6,494 matches
-
Mazlish, 1960). Acest curent intelectual a devenit unul predominant englez datorită faptului că aici fenomenul era răspândit în principal în rândurile poeților și artiștilor, cu toate că anumite arii ale Iluminismului și-au făcut apariția și în alte regiuni ale Europei continentale. Savanții continentali interesați de fenomen erau „speculanți”. Creșterea interesului pentru știință a fost evidentă odată cu introducerea în anul 1639, la scurt timp după apariția cuvântului cercetător, în 1615, a termenului cercetare, ce desemna descoperirea științifică întreprinsă voluntar. Valoarea acestor transfomări pentru
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
în afara oricărei influențe din partea Royal Society demonstrează cât de prielnică era acomodarea științei în Anglia. În acel stadiu, cercetarea dobândise scopul descoperirii. Semnificativ nu este faptul că the Royal Society a devenit în scurt timp locul de întâlnire al unor savanți și matematicieni de o eminență istorică, altfel dispersați (și, deseori, nesociabili) ci că ea a instituționalizat recunoașterea lucrărilor lor. Evaluarea lucrărilor unui autor de către alți colegi experți era una dintre cerințele formale ale Royal Society. Membrii ei erau obligați să
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
studiu. A Passion for Science, o colecție realizată de Wolpert și Richards (1988), relevă cu acuratețe că această teorie a procesului de dezvoltare poate fi susținută de studii de mică anvergură. Există o vastă colecție de biografii și autobiografii ale savanților, în multe dintre ele menținându-se un echilibru între aspectele strict personale și problemele de ordin cognitiv și creativ, din care cităm numai un singur studiu, selectat pe baza relevanței lui pentru proiectul de față: A Feeling for the Organism
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
o sută de ani până când acest subiect a fost luat din nou în considerare de cercetătorii istoriometriști (Simonton, 1988a). Desigur că metoda ar fi fost neglijată fără meritul lui Francis Galton, pe care îl putem considera adevăratul „părinte al istoriometriei”. Savantul, exploratorul și antropologul englez a fost un inovator marcant al metodologiei, iar printre primele sale inovații în studiul comportamentului se numără analizele istoriometrice publicate în anul 1869 în cartea Geniul ereditar. Principala teorie propusă în lucrare se bazează pe ipoteza
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
de studiu de pionerat deschisă de Galton. Doar câțiva ani mai târziu, un botanist suedez pe nume Alphonse de Candolle (1873) a publicat o investigație istoriometrică a condițiilor de mediu care favorizează în cea mai mare măsură activitățile creative ale savanților remarcabili. La scurt timp după trecerea în noul secol, psihologul englez Havelock Ellis a publicat lucrarea A Study of British Genius, în care a identificat factorii biografici și socioculturali ce stau la baza dezvoltării personalității excepționale, inclusiv a creatorilor de
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
White, 1931). Probabil, cele mai temerare sunt investigațiile în care se aplică metodele psihometrice la datele istorice. De pildă, R.B. Cattell (1963) a adaptat Chestionarul celor 16 factori de personalitate la date biografice în scopul elaborării unui profil standard al savantului genial. În mod similar, numeroși cercetători au apelat la Testul Tematic de Apercepție pentru a analiza intențiile creatorilor în operele artistice și literare (Bradburn și Berlew, 1961; Cortés, 1960; Davies, 1969; McClelland, 1961, 1975; Winter, 1973). Unul dintre meritele acestor
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
ucenic la un legător de cărți (Tweney, 1989). Însă citea cu mult interes cărțile pe care le lega și în următorii ani a învățat mult de unul singur. La 23 de ani a ajuns asistent al lui Humphrey Davy, un savant care l-a îndrumat în carieră, cu toate că Faraday l-a depășit curând pe Davy. În orice caz, realizările lui Faraday se bazează pe cunoașterea profundă a lucrărilor științifice din acea vreme. La fel stau lucrurile și în cazul lui Mozart
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
a conceptelor (Terman Concept Mastery Test - Barron, 1963, p. 242). Și în cazul celorlalte grupuri din studiile efectuate la IECP, adică matematicienii și cercetătorii științifici, inteligența depășea media. Anne Roe (1952, 1972), care a făcut evaluări amănunțite similare ale unor savanți de renume înainte de formarea grupului de la IECP, a estimat IQ-ul subiecților ei între 121 și 194, cu medii între 137 și 166, în funcție de tipul testului - verbal, spațial sau matematic. A doua este faptul că la valori peste 120 IQ
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
puțin câteva dovezi. Partea proastă a acestei situații e faptul că nu putem fi siguri de prea multe aspecte ale relației dintre creativitate și inteligență, iar dreptul legitim al creativității la o zonă distinctă de cercetare este încă dezbătut de savanții „rigizi” și cei „flexibili”. Controversa este veche. În 1879, Francis Galton spunea: „Nici un fenomen din vreo ramură a cunoașterii nu poate să-și asume statutul și meritele unei științe câtă vreme nu a fost evaluat și cuantificat” (Crovitz, 1970, p.
