50,569 matches
-
Emotion in the Making of Consciousness (în traducere literală Sentimentul a ceea ce se întîmplă. Corp și emoție în formarea conștiinței), iar tema ei e anunțată fără echivoc din titlu - formarea conștiinței -, după cum evidente sînt și premisele metodologice - corelația dintre trăire/sentimente și conștiință. Cum ajunge făptura umană să perceapă și să înțeleagă mediul în care trăiește și celelalte făpturi din jur? Care este structura experienței? Cum devenim conștienți de propria noastră persoană? Sînt întrebări care nu-l frămîntă doar pe Damasio
Misterele conștiinței by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17098_a_18423]
-
misterele și ciudățeniile minții lor. Pacienții săi devin veritabile personaje literare. Între aceștia, o oarecare Emily (numele nu e cel real, firește), așteaptă să devină cu adevărat eroină de roman: datorită unei malformații la creier, femeia nu poate percepe nici un sentiment negativ. Nici frică, nici furie, nici tristețe. Ea nu poate generaliza experiențele neplăcute și astfel nu poate trăi niciodată dezamăgirea. Cum va fi arătînd lumea pentru o astfel de optimistă literalmente maladivă? Antonio Damasio -The Feeling of What Happens. Body
Misterele conștiinței by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17098_a_18423]
-
virtuțile și binele făcut au răsplata lor, după moartea noastră aici, care e începutul unei alte vieți. Amintirea Paradisului: nu iluzorie fugă de imediat și din imediat, ci vocația de a-l regăsi în frumusețea trecătoare a lucrurilor și a sentimentelor din apropierea noastră. O fericire "în fărâme", o arvună, o anticipare a ceea ce vom întâlni la soroc. Amintirea deșteptată de o pădure bucovineană dimineața devreme, sau de colinele toscane, sau de surâsul unui copil sărac, dar cu inima ușoară din Basarabia
Adrian Popescu - Echinox n-a fost o anticameră ci chiar salonul literar al generației '70 () [Corola-journal/Journalistic/17093_a_18418]
-
am nici un resentiment, nutresc recunoștință pentru că, lucrând într-o redacție, am reușit să-mi scriu, cât mi-a fost dat, cărțile. Dar am trăit și trăiesc, alături de cei care au mai rămas la Steaua, Aurel Rău, Ruxandra Cesereanu, T. Tihan, sentimentul că oricând revista poate fi desființată, socotită nerentabilă, inutilă. Salariile, sub grila oficială, publicată de Monitorul Oficial sunt de mizerie. În "anticameră", eram liber, încrezător și nesupus economicului, la Steaua, în cei 30 de ani, am înțeles că imaginea socială
Adrian Popescu - Echinox n-a fost o anticameră ci chiar salonul literar al generației '70 () [Corola-journal/Journalistic/17093_a_18418]
-
autorului, postmoderniștii de generație mai tînără se referă la "autorul" unui text literar ca fiind simplă convenție necesară receptării acelui text. Numai că pentru o anumită categorie de adepți ai postmodernismului aproape orice poate trece drept convenție sau construct social: sentimentele umane, sexul, boala, cunoașterea, adevărul, istoria, realitatea, alfabetismul, copilăria, tinerețea, bătrînețea, crima, chiar postmodernismul însuși. Într-un amestec puțin dezorientant de concepte importante sau simple aglutinări intelectuale efemere, dicționarul postmodernist de "convenții/constructe sociale" se transformă promițător într-un fel
Păcatele postmodernismului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17080_a_18405]
-
se referea la perioada dinaintea revoluției și n-a rămas fără ecou în România. Ambele cărți impun prin gravitate, prin capacitatea de a înțelege de la distanță istoria recentă a unei țări constrânse la o originalitate tragică și printr-un surprinzător sentiment al responsabilității (pe autoare o îndurerează situații pe care noi înșine, cei prejudiciați, le privim resemnați). Clarviziunea Sandei Stolojan este susținută de o serioasă și multilaterală pregătire intelectuală, ca și de un îndelung exercițiu al prezenței în viața publică. în afară de
România, mon amour by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17086_a_18411]
-
