29,685 matches
-
de-a latul dedesubturilor lumii și, mai ales, din tunelurile săpate de turci, nu pentru a ascunde cine știe ce bogății, arme sau hrană, pentru 107.770.700 al soldaților lor mărșăluind pe pământurile noastre, ci pentru a-i descoperi inima și secretul puterii acestui tărâm și anihilarea neamului ăstuia de barbari cu paștele mă-sii cu tot, dar nici noi nu eram proști, cunoșteam tactica șobolanilor, dacă ar fi avut minte nu și-ar fi târât cozile, după urmele lor ne luam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
ales că fata lor era acum altfel, avea aură galbenă ca grâul, rochia mulată pe trup din spice de grâu și era sălbăticită întru totul. Fugea de oameni, dormea în hambare vara, iarna în hrube, nimeni neavând de unde să afle secretul paternității depline asupra acestei făpturi nemoarte, nevii, deseori încarcerată în alcovul meu, în care predam arta iubirii unicului student desprins din Rai, dar cu însușirile Iadului. M-am înțeles cu tânărul înrobit după fata de miere și am îmbrăcat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
cap cu ele. Portavioanele, mașinile blindate, tancurile aveau altă treabă de făcut, mult mai serioasă decât lupta pentru supremație. Și mai demnă decât supremația însăși: grâul. Care înlocuia armele clasice și rachetele cu focoase nucleare. Acum nu mai e un secret pentru nimeni: motorul cu benzină devenise antic, cel cu gaz, relicvă de ev mediu, nu mai facem vorbire despre cel cu apă sau pe bază de deuteriu: un romantism desuet, toate, absolut toate, funcționau cu grâu. Prin dezintegrare, desigur. Aprinderea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
și cu unul spre est, bulbucându-i înspicați în galben de grâu. Trebuie să fie poet mi-am zis, numai ăștia văd Metafora precum câinele osul. Numai că metafora dădea frisoane orășenilor, iar turiștii englezi, veniți să caute în Brăila secretul traiului fără muncă, începură să filmeze. Dacă n-ar fi fost cârtițele și-a amintit peste ani un consilier pe patul de azil din celălalt capăt al țării, da, cârtițele îi roseseră nevasta, cârtițele i-au afânat creierii, tot cârtițele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
mâine e Lunea viitoare? Înseamnă că tot ce trăise se petrecuse în mai puțin de 24 de ore și ea a perceput secundele ca săptămâni, orele ca lună și ziua ca an. Era în fața unei descoperiri uluitoare. Va fi numai secretul ei și consideră că toate fie au fost secvențele unui vis, fie nu a visat, dar a trăit cu sentimentul trecerii normale a timpului. O lumină uriașă i se sparse în cap și Mioara căzu la pământ. Vuia viteza timpului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
de curiozitate, de invidie, de nepăsare, de poftă, de dezgust și cei doi luau atitudine, sfidând toate privirile prin îmbrățișări mai fierbinți și mângâieri mai dulci. Singurul lucru pe care Hugo n-a reușit să-l picteze vreodată a fost secretul! Nu putea și pace! Îl divulga fie prin crochiu, de unde orice profan putea ghici substanța ascunsă, fie prin abstractizarea ideii, ușor decodificată de tractoriștii cu 7 clase plus 3 profesionale. Adică nu avea priceperea acelor confrați într-ale meseriei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
porni în marșarier până când botul locomotivei cu farurile aprinse dispăru la curba dinspre Gara orașului. Trebuia parcat în depou, fie direcționat pe traseul altor timpuri de fier cu posibile aceleași legi. Când un tren se abătea de la grafic, ca să dezvăluie secretele altor timpuri, era declarat machina non grata și expulzat de pe șine în abis. De la margine Profesorii s-au ridicat cu toții în picioare ca la un semn și au întins degetul arătător spre Gustav. Pe ecran se auzi o muzică blestemată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
de plăcută. Mă conduse la subsol, alcătuit din mai multe încăperi spațioase și pline de lăzi cu conținut misterios. Plutea în aer acea mireasmă care-mi place dintre toate, compusă dintr-un amestec de mucegaiuri delicate, praf vechi, întunecime și secret: o mireasmă de pivniță. Îmi venea să plâng. -Nu asta ne interesează, zise Sigrid, dar iată camera frigorifică. Erau acolo provizii inimaginabile de șunci, brânzeturi, legume, smântână, sosuri - cu ce să te hrănești vreme de mai multe luni. -O să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
