KorAP: Find »[drukola/base=samurai & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...82 83 84 ...96 >

2,377 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677

seama că Stăpânul și Sfatul Bătrânilor s-au răzgândit. Domeniul nostru nu mai vrea să primească vase străine și nici să câștige din negoț cu străinii. Ne-am lepădat de dorința de a face negoț cu Nueva España. — Atunci... zise samuraiul cu glas sleit, înseamnă că și împrejurările în care noi am fost trimiși ca soli... — Vremurile s-au schimbat. Sunt încredințat că v-a fost greu în lunga voastră călătorie în țări străine. Cu toate acestea, acum Sfatul Bătrânilor nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
fost greu în lunga voastră călătorie în țări străine. Cu toate acestea, acum Sfatul Bătrânilor nu mai are trebuință de Nueva España. Nici de corăbii mari care să străbată marea. — Atunci... înseamnă că însărcinarea noastră... Nu mai aveți nici o însărcinare. Samuraiul se lupta să-și stăpânească tremurul genunchilor. Își înăbuși strigătul de furie și geamătul de pe buze. Își strânse pumnii și îndură tristețea și părerile de rău care-i clocoteau în suflet. Seniorul Tsumura le spunea nepăsător că toată călătoria lor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
ce străbătuseră acele deșerturi nesfârșite din Nueva España, pentru ce rătăciseră prin Spania și pentru ce trecuseră oceanul până la Roma? Tanaka Tarozaemon - îngropat singur și trist în crângul din Veracruz. Moartea lui Tanaka. Pentru ce oare toate acestea? — Eu... zise samuraiul cu privirile pironite în pământ, nici eu, nici Nishi Kyūsuke... nu ne-am închipuit așa ceva. — N-aveați cum să știți. Sfatul Bătrânilor n-a avut cum să vă înștiințeze. Dacă n-ar mai fi fost nimeni de față, samuraiul ar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
zise samuraiul cu privirile pironite în pământ, nici eu, nici Nishi Kyūsuke... nu ne-am închipuit așa ceva. — N-aveați cum să știți. Sfatul Bătrânilor n-a avut cum să vă înștiințeze. Dacă n-ar mai fi fost nimeni de față, samuraiul ar fi râs în hohote de strădaniile lor zadarnice. În clipa aceea, Nishi care stătea ca și samuraiul cu pumnii încleștați pe genunchi și cu privirile ațintite în pământ, strigă: — Am fost niște proști! Chipul său era roșu ca racul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
aveați cum să știți. Sfatul Bătrânilor n-a avut cum să vă înștiințeze. Dacă n-ar mai fi fost nimeni de față, samuraiul ar fi râs în hohote de strădaniile lor zadarnice. În clipa aceea, Nishi care stătea ca și samuraiul cu pumnii încleștați pe genunchi și cu privirile ațintite în pământ, strigă: — Am fost niște proști! Chipul său era roșu ca racul. Nu e vina voastră, zise împăciuitor seniorul Tsumura. Poruncile Măriei Sale de a opri credința creștină au schimbat totul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
ridică brusc capul. Un fior înghețat străbătu încăperea cufundată în tăcere. În liniștea aceea, Matsuki își îndreptă pentru prima oară privirile către ei. — Adevărat? glăsui încet seniorul Tsumura într-un târziu. Asta e... — N-am făcut-o din inimă, zise samuraiul încercând să-l oprească pe Nishi care voia să mai strige ceva, ci pentru că am socotit că acest lucru ne va înlesni îndeplinirea însărcinării. — Te-ai creștinat și tu, Hasekura? — Da. Însă, la fel ca și negustorii, n-am făcut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
săi și unul dintre ei se ridică și se strecură afară din cameră. Apoi se ridică seniorul Tsumura urmat de ceilalți însoțitori. Hainele lor scoaseră un foșnet uscat. Matsuki ieși ultimul. Se opri o clipă aruncând o privire fugară către samurai și apoi se făcu nevăzut. Rămași singuri, samuraiul și Nishi stăteau, ca și mai înainte, așezați cuviincios cu mâinile pe genunchi. Înăuntru era liniște, iar din cerdac razele soarelui se prelingeau pe podeaua de lemn. — Am spus... zise Nishi cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
se strecură afară din cameră. Apoi se ridică seniorul Tsumura urmat de ceilalți însoțitori. Hainele lor scoaseră un foșnet uscat. Matsuki ieși ultimul. Se opri o clipă aruncând o privire fugară către samurai și apoi se făcu nevăzut. Rămași singuri, samuraiul și Nishi stăteau, ca și mai înainte, așezați cuviincios cu mâinile pe genunchi. Înăuntru era liniște, iar din cerdac razele soarelui se prelingeau pe podeaua de lemn. — Am spus... zise Nishi cu ochii înecați în lacrimi, am spus ce nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