totul a fost grotesc și teribil... Răzvan Th. este personificarea Vidului împodobit cu cultură occidentală (franceză) - un gen de intelectual fără scrupule, avid de putere, juisor și cultivat, provenit direct din lumea levantină!" Cu aceeași sagacitate, dar și cu un sentiment al pierderii ireparabile este urmărită și descrisă ruinarea lentă, prin îmbătrânire, a lui Emil Cioran, a cărui minte ajunge să semene de la un moment dat cu un monument lăsat în paragină. Cartea merită toată atenția, cu excepția unor pasaje în care
România, mon amour by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17086_a_18411]
-
cu/ miros de/ gin tonic/ să mai plângi/ artic show cu/ stan getz și coltrane/ când arina dansând/ mi-a iubit un/ surâs așternut pe/ un sân de/ femeie ușoară" (amnezie psihogenă). Există în aceste poeme, așa cum se poate vedea, sentimentul unei "invazii" a obiectelor, care "rupe" mișcarea conștiinței, iar peste "harta" sentimentelor se abate în permanență umbra unor lucruri dizgrațioase și inutile, care o "decupează", sfârșind prin a-i împrumuta personajului liric aspectul omului-mozaic ce reproduce mimetic aspectul "fragmentarist" al
Monolog în Computerland by Octavian Soviany () [Corola-journal/Journalistic/17106_a_18431]
-
getz și coltrane/ când arina dansând/ mi-a iubit un/ surâs așternut pe/ un sân de/ femeie ușoară" (amnezie psihogenă). Există în aceste poeme, așa cum se poate vedea, sentimentul unei "invazii" a obiectelor, care "rupe" mișcarea conștiinței, iar peste "harta" sentimentelor se abate în permanență umbra unor lucruri dizgrațioase și inutile, care o "decupează", sfârșind prin a-i împrumuta personajului liric aspectul omului-mozaic ce reproduce mimetic aspectul "fragmentarist" al realului. Iar "peisajele" lui Gelu Vlașin vor fi populate, prin urmare, de
Monolog în Computerland by Octavian Soviany () [Corola-journal/Journalistic/17106_a_18431]
-
acasă. Dar chiar și călătorii care au biblioteci personale (și ar putea spune ca Flaubert: "Eu și cărțile mele, în același apartament, ca un castravecior în oțetul lui") preferă, în călătorie, revistele. Explicația e simplă: iuțeala deplasării moderne îți dă sentimentul provizoriului; abia te-ai îmbarcat, și ai și ajuns la destinație; cele cîteva ore necesare ca să traversezi oceanul nu reprezintă, psihologic, o durată consistentă, deoarece ai mereu în minte ideea că parcurgi miile de kilometri mai repede decît sunetul. în
Cărți și călătorii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17135_a_18460]
-
determine pe dl prof. Dan Setlacec să se confeseze, care se destăinuie cu franchețe din toate ale sale alcătuiri și preocupări, menționînd, de la început, că s-a înscris la Facultatea de Medicină chiar pentru chirurgie. Uluitoare destăinuire, care echivalează cu sentimentul unei vocații bine intuită. Să notez bunele pagini de început care reconstituie farmecul indicibil al unui bucureștean interbelic, locuind pe o stradă în preajma Bd. 1 Mai, ce poartă azi numele scriitorului Gala Galaction, și el avînd o căscioară pe acea
Viața unui chirurg by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17110_a_18435]
-
concursul domniei sale am putut audia Concertul în si bemol major de Philip Emmanuel Bach, de asemenea, la cererea insistentă a publicului, câteva pagini din Suitele pentru violoncel solo ale lui Johann Sebastian. Tonul generos este susținut de o consistență a sentimentului ce anulează - în cazul lucrării concertante - conveniențele unei partituri situate în zona începuturilor clasicismului muzical. Aceluiași teritoriu stilistic îi aparține și Simfonia concertantă în la major, de Johann Christian Bach, celălalt fiu al maestrului, lucrare realizată de Natalia Gutman în
BACH al nostru cel de toate zilele by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/17112_a_18437]
-
cu un... plic mare albastru pe care mi l-a întins tremurând spunându-mi că înainte să moară, nea Tudor, îi spusese să aibă grijă deosebită de el și să nu-l deschidă niciodată. A renunțat la plic cu un sentiment de ușurare cerândumi să-l iau deoarece ea dorește să iasă din această poveste halucinantă dorind să uite toate aceste lucruri ciudate, pe care le considera, foarte credincioasă fiind, o lucrătură a forțelor întunericului. S-a scuzat și ne-a
