41,020 matches
-
Dar câte calcule, câtă trudă și dibăcie îmi trebuiau ca să nu mă vadă nimeni! În plus, nu voiam, nu voiam s-O atingă vreo privire străină. trebuia să execut totul singur, cu propriile mele mâini. La dracu! La ce-mi servea să-I supraviețuiesc? Dar Ea? Nici un om obișnuit, nimeni în afară de mine nu trebuia să-I vadă cadavrul. Niciodată! Ea venise la mine încredințându-Și trupul de gheață și umbra, ca să nu fie văzută de cineva, nici murdărită de o privire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
umbre rătăcitoare. Drișca se opri. Am luat vasul și am sărit jos. Eram în fața ușii. Am intrat în casă în cea mai mare grabă, am pus pachetul pe masă și m-am dus să iau cutia de tablă care îmi servea drept casetă și pe care o pusesem în alcovul vecin cu camera mea. Mă întorsei la ușă, cu intenția să i-o dau bătrânului vizitiu drept recompensă pentru serviciile sale. Dar omul dispăruse, nici urmă de el, nici de droaga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
Mă mențineam într-o stare deosebită, care mi se părea insolită și, totodată, naturală. Climatul, aspectul noii lumi în care m-am trezit îmi erau întrutotul familiare; aici mă simțeam chiar mai în largul meu decât în mediul care îmi servea drept cadru al existenței anterioare - de parcă aceasta n-ar fi fost decât un reflex al existenței mele reale. Era un alt univers, dar atât de imediat, atât de intim, încât aici mă regăseam în ambianța mea normală. Tocmai mă nășteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
aceste povești și resimțeam o bucurie de nespus. Redeveneam copil. Chiar acum, când scriu aceste rânduri, resimt emoțiile de atunci. Toate astea se situează în prezent, nu în trecut. Fără îndoială, gesturile, gândurile, dorințele, obiceiurile atavice, cărora unele alegorii le servesc drept vehicule de-a lungul generațiilor, reprezintă factori atât de indispensabili ai existenței noastre. Mii de ani s-au pronunțat aceleași cuvinte, s-au practicat aceleași împerecheri, s-au încercat aceleași nenorociri puerile, viața, de la un capăt la altul, este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
cărei față nu era atinsă în treacăt, în fiecare clipă, de aripa morții? Doica mă trata ca pe un copil. Voia să mă privească peste tot. Eu mă simțeam încă jenat în fața soției mele. Când intra, acopeream chiuveta ce-mi servea drept scuipătoare, îmi pieptănam părul și barba, îmi aranjam boneta de noapte. Dar în fața doicii nu aveam nici o rușine. Oare de ce eram așa de intim cu această femeie, cu care, de fapt, n-aveam nici o legătură de rudenie? Îmi amintesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
îmi recâștigasem viața, căci netopindu-mă ca un bloc de sare în baia de aburi, pentru mine ținea de un miracol. Viața mea mi se pare la fel de bizară, la fel de incoerentă ca desenul care ornează trusa de scris de care mă servesc în acest moment. Fără îndoială că motivul lui e opera unui artist nebun sau maniac. În cea mai mare parte a timpului, când mi se întâmplă să-l examinez, îi găsesc un aer familiar. Poate că din cauza lui... Poate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
veche de la soția mea? Doica îmi adusese lapte de măgăriță, miere și pâine. Pusese pe platou și un cuțit cu mâner de os. Îmi spusese că îl văzuse printre obiectele negustorului de mărunțișuri și-l cumpărase. Adăugă, încrețindu-și fruntea: „Servește mereu la ceva!“ Am luat cuțitul să mă uit la el. Era al meu! Continuă pe un ton tânguitor: „Da, în dimineața asta, fiica mea (voia să spună „târfa“) mi s-a plâns că cineva i-a furat cămașa. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
de dincolo. Proverb persan. Mormintele musulmane care conțin rămășițele pământești ale sfinților sau marilor personalități sunt în general adăpostite de o construcție paralelipipedică, situată deasupra cupolei. În interiorul acestor edificii, pereții sunt decorați cu inscripții în formă de friză. Lingură ce servește la diluarea cernelii, care se păstrează uscată până în momentul folosirii. Folosite curent în Persia, aceste amulete, ce se purtau legate de braț, erau constituite din foi de hârtie scrise cu versete din Coran sau ca formule magice, cusute într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
