai Înșelătoare cale, la un moment dat fetele au Început să strige ajutor către tatăl lor, prinse Într-un vîrtej puternic și trase către mijlocul apei. Disperarea omului nu mai cunoștea margini. Neputincios În a-și salva copiii, agitându-se În toate părțile, chemând la rândul lui ajutoare. Totul a fost zadarnic. Copilele au fost găsite abia după trei zile, undeva În aval. Grea durere pentru cei rămași. O mamă Încă tânără ce-și striga cu disperare
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
a fost zadarnic. Copilele au fost găsite abia după trei zile, undeva În aval. Grea durere pentru cei rămași. O mamă Încă tânără ce-și striga cu disperare pierderea suferită, un bărbat Înnebunit de durere că nu și-a putut salva fetele de la Înec, văzându le cum erau Înghițite de ape. În urma carului funerar o femeie gârbovită de ani și de neajunsuri, bunica fetelor, vărsa lacrimi amare pentru nenorocirea lor. Nimeni nu va ști vreodată dacă pe cei doi soți i-
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
Bănuiam eu...te-ai sacrificat exagerat de mult, sunt mare... Aproximativ...da, dar am avut și alte motive... Care? Eu cum de nu le știu? Știi că nu-mi place să mă spovedesc și de altfel...intrăm În Constanța. Oh, salvată de clopoțel În ultimul moment, dar va trebui să mă pui la curent cu toate astea, nu mă las până nu-mi spui tot, adăugase Andreea, intrând În compartimentul unde erau puse bagajele. Odată coborâte din tren, pe peronul gării
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
în fiecare colțișor al sufletului și trupului său în infinitul ipostazelor existente, manifestate sau nemanifestate, expresii cărora le-a dat viață, eliberându-le în personajele sale feminine. Cu siguranță Hortensia Papadat-Bengescu a fost condusă de o luciditate excepțională, ce a salvat recunoașterea reflectării feminității într-o lume a dominării masculinității. “De la iubirea paradisiacă la orgie, de la amorul stare de grație al Biancăi Porporotă și amorul-transă al Manuelei din la Rădăcinile subterane, e o adevărată resurecție de viziune. Până la 1920 romanul românesc
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
în urmă cu 18 ani” (F.E., 42 de ani, juristă, romanocatolică practicantă) . „În 1986, mătușa mea a murit din cauza unui avort provocat. Era mama a doi copii și avea 32 de ani. Nu știu astăzi dacă viața ei putea fi salvată, dacă a ajuns prea târziu la spital sau dacă medicii au intervenit la timp. Ce știu? Că la 16 ani am trecut printr-o dramă cumplită. Țineam foarte mult la ea și moartea ei mă doare și astăzi. Nu pot
Politica demografică a regimului Ceauşescu by Moţoiu Virginia () [Corola-publishinghouse/Administrative/91523_a_92998]
-
văzut pe Discovery un reportaj despre avorturile provocate. Se filmase în interiorul uterului unei femei. Când se introducea cleștele pentru a apuca fătul, acesta se strângea, se chircea ca și cum ar fi opus rezistență. Pentru mine a fost o activare a fișierului salvat în memorie. Mi-am reamintit totul și după circa zece ani de la ultimul dintre cele două avorturi provocate, mi s-a făcut rău. Când în 1993, mi s-a făcut o histerectomie, nu am simțit ca pe o mutilare faptul
Politica demografică a regimului Ceauşescu by Moţoiu Virginia () [Corola-publishinghouse/Administrative/91523_a_92998]
-
un râu de tăcere. Înregistrezi segmente de spațiu, obiecte, gesturi încremenite în lucruri folosite zilnic. Sunt fragmente de existență, conservă în ele semnificații pe care le crezi descifrabile. Drept care proiectezi totul într-o structură, căutând coerența părților, mărturia decisivă ce salvează amintirea unor destine necunoscute. Te dedai, involuntar, unui exercițiu de evaluare. Te „implici”, cum se spune, și, într-un târziu, când ajungi cu lectura la capăt, faci un pas înapoi. Ieși din acea casă, și, în lumina soarelui de afară
