2,096 matches
-
și mai dificil, a vreunui manuscris nepublicat. Este această pagină scrisă acum 400 de ani irecuperabilă ca informație și mesaj? Este "timpul" ei sau, mai bine spus, "istoria ei literară" ireversibilă? Una dintre strategiile discutabile ale "vechiștilor" provine dintr-un scrupul, apărat chiar cu înverșunare, de a menține pagina cu pricina în contextul epocii sale, chiar într-un soi de prizonierat, ca o apropriere a obiectului, pentru a fi ferit de privirile profane. Da, corect științific (doar până la un punct), în ce privește
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
Cernovodeanu, în cele peste 50 de pagini ale capitolului Războiul ruso-turc din 1806-1812 și anexarea Basarabiei, din cartea citată de noi și până aici. Procedeul anexării Basarabiei prin Tratatul de la București (16/28 mai 1812) a ilustrat perfect lipsa de scrupule și cinismul diplomației țariste. Rușii au purtat cu turcii, pentru încheierea păcii, „târguieli vrednice de un bazar oriental, demnitarii țarului au pretins, la început, stăpânirea integrală a ambelor Principate Române, apoi numai a Moldovei; după aceea, scăzând din preț, doar
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
va numi ruso-turc, dar pe teren acesta va fi moldo-rus. Procedeul anexării Basarabiei prin Tratatul de la București (16/28 mai 1812) a ilustrat pe deplin nu numai proiectele expansioniste ale Rusiei în defavoarea statelor de la frontierele sale, ci și lipsa de scrupule și cinismul diplomației țariste. Demnitarii țarului au pretins, mai întâi, stăpânirea celor două principate românești, apoi numai a Moldovei, „mulțumindu-se” în final cu teritoriul dintre Prut și Nistru. Ocuparea acestui teritoriu, asupra căruia se va extinde denumirea de Basarabia
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
neapărat mutația cea mai bună, ci una dintre cele satisfăcătoare. Individul care este purtătorul celei mai bune mutații poate avea ghinionul să se întâlnească nas în nas cu cel mai mare dușman al său, care îl va înghiți fără nici un scrupul. • În modelul cibernetic, nefiind implicată în nici un fel decizia, incertitudinea nu există ca stare a sistemului. Mecanismele spontane nu sunt caracterizate prin incertitudine, spre deosebire de cele decizionale. • Modelul decizional prezintă o serie de avantaje principiale decisive în raport cu modelul cibernetic. În primul
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
etapele și articulațiile. Strategia lui este să persifleze, să mineze inițiativele, să intimideze, Într-un cuvânt să descalifice. Sirota consideră „descalificarea nihilistă sau perversă” un comportament de uzurpator contra demnității umane, iar pe inițiator un manipulator al unei „ideologii fără scrupule”. Atacul vizează diferite categorii de actori sociali, pe purtătorii unui curent de gândire, pe membrii unui grup etnic, este Îndreptat contra celor care reprezintă o competență profesională sau o valoare umană recunoscută. Arta descalificării se manifestă În mai multe feluri
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
internă a a organizațiilor sale (Flanagan, 2010). Autohtonismul nu a jucat un rol central în construcția narativă propusă de Reformiști a unui popor virtuos ale cărui tradiții naționale ar fi fost subminate de o elită obscură, egoistă și lipsită de scrupule. În schimb narațiunea acestei opoziții s-a concentrat pe logica hayekiană în care jefuirea poporului era explicată prin existența unei alianțe nefirești între, pe de-o parte birocrați și asistențialismul care perturbă funcționarea pieței și partidele nedemocrate ținute ostatice de
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
calea cea mai bună pentru a lupta cu partidele populiste de dreapta" (Luther, 2003: 150), iar, doi, într-un sens mai general, că democrația austriacă a prevăzut mecanisme eficiente pentru a face față "provocării" unui partid radical care acționează fără scrupule împotriva elitelor (celorlalți) și încalcă toate interdicțiile politice. 6.3.3 Efecte negative Posibilele efecte negative asupra calității democrației în Austria, ca urmare a participării la guvernare a FPÖ, au reprezentat un motiv de îngrijorare pentru mediul politic internațional. Imediat
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
ireversibilă. Acesta își trage forța din abisul creat prin deriva criminală, rapidă și deliberată a războaielor civile care antrenează o ruptură fără întoarcere între grupuri umane pînă atunci acomodate unele cu altele ca și cu compromisul unui conducător lipsit de scrupule. În Iugoslavia, recucerirea pozițiilor, pe care sîrbii consideră că le-au pierdut în raport cu republicile rivale, începe în primăvara lui 1985, cînd o comisie a Academiei de Științe și Arte se angajează la efectuarea unui studiu asupra prejudiciilor suferite de republica
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