zise Nishi cu ochii înecați în lacrimi, am spus ce nu trebuia să spun. — Ei, gata! Oricum Sfatul Bătrânilor tot ar fi aflat. „Înțeleg ce-ai simțit când ai strigat cu glas tare că te-ai creștinat” dădu să spună samuraiul, dar se opri. Și el ar fi vrut să-și arunce obida și ura în obrazul seniorului Tsumura, al Sfatului Bătrânilor aflat în spatele acestuia și al oamenilor cu mare trecere aflați în spatele Sfatului Bătrânilor. — Ce-o să se aleagă de noi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
trecere aflați în spatele Sfatului Bătrânilor. — Ce-o să se aleagă de noi de-acum încolo? Nu știu. Seniorul Tsumura o să hotărască. Asta... ne e răsplata? zise Nishi zâmbind cu tristețe. „Nu, asta ne-a fost soarta” șopti o voce în inima samuraiului. O soartă ce li s-a hotărât din clipa în care corabia lor a plecat din Tsukinoura. Samuraiul avea chiar impresia că știa de multă vreme lucru acesta. Lăsându-i pe Yozō și pe ceilalți supuși la Tsukinoura, samuraiul și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
o să hotărască. Asta... ne e răsplata? zise Nishi zâmbind cu tristețe. „Nu, asta ne-a fost soarta” șopti o voce în inima samuraiului. O soartă ce li s-a hotărât din clipa în care corabia lor a plecat din Tsukinoura. Samuraiul avea chiar impresia că știa de multă vreme lucru acesta. Lăsându-i pe Yozō și pe ceilalți supuși la Tsukinoura, samuraiul și Nishi plecară împreună cu alaiul seniorului Tsumura să dea de seamă despre desfășurarea călătoriei în fața Sfatului Bătrânilor și să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
inima samuraiului. O soartă ce li s-a hotărât din clipa în care corabia lor a plecat din Tsukinoura. Samuraiul avea chiar impresia că știa de multă vreme lucru acesta. Lăsându-i pe Yozō și pe ceilalți supuși la Tsukinoura, samuraiul și Nishi plecară împreună cu alaiul seniorului Tsumura să dea de seamă despre desfășurarea călătoriei în fața Sfatului Bătrânilor și să jure că se vor lepăda de credința creștină în fața sfetnicului pentru religie. Toate acestea erau poruncite de seniorul Tsumura. Castelul Stăpânului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
poartă principală adusă de la castelul Nagoya din Kyushu bara intrarea cu strășnicie. Trecând pe sub această poartă, câteva rânduri de ziduri de piatră curbate ca tăișul de sabie și altele cu găuri de ochit de rău augur le apărură în cale. Samuraiul și Nishi au fost conduși într-una din clădiri. Camera cu podea de lemn strălucea întunecat. Cu toate că era ziua în amiaza mare, în încăpere era întuneric și nu se auzea nici musca. Înăuntru nu se afla decât o treaptă aproape

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
văzut... ce nu trebuia să vedem. Într-adevăr, aceasta era Japonia. Un zid cu ferestre mici cât găurile de ochit. Ferestrele erau făcute pentru a sta cu ochii pe cei care veneau și nu pentru a vedea lumea cea largă. Samuraiul ar fi vrut să-l întâlnească pe seniorul Shiraishi. Seniorul Shiraishi sau seniorul Ishida nu i-ar iscodi așa de aspru din priviri ca seniorul Tsumura. Ei ar înțelege de ce nu și-au putut îndeplini însărcinarea de soli și le-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
au putut îndeplini însărcinarea de soli și le-ar aduce vorbe calde de mulțumire. Dar cei care se iviră înăuntru cu zgomot de pași erau seniorul Ōtsuka, sfetnicul pentru religie, și un slujbaș. Bătrânul sfetnic, la fel de uscățiv ca și unchiul samuraiului, îi întrebă din nou de ce se creștinaseră. — Pentru că de nu ne-am fi făcut creștini, nu ne-am fi putut duce la capăt însărcinarea nici în Nueva España, nici în Spania. Samuraiul explică apoi în amănunt cum se petrecuseră lucrurile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
slujbaș. Bătrânul sfetnic, la fel de uscățiv ca și unchiul samuraiului, îi întrebă din nou de ce se creștinaseră. — Pentru că de nu ne-am fi făcut creștini, nu ne-am fi putut duce la capăt însărcinarea nici în Nueva España, nici în Spania. Samuraiul explică apoi în amănunt cum se petrecuseră lucrurile. După ce isprăvi de povestit despre Velasco și despre moartea lui Tanaka, zise: — Tot ce-am făcut a fost de dragul însărcinării noastre. Ne-am creștinat tot de fațadă. La fel au făcut... și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
