2,135 matches
-
radiocarbon în ani BP trebuie calibrate pentru a obține date calendaristice. Curbele standard de calibrare sunt realizate pe baza comparării datării cu radiocarbon a eșantioanelor care pot fi datate independent prin alte metode (inelele de creștere ale copacilor, carotele din sediment oceanic, eșantioane de coral, depozite din peșteri, etc.). Curbele de calibrare diferă sensibil de o linie dreaptă. Versiunea din 2004 a curbei de calibrare se extinde la 26 000 ani BP cu o eroare ce nu depășeșe 163 de ani
Datarea cu carbon () [Corola-website/Science/317835_a_319164]
-
și nitriți), devenind improprie vieții peștilor precum chefalul ("Mugil cephalus") sau scrumbia de mare ("Alosa maeotica"), care, anterior, se reproduceau în acest liman, iar apa a rămas prea sărată pentru irigație, ca urmare a prezenței zăcămintelor mari de sare în sedimente. Având în vedere acest context, și în legătură cu încetarea construirii sistemului de irigații Dunăre-Nipru, au fost propuse mai multe proiecte de readucere a limanului Sasîk la starea naturală inițială (reconstruire ecologică), dar acestea nu au fost puse în aplicare din cauza lipsei
Limanele basarabene () [Corola-website/Science/318225_a_319554]
-
fragmentate de apele Barcăului (cu afluenții de drepta: Valea Iazului și Valea Mare) în culmi strâmte, ce cad în trepte, până la o altitudine de 400 m. Principala trăsătură a acestor măguri domoale este dată de reliefului exhumat rezultat în urma eroziunii sedimentelor terțiare ce au acoperit resturile de cristalin, scoțând la vedere petice din vechea platformă paleocenă. Muntele Șes prezintă o arie naturală cu o diversitate floristică și faunistică ridicată, exprimată atât la nivel de specii cât și la nivel de ecosisteme
Muntele Șes (sit SCI) () [Corola-website/Science/319818_a_321147]
-
de aer la capătul furtunului la partea inferioară este antrenată împreună cu apa o cantitate de mâl, nisip etc. Draga absorbantă este utilizată la degajarea unor structuri aflate sub apă, baraje hidroenergetice, arheologie subacvatică, îndepărtarea amestecului de apă, nămol, nisip și sedimente din unele compartimente inundate ale epavelor, spălarea depunerilor marine și ușurarea epavei pentru micșorarea forței de adeziune la teren și ranfluarea acesteia. Funcție de diametrele conductei de refulare și conductei de alimentare cu aer, precum și de debitul aerului comprimat introdus, depinde
Dragă absorbantă () [Corola-website/Science/319276_a_320605]
-
ani. În determinarea volumului spațiului pentru depunerea nămolului se ține seama de îndesarea naturală a depunerilor în timp ce ele se găsesc în rezervor, prin micșorarea umidității de la 95% la 90%, fapt care reduce volumul depunerilor la jumătate. În urmă fermentației, volumul sedimentelor organice se micșorează cu 25-30%, ceea ce reduce suplimentar volumul depunerilor. Acest lucru este luat în seamă prin introducerea în calcule a unui coeficient de 0,7. Cantitatea de depuneri proaspete, care se formează în rezervorul de putrezire, este egală cu
Fosă septică () [Corola-website/Science/315859_a_317188]
-
cele mai întinse, umede și bogate în faună din Africa. Oaza din centrul Africii sudice devine o dată pe an mai mare decât Țara Galiilor, dând astfel viața deșertului înconjurător. Geologii numesc această zonă “evantai aluvionar” datorită milioanelor de tone de sedimente aduse de apă în cursul timpului. Pulsul vieții în aceasta regiune a deltei bate în ritmul râului Okavango, care izvorăște din câmpiile Angolei sub numele Kubango. “Încheietura” mâinii este o câmpie inundata de 80 km lungime și 16 km lățime
Delta Okavango () [Corola-website/Science/316707_a_318036]
-