și destrămare a genurilor și speciilor literare, înlocuind gravitatea convențională cu farsa (farsă cu o gravitate subiacentă, neconvențională), literatura lui S. subminează deliberat iluzia reprezentării, demontând sau utilizând ironic convențiile tradițional puse în slujba acreditării iluziei, cultivă relativizarea viziunii, abandonează scrupulul privind adecvarea realistă la real în favoarea preocupării pentru autoreferențialitate și poate fi catalogată drept „pre-postmodernistă”. Cea mai cunoscută carte a prozatorului rămâne, probabil, Dicționar onomastic. Sub titlul generic Ingeniosul bine temperat se află un masiv ciclu format din cinci volume
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289687_a_291016]
-
în contextul românesc, se distinge de postmodernismul radical prin faptul că păstrează o aură nostalgică și sentimentală, o moderație a deconstrucției, un filon „umanist”. Aparent paradoxal - în condițiile dinamitării ostentative a mai tuturor convențiilor narative și compoziționale -, textele atestă un scrupul legat de echilibru, cu filiație clasică, și o preocupare estetă. În ce privește ansamblul datelor concrete, pseudoreferențiale, ale lumii ficționale construite de autor, acesta e greu de rezumat: extrem de bogat, alcătuit din elemente de o mare diversitate, el tinde să coincidă cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289687_a_291016]
-
resurse decît dorința de a detensiona relațiile Est - Vest. Rivalitățile teritoriale și simbolice lăsau puține șanse cooperării, Întreținînd aversiuni bine individualizate față de patronul comun al tuturor rapturilor postbelice, URSS, dar și față de beneficiarii acelor arbitrarii, totdeauna ceilalți. Buhler nu manifestă scrupulele unui istoric preocupat de actualitatea studiului său, așa cum o face, de pildă, Norman Davies, conștient că nici o carte de istorie care vrea să explice prezentul „nu este vreodată scrisă la momentul potrivit”. Cel din urmă găsește, totuși, legitimitatea studiului său
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
să publice o serie de micromonografii consacrate unor actori ai scenei românești, lucrări destinate publicului larg. O documentare minuțioasă stă la baza cărților Ion Brezeanu (1959), Tony Bulandra (1961), Lucia Sturdza Bulandra (1962), Alexandru Davila (1965) și Matei Millo (1967). Scrupulul exactității îl face pe V. să filtreze atent noianul de „mărturii” și de „indicii”, fără să rămână strict dependent de sursele de care dispune. Sub condeiul său analitic se încheagă treptat un portret convingător al celor evocați. „Eroul” căruia teatrologul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290460_a_291789]
-
de prin media. Dacă această "stângă românească" ar exista prin cărți și atitudini civice similar cu cea din Franța, din Anglia sau din SUA, atunci aș susține-o necondiționat drept o contrapondere binevenită la partizanatul nedemocratic, de gașcă și fără scrupule al unei "drepte" monopoliste, care își exercită presiunea la nivel instituțional și mediatic asupra vieții intelectuale românești. Unele dintre motivele pentru care spațiul mioritico-intelectual românesc nu are o stângă intelectuală sunt: 1) dificultatea condițiilor social-politice din instituții; 2) faptul că
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
ușor manevrabil de o cocotă experimentată, ca și Mișu din menționata bucată caragialiană, Costel este pregătit, după moartea bunei Ana, să înfrunte lumea cu același cinism prin care fusese manipulat de către Lupescu, un Mitică mult mai vorace și lipsit de scrupule. În această variantă, de altfel, personajul de factură caragialiană va prolifera malefic și în ipostaza unui Lică Trubadurul din Concert din muzică de Bach, de exemplu, sau în cea a lui Stănică Rațiu din romanul lui G. Călinescu, Enigma Otiliei
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
savant" nu-și disimulează disprețul, însă ironiile străvezii la adresa incorigibilului rector, râmân evident, nesesizate de acesta. În piesa scrisă în 1943, intitulată Seringa, Tudor Arghezi ne introduce și în lumea semidocților din sfera medicală, guvernată de impostură, oportunism, lipsă de scrupule. Bâlbâiala și incompetența explică cel mai bine proliferarea cancerului în sistemul medical condus de "somități" pentru care diagnosticul unui bolnav este stabilit pe principiul: "dacă nu e bășica e ficatul, dacă nu e ficatul e plămânul, și dacă nu e
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
față de suferința altuia, precum Safta și jurnalistul Cătunaru, vor deveni aliații lui Pamfil în opera de ecarisaj moral pe care va reuși s-o desăvârșească. Față de lumea caragialiană, omogenizată, în ciuda opoziției dintre clase sociale și politice, prin aceași lipsă de scrupule și mimetism ridicol, în piesa lui George Mihail Zamfirescu se decantează valori autentice și compensatoare. Integritatea și spiritul justițiar al lui Pamfil, generozitatea și puritatea Saftei, spiritul civic și combatant, incoruptibilitatea și omenia ziaristului Cătunaru, echilibrează ipocrizia, paiațeria, voracitatea și
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
