2,488 matches
-
zurgălăi. Formația Vaya Con Dios, o alta. Ați încercat un sentiment aparte față de aceste episoade, sau vi s-au părut neinteresante? A.R. Mă bucur că mă întrebați de fratele meu. Cum să mi se pară neinteresantă epopeea lui cu Sanie cu zurgălăi? Într-adevăr, puțină lume știe că hiperpopularul Sanie cu zurgălăi e compoziția lui Richard Stein. În general, e considerat ca făcând parte din folclor. Cântecul a fost plagiat mai întâi de compozitorul american Les Paul. R.P. Cot la
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
sentiment aparte față de aceste episoade, sau vi s-au părut neinteresante? A.R. Mă bucur că mă întrebați de fratele meu. Cum să mi se pară neinteresantă epopeea lui cu Sanie cu zurgălăi? Într-adevăr, puțină lume știe că hiperpopularul Sanie cu zurgălăi e compoziția lui Richard Stein. În general, e considerat ca făcând parte din folclor. Cântecul a fost plagiat mai întâi de compozitorul american Les Paul. R.P. Cot la cot cu Mary Ford, soția lui. A.R. Asta nu
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
de compozitorul american Les Paul. R.P. Cot la cot cu Mary Ford, soția lui. A.R. Asta nu știam. Apoi a făcut o carieră de plagiat internațional, urmând să fie cântat, cum bine ați spus, chiar și de Edith Piaf. Sanie cu zurgălăi s-a transformat în Johnny Is the Boy for Me. R.P. De fapt, titlul variantei franceze a cântecului este Johnny, tu n’es pas un ange. A.R. O schimbare diabolică, am putea spune. Oricum, cântecul n-a
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
chirurg lunatic care vede fantome acolo unde nu-s decât fapte diverse, basme acolo unde nu-i nimic, doar explozia unui primus sau un turism strivit de un platan, viață acolo unde nu-i decât circulație rară de reni și sănii pe un bloc de gheață. AUGUST ’68 15: În timp ce în Argentina „trei ființe asemănătoare celor umane, cu o statură de doi metri, îmbrăcate în costume fosforescente” coboară din cer pe o „farfurie zburătoare” și militari de pe Terra trag în ele
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
unei pagini externe, până la ultimele știri, până la ultimul rând al ultimelor știri, până la știrile tipărite cu litere minuscule pentru că însuși secretarul de redacție - la 12 noaptea - a socotit că vestea e cu totul neînsemnată, noi, cei care ne înhămăm la sănii trase de reni și ne scufundăm în submarine pentru a găsi un primus care explodează la Neapole, un aragaz care sare în aer la Manila, un tren care deraiază în Africa, un incendiu care înroșește pustiurile arctice, un avion care
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
alcătuiau familia se adunaseră la căldură și, așteptând să-și potolească foamea, mai schimbau o vorbă și plănuiau treburile pentru a doua zi. Mie, prâslea al familiei, timpul dintre întoarcerea de la școală și înserare nu-mi ajunsese pentru tras cu sania și pentru joacă, iar lecțiile rămăseseră nefăcute. Eram în clasa I și aveam de transcris un text dintr-o lecție al cărei titlu nu mi-l mai amintesc. La lumina chioară a lămpii, pe un capăt de laiță și stând
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
protecție și m-am dus în instalație, unde se defectase peste noapte unul din cuptoarele de coacere a filamentelor. Pe la zece, cuptorul a fost aprins din nou, iar eu, lac de transpirație și murdar de cărbune, intru în birou, fluierînd Sanie cu zurgălăi, așa cum făceam ori de cîte ori eram obosit și mă întorceam să stau un timp pe un colț de birou ori pe vreun scaun liber. Intru, arunc în sus casca în semn de salut, o las să cadă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
ș-așa călătorești pe apă, după cum și legea Îngăduie !” <endnote id="(411, p. 266)"/> ; iar În romanul Baltagul (1930), negustorul evreu David Își permite să călătorească sâmbăta doar când s-a topit puțin zăpada și astfel „a ajuns apa sub sanie”. Altfel, „din pricina tocmelilor noastre, a jidovilor cu Dumnezeu”, „n-avem voie să umblăm pe drum” de sabat, „numai dacă ne aflăm pe apă” <endnote id=" (437, p. 66)"/>. De regulă Însă, cărăușii evrei angajau În timpul sabatului un neevreu (șabăs-goi), care
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
vol. I și II, Editura Academiei, București, 1969. 444. Vasile Alecsandri, Proză, volum editat de Georgeta Rădulescu-Dulgheru, Editura Cartea Românească, București, 1983. 445. Olga Goldberg-Mulkiewicz, Ethnographic Topics Relating to Jews in Polish Studies, The Magnes Press, Ierusalim, 1989. 446. Silviu Sanie, Cultele orientale În Dacia romană. Cultele siriene și palmiriene, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1981. 447. Dr. Wilhelm Filderman, Adevărul asupra problemei evreiești din România, Tipografia „Triumful”, București, 1925. 448. Evreii din România În războiul de reîntregire a țării (1916-1919