de apă marilor și oceanelor și numai 149 mil. km² îi revine uscatului. Dacă raportăm volumul de apă la masa pământului un procent de 0,24% îi revine volumului de apă. Fundul oceanelor este acoperit de un strat format de sedimente care în cea mai mare parte au luat prin prin procesele cunoscute de eroziune care au loc pe continente prin acțiunea chimică și fizică a intemperiilor, acțiunea ghețarilor, apelor curgătoare, a vântului, mareelor sau a valurilor. Aceste materiale sunt transportate
Oceanografie () [Corola-website/Science/315095_a_316424]
-
o depresiune premontană cu rol de avanfosă, care a funcționat în paleogen și neogen. Fundamentul acesteia este constituit din formațiuni cristaline de tip carpatic, scufundate la mii de metri. În sud se delimitează față de fundamentul Platformei Moesice prin falia pericarpatică. Sedimentul care o acoperă, reprezentat prin depozite de molasă, aparține intervalului paleogen-cuaternal inferior; la zi apărând doar formațiunile piemontane levantin-cuaternale alcătuite din argile, nisipuri și pietrișuri cu structură fluvio-torențială, acoperite și ele de depozite loessoide (luturi nisipoase). este bogată în resurse
Depresiunea Getică () [Corola-website/Science/320265_a_321594]
-
era situat în colțul sud-estic al sanctuarului din Olympia, pe o zonă plată întinsă de la sud de stadion și care se întindea aproape paralel cu acesta. Până de curând, locația sa exactă era necunoscută fiind acoperită de câțiva metri de sedimente provenite din râul Alfios. În 2008, Norbert Muller și o echipă a Institutului Arheologic German au folosit radarul pentru a localiza o structură mare, rectangulară, similară descripției făcute de Pausanias. Pausanias, care a vizitat Olympia în secolul al II-lea
Cursa carelor de luptă () [Corola-website/Science/320643_a_321972]
-
formează la temperaturi joase medii geologice. Din punct de vedere economic, mai importante sunt boabele fine de zeolit, cum ar fi clinoptiolitul format prin alterarea granulelor fine ale depozitelor vulcanice de către apa subterană. Zeoliții se pot forma de asemenea în sedimentele alcaline ale unor lacuri din deșert, în soluri alcaline din deșert, sedimente marine și rocile metamorfice la temperaturi joase. În România se găsesc depozite importante de zeoliți naturali în rocile vulcanice: natrolit, laumontit, analcim, meyolit, chabazit, stilbit, heulandit și gmelenit
Zeolit () [Corola-website/Science/317312_a_318641]
-
importante sunt boabele fine de zeolit, cum ar fi clinoptiolitul format prin alterarea granulelor fine ale depozitelor vulcanice de către apa subterană. Zeoliții se pot forma de asemenea în sedimentele alcaline ale unor lacuri din deșert, în soluri alcaline din deșert, sedimente marine și rocile metamorfice la temperaturi joase. În România se găsesc depozite importante de zeoliți naturali în rocile vulcanice: natrolit, laumontit, analcim, meyolit, chabazit, stilbit, heulandit și gmelenit. În 1948 au fost realizați primii zeoliți artificiali prin sinteza hidrotermală, iar
Zeolit () [Corola-website/Science/317312_a_318641]
-
situat în estul Europei Centrale precum și pe o mică porțiune din Europa de Est, fiind un subsistem al sistemului Alpino-Carpato-Hiamalyan. În sistemul său intră un număr de subbazine separate tectonic de supraînălțarea unor blocuri bazale, dar legate printr-o pătură groasă de sedimente neogene și cuaternare. Inconstant, bazinele terțiare ale Vienei și Transilvaniei sunt considerate părți ale ansamblului panonic. Imens geosinclinal cu un fundament mai vechi, paleogeografic acesta este un situat în fostul areal al Mării Panonice (parte a domeniului Paratethys) și a
Bazinul Panonic () [Corola-website/Science/321806_a_323135]
-
cu Driasicul precoce) a atins un maxim spre 4.000 de ani î.Hr., în timpul fazei climatice maximale din Holocen, când temperaturile în regiunile temperate au fost cu între 2 și 3 grade mai ridicate decât temperaturile în ultimii ani. Analiza sedimentelor depuse în delta fluviului Nil arată, de asemenea, o creștere a proporției sedimentelor provenind din Nilul Albastru, sugerând astfel prezența de precipitații importante în regiunile muntoase ale Etiopiei. Acest lucru a fost determinat, în principal, de o circulație mai puternică