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
și cea de producere a ideilor. Cu toate acestea, factorii de motivare extrinseci sinergetici pot juca un rol favorabil în acele faze în care originalitatea este mai puțin importantă - fazele de pregătire și de validare a ideilor. De exemplu, unii savanți declară că simt un mare entuziasm în faza de producere a ideilor și în prima fază a validării ideilor atunci când lucrează la probleme extrem de complicate. Totuși, implicarea lor în proces scade uneori, când apar obstacole în procesul lent și plictisitor
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
în evaluarea produselor noi și în luarea deciziei dacă ele sunt sau nu creative - cu alte cuvinte, dacă reprezintă un pas înainte destul de mare pentru a fi incluse în domeniul respectiv. Modelul bazat „pe sisteme” este analog celui folosit de savanți pentru a descrie procesul evoluției. Evoluția se produce atunci când organismul unui individ creează o variație care este selectată de mediu și transmisă gnerației următoare (vezi, de exemplu, Campbell, 1976; Csikszentmihalyi, 1993; Mayr, 1982), Variația care apare la nivel individual corespunde
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
cerberii” care au dreptul să adauge unui domeniu „meme” sunt desemnați colectiv prin „aria de specialitate”. Unele domenii, cum este cel al limbilor și literaturii asiriene, pot avea o arie de specialitate foarte restrânsă, alcătuită cam dintr-o duzină de savanți din toată lumea. Altele, cum este ingineria electronică, pot avea mii de specialiști a căror părere contează în recunoașterea unui lucru nou viabil. Pentru produsele de larg consum, cum sunt băuturile răcoritoare sau filmele, aria de specialitate poate include nu numai
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
înflorit în societățile care aveau suficiente fonduri pentru a finanța activitatea experimentală. Capodoperele din Florența au fost construite cu profiturile obținute de bancherii orașului din toată Europa; capodoperele din Veneția au fost rodul comerțului maritim desfășurat de oraș. Pictorii și savanții olandezi au proliferat după ce negustorii olandezi au preluat monopolul pe rutele maritime; a venit apoi rândul Franței, Angliei, Germaniei și, în sfârșit, al SUA. Pe măsură ce resursele se acumulau într-un loc, creau condițiile apariției activității inovatoare. O arie de specialitate
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
problemelor este mult mai simplă decât formularea lor. Orice persoană competentă din punct de vedere tehnic poate rezolva o problemă care este deja formulată; dar este nevoie de originalitate pură pentru a formula acea problemă (Einstein și Infeld, 1938). Unii savanți contestă ideea că descoperirea problemelor și rezolvarea problemelor implică procese de gândire diferite; de exemplu, economistul și psihologul Herbert Simon (1985, 1989), laureat al premiului Nobel, a afirmat că toate realizările creative sunt rezultatul procesului normal de rezolvare a problemelor
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
lor de a folosi întregul spectru al dimensiunilor personalității. Astfel, nu sunt, pur și simplu, introvertite, ci pot fi atât extravertite, cât și introvertite, în funcție de faza din proces în care se află într-un anumit moment. Atunci când adună idei, un savant creativ este sociabil, dornic de companie; când începe să lucreze, se poate izola săptămâni la rând. Persoanele creative sunt sensibile și distante, dominatoare și umile, masculine și feminine, după cum o cere situația (Csikszentmihaly 1996). Ceea ce le determină comportamentul nu este
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
fi mai exact s-o numim clasă iscusită (classe industrieuse). Membrii acesteia sunt veritabili „producători” sau creatori, care, prin activitățile lor, contribuie la îmbogățirea patrimoniului național. Este vorba despre lucrătorii din agricultură, din comerț și din industrie, dar și despre savanți, artiști și scriitori. Din câte se vede, noțiunea de activitate productivă este, în acest caz, foarte cuprinzătoare. Parabola albinelor și a trântorilor Pentru a ilustra această opoziție între producători și neproducători, Saint-Simon ne propune parabola albinelor și a trântorilor, apărută
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
trântorilor, apărută în 1819. Trântorii sunt categoriile celor care nu fac nimic, proprietarii-rentieri. Albinele îi reprezintă pe adevărații producători, fără de care națiunea n-ar putea subzista. Să presupunem, scrie Saint-Simon, că Franța îi pierde subit pe primii trei mii de „savanți, artiști și meseriași” ai țării. O astfel de pierdere ar fi catastrofală pentru Franța, pentru că aceștia sunt, „la modul superlativ, francezii esențialmente producători”. În schimb, continuă Saint-Simon, „să presupunem că Franța își păstrează toții oamenii de geniu pe care-i