și rîgÎie În stal. Ce-i de făcut? CÎteodată, actorii se opreau din declamat și făceau morală publicului. CÎnd o făceau cu tact & pricepere, publicul prost era Îngenuncheat ; cînd nu, spectatorii marcau noi puncte În „poarta adversarului”... În Antichitate, machiajul servea și ca mijloc de protecție. Despre ochii nemachiați se spunea că-s vulnerabili. Azi, sunt actori bine machiați, care-s prea ...vulnerabili ; se mai schimbă mentalitățile, ce vreți!... Media Pro Pictures ne anunță că a organizat un concurs de scenarii
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
Încape totuși, o nuanță : pe unii dintre români. Amuzant de-a dreptul este Marinetti, care-n celebrul său Manifest futurist (1913-1915) cerea ca actorul ...să aibă oroare de succes imediat și „să se abolească obișnuința grotescă a aplauzelor, care pot servi drept barometru elocinței parlamentare, nu valorii!”. E adevărat. Dar nu am detectat, pe aceste tărîmuri, histrion frigid În fața aplauzelor. Deși, există montări tulburătoare, după care parcă, nu se mai cade să bați din palme... Fiecare cu succesul la care are
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
nu l-am oferit decît prietenilor pa sionați, ca și noi, de ludic. Atunci, profesorul Ștefan Cazimir a zis, măgulitor pentru noi, că a văzut mulți proști să facă pe deștepții, dar nu găsește rostul unui deghizament invers. I-am servit ca (,) contra-argument faptul că marele actor BÎkov a propus Înființarea unui partid al proștilor. Dar recent am descoperit și o carte cu un titlu care m-a uns la inimă : Cum am devenit prost - a tînărului autor francez M.Page
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
rîndului publicat, de la numai patru copeici, pînă la o rublă!). Și În treacăt fie spus, numai două dintre persoanele pentru care trudea suplimentar, meritau efortul - mama și sora sa. Cu multă sugestivitate descrie Troyat băcănia În care era obligat să servească micul Antoșa , prăvălie imundă În care copilul era „spectatorul privilegiat al mize riei, al urîțeniei, al lenei și prostiei”. Și cît de ...dickensian este portretul tatălui :” În mod curios, În cazul lui Pavel Egorîci, credința foarte mare Îi accentua Înclinația
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
s-a făcut de târziu și cât e de rupt de oboseală, că a avut o lucrare grea de tot la cineva foarte sus pus care-și face o vilă. Da-și rupe el din timp, mâine, evident!, și te servește, că-i ești simpatic și băiat de viață. O să-l vezi abia vineri seară, când o să treacă pentru un avans. Sâmbătă, pe la șapte și zece dimineața, o să-ți dea deșteptarea. Până-n prânz trebuie să termine, că are un parastas, o
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
nene! Ce anume vrei? Zi, dom'ne, nu te sfii! Nobelu', Oscaru', titlul olimpic ori de campion mondial? Avem de toate, pe alese. Uite, vitrina-i plină, arată cu degetuțul Universul, neavând nimic mai bun de făcut, gata, te-a servit la termenul pe care i-l fixezi. Toate lucrurile astea ilustrate cu exemplele tipilor ălora care reușiseră în viață, numai așa, dorindu-și pur și simplu cutare sau cutare șmecherie. Oamenii îți spuneau tot felul de istorii și-ți destăinuiau
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
adică? Crezi că cititorii nu-și dau seama că e manevră?" Nico-profesionista face o față din care se degajă o siguranță scîrbită: "Publicu' înghite. Da' știi cum? Pe ne-mes-te-ca-te! Hap-hap, uite așa." Bebe clatină a îndoială din cap. Tipa îi servește o exemplificare: "Uite: tu citești toate declarațiile fotbaliștilor, antrenorilor, patronilor de cluburi sau a mai știu eu cărui șef de galerie. Da?" "Ăhă. Așa, și?" "Păi, tu crezi că brunețelu' ăla de la Steaua, ăla care a dat două goluri cu
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
pe post de hidrant, lângă așa numitul punct PSI, o alcătuire din lemn, vopsită într-un roșu coșcovit, unde se găseau uneltele de bază împotriva incendiilor. Adică un târnăcop, o cazma, două căldări de tablă galvanizată și un extinctor ce servise la stingerea pârjolului izbucnit în urma bombardamentului american asupra Bucureștilor, cel de la 4 aprilie 1944, dar având avizul pompierilor la zi. În afară de aceste ustensile aici trebuie precizat pentru o mai mare exactitate că lopata se pierduse de ani buni la o
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
