2,115 matches
-
de Speranța Stănescu, Editura Univers, București, 1983, p. 55. 112 Noam Chomsky, Syntactic structures, Mouton, La Haye, 1957, p. 56. 113 Petre Botezatu, Semiotică și negație: orientare critică în logica modernă, Editura Junimea, Iași, 1973, p. 174. 114 Mirela Arsith, Semiotica discursului politic, Editura Ștefan Lupașcu, Iași, 2005, p. 62. 115 Constantin Sălăvăstru, Raționalitate și discurs, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1996, pp. 111-116. 116 Apud Adam Schaff, Introducere în semantică, Editura Științifică, București, 1966, p. 27. 117 Adam Schaff, op. cit
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
Sémiotique. Dictionnaire raisonné de la théorie du langage, Hachette Livre, Paris, 1993, p. 339. 244 Apud Petru Ioan, Educație și creație în perspectiva unei logici "situaționale", Editura Didactică și Pedagogică, R.A., București, 1995, p. 94. 245 Umberto Eco, O teorie a semioticii, ediția a II-a revăzută, traducere de Cezar Radu și Costin Popescu, Editura Trei, București, 2008, p. 23. 246 Charles Morris, Fundamentele teoriei semnelor, traducere de Delia Marga, Editura Fundației pentru Studii Europene, Cluj-Napoca, 2003, p. 21. 247 Traian D.
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
Costin Popescu, Editura Trei, București, 2008, p. 23. 246 Charles Morris, Fundamentele teoriei semnelor, traducere de Delia Marga, Editura Fundației pentru Studii Europene, Cluj-Napoca, 2003, p. 21. 247 Traian D. Stănciulescu, La început a fost semnul. O altă introducere în semiotică, Editura Performantica, Iași, 2004, p. 77. 248 Umberto Eco, op. cit., p. 43. 249 Traian Stănciulescu, La început a fost semnul. O altă introducere în semiotică, Editura Performantica, Iași, 2004, p. 96. 250 V. Traian D. Stănciulescu, Homo homini lupus? Spre
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
p. 21. 247 Traian D. Stănciulescu, La început a fost semnul. O altă introducere în semiotică, Editura Performantica, Iași, 2004, p. 77. 248 Umberto Eco, op. cit., p. 43. 249 Traian Stănciulescu, La început a fost semnul. O altă introducere în semiotică, Editura Performantica, Iași, 2004, p. 96. 250 V. Traian D. Stănciulescu, Homo homini lupus? Spre o semiotică a discursului politic, Editura Performantica, Iași, 200, pp. 107-118. 251 V. Cl. Shannon, The Matematical Theory ef Communication, Urbana Illionois, 1949. 252 Avantajele
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
Performantica, Iași, 2004, p. 77. 248 Umberto Eco, op. cit., p. 43. 249 Traian Stănciulescu, La început a fost semnul. O altă introducere în semiotică, Editura Performantica, Iași, 2004, p. 96. 250 V. Traian D. Stănciulescu, Homo homini lupus? Spre o semiotică a discursului politic, Editura Performantica, Iași, 200, pp. 107-118. 251 V. Cl. Shannon, The Matematical Theory ef Communication, Urbana Illionois, 1949. 252 Avantajele grafului semiotic, în comparație cu celelalte modele semiotice, sunt evidențiate de Traian D. Stănciulescu în La început a fost
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
96. 250 V. Traian D. Stănciulescu, Homo homini lupus? Spre o semiotică a discursului politic, Editura Performantica, Iași, 200, pp. 107-118. 251 V. Cl. Shannon, The Matematical Theory ef Communication, Urbana Illionois, 1949. 252 Avantajele grafului semiotic, în comparație cu celelalte modele semiotice, sunt evidențiate de Traian D. Stănciulescu în La început a fost semnul. O altă introducere în semiotică, Editura Performantica, Iași, 2004. 253 Constantin Sălăvăstru, Discursul puterii, Editura Tritonic, București, 2009, p. 23. 254 Pentru o prezentare detaliată a criteriilor de
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
