3,380 matches
-
avea grijă ca tratamentul psihiatric al ucigașului să continue și să nu i se dea voie să părăsească orașul. Statul nu oferea tratament psihiatric pentru familia victimei. În loc să se așeze la masa de lucru, Brunetti vârî mâna În unul dintre sertarele laterale și scoase un aparat electric de ras. Cât se bărbieri, stătu În picioare la fereastră și se uită În gol la fațada bisericii San Lorenzo, Încă acoperită, așa cum era de cinci ani, de schelele În spatele cărora se spunea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
și-un „da, domnule“ murmurat, Bonsuan plecă. Brunetti Își dădu brusc seama cât Îi era de foame. Tot ce mâncase de dimineață erau cele trei sandvișuri, ei bine, mai puțin de-atât, dat fiind că Orso Îi mâncase unul. Deschise sertarul de jos, sperând să găsească acolo ceva, o cutie de buranei, fursecurile sub formă de S care-i plăceau la nebunie și pentru care trebuia de obicei să se lupte cu copiii, un baton de ciocolată vechi, orice, dar era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
mâncare sau să le spună că unul dintre aplicanții lor pentru permis de muncă sau de reședință fusese arestat și putea fi șters din listele și dosarele lor. — Nu ți se dă mâncare acasă? Întrebă Anita, În timp ce deschidea unul dintre sertarele mesei ei de lucru. Din el scoase o pungă de hârtie maro. Deschizând-o, scoase una, apoi două, apoi trei pere coapte și le așeză În partea din față a mesei, la Îndemână. Cu trei ani În urmă, pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
lui Brunetti să intuiască posibilitatea dificultăților de comunicare. — Engleza mea e bunicică. Atunci, n-ar trebui să aveți probleme să vorbiți cu ei. — Când ar fi posibil să vin acolo? — În dimineața asta? În după-amiaza asta? Oricând doriți, commissario. Din sertarul său de jos, Brunetti scoase un mers al trenurilor și-l frunzări, căutând legătura Veneția-Milano. Pleca un tren Într-o oră. — Pot lua trenul de nouă douăzeci și cinci. — Bun. Voi trimite o mașină să vă aștepte. — Mulțumesc, maggiore. — Cu plăcere, commissario
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
reviste vechi și-o servietă din piele maro. Scoase servieta și-o șterse de praf cu mâna. Ducând-o Înapoi la masa de lucru, puse ziarele În ea, apoi adăugă câteva dosare pe care mai trebuia să le citească. Din sertarul din față scoase un exemplar vechi de două săptămâni al revistei Panorama și-l aruncă Înăuntru. Drumul Îi era cunoscut, de-a lungul traseului spre Milano, printr-un mozaic de lanuri de porumb arse și dureros Înnegrite de seceta verii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
cutii pentru corespondențe; cutia celor primite era goală, a celor de expediat era plină. — Vă rog să luați loc, zise Butterworth și așteptă ca Brunetti să se așeze Înainte să-și reia și el locul. Americanul scoase un dosar din sertarul din față, acesta doar puțin mai gros decât cel pe care-l avusese Ambrogiani. — Ați venit În legătură cu sergentul Foster, nu-i așa? — Da. — Ce ați dori să aflați? — Aș dori să aflu cine l-a omorât, zise Brunetti impasibil. Butterworth
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
câteva mere, o sticlă destupată de vin alb și niște brânză Învechită Într-un ambalaj de plastic. Cuptorul conținea doar trei tigăi goale; mașina de spălat era goală. Stătu cu spatele la suprafața de lucru și se uită Încet de jur Împrejurul Încăperii. Din sertarul de sus de sub polița de lucru scoase un cuțit, apoi trase unul dintre scaunele de lemn de la masă și-l așeză sub boiler. Se urcă pe scaun și folosi cuțitul să slăbească șuruburile care țineau prins panoul din față al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
nou mâna cu batista, puse câte o pungă de cocaină În fiecare dintre cele două pungi de plastic mai mari și le vârî În buzunarele interioare ale sacoului său. Șterse cuțitul de mâneca sacoului și-l puse la loc În sertar, apoi folosi batista să șteargă de orice amprente de pe suprafața boilerului. Părăsi apartamentul, Încuind ușa În urma sa. Afară, se apropie de soldații americani din jeep, zâmbindu-le reconfortant. — Mulțumesc, zise el și Înmână cheia Înapoi celui care i-o dăduse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
