2,238 matches
-
sursele clasice de energie se vor fi epuizat, iar Pământul va fi doar o bucată de cărbune fumegând trist prin univers. Era Însă greu să evoci acolo o anume fiică a Evei, Întrucât a le despărți În blonde și brunete, scunde și Înalte, asiatice și negrese, În „de-abia majore“ și „pe deplin mature“ constituia o gravă discriminare În acea lume perfectă, care funcționa după preceptele dramului de siliciu, unde o astfel de gafă Îți putea aduce o noapte la arest
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
divan la taifas. Patricia îmi povesti că taică-său, care era director de școală, a părăsit-o pe maică-sa cu doi copii, fugind cu secretara. Pe-atunci ea avea doar cinci anișori. Înțelegeam greu nostalgia ei pentru acel bărbat scund și grăsuț, altminteri bine făcut, a cărui figură, dacă îi puneai păr și-i rădeai barbișonul, era leit Patricia. Mă simțeam înduioșat șil condamnai pe individ. Înfiptă în rama oglinzii, o fotografie mică o înfățișa pe Patricia pe vremea cînd
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
treaba lui acolo, În momentul acela. Nu se uită la mine, eu casc ochii și nu reușesc să spun nimic. Trec câteva clipe, prea multe. În spărtură apare chipul lui Adelin, unde naiba o fi fost pân-acum? Adelin e scund, de-acolo de unde stau nu-i văd decât ochii galeși și fruntea. L-a văzut și puștanul, Începe iarăși să legene sucitorul. De câteva ori, lent, până aproape de tâmpla mea. Și spune: - Mai lasă-m-o lună! Mai lasă-m
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
adună puterile, balansează leneș pe stânga, pe dreapta, își dezmorțește articulațiile, a prins viteză. Se înșurubează, tot mai flămând, în aer, mușcă furios din arătarea de fum a amurgului... prin dreptul compartimentului, pe culoar, trece pelerina cenușie a unui domn scund, sub o pălărie cu mari boruri nocturne. Mă întorc spre lentilele negre. Doamna tocmai s-a ridicat. Înaltă, dreaptă. Rămâne o clipă așa : statuară, osoasă. Încearcă, șovăind, un pas. Bâjbâie, își găsește echilibrul, înaintează spre fereastră. Își lunecă palma dreaptă
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
ai dadaismului. Mare gălăgie produce un cvartet de tineri pletoși și transcendenți. Este identificată sora autorului, o pianistă spălăcită. Un obraz feciorelnic lunecă încetinit, cu o privire mioapă. Amfitrionul delicat și afabil trece îndatoritor de la unii la alții. Agil și scund, elegant, în costumul scump și simplu, gri. Obrazul ras proaspăt, cu umbre fumurii. Palmele pe care le tot ridică, în întâmpinarea unui alt oaspete, sunt însă mari și lungi, nepotrivite cu trupul. Se povestește despre pregătirile spectacolului, despre febri litatea
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
odată se ridică, mișcarea atât de violentă clatină paharele. Tresărim, surprinși. Mesele din apropiere au resimțit de asemeni șocul, ca un fel de ruptură. Toate capetele se întorc să vadă ce s-a întâmplat. În ușă, au apărut un bărbat scund, șaten, într-un costum albastru și o doamnă mai în vârstă, înaltă, cu o cască de păr des, de-un arămiu înnegrit și bizar, ca și ochelarii mari, fumurii. Ușor încovoiată peste bastonul din dreapta. — Ăsta e directorul teatrului local, își
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
pe care o căpăta glasul Inginerului sau căldura calmă și ironică a gazdei. Vocile se uneau, ridicându-se în înaltul holului, risipite prin ușile laterale spre camerele din jur. Prin ușa din dreapta, apărea marginea albă a unei canapele largi și scunde. Pe banda de perete până la ușa următoare înflorise o mască neagră din lemn, un cap îngust de african botos și buzat, cu coarne și urechi de bizon. Se vedeau, în fund, peretele acoperit de rafturi cu cărți, colțul unui birou
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
îi surprindea prin observații de o neobișnuită bruschețe... Dacă membrii grupului Hariga n-ar găsi printre ei nici unul care să-i semene, ar trebui imaginat. Un bărbat, să zicem, brun, cu chipul alb delicat și cu brațe puternice. Mai curând scund, cu o privire vie și mioapă și umerii drepți, ciolănoși. Zvâcnind ca un arc sau încremenind multă vreme, pustiit, cu ochii goi. Neglijent, zdrențăros. Vocabular pitoresc și maniere probabil distinse. Și surpriza unui glas de copil răgușit... S-ar afla
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