Iași, 200, pp. 107-118. 251 V. Cl. Shannon, The Matematical Theory ef Communication, Urbana Illionois, 1949. 252 Avantajele grafului semiotic, în comparație cu celelalte modele semiotice, sunt evidențiate de Traian D. Stănciulescu în La început a fost semnul. O altă introducere în semiotică, Editura Performantica, Iași, 2004. 253 Constantin Sălăvăstru, Discursul puterii, Editura Tritonic, București, 2009, p. 23. 254 Pentru o prezentare detaliată a criteriilor de identificare a discursului politic, în raport cu celelalte tipuri de discurs, v. Jean-Marie Denquin, La politique et le langage
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
Eminescu, Opere X, p. 277. 423 Al. Oprea, În căutarea lui Eminescu gazetarul, Editura Minerva, București, 1983, p. 21. 424 Mihai Eminescu, Opere X, p. 32. 425 Apud Traian Dinorel Stănciulescu, La început a fost semnul. O nouă introducere în semiotică, Editura Performantica, Iași, pp. 217-229. 426 D. Maingueneau, L'analyse du discours, Hachette, Paris, 1991, p. 107. 427 Hermann Parret, "Les stratégies pragmatiques", în Communication, 1981, p. 32. 428 Mircea Popa, Mihai Eminescu. Contextul receptării, Editura Timpul, Reșița, 1999, p.
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
nr. 2, 1990, p. 5. -----------------------------------------------------------------------2 1 4 3 10 Prolegomene 9 9 AUREL CODOBAN Prefață LIMBAJUL POLITIC EMINESCIAN Prolegomene 62 91 17 LIMBAJUL POLITIC EMINESCIAN Limbajul politic spațiu al construcției identității și legitimării LIMBAJUL POLITIC EMINESCIAN Dimensiuni ale analizei semiotice a limbajului politic 92 67 LIMBAJUL POLITIC EMINESCIAN Publicistica eminesciană în orizontul receptării 128 173 99 LIMBAJUL POLITIC EMINESCIAN Semioza limbajului politic eminescian 174 137 LIMBAJUL POLITIC EMINESCIAN Analiza semiotică a limbajului politic eminescian 220 261 187 LIMBAJUL POLITIC EMINESCIAN
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
construcției identității și legitimării LIMBAJUL POLITIC EMINESCIAN Dimensiuni ale analizei semiotice a limbajului politic 92 67 LIMBAJUL POLITIC EMINESCIAN Publicistica eminesciană în orizontul receptării 128 173 99 LIMBAJUL POLITIC EMINESCIAN Semioza limbajului politic eminescian 174 137 LIMBAJUL POLITIC EMINESCIAN Analiza semiotică a limbajului politic eminescian 220 261 187 LIMBAJUL POLITIC EMINESCIAN Analiza contrastivă: Timpul, Românul, România liberă și Pressa 240 239 LIMBAJUL POLITIC EMINESCIAN Publicistica spațiul configurării unui nou Eminescu 262 294 LIMBAJUL POLITIC EMINESCIAN Bibliografie LIMBAJUL POLITIC EMINESCIAN Anexe Bibliografie
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
doina), II, îngr. Dumitru Șandru, pref. Ovidiu Bârlea, București,1969, 185-223; Ion Taloș, Meșterul Manole, I-II, București, 1973-1997; Adrian Fochi, Coordonate sud-est europene ale baladei populare românești, București, 1975, 118-122; Ion Rădoi, Variantele românești ale baladei „Meșterul Manole”, în Semiotica folclorului, coordonator Solomon Marcus, București, 1975, 50-71; Mihai Pop, Pavel Ruxăndoiu, Folclor literar românesc, București, 1976, 330-337; Dicț. lit. 1900, 561-563; Gheorghe Ciompec, Motivul creației în literatura română, București, 1979; Horia Bădescu, Meșterul Manole sau Imanența tragicului, București, 1986; Pavel
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288098_a_289427]
-
este în mod particular legat de lucrările lui Jacques Derrida și ale adepților săi. În general, poststructuralismul se referă la o serie de reacții împotriva structuralismului, care se originează în concepțiile dezvoltate de Ferdinand de Saussure în domeniul lingvisticii și semioticii. În jurul anilor 1950, structuralismul începe să se dezvolte în teoria literară (Barthes), psihoanaliză (Lacan) și antropologie (Lévi-Strauss). Așa cum sublinia Arne Grøn48, structuralismul nu desemnează un concept univoc, ci trimite atât la modalitatea structurală de a analiza lucrurile, în special în
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
