58,131 matches
-
-l puteam dovedi din plin. Or, acum este cel mai fericit moment să profităm, dând frâu liber bădărăniei! Nu-l cunosc pe noul june-prim al noului Cotidian. Cu a sa figură tenebroasă de anchetator de lume bună, proaspăt școlit, despre scris, el totuși trebuie să afle ce spunea Caragiale: Toți suntem iritabili; expresivi sunt numai unii... Cu această ocazie, cum mi se întâmplă, îi luai măsura. Dânsul e un activist de modă nouă, cu ochi rimelați. Un personaj. Căruia un bun
Niște moftangii, mon șer! by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11863_a_13188]
-
avut pentru mine un rol formativ extraordinar. Datorez enorm acestei reviste. Evaluând distanța dintre tânărul absolvent de Litere și cel care sunt astăzi, îmi dau seama că fără ALIA aș fi fost la jumătatea sau chiar la sfertul drumului parcurs. Scrisul săptămânal nu este o pierdere de vreme, o scufundare în praful publicistic, cum par a crede unele spirite "constructive", mari arhitecți ai Ideii de care n-a auzit nimeni. Pentru cei ce au realmente vocația foiletonisticii, cronica sau alt tip
Memento ALIA by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11852_a_13177]
-
pusă sub semnul întrebării// scriu și scriu/ ca să-mi distrug posibilitatea de a primi o cunună de lauri" (Mărturie, pp. 184-185). Prin tonul său vag nostalgic, melancolic și prin valoarea pe care o acordă obiectelor care compun universul casnic, cotidian, scrisul lui Petre Stoica seamănă cu cel al prozatorului Daniel Vighi. Aceeași fascinație în fața banalității existenței, același efort al redesenării vieții din perspectiva inocenților utilizatori ai unor obiecte care azi ni se par desuete și puțin ridicole, se regăsește în scrisul
Viața în paranteze mici by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11877_a_13202]
-
scrisul lui Petre Stoica seamănă cu cel al prozatorului Daniel Vighi. Aceeași fascinație în fața banalității existenței, același efort al redesenării vieții din perspectiva inocenților utilizatori ai unor obiecte care azi ni se par desuete și puțin ridicole, se regăsește în scrisul celor doi scriitori bănățeni din generații diferite. Carnaval prenocturn este o masivă antologie din lirica lui Petre Stoica. Ea reunește patruzeci de ani de creație poetică, de la volumul Pietre kilometrice (1963), pînă la cea mai recentă carte a sa, Vizita
Viața în paranteze mici by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11877_a_13202]
-
comunism a scriitorului, de duplicitatea la care a consimțit și el ca atâția alții. De aici intenția naratorului scriitor de a da un sens mai înalt literaturii sale, de a recupera propriile lașități și, mai ales, deficitul de mărturie al scrisului. Între două tendințe ale scriitorului narator se naște și tensiunea acestui roman: "Datoria morală...Tot mai mult cred că aceasta-i menirea și îndreptățirea scriitorului: a depune mărturie... Subiecte felurite - un accident, un furt, un incident sau un conflict. Ceva
Discret, dar te lasă perplex by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11885_a_13210]
-
spre broderii de tot felul. În loc să mă stimuleze, această înclinație m-a împiedicat. Nu am reușit niciodată să scriu ceea ce, într-adevăr, aș fi vrut. Nu am construit. Am improvizat." Așadar, pe de o parte, recuperarea sensului prin povestire, moralitatea scrisului ca martor al istoriei, scriitorul ca un cronicar anonim, și, de cealaltă parte, tentația gratuitului, a improvizației, a jocului de-a literatura, postura egocentrică, narcisiacă a scriitorului. Dacă vânzarea casei părintești are semnificația despărțirii de trecut, atunci scrierea romanului ar
Discret, dar te lasă perplex by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11885_a_13210]
-
