159,175 matches
-
lucrurilor. Bătrînul Plinius La ieșirea din somn lumina zilei surprinsă e o pisică lingînd lapte de latină în pagina manualului uitat de fiu pe masă deschis la textul cu moartea bătrînului Plinius - tînărul relatează cu severă tristețe mînia Vezuviului și sfîrșitul tatălui înecat cu înghițituri de cer negru: «habitus corporis quiescenti quam defuncto similior» iar peste «defuncto» mîna fiului a notat cu un creion ca și invizibil cuvîntul «mort» fixînd centrul traducerii - reper salvator pentru ziua examenului cînd improvizația ar putea
Poezie by Dinu Flămând () [Corola-journal/Imaginative/14271_a_15596]
-
zile, aici: în Dunedin, oraș universitar care e situat în sudul extrem al Noii Zeelande și destul de aproape de capătul lumii. Ceva mai "la vale" se face totul mai sărăcăcios, mai pustiu, mai neprimitor, în timp ce Dunedin a fost totuși, odată, la sfîrșitul secolului al XIX-lea, cel mai înfloritor și mai important oraș al țării. Dar, în fond, ce înseamnă asta? Noua Zeelandă a fost percepută de civilizația vestică numai la sfîrșitul secolului al XIX-lea. Corăbiile coloniștilor scoțieni care au întemeiat Dunedinul
Scrisori de la marginea lumii de Katharina Biegger by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/13958_a_15283]
-
mai pustiu, mai neprimitor, în timp ce Dunedin a fost totuși, odată, la sfîrșitul secolului al XIX-lea, cel mai înfloritor și mai important oraș al țării. Dar, în fond, ce înseamnă asta? Noua Zeelandă a fost percepută de civilizația vestică numai la sfîrșitul secolului al XIX-lea. Corăbiile coloniștilor scoțieni care au întemeiat Dunedinul (este vechiul nume galic al orașului Edinburgh ) au acostat la țărmul insulei în 1848. O cultură foarte tînără, așadar, din perspectiva albilor, a europenilor. Dar și dacă vrem să
Scrisori de la marginea lumii de Katharina Biegger by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/13958_a_15283]
-
bucuria acestei lecturi și i-am scris de îndată ce am ajuns la Stuttgart o scrisoare pe care îmi asum curajul să o public aici. Solitude, 8 oct. 2002 construcția (te seduce, te surprinde, te stăpînește). notele explicative, mai precis trimiterile de la sfîrșitul versetelor, toate acele asteriscuri, cercuri, pătrate, romburi, albe, negre, - pe alocuri parcă citești portative cu dieji, cu bemoli - demențiale, greoaie, imposibil de urmărit. intenția care a fost, fără îndoială, îți rămîne ție, rămîne secretul tău. cititorul, săracul, ca vițelul la
Viena, cartea și scrisoarea by Nora Iuga () [Corola-journal/Imaginative/14310_a_15635]
-
Alexandru Todea, Casa de editură Petru Maior, Târgu-Mureș, 1999. Aceasta, semnată de Alexandru Petărlecean și Ion Moldovan, apare postum, la puțină vreme după trecerea Înaltului Ierarh la cele veșnice. Este o culegere de documente ocazionate de acest eveniment, care la sfârșitul lunii mai din anul trecut a luat proporțiile unui doliu național. Cartea se deschide cu un "Cuvânt înainte" și de binecuvântare al Î. P. S. Lucian: "Cartea pe care o țineți în mână este rodul muncii de culegere, selectare a unor
LECTURI LA ZI by Ion Buzași () [Corola-journal/Imaginative/14276_a_15601]
-
Cele 50 de pagini intitulate Durere și speranță cuprind mesaje, telegrame și scrisori de condoleanțe de la personalități ale Bisericii (în frunte cu Papa Ioan Paul al II-lea și Patriarhul Teoctist), și până la personalități politice și culturale. Albumul fotografic de la sfârșitul volumului transpune în imagini multe secvențe autobiografice din manuscrisul Firul tors din caierul vieții și cele de triumf, de după 1989, când Biserica Blajului este scoasă dintr-o profund nedreaptă ilegalitate, lupta pentru redobândirea bisericilor și a Catedralei Blajului, reînființarea Academiei