în privilegierea semnificatului, iar teoria "foii de hârtie" a semnului i se pare complet "idealistă". De altfel, Baudrillard va dezvolta conceptul de "sémiurgie"62, care în înțelesul de artă a creării unor noi semne și sisteme de semne se opune semioticii, dar și retoricii, "semiurgia radicală" producția și proliferarea semnelor conducând la o societate a simulărilor guvernate de hiperrealitate. Sémiurgie duce la colapsul distincțiilor, la volatilizarea referinței, precum și la lipsa sensurilor, alăturându-se unui întreg cortegiu de "morți" a socialului, a
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
majoră asupra circumscrierii sale într-un cadru mai amplu, interdisciplinar sau intertextual, ridicând încă o dată problema raporturilor ce se pot stabili între filosofie și literatură. Importanța termenului este legată și de locul central conferit limbajului atât de teoriile literare și semiotice, cât și de întreaga mișcare postmodernă. De altfel, postmodernismul poate fi înțeles ca o "funcție discursivă", ca un mănunchi ne-centrat de practici discursive aflate în mișcare intertextuală și nu ca un sistem rigid de idei. Deplasarea către problematica limbajului
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
doua utilizare implică faptul că discursul este o modalitate de ordonare a categoriilor gândirii sau cunoașterii, astfel încât el reflectă sensul "comun" al unui "discurs" ca fiind un tip de text sau de tratat. În unele ramuri critice ale filosofiei sau semioticii, termenul "discursiv" are sensul de "produs în mod lingvistic sau textual""254. Astfel, discursul, înțeles în sens de substantiv de masă și strict din punct de vedere lingvistic, se referă la actele de vorbire sau scriere care apar la niveluri
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
inconștientului și experiențele-limită de text și de subiect (așa cum apar ele la Mallarmé și Lautréamont), se vor dezvolta trei direcții generale de cercetare: lingvistica, economia politică și psihanaliza. Având în vedere că începuturile teoriei se regăsesc și în structuralism și semiotică, Julia Kristeva și Roland Barthes vor investiga și aceste domenii. Conceptul de semn, în accepțiunea sa saussuriană, va suporta numeroase critici și reevaluări; cercetări mai recente acordă prioritate semnificantului, tocmai pentru a susține conceperea textului ca producere (în acest context
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
au marcat în continuare opțiunile, precum și stilul de filosofare. Problema scriiturii ca economie și producere axată mai degrabă pe rolul semnificantului, avatarurile barthesiene de surprindere a scriiturii între alte noțiuni ca text, discurs, scriere, sau ale diminuării instituției autorului, incursiunile semiotice ale Juliei Kristeva ce vor contura conceptul de intertextualitate ca "indice al modalității în care un text citește istoria și se inserează în ea", sunt doar câteva exemple ale unor teme care se regăsesc și în lucrările lui Jean Baudrillard
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
francez. Într-o primă etapă a criticii marxismului, Baudrillard a orientat analiza către semiologie, în dorința de a dezvolta perspective mai adecvate obiectelor de studiu. Astfel, în Pour une critique de l'économie politique du signe (1972), va utiliza teoria semiotică a lui Saussure în încercarea de a interpreta majoritatea aspectelor vieții sociale în termenii unui sistem de semne. Discursul baudrillardian se alcătuiește acum în funcție de această grilă terminologico-ierarhică ce conține și proiectul general al unei "economii politice a semnului". Un exemplu
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
decriptează o tensiune între simbolic și semiotic, tensiune care ar subîntinde întreaga organizare teoretică baudrillardiană, ce se verifică și pentru textura lucrărilor sale mai târzii. Astfel, "matricea de bază a teoriei este articulată pe opoziția dintre culturile simbolice și cele semiotice (sau de simulare). Într-adevăr, scrierile târzii continuă și adâncesc primele eseuri ale lui Baudrillard care se ocupă de această opoziție: pe de o parte, aspectele simbolicului [...], care sunt principiul răului, alteritatea radicală și iluzia radicală; pe de altă parte