mai târziu, Paola intră În dormitor, cu părul auriu desfăcut, cu prosopul acum Înfășurat pe lângă corp și se duse la comoda unde-și ținea lenjeria intimă și sveterele. Neglijentă, nepăsătoare, aruncă prosopul pe pat și se aplecă să deschidă un sertar. Strecurându-și o cravată nouă sub guler și Începând s-o Înnoade, Brunetti o studie În vreme ce pășea Într-o pereche de chiloți negri, apoi Își puse un sutien și-l Încheie la spate. Pentru a-și distrage atenția, se gândi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
A fost omorât pentru bani, iar dovadă lucrului ăsta este faptul că nu s-a găsit asupra lui portmoneul. Nu se găsise asupra lui nici unul dintre pantofi. Însemna asta că a fost omorât pentru un Reebok mărimea 45? Patta deschise sertarul de sus și scoase câteva foi de hârtie. — Cred că ai irosit destul timp cu plimbări la Vicenza, Brunetti. Nu-mi place să știu că-i deranjezi pe americani cu asta. Crima s-a petrecut aici și ucigașul va fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
principiilor lui. Întoarsă în Vechea Morgă, Alice a încercat să nu bage în seamă contrastul. Sau mormanele de gunoi din bucătărie, cele mai recente rezultate ale „forărilor“ lui Jake. S-a străduit, cu disperare, să nu-i pese atunci când, deschizând sertarul cu lenjerie de corp, un grup de musculițe de fructe, refugiate din crescătoria de viermi în stare de putrefacție avansată, au zburat afară. În schimb, Alice s-a concentrat pe aspectele pozitive. Ca masa de schimbat scutece pe care Jake
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
înșfăcând tubulețul alb pe care Hugo îl ținea în mână. Apoi a agitat tubul către el. —Ai idee cât costă ăsta? Hugo a oftat. Nu reușise să descopere crema normală de scutec și improvizase. Crema pe care o găsise în sertarul comodei de lângă pat păruse a fi un substitut rezonabil. Oricum, avea dubii c-ar fi costat așa de mult; de când o cunoștea el, Amanda nu plătise niciodată pentru nici un produs cosmetic. Nu cu bună știință. „Numai oamenii mici plătesc“, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
fuseseră veseli, deveniseră ostili. Plânsetul Rosei a urcat cu câteva octave când ursulețul roz fosforescent i-a căzut din mână, pe pământul de sub bancă. Alice s-a aplecat repede și l-a ridicat. Abia de curând reușise să elibereze din sertarul cu chiloți mâna de jucării, inclusiv ursulețul acela, care reprezentau tot ceea ce mai putuse salva din cadourile care-i fuseseră trimise Rosei la naștere. Restul fusese donat de Jake, cu mult timp în urmă, adăposturilor pentru vagabonzi. Când îi fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
răsplată sexuală suplimentară. - Mâine vii? Femeia închise televizorul și ridică un picior în aer, admirîndu-și pulpa și glezna. Se declară mulțumită de ceea ce vedea, apoi murmură: - Dacă ții neapărat... Lăsă haina din mână și își puse hamul. Scoase pistolul din sertarul noptierei, îl introduse în toc și o sărută lung pe gură. Încă mirosea a dragoste. - Da, țin. La aceeași oră. Las cheia sub ghiveci, ca de obicei. Vezi să nu te urmărească scriitorașul tău, în locul lui m-aș prinde de
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
seară - vreun cancan spumos, o altă poveste amoroasă insipidă sau orice altceva -, iar el luă o cafea de la tonomatul din holul principal, apoi urcă la etaj fără să bage pe nimeni în seamă. Se trânti pe scaun, în fața biroului, trase sertarul și scoase pachetul cu țigări. Aprinse una, luă o gură de cafea, își roti ochii prin încăpere. Atmosfera era aceeași din fiecare zi. Toată lumea părea absorbită de cazuri extrem de complicate, telefoanele sunau într-una, televizorul fixat în colț era reglat
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
piele în astfel de condiții?! Apucă paharul de plastic în care cafeaua începuse deja să se răcească și îl duse la gură. Apoi îi făcu semn colegului că este ocupat și, după ce acesta se îndepărtă bombănind, scoase o hârtie din sertar și scrise: Literatură de rahat: Scriitor ratat - romanul vieții (manuscris în lucru) - geamantan cu bani (???) - agent imobiliar - Om cu Tatuaj (Celine Dion). Viață de rahat: Agent imobiliar - mort - accident de circulație (azi). Om cu Tatuaj pe umăr (Celine Dion) - mort
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
cu bani (???) - agent imobiliar - Om cu Tatuaj (Celine Dion). Viață de rahat: Agent imobiliar - mort - accident de circulație (azi). Om cu Tatuaj pe umăr (Celine Dion) - mort - stâlp de telegraf căzut peste mașină (azi). Privi rândurile, apoi introduse hârtia în sertar și îl încuie cu cheia. Aprinse țigara, pufăi câteva secunde, după care se scărpină după ureche. Își aminti cuvintele Luciei: „... strada din spatele curții noastre...” Mormăi: - Ia uite, domnule, ce coincidență stranie... Se ridică de la birou și merse să verifice pe
