4,646 matches
-
mai caut febril Răsăritul din zori, de-altădată, Ca un zâmbet naiv de copil, Ca din filmul vieții, o pată... Mai caut privirea voalată, Adâncul nicicând străbătut Iubirea cea pură de fată Și floarea din oala de lut... Și gestul schițat din pornirea Curată și tandră ca zorii, Prin care, filtrată iubirea, Întoarce din drumuri, cocorii... Mai caut, mai caut și-acum Privirea arzândă ca focul, Mai caut un capăt de drum Să-mi iasă în cale...norocul... Iar la fetele
MAI CAUT... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83827_a_85152]
-
ne însoțesc viața, De la-nceput vor creiona postfața Oricărui fapt, în sine trecător; Prezentul doar, ne deconspiră fața A toate și, ades întâmplător, Mai ne-nțeles, ori înțelegător, Până ce cade somnolentă ceața; Și vis, și dor, și umbră, și lumină, Schițează-un țel orientat precis Ce din suișul lui, mereu se-nclină Atras de taine-n funduri de abis; Lumini și umbre fi-vom încurând, Dar pe moment, ne ocrotește viața Și-i mulțumim cu glasul tremurând, Când ne așteaptă-n
LUMINI ?I UMBRE by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83822_a_85147]
-
de a-l ierta, dar În loc de asta, el ținea ceva În mână, cu care făcea semne. Mobilul meu. Care Începu să sune, normal, Înainte să ajung la masă. Privi În jos și am remarcat Încordarea de pe chipul său Înainte de a schița un zâmbet forțat. Ce coincidență, e omul momentului. Să preiau eu mesajul? Nu-ți face probleme, promit să-i spun că suntem Într-un jet și ne Întoarcem de la Cannes, nu că stăm la un Starbucks din centru. —Dă-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
urmă toată viermuiala aia de coșmar. 31 Pe la două și jumătate dimineața, Sammy nu dăduse Încă nici un semn. Telefonul mi se Înroșise din cauza apelurilor lui Kelly, Philip și Avery, dar le-am ignorat pe toate. Mă calmasem suficient Încât să schițez o scrisoare de scuze pentru Kelly și până la trei ajunsesem la concluzia că Elisa - spre deosebire de Abby - nu era neapărat rea și invidioasă - ci Îi era doar foarte, foarte foame. Când se făcu patru și tot nu primisem vești de la Sammy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
înțeles? Hartshorn era roșu ca racul și-i curgeau lacrimile. Buzz îi dădu drumul și văzu urma lăsată de mâna lui mare, pe care o strânse pumn. Hartshorn se îndreptă tremurând spre bar și ridică un decantor de whiskey. Buzz schiță un croșeu în perete, oprindu-și pumnul în ultima fracțiune se secundă. — Povestește-mi despre Loftis, ce naiba! Ajută-mă să plec dracului de-aici! Sticla lovită de sticlă produse un clinchet, după care se auzi o respirație grăbită și urmară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Cei care vor veni nu vor mai repeta greșeala. Avea să fie o luptă a inteligenței și a măștilor. O luptă pentru care Ștefănel era pregătit. Privi din nou spre stânga, unde călăreții albi mergeau, În ritmul caravanei, fără a schița vreo intenție de apropiere. Aceia nu erau dușmani. Dar tânărul nu-și amintea să fi avut, pe acele meleaguri, nici prieteni. Așa că era mai prudent să schimbe, chiar din acea noapte, caravana și tactica. Asfințitul soarelui nu era departe. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
atunci. Era chipul din tinerețe al tatălui său. „Cine ești... ” se pomeni gândind, dar nu Îndrăzni să-și ducă speranța până la capăt. „Cine ești ?!... ” Coloră cu alb strălucitor perlele de pe sabia Cuceritorilor, pe care tânărul o avea acum la centură, schiță repede peisajul din spatele necunoscutului, umbra unei clădiri, catargele corabiei, frământarea mării, dar, fiindcă Înnegrise cu prea multă forță partea de sus a tabloului, totul păru că se Întâmplă seara, sub o lumină scăzută. - Toți luptătorii din ordinul Cuceritorilor vor intra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Eu nu sunt decât umbra acestei istorii. Un luptător necunoscut, care nu vrea decât să lase sabia În teacă, să privească lumina soarelui și să trăiască alături de cei dragi. Atât. Sultanul se ridică, vizibil impresionat. Se ridică și Ștefănel. Sultanul schiță o Înclinare. Marele Maestru făcu la fel. Mahomed zâmbi. Nu se aștepta la mai mult. Regreta că omul din fața lui nu era musulman și nu lupta pentru gloria imperiului. Apoi părăsi Încăperea, În care rămaseră cei doi frați de sânge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