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
simbolic este astfel dublată de perspectiva asupra propriului demers al scriiturii și analizei 416, care îi trădează grija asupra dezvoltării propriei teorii (împotriva celor care ar crede că scrie lipsit de orice strategie...). A doua imagine care pune în relație semiotica și simbolicul este aceea a plăcilor tectonice, care au uneori și puncte de tangență, dar, în general, "cele două categorii ale gândirii sunt ireconciliabile. Ele urmează fiecare propriul său curs, fără a se confunda, cel mult alunecă una peste cealaltă
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
fatalității și a gândirii radicale, care, la fel ca și cele două paradigme, se află la intersecția dintre sens și nonsens, adevăr și minciună, continuitate și discontinuitate. Mike Gane interpretează a doua imagine ca reprezentând distrugerea ordinii simbolice de către ordinea semiotică, deși ideea conform căreia "astăzi realitatea nu este nimic altceva decât apocalipsa simulării"418, ar reinvesti ordinea semiotică cu o putere devastatoare față de celelalte categorii, fie ele și simbolice. De asemenea, ca privire generală asupra perspectivei schimbului simbolic în societățile
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
sens și nonsens, adevăr și minciună, continuitate și discontinuitate. Mike Gane interpretează a doua imagine ca reprezentând distrugerea ordinii simbolice de către ordinea semiotică, deși ideea conform căreia "astăzi realitatea nu este nimic altceva decât apocalipsa simulării"418, ar reinvesti ordinea semiotică cu o putere devastatoare față de celelalte categorii, fie ele și simbolice. De asemenea, ca privire generală asupra perspectivei schimbului simbolic în societățile contemporane, Baudrillard mărturisește într-un interviu 419 că dacă societățile primitive cunoșteau două niveluri ale procesului de schimb
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Minnesota Press, Minneapolis, 1982. RORTY, Richard, Contingență, ironie și solidaritate, trad. și note de Corina Sorana Ștefanov, Editura All, București, 1988. RORTY, Richard, Pragmatism și filosofie post-nietzscheană. Eseuri filosofice 2, trad. de Mihaela Căbulea, Editura Univers, București, 2000. ROVENȚA-FRUMUȘANI, Daniela, Semiotica discursului științific, Editura Științifică, București, 1995. RYBACKI, Karyn C., RYBACKI, Donald J., O introducere în arta argumentării. Pledarea și respingerea argumentelor, trad. de Viorel Murariu, Polirom, Iași, 2004. SANDYWELL, Barry, "Forget Baudrillard?", în Theory, Culture & Society, Sage, London, Thousand Oaks
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Ibidem, p. 189. 259 James Paul Gee, An Introduction to Discourse Analysis. Theory and Method, second edition, Routledge, New York, London, 2005 (1999), p. 2. 260 A se vedea O. Ducrot și J.-M. Schaeffer, op. cit., p. 348. 261 Daniela Rovența-Frumușani, Semiotica discursului științific, Editura Științifică, București, 1995, p. 247. 262 Paul A. Bové, "Discourse", în Frank Lentricchia, Thomas McLaughlin (eds.), Critical Terms for Literary Study, p. 54. Aceste interogații sunt ilustrative pentru reconstrucția analizei discursului pe care o propune poststructuralismul; Paul
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Tot despre o lărgire a înțelegerii discursului se referă într-o anumită parte a studiului său și Jan Blommaert (Discourse. A Critical Introduction, Cambridge University Press, Cambridge, 2005), atunci când afirmă că "discursul [...] are în vedere toate formele de activitate umană semiotică producătoare de sens, văzute în legătură cu modele sociale, culturale și istorice și dezvoltări ale utilizărilor. Discursul este unul dintre numele posibile pe care îl putem da" (p. 3). În această înțelegere, important rămâne contextul în interiorul căruia ceva capătă semnificație și se
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]