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
nr. 105, Bl. F5, scara F, etaj. III, apart 1. </citation> (11) <citation author=”Mihai Drăgan” loc="Iași" data =”25 decembrie 1966”> Dragă domnule Costel, Cînd să încep această epistolă, acum seara, cînd copiii se dau încă pe derdeluș cu sania (în fața blocului), vine în cameră fiicămea și-mi zice să mă duc „dincolo” ca „să joc” cu ea un tango, căci cînta la radio Gelozia . Bineînțeles că mă execut și mă las și condus de ea jumătate din dans, că
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
seara nici măcar nu m-a mai luat somnul, pentru că nu am reușit să ajung la ei. A doua zi, sâmbătă dimineața, în jurul orei 8:30, împreună cu pastorul Adrian Andrei și prezbiterul Dan Vasile, am luat câte ceva de mâncare și o sanie, în cazul în care nu am fi putut transporta alimentele până în sat. Însă Domnul ne-a deschis o poartă pentru a intra în sat, pe un drum care a fost deszăpezit, pe lângă calea ferată și astfel am reușit să ajungem
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
stâlp de electricitate pentru al înnobila, fiind singurul element stingher și betonat într-o lume de lemn, flori, iarbă, piatră, fier și iubire. Pe cărări te împiedici de potcoave. O roabă s-a transformat în cel mai comod fotoliu. O sanie îngustă devine bancă de taclale și, în general, totul te încântă și descântă. Atmosfera din casă, primitoare și rafinată, prețioasă și țărănească te incită la visare, dar și te pune în mișcare. Aici simți nevoia să nu stai degeaba, să
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
bucurau de excelente condiții de trai și activitate, nimic nefiind lăsat la voia întâmplării (campioni supremi la un sport popular în multe țări, săniuța, redegiștii aveau un institut special de cercetare pentru acest sport, care se ocupa cu problemele dinamicii săniilor, ale rezistenței aerului, materialelor optime pentru construcție, substanțe pentru ungerea șinelor etc.). Sportul era o ocupație generală, copiii de 3-4 ani de la grădiniță mergând de 2-3 ori pe săptămână la piscine, el constituind și disciplina obligatorie eliminatorie la examenul de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
cumpere cadoul zilnic care Îmi făcea convalescențele atât de plăcute. Nu puteam ghici În ce va consta de data asta, dar prin cristalul stării mele ciudat de transparente vedeam foarte vie imaginea ei străbătând strada Morskaia spre bulevardul Nevski. Zăream sania ușoară trasă de un armăsar murg. Auzeam fornăitul, clămpănitul ritmic al testiculelor lui și bufnitura produsă de bucățile de zăpadă Înghețată când se loveau de partea din față a saniei. În fața ochilor mei și ai mamei se profila spinarea vizitiului
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
vie imaginea ei străbătând strada Morskaia spre bulevardul Nevski. Zăream sania ușoară trasă de un armăsar murg. Auzeam fornăitul, clămpănitul ritmic al testiculelor lui și bufnitura produsă de bucățile de zăpadă Înghețată când se loveau de partea din față a saniei. În fața ochilor mei și ai mamei se profila spinarea vizitiului, În pufoaica lui albastră și cu ceasul Îmbrăcat În piele (era două și douăzeci) prins În spate, la centură, pe sub care se rotunjeau ca un dovleac bucile uriașului său șezut
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
În două colțuri, prin niște inele, de cele două mânere laterale ale spătarului scund al banchetei pe care ședea. Și În spatele ei, ținându-se de aceste mânere, stătea În picioare pe un suport Îngust, deasupra extremităților din spate ale tălpilor saniei, un valet cu pălărie cu cocardă. Urmărind În continuare sania, am văzut-o oprindu-se la magazinul Treumann (ustensile de scris, brelocuri de bronz, cărți de joc). Mama a ieșit imediat din magazin, urmată de valetul care ducea obiectul cumpărat
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
laterale ale spătarului scund al banchetei pe care ședea. Și În spatele ei, ținându-se de aceste mânere, stătea În picioare pe un suport Îngust, deasupra extremităților din spate ale tălpilor saniei, un valet cu pălărie cu cocardă. Urmărind În continuare sania, am văzut-o oprindu-se la magazinul Treumann (ustensile de scris, brelocuri de bronz, cărți de joc). Mama a ieșit imediat din magazin, urmată de valetul care ducea obiectul cumpărat, aparent un creion. M-am mirat că nu ducea ea