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
de situație „un bărbat terminat”. Curiozitate de femeie... Mi se pare că P.H.L. simplifică lucrurile născocind ipoteze. Sau o face intenționat, tocmai pentru „a pune la treabă” imaginația cititorului. Deja îmi vin în minte unele premise care l-ar putea „salva” pe erou. De fapt, cine este acesta? - Un intelectual „înrăit”, citind mereu, informându-se din tot felul de surse, pregătindu se pentru lecții și făcând pauze doar pentru a-și șterge ochelarii cu batista, tacticos, după umezirea lentilelor cu vârful
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
s-a schimbat”. Însă știe că ea are dreptate. Și el resimte lipsa lungilor discuții în care se bucurau să identifice gânduri și preferințe comune, același teritoriu sentimental împărtășit simplu, „natural”, ca și cum ar fi fost împreună de totdeauna. Fiecare îl „salvează” pe celălalt din noianul automatismelor cotidiene, umplându-i generos „golul existențial”. Reveniți în aceeași cameră de hotel, Profesorul și Teodora își dau seama că nu-și mai pot concepe existența unul fără celălalt. El a și găsit o soluție pentru
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
Teodorei. Ea îl completează zîmbind: „Dar și motanii fac la fel!” A văzut chiar ea. Însă nu continuă, din delicatețe. Deja a sugerat comparația cu un „motan egoist”, dominat de instinct. P.H.L. face aici o umilă încercare de a-și „salva” „eroul”. Rememorează ceea ce el însuși a trăit, în urmă cu decenii, când i s-au născut copiii din prima căsătorie. Nu a gândit (fiindcă nu a fost cazul) că întreruperea unei sarcini este ceva nesocotit, că înseamnă inconștiență, incapacitatea de
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
Adam în fața a ceva aparținând ființei sale „de lut”, a unui adevăr nu tocmai comod: spectrul morții. Eva l-ar fi făcut să piardă fericirea paradisiacă; în schimb, îi oferă nemurirea „terestră” (Platon) prin copii. Cel creat de Dumnezeu se salvează prin procreație. Dacă aceasta poate fi numită „salvare”... Îndoiala aceasta aparține tot lui Adam! O dată cu conștiința păcatului, Dumnezeu i-a dat și puterea de a alege între bine și rău, însoțită de sentimentul responsabilității față de actele sale. Mai pe scurt
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
Tomiță. A doua din... credeți că din Virgil și Bărzăunul? Ori din Virgil și Vlad? Nu!"; "Eh, ce să mai zic? Oricît m-aș strădui eu, tot n-aș reuși să redau întreaga bucurie a acelui moment! Numai cine a salvat un ied de la moarte poate înțelege ce-au simțit copiii în acel moment"; Acolo însă lucrurile luară o întorsătură nu numai tristă, ci și amenințătoare pentru ziua de mîine a fiecărui membru din echipă. Și știți de ce?... Poate credeți că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
pe un steag. Un ied! Un ied! strigară cu toții ușurați de povara fricii. Napoleon fugărește un ied de căprioară! Într-adevăr așa era. La cîțiva metri în fața lui Napoleon abia mai putea alerga de oboseală un biet ied. Săriți să salvăm iedul! strigă Virgil. Marș, Napoleon! urlă cît putu Tomiță. Lasă iedul! Dar Napoleon nu se lăsă intimidat de strigătele lui și continuă să alerge neînfricat după pradă. Într-o clipă toată ceata coborî și ieși în calea iedului. Biata ființă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
să strige pe toate tonurile posibile: Extraordinar!... Ce grozav!... Un ied!... Am prins un ied adevărat! Eh, ce să mai zic? Oricît m-aș strădui eu, tot n-aș reuși să redau întreaga bucurie a acelui moment! Numai cine a salvat un ied de la moarte poate înțelege ce-au simțit copiii în acel moment. Virgil mai lăcrimă un pic, apoi își șterse ochii de blănița iedului. Îl sărută apăsat pe botișorul negru, pe urechile catifelate, îl mai strînse o dată la piept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