Lumea de dincolo de noi. In: Editura Destine Literare by Emil Străinu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_243]
-
exercițiile spectaculoase: "Nu pozez nici în "patriarh" al literaturii române, nu mă cred nici un "far" luminos al culturii române. Nu pretind să mi se facă numere omagiale, nu pretind nimic.(...) Sînt, dacă vrei, un mic burghez, plat, total lipsit de sentimentul tragic al vieții, nu am trăiri spiritualiste, nu promovez cultura de tip guru, nu sînt adeptul misticii de tip upanișadic. A confunda munții din jurul Sibiului cu Himalaia este ridicol. Sînt, după cum vezi, un personaj cu totul și cu totul "mediocru
Adrian Marino între lumini și umbre by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15783_a_17108]
-
spus următorul: un vietnamez a citit versiunea japoneză a cărții mele și a "întrebat" de mine! Versiunea japoneză, făcută după versiunea franceză. Îți dai seama ce traseu sui generis, original, exotic și neobișnuit: România-Franța-Japonia-Vietnam. Deci eu am în același timp sentimentul unei avangarde intelectuale, al pionieratului". Hermeneutul - semnal al importanței - este excedat de solicitări: "Sînt în situația tristă de a refuza zeci de colaborări. Uite, acum trebuie iarăși să răspund la două-trei colaborări. Nu știu cum să le evit. Vreau să fiu lăsat
Adrian Marino între lumini și umbre by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15783_a_17108]
-
apariția cărții și aniversarea autorului, e derutantă prin ostentație ca o femeie care face risipă de parfum și de bijuterii. La prima vedere obiectul-carte lasă o impresie de nesățioasă vanitate. Dar poezia? "Scriu cu litere kilometrice cu versuri kilometrice cu sentimente și idei kilometrice" - iată o mărturisire, o posibilă profesiune de credință. Un poet al cantității, al multului, terorizat de teama de a nu fi spus niciodată destul. Poezia lui Nicolae Țone se înscrie pe linia dicteului suprarealist debordant pe care
La început a fost poetul by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/15816_a_17141]
-
în direct", terorism în direct... Am avut senzația stranie că incredibilul monitor ficționar a luat-o razna și Orson Welles s-a întors să-și repete farsa cu mijloacele sofisticate de azi, cînd este posibil pînă și un război computerizat. Sentimentul că nimic nu-i adevărat și că asist la un exercițiu de simulare m-a părăsit cînd am revenit la sediul festivalului unde directorul Piers Handling și directoarea managerială Michèle Maheux convocaseră o conferință fulger pentru a-și exprima stupefacția
Festival în doliu by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15833_a_17158]
-
Edit. Humanitas, București, 2000, 388 pagini. Românii deceniului 10 Se simțea de multă vreme lipsa unei sinteze în date și statistici a României postdecembriste. Cu atât mai mult cu cât există, după 12 ani, o predispoziție generală la bilanț și sentimentul acut al încheierii unui ciclu istoric. O dată cu Românografia, Emilian M. Dobrescu remediază într-o măsură suficientă un asemenea neajuns. Este vorba despre recuperarea memoriei ultimilor ani, atât de coruptă în fond de refulări selective și de o refugiere colectivă în
Doamnele Franței în veacul al XII-lea by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15811_a_17136]
-
militare, diplomatice, economice, financiare, culturale, religioase, demografice, ecologice, medicale, sportive etc. - sunt evocate ca realitate crudă. Mai mult, ca realitate articulată. Ele sunt reunite pentru prima oară într-o versiune exhaustivă - propunând ca atare o nouă judecată asupra istoriei imediate. Sentimentul la întâlnirea cu această carte cu aspect de almanah este unul contradictoriu. Pe de o parte, aceeași emoție ca la consultarea neautorizată a unui document secret - ceea ce poate sugera, prin analogie, în ce măsură ne-am ținut departe de noi înșine în