se învârtă capul. Râsul ei mă avertiză că era nițel cherchelită. Am prins momentul. -Vorbește-mi despre dumneata, Sigrid. -Sunt așa de puține de spus. Nici măcar nu am nume. Îi primesc pe cei care trec prin această casă și le păzesc secretul. -Ești un secret mai adânc decât ei. -Știi prea bine că nu-i așa, Olaf. Ți-am spus puținul care e de spus cu privire la mine. -Poate că secretul unei persoane nu ține de ceea ce se poate spune cu privire la ea. -Servește-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
Râsul ei mă avertiză că era nițel cherchelită. Am prins momentul. -Vorbește-mi despre dumneata, Sigrid. -Sunt așa de puține de spus. Nici măcar nu am nume. Îi primesc pe cei care trec prin această casă și le păzesc secretul. -Ești un secret mai adânc decât ei. -Știi prea bine că nu-i așa, Olaf. Ți-am spus puținul care e de spus cu privire la mine. -Poate că secretul unei persoane nu ține de ceea ce se poate spune cu privire la ea. -Servește-mă cu o cupă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
Îi primesc pe cei care trec prin această casă și le păzesc secretul. -Ești un secret mai adânc decât ei. -Știi prea bine că nu-i așa, Olaf. Ți-am spus puținul care e de spus cu privire la mine. -Poate că secretul unei persoane nu ține de ceea ce se poate spune cu privire la ea. -Servește-mă cu o cupă, te rog, și nu-mi spune că nu e rezonabil. Mă executai. Se așeză ca să bea. Luă o înghițitură și murmură: -Îmi place faptul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
să știm, trebuie să căutăm și să luăm pe furiș. -Da, dar asta este latura activă a meseriei dumitale. Aspectul ei pasiv mi se pare cu mult mai dificil și frustrant. -Ce vrei să spui prin pasiv? -Ei bine, păstrarea secretului. De unde știi că ești menit acestei activități? Am zâmbit descoperind că aveam o amintire autentică din copilărie care ar constitui răspunsul ideal. -Când ești foarte mic, nu reușești să păstrezi un secret. Este o etapă a creșterii, ca și deprinderea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
vrei să spui prin pasiv? -Ei bine, păstrarea secretului. De unde știi că ești menit acestei activități? Am zâmbit descoperind că aveam o amintire autentică din copilărie care ar constitui răspunsul ideal. -Când ești foarte mic, nu reușești să păstrezi un secret. Este o etapă a creșterii, ca și deprinderea de a te păstra curat. Dacă stai să te gândești bine, poate că sunt legate. În amândouă domeniile, am fost un întârziat. La vârsta de nouă ani, mi-am trăit ultimul eșec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
război, mama mi-a șoptit la ureche: „Sora ta va primi un pian de ziua ei.” Am rămas năuc preț de zece secunde și-apoi am strigat: „Julie, o să primești un pian de ziua ta.” Nu știam de ce o făcusem. Secretul țâșnise din gura mea ca un gheizer. Nici nu-ți poți imagina cum și-au bătut joc de mine. Părinții și sora mea povesteau întâmplarea asta la toată lumea, murind de râs, zicând că eram individul cel mai patologic incapabil să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
gura mea ca un gheizer. Nici nu-ți poți imagina cum și-au bătut joc de mine. Părinții și sora mea povesteau întâmplarea asta la toată lumea, murind de râs, zicând că eram individul cel mai patologic incapabil să păstreze un secret. -Ce drăguț, zise Sigrid. -Pe moment, n-am găsit deloc drăguță tărășenia asta. Eram bolnav de rușine. Atunci s-a născut în mine dorința de a deveni contrariul: campionul olimpic al secretului. -Cum se procedează? -Începi cu lucruri mărunte. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
individul cel mai patologic incapabil să păstreze un secret. -Ce drăguț, zise Sigrid. -Pe moment, n-am găsit deloc drăguță tărășenia asta. Eram bolnav de rușine. Atunci s-a născut în mine dorința de a deveni contrariul: campionul olimpic al secretului. -Cum se procedează? -Începi cu lucruri mărunte. Pe drumul spre școală, neștiut și nevăzut de nimeni, muți cu cinci metri mai încolo un ghiveci de flori rezemat de un zid. Decizi că acesta este secretul: mutarea ghiveciului de flori. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
deveni contrariul: campionul olimpic al secretului. -Cum se procedează? -Începi cu lucruri mărunte. Pe drumul spre școală, neștiut și nevăzut de nimeni, muți cu cinci metri mai încolo un ghiveci de flori rezemat de un zid. Decizi că acesta este secretul: mutarea ghiveciului de flori. Mai degrabă mori decât să spui asta. Nu contează că lucrul acesta nu interesează pe nimeni. Înțelegi că adevărata natură a secretului este o decizie intimă. Te gândești, te gândești la asta tot mai mult. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