energii transfiguratoare. Sublimă răzbunare a "mediocrității" ce și-o resimte în încadrarea sa conformist-socială, scriptorul își echivalează eul cu grandoarea anamorfozelor ce le provoacă pentru a se recunoaște în oglinda lor: "iarăși pui indigoul/ iarăși te așezi la mașina de scris/ și îți aduci aminte de tot ce nu ți s-a întîmplat/ și cu puține semne modifici continentele/ arunci pe plăji pustii halourile tale/ identități nerecunoscute de nimeni" (Despre mine însumi așa cum voi fi după ce voi scrie rîndurile de mai
Paradisul lucrurilor umileParadisul lucrurilor umile by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11880_a_13205]
-
de un patetism sofisticat și de o sofisticare patetică: "Așa că n-o mai lungiți/ spuneți-mi odată că sînt al nimănui./ Chiar tu cămașă/ bleastămă-mi gîtul ce te-amenință/ cu jegul tău omenesc/ cu reacredința viscerală./ Tu mașina mea de scris desprinde-te/ de jigăritele-mi falange/ și du-te prin birturi să mesteci pîine/ cu dinții tăi de acuma proscriși" (ibidem). Sacrificîndu-se prin abdicarea de la prerogativele unor țeluri pretențioase, ale unor ambiții ori deziderate impozante, "omul de prisos" ilustrează o
Paradisul lucrurilor umileParadisul lucrurilor umile by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11880_a_13205]
-
de formare (inițiale, fragmente de cuvînt), tipul de material lingvistic de la care se pleacă, sursa preponderent scrisă sau orală, gradul de adaptare morfologica etc. Se vorbește, în consecință, de abrevieri, sigle, apocope, trunchieri etc. Abrevierile instrumentale, apărute de obicei în scris, pentru conectori și formule de aproximare, locuțiuni care substituie o enumerare (ș.a.m.d., ș.a.), traduc adesea formule similare cu o veche tradiție culturală, acceptate de norme (și pentru că apar în afara firului principal al discursului, în închideri de text, în
Abrev în RO by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11908_a_13233]
-
f. (= foarte), pdv (= "punct de vedere") etc.; le găsim folosite cu sau fără punct, f adesea repetat cu intenție expresiva (ff urgent !). Categoria apare adesea în mesajele din internet, dar și în literatura recentă, care își propune să încalce normele scrisului cult, în primul rînd pentru a obține un efect de surpriză, inovație și nonconformism underground : "Sîntem ff aproape" (Caius Dobrescu, Deadevă); "și ff probabil că nu s-a atins de ele"; "admirație pt Mircea"; "nu mai are ochi decat pt
Abrev în RO by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11908_a_13233]
-
vorba de neîndemânare, de nestăpânirea instrumentelor narative. Eu sunt femeia care trebuie cărată în spate. Așa că și tiparul narativ mă va căra în spatele lui. Și fie ca să șsic!ț câștige cel mai bun." Formularea preventivă a punctelor slabe ale propriului scris nu o scutesc însă de obiecțiile criticii. Strategia e comună. Narațiunea este asistată îndeaproape de ideologie, inserturile teoretice și conceptualizările, chiar și joculare, fracturând discursul literar a cărui evenimențialitate devine un fel de anecdotică de gen. Cartea este, astfel, subminată
Disertație de gen romanțată by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11924_a_13249]
-
la ei tentația teoriei, deseori resimțită, nu este atât de puternică. Dincolo de reținerile specifice criticii literare, Est-falia nu este deloc o carte ilizibilă, lipsită de interes sau de un oarecare farmec. Cu umor, (auto)ironie și erotism atât cât trebuie, scris alert, esențializat, cu o bună oralitate și destule contururi expresive, discret intertextual, acest roman de debut, oricum peste medie, se citește cu plăcere (mai ales de către băieții filologi). Iar dacă faci abstracție de discursul narcisiac ușor jenant, de facila și
Disertație de gen romanțată by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11924_a_13249]
-
într-un fel de fredonare: la, la, la. Matei Călinescu îl numește pe Mateiu Caragiale "aurfaur" (echivalentul lui "orfčvre") și îl consideră "creatorul unui magnific balet frazeologic". Se pare că în ritmul greu, dens, uleios de lent și artificial al scrisului matein rezidă acel "farmec straniu", pe care tot Matei Călinescu îl definește drept "triumf al voinței estetice pure".