Teoria pompei sahariene () [Corola-website/Science/321906_a_323235]
-
în timpul fazei climatice maximale din Holocen, când temperaturile în regiunile temperate au fost cu între 2 și 3 grade mai ridicate decât temperaturile în ultimii ani. Analiza sedimentelor depuse în delta fluviului Nil arată, de asemenea, o creștere a proporției sedimentelor provenind din Nilul Albastru, sugerând astfel prezența de precipitații importante în regiunile muntoase ale Etiopiei. Acest lucru a fost determinat, în principal, de o circulație mai puternică a musonului pe întreg teritoriul subregiuni tropicale, afectând India, Arabia și Sahara. Lacul
Teoria pompei sahariene () [Corola-website/Science/321906_a_323235]
-
în cazul eunucilor și femeilor aflate în perioada premenopauzei. Aulus Cornelius Celsus (30 e.n.) a descris legătura dintre boală și consumul de alcool, instalarea târzie în cazul femeilor și afecțiunile renale aferente: Din nou, consistența vâscoasă a urinei, al cărei sediment are culoarea albă, semnalează prezența bolii la nivelul articulațiilor sau al viscerelor... Problemele de la nivelul încheieturilor mâinilor și picioarelor sunt foarte frecvente și persistente, așa cum se produc în cazul podagrei și cheiralgiei. Acestea se manifestă rareori în cazul eunucilor sau
Gută () [Corola-website/Science/321436_a_322765]
-
articol intitulat "" Calcarul dela Răpidea"", considerat de specialiști a fi prima lucrare românească de geologie. În acest articol, el identifică două straturi geologice ale calcarului de la Repedea și anume: Numărul de specii de moluște fosile (scoici și melci) descoperite în sedimentele de origine marină de aici a depășit cifra de 40, printre care și specii noi (de exemplu Cardium Cobălcescu) . În decursul timpului, au fost efectuate aici numeroase studii paleontologice, lito și biostratigrafice, sedimentologice și geochimice. Cercetările efectuate au condus la
Locul fosilifer Dealul Repedea () [Corola-website/Science/316316_a_317645]
-
și a echipelor pirotehnice montane speciale pentru a disloca o parte din stâncă versantului muntos. Cu toate acestea la studiul geotehnic s-a constat că acea mică vale dintre al 2-lea și al 3-lea stâlp este plină de sedimente nepotrivite pentru a executa o fundație metalică. Acele sedimente aduse de-a lungul timpului de ploi și resturi bionaturale s-au depus într-un strat care aparține categoriilor "pământurilor afânate", în termenul de specialitate, adică un teren nepropice pentru fundare
Telecabina Bușteni-Babele () [Corola-website/Science/322343_a_323672]
-
o parte din stâncă versantului muntos. Cu toate acestea la studiul geotehnic s-a constat că acea mică vale dintre al 2-lea și al 3-lea stâlp este plină de sedimente nepotrivite pentru a executa o fundație metalică. Acele sedimente aduse de-a lungul timpului de ploi și resturi bionaturale s-au depus într-un strat care aparține categoriilor "pământurilor afânate", în termenul de specialitate, adică un teren nepropice pentru fundare. Locul cel mai potrivit a fost ales chiar la
Telecabina Bușteni-Babele () [Corola-website/Science/322343_a_323672]
-
42 m, jumătatea inferioară fiind îngropată în nisip, în apropiere aflându-se un drum lat de 4 m și câteva coloane răsturnate. În general se consideră că acestea sunt formațiuni geologice naturale, apărute ca urmare a unor neobișnuite depuneri de sedimente și pietre. Printre geologii și antropologii care au studiat personal zona se numără Eugene Shinn de la U.S. Geological Survey; Marshall McKusick. un profesor asociat de antropologie la Universitatea din Iowa; W. Harrison Asociația Cercetărilor de Mediu, Virginia, Beach Virginia; Mahlon
