2,500 matches
-
târziu însă. Zâmbetul generalului se topise deja, pentru că în spectatorul așezat chiar în spatele lui recunoscuse trăsăturile tânărului boier revoltat din salonul croitorului. Într-adevăr, tânărul Iancu era acolo. Fusese însoțit tot drumul de zborul strălucitoarei comete pe cer, chiar deasupra saniei lui. Un semn de bun augur. Ajunsese devreme, cu mult înainte de începutu la 8 ore seara precis. Experimentase mai multe atitudini și tocmai descoperise o poziție cu adevărat reprezentativă, când își făcuse intrarea Marele Komandir. Nu se ridicase în picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
greu din ultima lor încleștare. Urmă ultimul sărut, o sorbire nesățioasă din sufletul celuilalt. În sfârșit, ultima privire, marcată de tumultul dăruirilor și epuizărilor succesive din cele două nopți nedormite. Nanone se cuibări cu un oftat prelung între pledurile din sanie. ― A fost o veritabilă beție cerească. Adio, dragul meu Orfeu, și nu te necăji! Vei rămâne întotdeauna tânăr. Inima ta are forța unei inimi de zeu. Pot să iau asta cu mine? Degetul ei arăta spre ișlicul din blană de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
decăzută din rang, rătăcind la întâmplare prin pădurile lumii. O privi pierdut, conștient că acea ultimă imagine va rămâne, că o va descoperi mereu în el, așa cum regăsea icoana în fiecare dimineață, pe același perete, la locul știut. ― Na... none! Sania ei, însă, aproape că nu se mai vedea. Ea nu mai avea cum să audă șoapta lui frântă de lacrimi. Iancu își mușcă buza, pentru că o dorea. Și dorința îi amintea de acel contrast înnebunitor dintre trupul ei rece, aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
și își bătea joc cu cele mai usturătoare vorbe de bieții spectatori creduli. ― Sfinte Dumnezeule, șopti iar clucereasa Elenca, nu mă arunca în același coșmar! Nu lăsa demonul să-mi răpească băiatul! N-aș mai putea să în... Văzu deodată sania oprită în fața porții. Recunoscu vizitiul. Dar sania era goală. Nici urmă de Iancu. Simți cuțitul rece al unei spaime cumplite și zvârcolirea dureroasă a inimii. La fel ca pe vremea când îl aștepta pe Alecu, când îi vedea trăsura sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
usturătoare vorbe de bieții spectatori creduli. ― Sfinte Dumnezeule, șopti iar clucereasa Elenca, nu mă arunca în același coșmar! Nu lăsa demonul să-mi răpească băiatul! N-aș mai putea să în... Văzu deodată sania oprită în fața porții. Recunoscu vizitiul. Dar sania era goală. Nici urmă de Iancu. Simți cuțitul rece al unei spaime cumplite și zvârcolirea dureroasă a inimii. La fel ca pe vremea când îl aștepta pe Alecu, când îi vedea trăsura sau sania goală, sau când el cobora bălăngănindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
oprită în fața porții. Recunoscu vizitiul. Dar sania era goală. Nici urmă de Iancu. Simți cuțitul rece al unei spaime cumplite și zvârcolirea dureroasă a inimii. La fel ca pe vremea când îl aștepta pe Alecu, când îi vedea trăsura sau sania goală, sau când el cobora bălăngănindu-se pe picioare, căzând și vomitând pe alee sub ochii slugilor, terfelit și terfelind tot ceea ce atingea. Vizitiul tocmai strângea blănurile din sanie când apăru și Iancu. Nu se clătina, nu bolborosea, nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
vremea când îl aștepta pe Alecu, când îi vedea trăsura sau sania goală, sau când el cobora bălăngănindu-se pe picioare, căzând și vomitând pe alee sub ochii slugilor, terfelit și terfelind tot ceea ce atingea. Vizitiul tocmai strângea blănurile din sanie când apăru și Iancu. Nu se clătina, nu bolborosea, nu se prăvălea pe alee. Stătea sub bolta porții drept, cu fruntea descoperită și netedă, cu obrazul înseninat. Îi simți transfigurarea ca pe o mângâiere. O percepu cu sufletul și toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
din care se ridicau arome de vanilie, scorțișoară și coajă de lămâie. Un mic dejun neprotocolar, luat de-a valma, slugi și stăpâni, oameni simpli și boieri de viță, solidari prin împărtășirea aceleiași bucurii. În veselia generală, nimeni nu auzi sania cu muscal pe capră care intră pe poartă și trase la scară. Se treziră cu o scorțoșenie de furier de la cancelaria Marelui Komandir. Aștepta la ușa bucătăriei, în picioare, cu chipiul pe cap. Îl priviră încremeniți, cu gurile căscate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