Martie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/11919_a_13244]
-
vin, despre o noapte petrecută de el, cu două săptămîni mai devreme, în compania unei femei Ťalbă ca zăpada în flăcăriť. Curioasa formulă de tip marinist și gongoric revela un hazard ricanant". Hélas, această existență ce părea menită visării, lecturii, scrisului, într-un cuib familial cu un rol protector indefectibil, s-a pomenit totuși confruntată cu un seism istoric ce a zdruncinat-o, a dislocat-o, proiectînd-o pe imprevizibilele drumuri ale exilului și apoi pe cele ale unei tîrzii și poate
Caietele unei vieți by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11928_a_13253]
-
aici, eram un ins neliniștit care-și căuta o slujbă, și asta în plină criză economică, în plin șomaj. Neposedînd nici o calificare tehnică, a trebuit să accept un post modest de gardian de parking. Nici gînd de a trăi din scris, foarte puțini autori concep asta în Occident. Franceza mea era bună, dar pentru a o cunoaște ca lumea mi-a trebuit un studiu îndîrjit. Acum, după patru ani, vorbesc bine și scriu cu puține greșeli, însă... E vorba de o
Caietele unei vieți by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11928_a_13253]
-
manifestă o sănătate de care nu are a se rușina, fiind curată, virilă, negangrenată de morb. Categoria nu exclude problematica, nici capacitatea tragicului, diagnosticând, totuși, o anumită linearitate. Și o relativ ușoară citire a simbolurilor. Modern, prin aceea că în scrisul său opera se contemplă pe sine, iar verbul nu se răsfață în ornamente, poetul este și un clasic, în opțiunile simbolurilor pe care le alege, solare, slăvind lumina. Dacă, de pildă, sufletul său se pregătește să treacă puntea, nu mai
Poet în veacul XXI by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11930_a_13255]
-
scurtă către specificitatea operei pe care o analizează. Iar unele dintre observațiile sale merită cu siguranță reținute. Ca acest subtil raționament declanșat de o frază a lui I. Negoițescu: "Într-o singură reflecție metatextuală, de la pagina 112, Negoițescu observă că scrisul autobiografic - pentru autor o retrăire, la bătrînețe, a propriei vieți - debordează rigiditățile estetice, pur literare, astfel încît, precizează autorul, Ťcondeiul îmi înaintează rapid pe paginile albe, luînd-o chiar înaintea elaborăriiť. Ar fi aici una dintre contradicțiile autobiografiei lui Negoițescu, rezumată
Scriitorul și măștile sale by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11969_a_13294]
-
Simona Vasilache Numim, cîteodată, potrivirile de un fel mai aparte "însoțiri", iar pe cei prinși în ele birds of a feather. Ca și cum între pana aceea (de scris...) și ciudatele constelații ale hazardului ar fi vreo inexplicabilă legătură. O refac bine, chiar "aranjate" după anume tipicuri, subțiate ici-colo, ca o amforă, jurnalele "deplinătății", ale "culcușirii" într-o viață ce are ea grijă să se așeze, pînă la urmă
Străinul din vis by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11973_a_13298]
-
împreună cu colegi și prieteni, am avut Ťviața mea secretăť". O viață de legături neîntîmplătoare cu plante și păsări, tot timpul intersectată de "semne", pe care trebuie doar să știi să le-aștepți, fără împotriviri de prisos. O viață desfășurată în scris cu farmecul "ezoteric" al unei ședințe de chiromanție. E, firește, un jurnal cu oameni și povești. Un jurnal de literat care, pe cît iubește "antrenul", pe-atît prețuiește singurătatea. Nu trec, așadar, neconsemnate "întîmplările" din breaslă, decernările Nobel-ului pentru literatură
Străinul din vis by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11973_a_13298]
-