mai încolo un ghiveci de flori rezemat de un zid. Decizi că acesta este secretul: mutarea ghiveciului de flori. Mai degrabă mori decât să spui asta. Nu contează că lucrul acesta nu interesează pe nimeni. Înțelegi că adevărata natură a secretului este o decizie intimă. Te gândești, te gândești la asta tot mai mult. În fiecare dimineață, mergând la școală, tremuri apropiindu-te de faimosul zid: ghiveciul de flori este încă mutat? Proprietara ghiveciului de flori a observat scandalul, a pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
-Nu se termină. Într-o zi, ești prea mare pentru ca să mai mergi la școala primară, o iei pe un drum diferit ca să te duci la gimnaziu, nu știi ce se va întâmpla cu tulburătoarea mutare a ghiveciului de flori. Încerci secrete mai dificile, adică mai absurde. Pe furiș, fixezi în clasă cu pioneze fotografia unei femei goale. Și de data asta, ai crăpa mai degrabă decât să te declari vinovat de un asemenea act de bravură, etc. Îți dai seama că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
furiș, fixezi în clasă cu pioneze fotografia unei femei goale. Și de data asta, ai crăpa mai degrabă decât să te declari vinovat de un asemenea act de bravură, etc. Îți dai seama că ești format în ziua în care secretul nu mai este artificial. În ziua în care știi că o să ai necazuri mari dacă se descoperă cine a distrus mașina directorului. -Dinadins? -Nici măcar. Sigrid păru să mediteze la vorbele mele. Nu eram mândru că putusem să-i explic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
-E ciudat. -Da, aprobai, fără să știu despre ce vorbește. -N-aș fi crezut că niște părinți suedezi și-ar boteza fiica Julie. În interiorul creierului meu, o voce urlă: „Vezi, nu te-ai schimbat de la vârsta de nouă ani, îți ascunzi secretele la fel de prost! Chiar a meritat osteneala să te lauzi!” Asta nu m-a împiedicat să cad din nou în picioare cu iuțeala fulgerului: -Nu e nimic de mirare, părinții mei erau francofili. -Dar pe dumneata te-au numit Olaf. -Erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
să mergem? -Am parcat mașina lui Olaf puțin mai departe. O să mergem unde vrei. -Nu am unde să mă duc. -Nici eu. Dar nu asta e problema acum. Cum o s-o ștergem? -Olaf a prevăzut această situație. A construit, în secret, o galerie care duce din pivniță până la bancă. -De ce la bancă? -Un film de Woody Allen i-a sugerat asta. Spunea că în cazul unei evadări, banii sunt produsul de primă necesitate. -Înțeleg de ce l-ai iubit. A fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
Militara lui Haydn, o altă pură coincidență. Dar brusc revenit la realitate, ridică din sprîncene și își drese glasul. Cu toate astea nu cred că va fi cine știe ce, simți nevoia să l încurajeze și să se scuze printre rînduri pentru secretele și misterul de care s-a lăsat mereu înconjurat cu bună-știință, ar fi trebuit să-ți dau voie să-ți alegi propriul drum, cazarma nu a fost pentru tine. Deci asta îl chinuise, își dădu Roja repede seama, pentru atîta
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
-și pijamaua lipită de spinare, își dădu la o parte plapuma groasă care-l făcuse să asude și se ridică pe marginea saltelei. Asta e ziua cea mare, se încurajă privind la ceasul deșteptător de pe noptieră încercînd să i dibuiască secretul mecanismului care timp de aproape treizeci de ani funcționase cu precizie. I se păru că doamna Mina doarme încă dusă, n-o s-o trezească, la urma urmei e o nimica toată, un fleac, se gîndi, vîrîndu-și lăbuțele în papuceii de
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
trecînd în revistă șurubelnițe, chei, pile, ciocane, leviere, de toate felurile și mărimile. Pe etajera din baie și în dulăpiorul de sub lavoar îl așteaptă toate instrumentele necesare întreținerii igienei corporale fără care nu poate să conceapă viața. Este unul din secretele care l-au menținut în formă de-a lungul timpului, de aceea chiar și în clipa de față se poate privi în oglindă cu aceeași plăcere cu care o făcea pe vremea cînd era holtei. Singura lui plăcere intimă de peste
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]