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
astfel de poveste se convinge în doi timpi și trei mișcări că ești suspectul de serviciu ori nebun de legat. Nu va mai dura multă vreme și vei auzi (poc, poc!) cum bate cineva la ușă. Cu mandat de percheziție. Sertare trântite, cărți aruncate de pe rafturile bibliotecii, hârtii care zboară prin aer, ce aveți aici?, o debara, ușa deschisă, pledurile date la o parte, iată un geamantan, doriți să plecați undeva?, poate în Normalitate, hopa, ce de bani, de ce nu-i
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
să bea numai bere și să aibă gulerul cămășii murdar. Le dăduse cu tifla, de fiecare dată, fără să se sinchisească de privirile sugestive pe care și le aruncau pe la spatele său. Detectivul frunzări câteva hârtii, le depuse apoi în sertarul biroului, simți nevoia să bea o cafea, însă o vărsă din greșeală pe pantaloni și trase câteva înjurături. Merse la toaletă, încercă să se curețe cu un șervețel și observă plăcut surprins că pata era aproape invizibilă. Intră într-o
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
dacă vrei și lapte, îl pun acum la fiert. - Am să vin imediat, să mă schimb de uniformă! După ce și-a așezat uniforma pe scaun, a mai citit o dată bilețelul de la George, apoi l-a așezat într-un caiet din sertarul atașat mesei, un caiet cu 100 de file pe care îl făcuse special -un oracol- pentru a fi completat de colegii ei cu impresii, semnături, acum la sfârșit de an. Încă nu era completat de niciun coleg, mai avea de
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
Își are un loc special...” Cu toate că „Aiud Însângerat” este, deocamdată, singura carte publicată de Grigore Caraza, ea ne pare atât de bine scrisă Încât Înclinăm să credem că a fost precedată de multe scrieri, care fie că au rămas În sertare ori s-au pierdut, fie că au fost distruse sau confiscate. Iar, dacă-i prima sa operă literară de mare Întindere și de certă valoare documentar istorică și beletristică, atunci Înseamnă că nu prin exercițiu, ci prin talent, chiar prin
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
dar nu erau vorbe omenești. Chiar dacă păreau În limbaj omenesc, erau traduse din limba vițeilor, a lanului de grâu, a pomilor fructiferi, a tuturor lucrurilor de care se Îngrijea cu atâta sârg peste zi. După mulți ani am descoperit În sertarul de la noptiera lui un caiet cu poezii. Încercase să preschimbe foșne- tul lanului de grâu și zumzetul nevăzut al cosașilor În cuvinte omenești. mi-au dat lacrimile când am găsit caietul. Nu bănui- sem niciodată că tata știa atâtea cuvinte
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
dus În sufragerie să i le citesc. După primele versuri, Janet, care tocmai cârpea niște ciorapi, mă opri, revoltat : „PĂi, ce, astea-s poezii ? Stai să-ți citesc eu o poezie adevărată !“. Se ridică de la mașina de cusut și deschise sertarul de jos de la bibliotecă, unde ținea Într-o ordine desăvârșită toate socotelile casei și ale blocului SD10B, scara 2, al cărei administrator era, și scoase un caiet cu coperți maronii pe care era lipit un abțibild cu un pește galben
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
pește galben. Îl deschise și Îmi citi cu intonație o poezie cu rimă, copilărească și emfatică, În timp ce eu mă tăvĂleam pe jos. „râzi ca prostu’n târg“, spuse el Închizând caietul, Îmbufnat, și punându-l cu grijă la loc În sertar. „N-o să scrii tu așa ceva nici Într-o sută de ani.“ Ceea ce era cât se poate de adevărat. Am pus poeziile la poștă și după câteva săptămâni am primit un plic cu o scrisoare și cu un medalion de argint
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
Am trăit astfel luni În șir - În resemnare și agonie. Șaman 153 Eram mulțumită, În rarele mele momente de singurătate, când priveam pe geam la pârtiile de schi sau când priveam poza eschimosului, pe care o țineam ascunsă Într-un sertar ca pe un talisman și o scoteam uneori, iar atunci simțeam din nou ceva crescând, ceva ca o avalanșă care mi se ridica În piept și dădea năvală pe dinafară. Atunci Începeam să scriu cu Înfrigu- rare poezii, povestiri, neglijându
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]