au stimulat și mi-au întreținut un chef nebun de viață până în zori. Poți să-ți imaginezi așa ceva? Am dansat ca o bacantă peste zăpada aceea neatinsă, pentru că se pornise o ninsoare ca în poveștile nordice. Am zburat cu o sanie în sunetul clopoțeilor (el le spunea zurgalai) și în pocnetele bicelor. Vizitiul parcă înghițise foc. Iar el mă ținea în brațe, sub blănuri, și ne sărutam. Ce frenezie! M-a dus într-un local numit La barza chioara, un fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Cauraincourt, ambasadorul francez din Rusia, stătea în picioare și privea un punct fix în flăcările focului din cămin. Vorbea în șoaptă, de parcă ar fi fost doar el și focul. ― Călătorim de câteva zile bune. Am mers zi și noapte cu sania, pe un viscol cumplit. Nu mai are răbdare. Vrea să ajungă cât mai repede la Paris. Am dormit în sanie. Am mâncat în sanie. Cu mâinile înghețate. Dârdâind de frig. Ne opream doar ca să ne facem nevoile. Și asta foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
șoaptă, de parcă ar fi fost doar el și focul. ― Călătorim de câteva zile bune. Am mers zi și noapte cu sania, pe un viscol cumplit. Nu mai are răbdare. Vrea să ajungă cât mai repede la Paris. Am dormit în sanie. Am mâncat în sanie. Cu mâinile înghețate. Dârdâind de frig. Ne opream doar ca să ne facem nevoile. Și asta foarte rar. Inimaginabil! Însoțitorul lui Napoleon arăta ca un om speriat de moarte. Când întorcea ochii spre Dante Negro, acesta nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
fost doar el și focul. ― Călătorim de câteva zile bune. Am mers zi și noapte cu sania, pe un viscol cumplit. Nu mai are răbdare. Vrea să ajungă cât mai repede la Paris. Am dormit în sanie. Am mâncat în sanie. Cu mâinile înghețate. Dârdâind de frig. Ne opream doar ca să ne facem nevoile. Și asta foarte rar. Inimaginabil! Însoțitorul lui Napoleon arăta ca un om speriat de moarte. Când întorcea ochii spre Dante Negro, acesta nu reușea să-i prindă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
dimineața, 8 februarie, sărbătoarea Sf. Teodor Stratilat, măria sa domnul a trimis vorbă domnului nostru patriarh să se pregătească spre a veni să-l vadă. Către prânz, sulgerul a venit la el cu o trăsură fără roate, numită în limba lor <<sanie>>, deoarece căzuse multă zăpadă și înghețase. În timp ce trăsurile cu roți nu puteau să meargă, aceasta ne ducea repede și fără zguduiri...”. --Întocmai, vere. --Și ce spunea prelatul despre biserica Sfântul Sava? --Că “Ea este toată din piatră (atât) pe dinăuntru
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
Eu îți vin în ajutor! 14. Nu te teme de nimic, viermele lui Iacov, și rămășiță slabă a lui Israel; căci Eu îți vin în ajutor, zice Domnul, și Sfîntul lui Israel este Mîntuitorul tău. 15. Iată, te fac o sanie ascuțită, nouă de tot, cu mulți dinți; vei zdrobi, vei sfărîma munții, și vei face dealurile ca pleava. 16. Le vei vîntura și le va lua vîntul, și un vîrtej le va risipi, dar tu, te vei bucura în Domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
doar un cal... un soi de cal murg. În acest punct, valetul scoțian a chicotit: — Probabil că au omorât motorul, a sugerat el. Amory l-ar fi tras pe roată fără remușcări. — Acum plecăm, a anunțat sec Myra. Știi, Amory, săniile au fost comandate pentru ora cinci și toată lumea era aici, așa că n-am putut aștepta. — Bine, dar n-am avut Încotro, nu-i așa? — Așa că mama mi-a zis să aștept până la cinci jumate. Prindem sania până nu ajunge la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
sec Myra. Știi, Amory, săniile au fost comandate pentru ora cinci și toată lumea era aici, așa că n-am putut aștepta. — Bine, dar n-am avut Încotro, nu-i așa? — Așa că mama mi-a zis să aștept până la cinci jumate. Prindem sania până nu ajunge la clubul Minnehaha, Amory. Echilibrul precar al lui Amory s-a prăbușit complet. Și-a imaginat grupul vesel zburând În sunet de clopoței pe străzi troienite, apariția limuzinei, oribila coborâre publică din ea a Myrei și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
șuvițe de păr bălai ieșind Îmbârligate de sub căciulița pentru patinaj. Pentru că și eu sunt Îndrăgostit de cineva... S-a oprit, fiindcă auzise În depărtare voci tinere râzând și, privind prin parbrizul Înghețat În lungul străzii luminate, zărise conturul Întunecat al saniei. Trebuia să acționeze rapid. S-a aplecat Într-o parte cu o mișcare bruscă, violentă, și a apucat mâna Myrei - mai precis, degetul ei mare. — Spune-i să se ducă direct la Minnehaha, i-a șoptit. Vreau să vorbesc cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