în mediul folcloric distincția cotidian / poetic, reflectată în conservarea unor termeni neînțeleși (cum este, pentru un vorbitor popular, chiar cuvîntul codru : "e reținut de la cîntecele eștea, după mine ar însemna un cuvînt de voioșie"). A analizat raportul dintre oralitate și scris, dintre caracterul spontan și cel controlat al comunicării. A urmărit comentariile metalingvistice ale vorbitorilor ("cum se zice la noi", "pe țărănește"), alegerea între dialect și limba standard în cursul anchetelor, preluarea unor elemente ale limbii standard și încadrarea lor în
Dialectal, popular, vorbit by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11976_a_13301]
-
al inteligenței critice care constată că literatura scrisă de femei nu e radical diferită de cea scrisă de bărbați. Așadar, bărbatul și criticul nu se înțeleg în privința femeii, unul raportând-o la condiția biologică a sexului, iar celălalt la actul scrisului literar, care e intelectual și individual."( p.27) Savuroase, analizate cu finețe, sunt și portretele unora dintre doamnele care frecventau cenaclul Sburătorul, decupate din Memoriile criticului. Portretul Soranei Gurian sau acela al lui Bebs Delavrancea (apariție "mică, miniaturală, cu un
Doamnele, între ele... by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/11981_a_13306]
-
ca personajele de hârtie, prelungindu-și cumva existența dincolo de paginile cărților. Un alt capitol care trebuie menționat este cel intitulat O antologie a literaturii feminine. Dincolo de contribuția documentară ( nu foarte mulți istorici literari sunt la curent cu existența antologiei Evoluția scrisului feminin în România, publicată în 1935 de Mărgărita Miller-Verghi și Ecaterina Săndulescu), capitolul aruncă o lumină crudă asupra statutului femeii în condițiile perpetuării unei mentalități patriarhale. Așadar nu atât din punct de vedere estetic ni se poate părea astăzi interesantă
Doamnele, între ele... by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/11981_a_13306]
-
către fostul ei psihiatru cu care a avut și păstrează încă o relație ușor ambiguă, depășind oarecum cadrul strict al terapiei. Confruntarea cu memoria Agatei, sora mai mică, îngropată în cimitirul cu pricina, reprezintă prima provocare a Augustei de după psihoterapie. Scrisul fostului pacient este deopotrivă introspecție, confirmare a vindecării și, de ce nu, un act indirect de seducție a doctorului devenit confident de bună voie și utilizator al însemnărilor ca material pentru un roman. Pentru că, nu-i așa, totul se întâmplă pentru
Viața ca o dezhumare by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11995_a_13320]
-
sunt imigrați, trăiește singură. Fragilitatea ființei sale își găsește expresia în tabloul cu titlu sarcastic al lui Magritte, Drepturile omului, unde corpul unei femei este alcătuit din cioburile de porțelan, de ceramică sau de gips ale unui vas spart. Confesiunea, scrisul, oglinda, tabloul, toate acestea declanșează meditația și devin instrumente ale regresiei în spațiul el însuși fragil a copilăriei unde obiectele, chipurile, corpurile și senzațiile sunt indistincte, pâcloase dar obsedante. Sensibilitatea Augustei este acută, stabilitatea psihică și emoțională e precară, de
Viața ca o dezhumare by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11995_a_13320]
-
drept, la capitolul imprevizibil și suspans. Dacă descrierea cimitirului (în coloritul sumbru și miasmele sale) și a scenelor erotice se concurează relaționându-se reciproc, tandemul acesta narativ capătă prin permanentă tangență expresivitatea impură a senzualului și morbidului. șa cum confesiunea în scris îndeplinește mai multe funcții, pentru fiecare actant în parte, narațiunea se desfășoară pe mai multe nivele, intuite și indicate bine de comentatorii de până acum ai cărții. Romanul poate prilejui o serie largă de abordări hermeneutice, dintre care cea psihanalitică
Viața ca o dezhumare by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11995_a_13320]