a devenit - zice naratorul obiectiv, auctorial - „un chiriaș al lumii”. Personajele au oarecare complexitate interioară, oricum mai multă decât cele ale lui Filimon și Duiliu Zamfirescu. Urmatecu își iubește, ca Moș Goriot, cu pasiune fiica, nu e un arivist fără scrupule, îi place să fie filotim, ține pe lângă casa lui un număr mare de rubedenii sărace, bucuria lui este să dea mese bogate și să își tachineze, spre a-i umili, oaspeții. Ambiționează „s-o așeze” pe Amelica în lumea de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289425_a_290754]
-
nu s-a dezvoltat în așa măsură încât să ofere familiilor modeste o alternativă la parcelările defectuoase. Afectate de penuria locuințelor pe care o generase războiul, constrânse să-și procure ele singure locuințe, aceste familii vor cădea pradă persoanelor fără scrupule asociate adesea cu marile societăți imobiliare. Acestea, după ce achiziționau terenuri, păduri, ferme etc. în jurul orașelor, apoi în satele din jurul orașelor, le împărțeau în parcele destinate vânzării, fără să asigure nici un fel de condiții necesare folosirii lor, chiar dacă nu ezitau să
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
se împart în două categorii: puținele care au fost descoperite și multele care își văd în continuare de treabă. Multe, prea multe ziare sunt folosite ca adevărate măciuci, cu care se dă în capul victimei fără nici cel mai mic scrupul de a justifica titlurile de-o șchioapă și pozele cât jumătate de pagină. Ziariștii au devenit, în prea mare măsură, niște mercenari care, după ce se bat cu pumnii în piept pentru niscai principii, se mută la trustul primului mahăr care
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
e însă stilul de viață al personajelor, orizontul închis și meschin al îndeletnicirilor lor, mai exact obsesia permanentă a poziției sociale, de unde și rivalitatea mondenă dintre grupuri, când nu de-a dreptul arivismul cel mai ignobil și mai lipsit de scrupule. Într-un atare context, boala și moartea dobândesc semnificații simbolice, îngroșând culorile sumbre ale tabloului și figurând parcă destinul tragic al unei umanități damnate și totodată condamnate. Neizbutind să treacă dincolo de propriul ei orizont prin soluția unei salvări viitoare, romanciera
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288667_a_289996]
-
se centrează pe disecarea acestui psihism zdruncinat, aflat în cădere liberă și din punct de vedere moral, și din acela al desăvârșirii ca individualitate în lume. Nerealizat profesional, personajul intră în politică, căutând o compensație, dar este permanent măcinat de scrupule și îndoieli. În fundal apar diverse „măști” care trimit la vârful puterii, iar în multe portrete pot fi recunoscute figuri ale mediului politic și social al epocii; din acest motiv romanul lui G. a fost considerat un „roman cu cheie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287126_a_288455]
-
șantajării mamei ei, sărmana Fantine. Pentru a-și întreține fetița, Cosette, pe care o lăsase, cu încredere și cu inima frântă de supărare că nimeni nu o angaja din cauza copilului, în îngrijirea soților Thénardier, oameni parveniți, grosolani, răi și fără scrupule, care-i cereau tot mai des și tot mai mulți bani, Fantine lucra din greu. Se angajase la atelierul creat de domnul Madeleine dar supraveghetoarea, fără știrea primarului, aflând că are un copil, pentru imoralitate, a concediat-o. Rămasă pe
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
și după intențiile de a profita de generozitatea lui. Insidioasă, ajunsese să se amestece și în viața lui familială, a aranjat căsătoria fiicei lui, l-a făcut să se împace cu soția lui ce-l înșelase cu actorul Fauchery. Fără scrupule, Nana a ajuns să domine Parisul cu luxul ei, cu ruinarea amanților ei, cu scandalurile create, cu risipa ei. Avea și o slăbiciune sentimentală Nana, pentru actorașul Fontan, violent și bădăran, și tremura la gândul că-l poate pierde. Ea
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
detaliu planul de ruinare a stăpânului său, cel ce fusese cândva și el un parvenit. Naivul Andronache Tuzluc l-a ajutat pe ciocoiul sau, în limbaj modern, parvenitul veros, Dinu Păturică să urce în rang iar acesta, ambițios și fără scrupule, îi vinde moșiile stăpânului, persecută și torturează țăranii. Autorul l-a pus pe Dinu Păturică și în postura limită, aceea de intrigant în tabăra pandurilor lui Tudor Vladimirescu, pentru a fi trădat și lichidat. Domnia s-a schimbat, Caragea Vodă
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
a îmbogățit, dacă dăm crezare Memoriilor lui Fleury (1750-1822), actor la Comedia-Franceză care a creat unele roluri de-ale lui Mercier: Nimic nu egala bonomia lui Mercier, în afara umanității și cumsecădeniei sale. Și probitatea lui era extremă; o ducea până la scrupul. Judecați singuri! Iată cum își exprima el remușcarea vorbindu-mi de Tărăboanța negustorului de oțet. Dacă am vreo remușcare, asta este pentru eroul acestei roabe care-mi place. Omul acela nu a putut strânge patru mii de ludovici exercitându-și
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]