Zidurile din Bimini () [Corola-website/Science/325372_a_326701]
-
hectare. Aria protejată cunoscută de localnici sub denumirea „La Gloduri” se află la ieșirea din satul Monor, la confluența pâraielor „Pârgului” și „Luțului” și reprezintă o zonă mlăștinoasă în arealul căreia se află câteva structuri conice (vulcani noroioși) alcătuite din sedimente (marne, gresii, argile) atribuite Miocenului. Vulcanii noroioși sunt formațiuni create de gazele naturale provenite de la mare adâncime, care ies la suprafață printr-un strat de argile, combinându-se cu apa (apă de infiltrație, apă sărată de zăcământ) și formând la
Vulcanii noroioși „La Gloduri” () [Corola-website/Science/325389_a_326718]
-
marilor adâncimi ale Oceanului Planetar, a explorat groapa Filipinelor până la 10 450 m, colectând numeroase specii de organisme marine de fund. Nava engleză "Challenger II" (1950-1952) s-a preocupat, în special, de efectuarea unor măsurători seismice pentru a determina grosimea sedimentelor. În 1955 nava "Anton Dohrn" (R.D.G.) a făcut studii în Atlanticul de Nord. Expediții oceanografice deosebit de importante au întreprins S.U.A. cu navele de cercetări "Atlantis", "Caryn" și "Horizon". Nava "Atlantis" a studiat depresiunea Puerto Rico (9 219 m) și a făcut
Navă de cercetări marine () [Corola-website/Science/324941_a_326270]
-
identificat 4 zone fosilifere: Cozla, Cerenegura, Pietricica și Agârcia Contextul geologic fosilifer este constituit din stive de roci moi groase de aproximativ 100 m formate în adâncurile Mării Paratethys. O particularitate a acesteia avea să determine conservarea în straturile de sedimente a corpurilor animalelor moarte. Astfel spre diferență de alte mări și oceane, datorită unor particularități ale reliefului submarin Paratethys nu beneficia de existența unui circuit eficient de oxigenare a straturilor de apă de adâncime. În lipsa oxigenului lipseau și microorganismele care
Locul fosilifer Agârcia () [Corola-website/Science/327411_a_328740]
-
care să descompună cadavrele, în absența unor procese biologice de descompunere materia organică respectivă pornind pe drumul fizico-chimic lung, la capătul căruia se află petrolul. Această transformare în zonele fosilifere s-a blocat într-o fază incipientă. Cernute foarte fin, sedimentele s-au depus peste corpurile ființelor, generând o rocă deosebită care se desface sub muchia ciocanului geologic în foi subțiri - asemenea foilor unei cărți. Fauna marină fosilă găsită aici este foarte bogată, acoperind toate nișele ecologice disponibile - de la apele de
Locul fosilifer Agârcia () [Corola-website/Science/327411_a_328740]
-
decursul topirii ghețarilor din perioada post-Würmiană și separată treptat de mare de către grindurile litorale. Aceste grinduri s-au format prin depuneri de aluviuni dunărene și cochilifere care, dată fiind deplasarea treptată spre est a traseului curenților litorali, pe măsura acumulării sedimentelor, au delimitat pe rând cele patru limane, cele de la nord formându-se înaintea celor de sud. Aceste procese au îndepărtat marea de țărmul vechiului golf Halmyris formând limanele Zmeica si Golovița prin grindul Lupilor si lacurile Tuzla și Nuntași prin
Limanele dobrogene () [Corola-website/Science/327426_a_328755]
-
în cuesta Mățăului, stiva de pietrișuri cimentate este reprezentativă, au fost denumite ’’conglomerate de Mățău’’. Cel de-al doilea ciclu de sedimentare se încheie în Sarmațianul inferior cu o alternață de gresii calcaroase și marne ce sunt probabil acoperite de sedimentele pliocene deoarece ele nu au fost identificate în muscelele argeșene. Ultima fază de sedimentare în Depresiunea Getică este precedată de mișcările moldavice care cutează și depozitele acesteia conferindu-i caracter de unitate tectonică alpină. Din Sarmațianul mediu până în Pliocenul târziu
Muscelele Getice (Muscelele Argeșului) () [Corola-website/Science/327398_a_328727]