până la pământ. Peste câțiva ani acesta avea să fie marele decor al lui Amory, leagănul multor crize emoționale. Acum, au discutat o vreme despre partidele de săniuș. Întotdeauna există un grup de timizi, a comentat el, care șed la coada saniei, legănându-se, șușotind și Împingându-se unul pe altul jos. Pe urmă mai este și o nebună de fată căreia nu-i stau ochii În cap - a produs o imitație teribilă - și care vorbește cumva dur cu Însoțitoarea. — Ești un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
lui Felix Gordean. Se duse direct la sala de ședințe a brigăzii. Mickey Cohen era satirizat pe pereți, unde se vedeau desene cu el îndesând bancnote în buzunarele șerifului Biscailuz, pocnind cu biciul o haită de câini înhămați la o sanie și îmbrăcați în uniformele LASD, înțepând în fund cetățeni inocenți cu un șiș care-i ieșea din kippa. Danny ignoră o serie de priviri chiorâșe, găsi încăperea cu dosarele celor arestați și le alese pe cele ale delincvenților sexuali, familiarizându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
dragostea părintească, simțeam că mă descătușez de lanțurile greului prin care trecusem. Au urmat ani dificili de școală, parcurgeam 7 km. până la școala românească înfruntând intemperiile vremii. Frații mei, mai mici fiind, oboseau ușor, de aceea, iarna, se agățau de sănii ca de ultima speranță, dar vizitii le desprindeau mâinile lăsându-i să se rostogolească în zăpadă. Dar, ca și în alte situații similare, am învins. Mai târziu am rămas trei din patru frați, părinții rămânând îndoliați o viață. După ani
MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Aglaia Chiribău () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1676]
-
admirau. Aceste formații aveau un ceva special ce te făcea să le acorz atenție. Tânărul Mihai Romaniuc, calfa formației din Dragalina, în fiecare an venea cu noi lucruri. Întrun an a venit cu un cort al ursarilor, montat pe o sanie, arătând viața ursarilor dar și dresura urșilor. La diferite festivaluri căiuții de la Victoria erau nelipsiți. Obiceiuri păstrate din familii în familii cu multă trudă, dar cel mai mult contează harul, înclinația și dăruirea dezinteresată. Erau mai multe categorii de vârstă
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
admirau. Aceste formații aveau un ceva special ce te făcea să le acorz atenție. Tânărul Mihai Romaniuc, calfa formației din Dragalina, în fiecare an venea cu noi lucruri. Întrun an a venit cu un cort al ursarilor, montat pe o sanie, arătând viața ursarilor dar și dresura urșilor. La diferite festivaluri căiuții de la Victoria erau nelipsiți. Obiceiuri păstrate din familii în familii cu multă trudă, dar cel mai mult contează harul, înclinația și dăruirea dezinteresată. Erau mai multe categorii de vârstă
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
rețin deloc. * Unii scriitori sunt autori anonimi; alții - de anonime. * Cea mai regretată invenție a omului este oglinda: e prea sinceră. * Nu există bătrâni frumoși și copii cuminți, dar există bătrâni tineri și copii îmbătrâniți. Omul gospodar își tace vara sanie, iarna car, primăvara pregătește sacii și toamna îi umple. * Cele mai de preț comori pe care le încredințăm pământului sunt oamenii. Acarul Păun este frate geamăn cu Țapul ispășitor. * Unul Irimia a făcut legătura dialectică între oiște și gard. * Obtuzul
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
lucrau în păduri aveau norme de lucru greu de realizat. Din povestirile celor puțini care s-au întors, era vorba de circa 16 m.c. de lemn tăiat, fasonat și adus în depozite de fiecare persoană. Transportul era făcut cu sănii sau căruțe la care se înhămau 4-6 persoane. Mâncarea se dădea de două ori pe zi și consta din 200-300 grame de pâine și puțin pește sărat. Foarte mulți se îmbolnăveau de dizenterie sau alte boli de nutriție, iar cei
MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Ioan Seniuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1662]
-
chirurg lunatic care vede fantome acolo unde nu-s decât fapte diverse, basme acolo unde nu-i nimic, doar explozia unui primus sau un turism strivit de un platan, viață acolo unde nu-i decât circulație rară de reni și sănii pe un bloc de gheață. AUGUST ’68 15: În timp ce în Argentina „trei ființe asemănătoare celor umane, cu o statură de doi metri, îmbrăcate în costume fosforescente” coboară din cer pe o „farfurie zburătoare” și militari de pe Terra trag în ele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]