răcit, singur : bărbat ! Jefuit de iluzii, înfruntând incendiul zilelor, urletul lor rece, înfometat. În amețeala serii, se clătina camera părintească : scaune desperecheate, dulapul pătat, masa rotundă, pe trei picioare groase, patul bolnavei, lângă care se revăzu șezând pe un taburet scund, martorul trupului asediat. Bătăi de aripă lovită, pe cuvertura albă, degete galbene, sche le tice, pielea pergamentoasă, striată de riduri. Degetele se închideau, în răstimpuri, în bulbul pumnului. Convulsii scurte, un geamăt, paharul înalt, plin de apă, pe care femeia
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Câmpul alb al patului... Fiul aplecat asupra muribundei, s-o revadă. Trăsăturile s-au stins sub asaltul bolii și glasul a amuțit. Mișcări lente, răni cicatrizate, solzi reci, urmele vârstelor de-o clipă, pe care nu le urâm destul. Camera scundă, ca o cutie : pacea unei după-amiezi de vineri, în care moartea torcea, răbdătoare, iar cel rămas viu se naște, târziu, prin brutalitatea acestei separări, bărbat, în sfârșit bărbat. Abia acum, maturitatea... ce-o fi asta ? Un plus de revoltă și
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
o soră vârstnică. Un semn de recunoștință pentru aceea care îl tot ascultase, cu exagerată înțelegere, suferind lângă el, așteptând, zadarnic, să-i restituie tandrețea, s-o cheme, măcar o dată, îl tot provocase, dar el rămânea amabil. Îmbrățișarea aceea caraghioasă : scund și slăbuț, săltând în jurul ei, rotind-o. Bucuria îl depășise, apoi dispăru în ascensiunea rapidă. Nu, n-ar vrea să-l întâlnească : o saluta totdeauna prea ceremonios. Îmbătrânise și el, cumințit lângă grăsana de nevastă-sa. Elegant, în costume mereu
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
ani înfățișarea soțului a rămas aceeași, nu s-a schimbat, în vreme ce chipul ei s-a tot ascuțit și s-a uscat și s-a înnegrit. Blândul Manole, cu figura lui calmă, comună. Diavolul nu mai izbutește azi decât acest travesti ? Scund, subțire, cu umeri osoși și pasul mărunt, banalitatea răbdătoare, ca o fatalitate, să ne îngroape blând pe toți, pustiul obișnuinței care rulează lent, extrem de lent. Ce ar fi în stare să declanșeze schimbarea ? Îl privește, brusc înviorată. Un martor pasiv
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
nu m-am Întors să-l văd. Doar am scotocit În desagă, după peștele afumat. N-am apucat să-l scot pentru că omul deodată apăru lângă mine. - Enkim, spuse el și se așeză În fața mea. Enkim era, Într-adevăr tânăr, scund și vânos dar, sunt sigur că nu vânase În viața lui. Cel mai ciudat era că nu avea deloc păr pe față și nici pe creștet. L-am adulmecat mai bine și l-am cântărit din ochi. Nu era spân
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Am simțit că iau foc. Limba, gâtul și măruntaiele toate mă arseră până În străfunduri, dar am simțit cum Începeam să mă Încălzesc. Apoi am căzut Într-un somn adânc. Era seară când am deschis iar ochii. Eram Într-o casă scundă, pe jumătate săpată În pământ. Totul În jur, pereții, pământul și ceea ce tu denumești tavan - totul era alb precum Stâncile lui Guju, pe care n-ai de unde să le știi. Era cald și mirosea a ierburi de mentă. Stăteam pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
tufă de mărăcini uscați. Un trunchi de copac doborât de vânt. Apoi, apa Învolburată! - curgea sub ochii noștri, cristalină și vuitoare, făcând bulboane și Împroșcând spumă. - Copacul ăla, ne spuse, Enkim, arătând un bulumac uscat ce atârna deasupra unui mal scund. - Copacul ăla, am zis și noi și ne-am târât cu tot cu Enkim pe țărmul nisipos. Înainte de toate, Runa scoase din traista ei toate blănurile și le Îngrămădi peste Enkim, ca să nu mai aibă grija lor. Apoi, ne strecurarăm de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
multe ierburi proaspete. Puțin mai sus, am dat peste o salcie pitică. I-am tăiat un mănunchi de crengi și ne-am Întors alături de Enkim. - Acum, hai să tragem bulumacul În apă, am spus, și m-am cățărat pe malul scund, pe cât puteam de grijuliu. Vrăjmașii tot ne pândeau, răspândiți prin ascunzișurile pădurii. Sigur aveau să ne simtă când aveam să tragem de bulumac, așa că ne-am mai uitat o dată spre Enkim, ca să știm și cu ochii Închiși unde-l lăsasem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