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
de fabricanți de cuțite, pe primii săi cincizeci de turnători și alte câteva sute de persoane din diverse domenii neprecizate aici, cei mai capabili în științe, în artele frumoase, în arte și meserii, totalizându-i pe primii trei mii de savanți, artiști și meseriași din Franța. Cum acești oameni sunt, la modul superlativ, francezii esențialmente producători, cei care fac produsele cele mai importante, cei care îndrumă lucrările cele mai utile pentru națiune și care o fac productivă și în științe, în
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
un anumit interior sufletesc, trebuie să-ți făurești acele disponibilități prin care să te autodepășești. * „Trupul e marginea sufletului.” (Lucian Blaga) Adică acea graniță care delimitează regatul instinctelor, al trebuințelor biologice de ținutul nesfîrșit al valorilor și al idealurilor omului. * „Savanții ajung să creadă că ei inventează ceea ce descoperă.” (G. Cesbron) Adevăratul creator este, cu certitudine, „natura” și nu omul. Însă cercetătorul pasionat este Într-atît de generos În munca lui, depune atîta suflet, Încît se identifică la un moment dat cu
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
nu totul poate fi spus, la un moment dat, și mai ales că nu tuturor oamenilor li se poate spune orice lucru. * „Cred În intuiții și inspirații...Uneori simt că am dreptate. Nu știu că am dreptate.” (A. Einstein) Marele savant chiar așeza aceste stări psihice deosebite la baza invențiilor: „Invenția nu e rezultatul gîndirii logice, chiar dacă produsul final ține de o structură logică”. Faptul „intuiției” este foarte greu de explicat, deoarece el este legat de contribuția subconștientului afectiv - ca, de
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
start, orice ipoteză ca viabilă. Invidiem, firește, această capacitate a geniului de a realiza cele mai imprevizibile combinații posibile Între idei sau Între sentimente, Însă neglijăm faptul că există În același timp și o suferință a lucidității superioare (ex: suferințele savanților atomiști, care au trăit În reprezentările lor anticipative grozăviile posibile ale unei folosiri necontrolate a energiei atomice - lucru care s-a și petrecut, din păcate la Hiroșima și Nagasaki). * „Talentul nu devine geniu, decît atunci cînd a atins punctul la
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
ajutor considerabil pentru a putea aborda operele mai degrabă ca istoric decât ca adept al religiei. Istoria veche descoperă și un alt orizont decât acela al popoarelor citate în Biblie, revelează și alte lumi. în pofida - deocamdată nu împotriva! - Dumnezeului monoteiștilor, savanții încep să țină cont și de zeii Panteonului grecesc. Mecanismul angrenajului creștin începe să cunoască și rugina... Cartea revoluționează gândirea. Dar și forma se modifică. începe să se renunțe la metodele greoaie ale exprimării scolastice. Răsfoirea Expunerii în rezumat a
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
în afara discursului nostru”, de „gânduri care nu vin din mintea noastră” - tot atâtea expresii aparținând autoanalizei consecutive faimosului accident de călărie... Aceste manifestări involuntare îLimba care înțepenește; vocea care devine ezitantă - la un personaj oral ca Montaigne...) devin sub pana savantului vienez niște lapsusuri, niște acte ratate, niște uitări sau alte căi de acces care duc la inconștient... Mai este și altceva? Denegarea freudiană - ceea ce Jules de Gaultier numește bovarism, definit ca însușire a oamenilor de a se crede altfel decât
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
de protest (Kemper, 1978; Ost, 2004). Un alt factor psihologic mai puțin studiat, dar la fel de semnificativ, este orientarea latentă, de factură psihologică, către activismul social, la care fac trimitere, totuși, unele lucrări (de exemplu, Brady, Verba și Shlozmann, 1995). Majoritatea savanților recunosc că participarea poate fi rezultatul conformării la norme sociale sau seturi de obligații colective (Almond și Verba, 1996; Hechter, 1987). O variabilă importantă, mai ales pentru reprezentanții școlii capitalului social, este încrederea interpersonală. Contrar tezelor lui Putnam (1995), potrivit
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
recent, adică, de fapt, abia în secolul trecut. Corelația dintre conceptele de sofistică și de retorică e de la început subliniată în cartea de excepțional interes a lui Vasile Florescu, Retorica și neoretorica (Buc. 1973). Reabilitarea retoricii pe care, alături de câțiva savanți străini și în consens cu tendința actuală de a reabilita și valorifica latura formală a disciplinelor spiritului, o întreprinde Vasile Florescu va trebui să contribuie implicit și la reabilitarea sofisticii. Firește că efectul acesta întâmpină greutăți mai mari, termenul având
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]