4,690 matches
-
Flamma se simți înșfăcat de păr, aruncat la pământ și târât. Încercă zadarnic să-l apuce pe Valerius de picioare. Ocolind porțiunile de pământ întunecate, Valerius se aruncă în apă, continuând să-l tragă de păr pe Flamma, care se scufundă din cauza armurii grele și dădu zadarnic din mâini pentru a ieși la suprafață; începu să înghită apă. Valerius ieși pe malul celălalt, cu mâna încleștată în părul lui Flamma, care, aproape leșinat, se zbătea fără vlagă, tușind, trăgându-și suflarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
și-l apăsau pe Sampath ca pietrele de moară. Camera era încinsă și sufocantă. Trupul îi era greu și amorțit. Își dădu dintr-odată seama că era posibil să nu se mai poată mișca niciodată. Se îneca; avea să se scufunde ca un pietroi într-un loc la fel de adânc și întunecat ca fundul mării. Făcând un efort eroic, împins de o senzație de panică acută, Sampath își adună toată puterea. Într-o demonstrație crucială de voință, la care nu asistase însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
că le descriu. — Către sfârșitul cărții te năpădește plictiseala. Probabil că din cauza oboselii provocate de datul paginilor. Oamenii citesc atât de repede - să ajungă la sfârșit, pentru a se lăsa pătrunși de tine. Îi înțeleg. Cât timp poți să reziști scufundat în viețile altora? Cinci minute, dar nu cinci ore. E un efort major. Da, da, am spus eu. Uite ce e, Martin. Ascultă-mă. Mi se pare al dracului de jenant. Ia ghici. — S-a dat totul peste cap. — Dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
o fi găsit la tine? — Nu știu. Îmi pare rău. E o întrebare crudă. Crezi că te-ar fi făcut fericit? — Nu știu. Apoi a spus ceva pe care n-am mai reușit să-l înțeleg, cel puțin deocamdată. Mă scufundam rapid, înecat în minciună, candoare și întuneric. Selina închiriase o cameră unde m-a luat ca o mamă care avea în grija ei un copilaș. Probabil că am încercat s-o atrag într-o acțiune care să-mi aducă alinare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
crezut că erau halucinații, dar, treptat, ele au dobândit certitudinea realității absolute și vocea lui Virgil Jones a venit către mine plutind ca într-un vis. Lumea se întorsese cu susu-n jos. Urcam pe un munte în adâncurile unui infern, scufundându-mă adânc în mine însumi. Scena pe care o vedeam părea să rămână pe loc. Trecea prin nenumărate transformări, în care culorile se schimbau, pomii deveneau ființe mișcătoare, pământul devenea lichid și cerul solid, iarba vorbea, iar florile cântau. în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
mereu în minte și care spunea Iona în burta balenei. La civilizațiile pașnice instinctul de supraviețuire e îngropat adânc. în cazul plimbărețului Vultur-în-Zbor acesta se afla foarte aproape de suprafață, chiar dacă oarecum slăbit de conștiința nemuririi lui. Acum, când se trezi scufundat într-o lume despre care simțurile îi spuneau că nu putea să existe, dar despre care tot ele îi spuneau că există, acest instinct puse stăpânire pe el. Făcu asta într-un fel foarte fizic. Putea percepe un lucru care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
a vieții cu o doză mai mult decât suficientă de marijuana curgându-i prin sânge, fapt care îi accentua expresia lui naturală, lipsită de viață. Nu-i deschisese nici o ușă a minții sale leneșe, ci îl ajutase doar să se scufunde și mai tare în șirul de gesturi anacronice care-i alcătuiau viața. Aleksandr Cerkasov nu-și părăsise niciodată cu adevărat domeniile sale rusești. își îndeplinea funcțiile în K cu un minimum absolut de effort. Infracțiunile erau destul de rare în sânul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
după sfântul cel întunecat, era centrul lumii și dragostea ei. Dragostea era totul; să fii îndrăgostit era totul. Asta era totul. Nisipurile timpului Sunt stropite cu noi începuturi. Elfrida și Irina: amândouă rănite în tinerețe, una încercând s-o rețină scufundându-se în inocență, cealaltă adâncindu-se în gânduri - și uneori fapte - răutăcioase. La fel și totuși nu la fel. Asemeni, diferit, precum Axona și K. Trăise timp de câteva zile doar pentru clipa prezentă, lăsând evenimentele să-și urmeze cursul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