am dat peste doi copaci prăvăliți, acoperiți cu un pământ sfărâmicios din care răsăreau lăstari tineri. De jur Împrejur crescuseră frunze grase de brusture, iar sub copacii prăvăliți se Întindea o limbă de mușchi răcoros ce ieșea dintr-o vizuină scundă. Ne-am adăpostit cum am putut mai bine și am adormit de cum am pus capul jos. 15. Ploaia se oprise cu mult Înainte de a se crăpa de ziuă. M-am răsucit de pe o parte pe alta și am tras cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
al lui Moru. - Mergeți unde vreți, am Început. Eu sunt Krog, scoborâtor din Tatăl, și caut puntea de pământ ce duce spre Apus, peste Marea cea mare, oriunde ar fi ea. Se făcu liniște. După o vreme, un omuleț bătrân, scund și adus de spate ieși dintre fugari. Mă privi din cap până În picioare și-mi făcu semn să mă aplec spre el, căci avea de spus lucruri pe care ceilalți să nu le priceapă. Mai Întâi m-a căutat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
numai din cauza cuvintelor. Ce să-i mai spun? L-am Îmbrățișat, așa cum bine se cade Între veri ce nu aveau să se mai vadă niciodată, apoi mi-am strâns Vindecătorii și am pornit spre Apus. 36. Oamenii lui Gupal erau scunzi și Închiși la culoare. - Bun venit, ne spuseră deîndată ce ne văzură, iar Gupal, Vindecătorul lor, veni În fața noastră, zâmbitor. - Bun venit?! m-am mirat eu de aceste cuvinte. Am Înțeles ce Înseamnă, dar nu-mi venea să cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
tînăr spilcuit și obraznic, ce purta o pălărie cenușie și un pardesiu cenușiu croit pe talie, figură tipică de Broadway, un evreu cu un aer sigur, de expert, cu nas mare, glas agresiv și zîmbet vulturesc, și un italian mai scund, cu păr negru și ochi strălucitori, cu o expresie șireată pe chipul Îngrozitor, palid, specific ființelor nopții - toți trei Îmbrăcați elegant, În stilul ostentativ, la modă pe Broadway - adunați laolaltă ca și cum fiecare recunoscuse În celălalt un adevăr expert În cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
bucuri grozav că ești așa... Cred că mulți și-ar dori să arate ca tine... ai o mulțime de avantaje, nu-i așa? Adică, de fapt, toți ar vrea să arate așa... dac-ar putea... cui Îi place să fie scund, nu? Toți ar prefera să fie Înalți... Adică, Îi faci pe toți să-și Înalțe privirile spre tine, oriunde-ai fi, nu?... Cred că n-ar trebui să dai nici două parale, pe cuvîntul meu... Adică, de fapt, ai o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
ăștia picați acum de la țară, după felul cum pășiți. După puțin timp continuă cu aceeași bunăvoință aspră și directă: — Ei, dacă mergi spre Marele Oraș, rămîi cu mine. Și eu merg Într-acolo. — Sigur că da, interveni aici bărbatul cel scund, cu gura ca o cicatrice, cu glasul răgușit și cu un oribil zîmbet batjocoritor. — Sigur că da. Rămîi cu Bull, băiete! Are el grijă de tine. O să te scoată-n lume, pe cinstea mea! O să te ducă În țara unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
pumnul, gata să dea În băiat. Șterge-o! N-avem nevoie de unu’ ca tine... cară-te... Cară-te pînă nu te trăsnesc! Cel care răspundea cu numele de Bull se Întoarse și-l privi În tăcere pe vagabondul cel scund. — Ia ascultă, Mug! spuse calm după o clipă. Lasă băiatu-n pace! Rămîne cu noi, ai priceput? — Zăău! mîrÎi celălalt morocănos. Da’ ce facem aici?! Creșă, grădiniță?! Ascultă! rosti celălalt. Ai auzit ce-am zis, nu? — Ei, fir-ar a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
după o clipă. Lasă băiatu-n pace! Rămîne cu noi, ai priceput? — Zăău! mîrÎi celălalt morocănos. Da’ ce facem aici?! Creșă, grădiniță?! Ascultă! rosti celălalt. Ai auzit ce-am zis, nu? — Ei, fir-ar a dracului de treabă! bombăni cel scund. Eu, unul, n-am de gînd să m-apuc de legănat copii tîmpiți. Ai auzit ce-am zis, nu? replică Bull pe un ton apăsat și amenințător. Da, da, am auzit, bombăni celălalt. — Și să nu-ți mai aud clanța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
ce-am zis, nu? replică Bull pe un ton apăsat și amenințător. Da, da, am auzit, bombăni celălalt. — Și să nu-ți mai aud clanța! Dacă am zis că băiatul rămîne cu noi Înseamnă că rămîne cu noi! Bărbatul cel scund bombăni ceva pentru sine, dar nu mai spuse nimic. Bull Îl mai sfredeli o dată cu privirea, apoi se Întoarse, traversă și se așeză pe un vagonet tras pe o linie secundară, lîngă o magazie. — Vino-ncoace, băiete! rosti el aspru, scotocind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]