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
ducea ea singură un obiect atât de mic și această neplăcută problemă dimensională a produs o vagă revenire, din fericire foarte scurtă, a „efectului de dilatare a minții“, care sperasem că dispăruse odată cu febra. În timp ce era din nou instalată În sanie, am văzut cum ieșeau aburi din toți, inclusiv din cal. Am văzut de asemenea grimasa familiară pe care a făcut-o desfăcându-și rețeaua deasă a voalului legat prea strâns peste față și, În timp ce scriu acest lucru, simt din nou
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
o trombă mai generoasă de zăpadă Într-un nimb mai strălucitor de lumină de gaz bătând În violet și atunci protuberanța casei În care stăteam părea că plutește ușor sus, tot mai sus, ca un balon. În sfârșit, una din săniile fantomă care alunecau pe stradă se oprea și, poticnindu-se grăbit, Mr. Burness cu shapka lui din blană de vulpe se Îndrepta spre ușa noastră. Din camera pentru Învățătură, unde mă duceam Înaintea lui, Îi auzeam pașii viguroși tropăind tot
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
totodată o iarnă deosebit de aspră, aducând nămeții de zăpadă pe care Mademoiselle se aștepta să-i găsească În bezna hiperboreală a Îndepărtatei Moscove. Când a coborât În mica gară din Siverski, de unde mai avea de parcurs Încă șase verste cu sania până la Vira, eu nu eram acasă ca s-o Întâmpin; dar o Întâmpin acum, când Încerc să-mi imaginez ce a văzut și a simțit ea În ultima etapă a fabuloasei ei călătorii pentru care găsise un moment atât de
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
scârțâind sub cizmele lui de pâslă, În timp ce se ocupă de bagaje, aud hamurile zornăind, apoi aud cum Își ușurează nasul printr-o manevră dibace de stoarcere și scuturare executată de unul din degete și policar, În timp ce ocolește cu pași grei sania. „Madmazelia“ - cum Îi spune susținătorul ei - se urcă Încet, cuprinsă de negre presimțiri, agățându-se de el, Înfricoșată de moarte să nu cumva să plece sania Înainte de a-și adăposti În ea formele pline. În cele din urmă, se instalează
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
și scuturare executată de unul din degete și policar, În timp ce ocolește cu pași grei sania. „Madmazelia“ - cum Îi spune susținătorul ei - se urcă Încet, cuprinsă de negre presimțiri, agățându-se de el, Înfricoșată de moarte să nu cumva să plece sania Înainte de a-și adăposti În ea formele pline. În cele din urmă, se instalează gemând și Își introduce pumnii În manșonul meschin, din pluș. La Îndemnul suculentului plescăit din buze al vizitiului, cei doi cai negri, Zoika și Zinca, Își
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
și Își introduce pumnii În manșonul meschin, din pluș. La Îndemnul suculentului plescăit din buze al vizitiului, cei doi cai negri, Zoika și Zinca, Își Încordează picioarele, dau din copite, se Încordează din nou; apoi bustul Mademoisellei zvâcnește Înapoi, În timp ce sania grea se smulge din lumea ei de oțel, blănuri și carne, pentru a pătrunde Într-un mediu unde nu există frecare, alunecând pe un drum fantomatic pe care parcă abia Îl atinge. Preț de o clipă, grație iluminării bruște produse
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
nu există frecare, alunecând pe un drum fantomatic pe care parcă abia Îl atinge. Preț de o clipă, grație iluminării bruște produse de un felinar singuratic În locul unde se sfârșește piața gării, o umbră supradimensionată, tot cu manșon, aleargă pe lângă sanie, se cațără peste un nămete de zăpadă și dispare, lăsând-o pe Mademoiselle să fie Înghițită de ceea ce ea va pomeni mai târziu, cu groază și deliciu, sub numele de la steppe. Acolo, În Întunecimea nemărginită, licăririle intermitente ale luminilor satului
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
lupi. Îi este frig, e Înghețată tun, „Înghețată până În măduva oaselor“ - căci se lansează În cele mai ciudate hiperbole când nu caută cele mai prozaice maxime. Din când În când, se uită Înapoi, ca să se asigure că o a doua sanie, În care se află cufărul și cutia ei de pălării, vine În urmă - Întotdeauna la aceeași distanță, ca acele fantome ce Însoțesc navele În apele polare pe care le-au descris exploratorii. Și să nu uităm luna - căci precis trebuie
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]