parte a propriilor legende atât de des povestite. Pentru acești oameni Efectul Grimus era ceva ce putea fi înfruntat. Nevoia îi determinase să îi construiască o alternativă la Efect, iar alternativa devenise ceva independent. Efectul nu-i putea invada. Se scufundaseră prea adânc în ei înșiși. Astupă gropile, gropar, a spus Flann O’Toole și ceremonia a luat sfârșit. înainte ca adunarea să se împrăștie s-au întâmplat trei lucruri, care au dovedit că, în ciuda discursului funerar al Irinei, K nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
suferit în ochii vecinilor. Masivul bloc de granit și marmură care era Banca de Investiții Mowbray Steiner ocupa întreaga zonă în care se intersectau străzile Liverpool și Broadgate, părând îndeajuns de grea încât să-i crape fundația și să se scufunde maiestuos în trotuar. Asta nu era o remarcă pe care ar fi aprobat-o cineva care lucra acolo. Acum câtiva ani, bomba IRA explodase la mică depărtare, pe Broadgate, luând pe sus câteva clădiri la fel de mari ca Mowbray Steiner. Bill
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
am luat singurul taxi care se plimba pe lângă Serpentine Gallery. Dacă tot ai de gând să faci gesturi romantice, măcar să le faci cum se cade. M-am lăsat înapoi pe scaunul taxiului cu un oftat adânc. Era minunat să te scufunzi într-o suprafață moale de piele după ce stătuseși pe podeaua de piatră a pavilionului. Hainele noastre erau ca niște cârpe boțite; curățătoria de la colțul străzii lui Sebastian va avea de lucru în această dimineață. Cât de bine e să stai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
Zâmbi mândru. — Îmi place să-l port. Alice mi l-a cumpărat. O doamnă din Wales le face, din păr de capră. Se pare că toate ies diferit. Este drăguț, nu? —Mhm. Lucrurile erau mai serioase decât credeam. Tom se scufunda într-o mocirlă hippie. De aici până la sandalele de piele lucrate manual mai era doar un pas. O ușă se auzi în spatele meu. M-am uitat repede împrejur, dar nu era Simon. Tom nu observase; se uita mândru în jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
să scape atât de ușor. L-am sărutat din nou, mușcându-l de buze, tachinându-l cu atingeri scurte și cu mușcături, până când, cu un oftat, m-a lăsat în gura lui. M-am aruncat peste el pe canapea, capul scufundându-i-se între perne, cu ochii închiși, genele lungi atingându-i delicat obrajii, buzele roz și umflate, frumos și aproape complet dezbrăcat, pornografic în același timp. „Dacă am putea fi așa mereu“, m-am gândit, luându-i capul în mâini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
și la rasol de pește, sau chiar la legume fierte. Dietetic, a chicotit, ridicând din umeri. Cine mai știe de raci, în ziua de azi? Când ai mâncat așa ceva ultima dată? Ca să nu te-ntreb de când nu te-ai mai scufundat în... Să prinzi raci... Am ridicat din umeri. — Și cu ulei de măsline, a continuat ea. Neapărat de măsline. Îi dă un gust așa, mai aparte, mediteranean. Rămăseseră pe masă, printre alte bucate, și două farfurioare cu câteva măsline. Mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
mâncat atâția ani. O iubesc doar pentru că și eu sunt leneș, visător, troienit de colb, speriat de cel ce vine cu o cârpă să mă curețe de praf. Mi-e bine nefăcând nimic, moleșit de lenea unei țări tot mai scufundate în lentoarea nimicului devenit principiu de viață. Îi iubesc pe acești oameni ai Bibliotecii așa cum, de fapt, țin la mine și la toate ale mele. Sunt asemeni mâinilor mele, ochilor sau chiar inimii mele. Aș putea trăi fără toate acestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
mai poartă pălărie și că cei care, totuși, o fac preferă să apeleze la alte ateliere unde se vînd făcute de-a gata, pe mărimi, mai ieftine și cu un aspect mai actual. Magazinul de pălării „Fortuny și fiii“ se scufundă, Încetul cu Încetul, Într-o letargie de umbre și tăceri. — Tot așteptați să mor, zicea el În sinea lui. Păi, poate chiar o să vă fac pe plac. El nu știa, Însă de mult Începuse să moară. După acel incident, Julián
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
-l urmez În birou. Bernarda ofta pe taburet, sub puterea coniacului și a spaimei. — Bernarda, fă și dumneata ceva. De pildă, niște cafea. Tare de tot. — Da, domnule. Chiar acum. L-am urmat pe Barceló În biroul său, o peșteră scufundată În neguri de tutun de pipă ce se profila printre coloane de cărți și de hîrtii. Ecourile pianului Clarei ajungeau pînă la noi În efluvii, În contratimp. În mod evident, lecțiile maestrului Neri nu serviseră la mare lucru, cel puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