Doamnele Franței în veacul al XII-lea by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15811_a_17136]
-
luptă cu interiorul, de arta de a seduce picăturica de nemurire din viața fiecăruia? Poezia caută să regăsească un paradis pierdut. Dar și romanul îl caută. E adevărat. Și romanul vrea paradisul pierdut. Inspirația sa vine, în mare parte, din sentimentul că ne scapă câte ceva, ceva de care eram siguri, ceva care se derobează, se eschivează tocmai sub picioarele noastre, în / sub noi. Suntem în căutarea unei cunoștințe, a unei intimități care s-a rupt. Nu ne mulțumim, firește, să facem
Michel Butor: - "Scriu mereu contra uitării" by Rodica Draghincescu () [Corola-journal/Journalistic/15820_a_17145]
-
mereu contra uitării. Fie că treceți de la critica literară și eseuri (să amintim doar Répertoire I, II, III, IV, V, Histoire extraordinaire) la colaborări cu muzicieni, pictori, fotografi, matematicieni ori la filozofie, aventura scrisului dumneavoastră a avut șansa să găsească sentimente, gesturi, posibilități departe de reperele și balizele gândirii și ale limbii comune. Da, ne găsim adesea în fața sentimentului că nimerim în ținuturi necunoscute, că începem lucruri care nu au fost niciodată spuse, la care nu ne-am gândit vreodată. Asta
Michel Butor: - "Scriu mereu contra uitării" by Rodica Draghincescu () [Corola-journal/Journalistic/15820_a_17145]
-
IV, V, Histoire extraordinaire) la colaborări cu muzicieni, pictori, fotografi, matematicieni ori la filozofie, aventura scrisului dumneavoastră a avut șansa să găsească sentimente, gesturi, posibilități departe de reperele și balizele gândirii și ale limbii comune. Da, ne găsim adesea în fața sentimentului că nimerim în ținuturi necunoscute, că începem lucruri care nu au fost niciodată spuse, la care nu ne-am gândit vreodată. Asta declanșează invenția, care ne obligă să transformăm gândirea și limba. Demersul noului romancier, fiind și al noii scriituri
Michel Butor: - "Scriu mereu contra uitării" by Rodica Draghincescu () [Corola-journal/Journalistic/15820_a_17145]
-
cele de după 1989, n-au favorizat mediatizarea lor, menținîndu-le frecvent într-o injustă penumbră. Unul dintre scriitorii și cărturarii aparținînd, după știința noastră, acestei categorii este Pavel Chihaia. Născut în 1922, rămas orfan la cinci ani, a cunoscut de timpuriu sentimentul singurătății, care l-a ajutat, după cum ne mărturisește, a se adînci în sine și a scruta lucrurile din preajmă spre a vedea ce se ascunde dincolo de aparențele lor: "Desigur, viața sufletului a primit, pe lîngă trăsăturile etapelor vîrstei și acea
Destinul unui rezistent: Pavel Chihaia by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15813_a_17138]
-
că, în lagărul comunist, sclavia sub călcîiul inevitabilului "demon superior" reprezenta o condiție generală, în raport cu care însă oamenii se puteau manifesta divers. Sclavii erau pe atunci de două feluri. Unii care, temîndu-se de mizerie și persecuții, sau avînd doar acel "sentiment respingător al sclaviei", care te îndeamnă "a trăi după cum ți se poruncește, în turma nedefinită", semnau diabolicul pact care le asigura o sclavie privilegiată, de nivel "înalt". Și alții care, solidarizîndu-se cu valorile trecutului, cu cei închiși ori asasinați, cu
Destinul unui rezistent: Pavel Chihaia by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15813_a_17138]
-
adevăr, decât credeam eu. Dragostea pentru formă nu implică obligatoriu ignoranță, depreciere a valorilor esențiale, cum suntem înclinați să o credem, noi ceilalți, observatori ai oricărei forme pe care nu o animă un principiu esențial, care nu face apel la sentimentele noastre. Noi, cei pentru care doar sufletul, esența ființelor și a lucrurilor, calitatea și semnificația lor metafizică, contează. Trebuie să adaug că în ostilitatea noastră față de adoratorii formei pentru formă se amestecă și neîncredere; neîncrederea neștiutorului față de cunoscător, a profanului
Memoriile Mariei Cantacuzino Enescu by Elena Bulai () [Corola-journal/Journalistic/15802_a_17127]