l-am putut scoate. L-am săltat cu niște bîrne și apoi l-am tras c-o funie. Și-a s-s-scăpat? intră iar în vorbă Nuțu nevenindu-i să creadă asemenea grozăvie. Păi sigur c-a scăpat, dacă l-am salvat noi! se mîndri Tomiță. Br-br-bravo, dom'le! îl felicită Nuțu și-i mai oferi un măr. Aproape că nici nu mai putea fugi, săracul, de cît se zbătuse în nămol. Ș-avea niște coarne, măi frate, cum nu s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
cu toții că ne aflăm în fața unui fenomen mai mult decît curios. Lei în pădurile noastre?! E... e... o..., începu și Nicanor să zică ceva, dar glasul se topi neputincios. Eu aș zice, continuă tot doctorul mult mai încet, să ne salvăm deocamdată urcîndu-ne în copaci. Nu ne putem pune cu fiarele! Asta așa-i, prieteni, încuviință și Iancu Răgălie. Primul care se cațără mai repede decît și-ar închipui cineva, în cea mai înaltă răchită, fu doctorul. Domnul Nicanor îi urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
indicată, se așează la masă. Intră Ela care aduce și o servește pe Aurora cu suc și cafea. Aurora: Mulțumesc. Ela, ia loc. Ela se așează și așteaptă, ca o școlăriță care n a învățat, să fie întrebată. Aurora o salvează: Ela, cum te mai împaci cu Robo? Ela (deloc surprinsă): Doamnă, cum să vă spun, Robo de la un timp s-a schimbat... Aurora: Cum s-a schimbat?! Ela: Păi... uneori am impresia că vorbește și găndește ca un om. Aurora
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
anul 1976 a descoperit pe Marte semne de activități geologice, dar nu și biologice. Evelin: Normal, cataclismul general care a avut loc a distrus tot ce putea susține viața: apă, oxigen, hidrogen, iar viața în stadiu embrionar care s-a salvat se află în catacombele din scoarța lui Marte. Aurora: Să revenim: în ce a constat experimentul tău pe Pămănt? Evelin: Așa cum v am spus, Academia a aprobat experimentul propus de mine pentru o perioadă de trei milioane de ani. Profesorul
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
un moment de ... defecțiune pot pleca amăndoi cu nava în spațiu? Evelin: Cosmos îmi este prea devotat și iubește Pămăntul și oamenii. Apoi, mi-a supus Aurora că cei doi s-au legat ca frați de cruce cu deviza să salveze Pămăntul și omul. Profesorul: Cum?! Nu înțeleg. Evelin: Așa cum nici Aurora n-a înțeles că Adam și Eva sunt două clone pe care le-am trimis la voi pentru a vă ajuta la cercetările inteligenței artificiale. Profesorul: Aurora n-a
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
logodnică pe Ela. Oare roboții noștri au luat-o razna? Aurora: Ce te preocupă în fond? Evelin: Iar povestea cu roboții care intervin în viața ființelor superioare! Roboții sunt creați pentru a executa anumite servicii, nu să se înfrățească ca să salveze Pămăntul și, mai ales, oamenii?! Să se logodească?! Nu vi se pare că trebuie să luăm o hotărăre? Profesorul: în fond ce ar putea face roboții? Să te oprească, ca la plecare, să lichidezi viața de pe Pămănt pentru că s-au
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
dar nu voi mai propune programe, experimente, acțiuni organizate pe planetă sau alte planete. De asemenea, nu voi mai putea participa cățiva ani la acțiuni publice de divertisment, concursuri, excursii colective. Deci... Aurora: Totul pentru că doi roboți au vrut să salveze omul și Pămăntul?! Evelin: Experiența noastră cu roboții răzvrătiți, stăpăni de sclavi ai ființelor vii, a determinat Academia să ia măsuri drastice, măsuri pe care le-am aprobat și eu și acum va trebui să le respect! Profesorul: Am înțeles
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]