toți suntem țărână și vânt! O liniște grea se lăsă după cuvintele mesagerului. Apărătorii priviră spre Alexandru, care Înaintă spre tătar, de data aceasta fără a mai scoate spada din teacă. Ajuns În fața lui, spuse doar atât: - Jură. Tătarul nu schiță nici un gest. - Jură, repetă Alexandru. Jură că tot ce ai spus e adevărat. Jură pe ce ai mai scump. Pe Tengri, Eternul Cer Albastru, divinitatea voastră, a mongolilor de dincolo de munții Altai. Jură pe spiritele munților și pe cercul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
fruntea. O admira pe Erina pentru puterea ei de a bagateliza tot răul de pe lume și de a aduce o fărâmă de zâmbet pe chipul celor din jurul ei. Vru să adauge ceva, dar se răzgândi, duse pumnul drept la inimă, schițând salutul Apărătorilor, și se Întoarse spre grupul condus de Pietro. Oană și Erina Întoarseră și ei caii, trecând În fruntea coloanei de Apărători menită să deschidă atacul spre Răsărit. În spatele lor, un corp de opt sute de călăreți traversă valea, trecând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
se aplecară și ei, fără a privi În ochii Marelui Maestru. Durerea lui nu trebuia să Întâlnească nimic În cale. Durerea lui era sfântă. Era singura care avea dreptul la răzbunare. Mongolii doreau răzbunarea din adâncul sufletelor lor, dar nu schițau nici un gest. Era doar dreptul lui Andà de a porunci dezlănțuirea iadului. Așteptau cu toții, privind În pământ. Andà Îngenunche lângă trupul lui Amir. Îi mângâie fața, Încet, cu ochii Închiși. Îi mângâie părul negru. Ridică privirile În sus. Cerul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
cu ghiulele pe care a prăvălit-o asupra dușmanilor. Nu bănuiam că pictorul nostru are o asemenea forță În brațe. Apoi l-am văzut, la nici zece pași, pe fratele său, Stefano, care privea scena cu un zâmbet, fără să schițeze un gest de ajutor. Ca și cum ar fi știut că Alessandro va rezolva situația și n-ar fi așteptat decât să vadă cum se va Întâmpla asta... 5 septembrie. Cetatea Albă eliberată, după două zile de lupte grele. Prima cetate asediată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
unde avea pe Coca-Aimee în pension și pentru un consult de medici. Ipocondrie de femeie răsfățată. Corpul admirabil al frumoasei Lenora nu putea avea nici o suferință alta decât amorul! Un capriciu o dusese 3a Viena în loc de București. Doctorul Rim regreta, schița chiar un suspin. In ziua aceea nu avea nici o teamă de ridicol. Sufletul lui își uita învelitoarea trupească, și rezultatul era un fel de maimuță lirică. Mini aruncă asupra lui Rim o privire de ansamblu, începînd de la fruntea enorm lărgită
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
cu Trubadurul - și Lina. Rim pusese ochelarii și schimba de la distanță câteva vorbe cu eleganta Eiiza, care părea că face o sforțare adresîndu-se unui așa de ilustru personagiu. Lică atunci rămânea în pauze respectuoase, lăsând să cadă cuvintele oracolului, dar schițând pe buze gestul fluieratului lui obicinuit. Lina se apropie de doamna Eliza și începu cu ea o conversație cam monotonă la început, dar care se înviora treptat, apoi micșorară chiar diapazonul pentru a șopti cu familiaritate. Se auzea numai "dragă
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
la joc, îmbrăcămintea tinerelor, care dintre codane sunt viitoarele mirese etc. Coloritul viu și împestrițat al îmbrăcămintei și basmalelor persoanelor de pe toloacă ofereau privitorilor de la distanță imaginea unui câmp înflorit în mijloc de primăvară. Copiii, gătiți cu haine de sărbătoare, schițau hore sau sârbe după modelul tinerilor, alergau veseli printre grupurile de adulți, se delectau cu dulciurile și înghețata cumpărate de la negustorii târgăi, bucurându-se cu întreaga ființă de primăvară, de atmosfera sărbătorească, de jocurile organizate ad-hoc, de posibilitatea de a
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
ușoare în încercarea de a realiza levitația mesei. Cu oarecare mândrie, a ridicat colțul unui covor, ca să-i arate sistemul de sonerii și comutatoare electrice, pe care l-a instalat pentru manifestările mai complexe. Ambalându-se asupra subiectului, femeia a schițat chiar (din fericire fără demonstrație) unele metode de reținere și producere a ectoplasmei, tehnici, care explică de ce au femeile întâietate în acest domeniu cu dezvoltare rapidă. Doamna P. i-a explicat că renunțase la acest obicei, de a se manifesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