Să scrieți asta, da? Seniorul Ōtsuka se uită la cei doi cu milă și repetă „Să scrieți asta, da?” Slujbașul le așeză în față câte o măsuță, hârtie și pensulă și îi puse să scrie jurământul de dezicere. În timp ce scria, samuraiul își aduse aminte de chipul omului sfrijit și urât cu brațele desfăcute. Omul acela pe care în timpul îndelungatei sale călătorii fusese nevoit să-l vadă zi și noapte în orice așezare și în orice mănăstire unde se ducea. Încă de la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
de compătimire și nici n-au rostit vreun cuvânt de mulțumire pentru strădaniile lor. Pesemne că așa primiseră poruncă de la Sfatul Bătrânilor să se poarte cu ei. N-a sosit nici o veste de la seniorul Shiraishi sau de la seniorul Ishida? întrebă samuraiul nemaiputând îndura. Un slujbaș le răspunse cu răceală că nu sosie nici o veste și că nu era nevoie de o întrevedere cu acești seniori. În schimb, zise: Credem că e de prisos ca voi doi să vă mai întâlniți o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
și că o trecea cu vederea în tăcere. De asemenea, se simțea vădit că oamenii de seamă din Sfatul Bătrânilor ocoleau o întrevedere cu ei. N-a fost nimeni care să-i conducă până la poarta principală. Aruncați ca niște pietricele, samuraiul și Nishi părăsiră clădirea. Dintre copacii înșirați de o parte și de alta a potecii pietruite se prelingeau raze de soare, iar gurile de ochit se holbau la ei cu răceală. Unde anume stătea Stăpânul pe întinsul acestui domeniu de la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
se holbau la ei cu răceală. Unde anume stătea Stăpânul pe întinsul acestui domeniu de la castel, habar n-aveau. Poate că nici nu știa că ei doi se întorseseră acasă. În timp ce coborau în tăcere povârnișul pustiu până la poarta principală, deodată samuraiul murmură pentru sine: — Pământurile de la Kurokawa... Își adusese aminte de cuvintele seniorului Ishida care-i promisese că se va gândi din nou la chestiunea cu pământurile de la Kurokawa dacă avea să-și ducă la bun sfârșit însărcinarea. Firește că seniorul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
ducă la bun sfârșit însărcinarea. Firește că seniorul Shiraishi și seniorul Ishida aflaseră de venirea lor în țară. Și atunci de ce oare nu le acordau o întrevedere? După ce se întoarseră la hanul de lângă șanțul plin cu apă neagră al castelului, samuraiul și Nishi nu mai aveau nici măcar puterea să stea de vorbă. Nu înțelegeau o iotă din ce se întâmpla. A doua zi se vor duce la Tsukinoura, își vor lua supușii și se vor întoarce, fiecare pe domeniul său. — N-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
stea de vorbă. Nu înțelegeau o iotă din ce se întâmpla. A doua zi se vor duce la Tsukinoura, își vor lua supușii și se vor întoarce, fiecare pe domeniul său. — N-o să ne mai putem întâlni o vreme, zise samuraiul clipind din ochi. Dar dacă asta e porunca, trebuie să ne supunem. Fără îndoială că până la urmă or să ne înțeleagă. — Eu nu pot să pricep. De data asta Sfatul Bătrânilor s-a purtat jalnic cu noi. Până seara tânărul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
a purtat jalnic cu noi. Până seara tânărul Nishi bombăni întruna plângându-se în van, căci n-avea ce să mai îndrepte. Se lăsă noaptea. După cină, Nishi rămase ghemuit pe podea ținându-se cu mâinile de genunchi. Lângă el, samuraiul scria în jurnalul său de călătorie la lumina sfeșnicului. Cu fiecare semn pe care-l scria îl năpădeau tot felul amintiri, tot felul de priveliști, cu miresmele și culorile lor. Fiecare semn și fiecare rând musteau de simțăminte și tristeți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
privirile celor doi, așa cum făcuse și mai devreme. Nu se putea spune dacă le ocolea privirile din pricină că se simțea vinovat fiindcă nu împărțise aceeași soartă cu ei sau din pricină că nu putea îndura să-i vadă în starea în care erau. Samuraiul și Nishi rămaseră tăcuți, așa că Matsuki zise ca pentru a se dezvinovăți: — De acum încolo trebuie să vă purtați ca și cum călătoria n-ar fi avut loc niciodată. Nu putem! zise Nishi cu ochi plini de ură. Aud că ați ajuns

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
întruna să luați seama că în Sfatul Bătrânilor părerile despre călătoria noastră erau împărțite și că seniorul Shiraishi și seniorul Ayugai nu se înțelegeau. Dar voi... nu m-ați ascultat! — Ce s-a întâmplat cu seniorul Shiraishi? interveni de alături samuraiul încercând să-i domolească pe cei doi. Este tot diac? — A părăsit Sfatul Bătrânilor. Pământurile lui sunt acum împărțite între seniorul Ayugai și oamenii săi. — De-asta se poartă cu noi așa? N-am primit nici un cuvânt de mulțumire din partea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]