de mausolee, turnuri surmontate de Îngeri de foc și păduri de cavouri se multiplicau, unele pe fundalul celorlalte. Cetatea morților era o groapă de palate, un osuar de mausolee monumentale străjuite de armate de statui din piatră putrezită ce se scufundau În tină. Am respirat adînc și am pătruns În labirint. Mama zăcea Îngropată la vreo sută de metri de acea potecă flancată de galerii nesfîrșite ale morții și dezolării. La fiecare pas puteam simți frigul, golul și furia acelui loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
ieșit și ați alergat după căruță bocind. Era clar că cineva, probabil un copil, murise de curând, poate chiar În timpul scurtei furtuni care vă alungase din pădure. Nici chipul, nici corpul celui mort nu se vedeau de jos, erau probabil scufundate În iarba cosită, iar loitrele căruței erau foarte Înalte. Ceva ți se păru ciudat În momentul În care bărbatul, bocind și el, dar scoțând un fel de răgete, ridicole și nemuzicale, se Întinse pe spate lângă cel mort. O auziseși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
și supozițiile până te-am pierdut în grămada de vise timide! Pe măsură ce te apropiai gândurile dansau. Râdea verde Împăratul Verde! În magazinul de antichități din nou ai dat peste mine! Exasperată că nici aici nu-ți las inima să se scufunde, m-ai dat primei venite în căutarea farmecelor cu argint viu, bare de cositor scrijelit și cenușă fierbinte. Luminile magice, plăpânde, transfigurate în plumburiu topit cântau simfonii perpetui de culori și arome! Împăratul Verde era verde pal! În magazinul de
Dans haotic by Aurel Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83734_a_85059]
-
au ajuns dincolo de Jijia, era un întuneric de îți băgai degetele în ochi. Fiecare pas a devenit o adevărată aventură. Dealul Dorohoiului, lung cât o pomană țigănească - dimineața plin de evrei care te întreabă: „Ce ai de vânzare?” - acum era scufundat în smoală. Mergeau pipăind parcă drumul... ― Todiriță băiete, ne va fi greu până ajungem la Crâșma din drum. Pe urmă a fi mai ușor, fiindcă am călcat de atâtea ori șleahul încât știm fiecare piatră... ― Cu răbdarea treci marea. Așa că
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
dintre ani își tråia ultimele amintiri. 2006, 3006, 4006, ... , Cât de importantå poate fi o astfel de enumerare într-o perspectivå fårå capåt? O poartå metalicå, întredeschiså, înconjuratå de ziduri groase, o intrare cåtre aceeași irealå pre destinație. Un teatru scufundat în neant, o scenå pustie, luminatå strident că o mascå inexpresivå, la care båncile goale asistå fårå pic de emoție. De ce oare sunt atat de importante culisele în desfåșurarea întregii piese, locul de unde actorii își fac vânt cåtre jocul de-
Aripi de påmânt by Viorel Surdoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/866_a_1650]
-
și putem porni cu viteză mai mare spre strâmtoarea Bosfor. Nu suntem scăpați decât peste cel puțin două ore, când ieșim din strâmtoare. Sau mai mult, dacă suntem Întârziați de lupte la bord. Bosforul e Înțesat de artilerie. Putem fi scufundați la ieșire, dacă garnizoana de acolo primește ordinul de a deschide focul. Asta e situația. V-am pus la curent. Acum, nu ne rămâne decât să ne rugăm lui Dumnezeu să ne scoată de aici cât mai repede. Căpitanul urcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
de mii de oșteni ai Semilunii care se puneau În marș, spre a Îndeplini poruncile sultanului. Era păzit, și el și Erina, zi și noapte. Nu exista nici o șansă de evadare. Vorbeau puțin și În șoaptă. Iar Erina părea Încă scufundată În tristețea de la Murgeni. Pentru ea, realitatea aproape că nu exista. Se lăsa purtată, fără nici o reacție, printr-o Moldovă din care nu recunoștea nimic. Moldova otomană. 26 iulie 1476, ora 20.00, marginea târgului Roman Vestea victoriei lui Mahomed
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Ștefănel nu spuse nimic, iar Alexandru nu Întrebă nimic. Marea era pustie până la orizont. Nu mai exista nici o primejdie. Nici o flotă otomană. Imposibilul se petrecuse. Alexandru Își aminti un episod uitat din cărțile citite despre Extremul Orient. Două flote mongole scufundate la țărmul Japoniei. Fără nici o bătălie navală. Japonia. Locul În care fratele său devenise altcineva. - Alexandru... se auzi vocea calmă a lui Ștefănel. Nu trebuie să fii marcat de ce s-a Întâmplat la malul mării. Nu știu dacă a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]