aur, să ai șapte vile și conturi de milioane în Elveția, da' după atâta Chivas sau Camus, cu o ciroză toți suntem datori. Și o fi rău să știi că, la o adică, oricând, la tot momentu', poți să fi servit cu un ficat bun, sănătos, de la unu' din asociația micilor abstinenți? Contracost, ce-i drept, da' nu se merită?". Răspunsul nu mai apucă să vină fiindcă o ușă se deschise și glasul doctorului Gherasim se auzi: Ce face bolnavul? Ar
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
vorbit cu Sandu?" "Nu, doamnă." "Ei, poftim! Îmi zisese că o să vorbească el înainte cu tine, în prealabil. Da' o fi prins cu treburile p-acolo și n-a mai apucat." "Așa. Bun. Și cu ce-aș putea să vă servesc?" " Păi, nu ți-am spus? Cu treaba aia... Înțelegi?" "Înțeleg, da, înțeleg." "Ne întâlnim azi, pă la trei, în Mazagrand? Ca să-mi dai pachetu', știi?" Da." "Pă la trei. Că am o treabă în Amzii și p-ormă servesc masa
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
vă servesc?" " Păi, nu ți-am spus? Cu treaba aia... Înțelegi?" "Înțeleg, da, înțeleg." "Ne întâlnim azi, pă la trei, în Mazagrand? Ca să-mi dai pachetu', știi?" Da." "Pă la trei. Că am o treabă în Amzii și p-ormă servesc masa cu niște prietene acolo. Înțelegi?" "Înțeleg, da. Da' să nu vă supărați, parcă domnu' Sandu a zis că-i vrea pă săptămâna viitoare, cân' s-o întoarce dumnealui dă la Strasbourg..." "Așa o fi, dragă, numa' că acu' a
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
pregătesc baia? Auzi, tu, moșule! Să vă pregătesc baia! Oaleo, praleo! Mamă, ce epocă, mânca-ți-aș! Azi, dacă iei o tipă, chiar și după la firmele astea specializate, să să ocupe dă casă, să facă o mâncare, să te servească la masă, cân' ai invitați, la o ocazie, dai numa' dă nașpete. Ori îs țărănci originale, ori îs niște bubă-n cur, d-astea, dă nu taie ceapa dăcât la aparat, că-și strică manichiura. Da' ce mă mir io
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
ca să-și repare lui casa, practic și casele din jur, racolate de pe la sași cu acte false, ca și cum ar fi fost ale lui. Și ca să fie acoperit, îl trimitea pe Valy cu tot felul de daruri la mai marii funcționari care serveau în Olimpul pseudo orășelului. Nu zadarnic apăruse în oraș zicala: N are-atâta bucă Jina / Ca so pupe domnul Sima tovarășul Coriolan Jina fiind primarul orașului. Ce era să zic? Un să trăiți măcar schițat prin înclinarea coloanei vertebrale (ca și cum
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
cu ochii injectați, dar în același timp, on om jovial, ce părea, cel puțin la prima vedere, bun la suflet și foarte de ajutor. Nu-i rețin nici acuma numele. Mi se întâmplă extrem de des să nu rețin nume. Sunt servit cu o cafea și o țigară bună. Tovarășul contabil-șef mă salută cu apelativul castelane. De unde și până unde eu castelan? De unde știe necunoscutul ăsta că eu voi juca în rolul castelanului Mihai de Giulești? Ce mai? Era groasă de
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
unul singur, mă jucam de-a radioul, transmițând în stilul lui Ion Ghițulescu, meciuri de fotbal imaginare. 6. Acel aparat de radio, deși după atâția mari de ani nu mai funcționa, nu părăsise locul de pe noptiera unde stătuse o viață, servind ca mobilă sau ca suvenir, așa cum erau înseși noptierele din lemn de trandafir de la mobila din camera aceea, cu un dulap imens cu oglindă de perete, primită în dar de nuntă de la o altă verișoară de-a lui Karintante, din
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
cârn, trecut deja în cea de-a doua tinerețe - Să vă fie de bine dacă ați cinat, iar dacă nu, poftă bună. Aceasta era vorba lui de câte ori apărea. Perorația lui era ca un fel de încălzire a vocii, ori se servea masa ori nu. Doar vedea foarte bine că cina tocmai se terminase. Apoi se așeză neinvitat, pe sacunul lui, răsuflând forțat. Plouă afară? - întrebă doamna Finica. Acuma a început - făcu noul venit scuturându și geaca de parcă ar fi conștientizat faptul
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
se află în sicriu. Că e undeva, printre cei adunați aici ca s-o vadă. Într-un târziu, se aud bulgării de pământ huruind. Se aud dincolo de tăcerea împunsă de sunetele prelungi de corn, îndepărtate, vestind începerea goanei... Brațul Reliei servește parcă de pământare. Se sprijină de mine cu oarecare greutate. Ca și cum ar fi vrut să nu fug de lângă ea. Parcă să-mi simtă respirațiile, gândurile. Prin mâna stângă de care se agățase la coborârea din autobuz. Relia lăcrimează, suspină. Are
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]