De iubire, Muguri vii în cuvânt Și livezi vor zâmbi Peste fire. Salcia Apleacă-te, sfioaso, șoptește în vânt Sau lasă-ți cuvântul să cadă-n prundiș. Sortirea-ți se arată în vag luminiș Ca umbrele pletelor verzi pe pământ. Schițează în arcuri de cerc tot ce vrei Pendule-ți atârnă din creștet de lemn Clepsidra-n prundișul din râu a pornit în albia vieții să-ți zgârie semn. Doar zgomotul apei în pietre lovind Se prinde în pleata-ți lungită
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
pepite de meteoriți, Mi-ai apărut în infinita seară Mireasă boreală, vrând să te măriți. M-am îmbătat pe loc fără idee Trăgând o dușcă din trăscăul selenar Având itinerar Calea Lactee Buimac pe o orbită fără vreun habar. Azi îi schițez timid la timp cadastru Să reușesc să-l îngrădesc cât mai ușor, Când voi putea să-ți dau în dar un astru, Atunci, poate voi vrea cu tine să mă nsor. De ziua ta Alerg în dimineți fără culoare Pe
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
Îmi pare foarte rău pentru ce i s-a întâmplat lui Norișor, Majestatea Voastră, dar a fost un accident. Dacă trebuie să mă pedepsiți, vă rog să faceți asta după ce nasc. Voi accepta orice fel de condiții de încarcerare. Nuharoo schițează un zâmbet. Expresia aceasta mă înspăimântă, căci zâmbetul ei îmi spune că este dorința sa ca eu să pierd acest copil și că numai cu acest preț poate restaura armonia dintre noi. Sunt sigură că știe că nu voi ceda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
care a început să vorbească el însuși, intrând în materia lecției următoare, în timp ce, cu un mormăit gros, de satisfacție nedefinită, omul cu picioare înalte de la catedră se ridica și o lua spre ieșire. Nici un semn de complicitate nu s-a schițat între noi după plecarea lui, micul nostru profesor și-a continuat lecția și la sfârșit și-a luat catalogul prea mare pentru el, și-a pus pălăria pe cap și a ieșit, în timp ce noi toți ne-am ridicat în picioare
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
duse brațele în sus, tot cu o mișcare frântă. Pornire târzie de îmbrățișare care nu avusese loc, nu se gândise din timp... ― Marine, repetă el, și făcu câțiva pași cu mine în timp ce mișcarea lină a trenului se accelera. N-am schițat nici un gest și nu i-am adresat în prima clipă nici un cuvânt. Nu-l recunoșteam nici eu... Nu știam că poartă cu el, pentru mine, astfel de îngrijorări fără nume, care să-i smulgă un astfel de strigăt sugrumat însoțit
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
forțelor sufletești, mobilizare care produce de obicei în conștiință o anumită panică, era deja înfăptuită, într-un cuvânt am avut revelația unui anumit tip uman care a început să mă obsedeze și care în cele din urmă mi s-a schițat sub forma unui personaj literar feminin. Critica numește această preocupare a unui scriitor pentru dezvăluirea unei atitudini exemplare față de un anumit fenomen sufletesc preocupare etică. N-am avut această intenție, ci doar să creez și, dacă reușesc, să-i determin
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
celui căzut, amândurora ori nici unuia. O oră mai târziu, În birourile Statului Major, locotenentul povestea, cu spume la gură, că Monstrulică Îl privise ciudat, cu o ură fățișă ce anticipa o crimă cu sânge rece, coborâse piedica armei și chiar schițase o mișcare de un sfert de cerc a gurii țevii, rotație care, dacă ar fi continuat, ar fi plimbat cătarea Înaltă și prin dreptul pieptului său. Țipetele isterice Încetaseră la un moment dat și Monstrulică se aplecase asupra lui Biberu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
iar acum inamicul se apropie de poalele colinelor. Am auzit că suntem aproape de Sagami, așa că du-te acolo cât mai repede cu putință. Traversează munții și întoarce-te la clanul Hojo. Ochii soției sale erau plini de lacrimi, dar nu schiță nici o mișcare de a pleca. Mai degrabă, părea nemulțumită de cuvintele soțului ei. — Tsuchiya! Tsuchiya Umeon! strigă Katsuyori, chemând un vasal. Urc-o pe soția mea în șaua unui cal. Vasalul se apropie de soția lui Katsuyori, dar femeia se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
lumea. Sunt sigur că aveți multe responsabilități de campanie. Yusho părea să-și anunțe plecarea și începu să se ridice de pe pernă. — Nu, vă rog. Saito Toshimitsu era un om foarte stăpânit și-și reținu vizitatorul pe loc, fără a schița nici o mișcare. — Întrucât ați făcut atâta drum până aici, n-ar fi politicos să vă las să plecați înainte de a fi vorbit cu Seniorul Mitsuhide. Dacă, după plecarea dumneavoastră, îi spun stăpânului meu că Yusho a venit în vizită în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]