LECTURI LA ZI by Ion Buzași () [Corola-journal/Imaginative/14276_a_15601]
-
Emil Brumaru Stimate domnule Lucian Raicu, A lua totul de la început! Dar asta-i imposibil. O singură dată poți lua totul de la început. Pe urmă, iei totul de la sfîrșitul celor petrecute înainte. . Picătura din dimineața asta stă pe locul săpat în foaia crinului de picătura de ieri. Ce chin chinezesc pe capul bietelor flori de-a fi pocnite-n corolă mereu, mereu... Mă dădeam mare c-am descoperit, fulgerător
Nici roua n-o poate lua de la început by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14328_a_15653]
-
blondă, argumentată, strălucitoare, stranie, în bătaia reflectoarelor/ vitralii/ intru de fapt oriunde sunt vitralii sub care mă ascund de ce-ar putea să mai fie, să nu mai născocesc/ cădere din cădere." n Daniel Bănulescu, Te voi iubi pân'la sfârșitul patului, Ediția a II-a, revăzută, Ed. Axa, Botoșani, 2002, 97 pag. Horia Gane, Calm, pus deoparte, București, 2002 Irina Mavrodim, Capcana, Le piège, Ed. Curtea Veche, București, 2002, 247 pag. Dan Iancu, Bostonmylove, Ed. Eminescu, 2002
LECTURI LA ZI by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Imaginative/14248_a_15573]
-
delicios că toate cele trei fiice ale generalului Epancin sînt trupeșe și halesc pe sparte începînd cu micul dejun?! Le văd mari și cărnoase, transpirate și păroase! În prima mea vizită la dumneavoastră, la un moment dat, cred că spre sfîrșit, m-a izbit halucinanta asemănare pe care v-o căpătase chipul cu cel al lui Gogol!!! Vreau să mă înțelegeți bine. Nasul, ochii, sprîncenele, aerul din jurul feței acut spiritualizate, toate mi-au adus brusc în memorie fotografiile lui Gogol. A
Sunt îngrozit! Am patruzeci și unu de ani by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14405_a_15730]
-
9 ani radiografiați în acest jurnal: 1963, 1964, 1965, 1966, 1967, 1968, 1969, 1970 și 1971 au o valoare documentară ieșită din comun. Abandonînd facultatea, autorul a lucrat în anii ’50 la principalul cotidian politic al vremii, Scînteia, iar spre sfîrșitul anilor ’60 a fost șef de cabinet al lui Dumitru Popescu, la Comitetul Central. Deși încifrat pe alocuri, căci, asemenea tuturor, MHS-ul se temea de sistemul de represiune comunist (lui D. Popescu i se spune, de pildă, Klam), jurnalul
JE EST UN AUTRE by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/14337_a_15662]
-
pe nedrept, "o mică trăsătură antisemită, prinsă în treacăt", la interlocutorul său. Agendele o infirmă clar. De altfel acesta este, pentru un cititor sistematic de jurnale, meritul principal al existenței acestor Agende: acoperind o perioadă lungă și de timp, spre sfîrșit extrem de tulbure, intră în dialog cu jurnalele lui Sebastian, Gala Galaction, Jeni Acterian, Camil Petrescu etc. Din toate aceste adevăruri subiective și relative, imaginea acelor ani se încheagă cu o uimitoare obiectivitate.
JE EST UN AUTRE - Seninătatea destrămată by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/14257_a_15582]
-
un țipăt viu face să tremure venele depărtării, puterea mea să se clatine, ca atunci, cînd studenta aceea frumoasă îmi oferea o bibliotecă de plăceri pe doar o pungă de prune uscate: Doamne, primăvara lentilelor ei de contact pare fără sfîrșit/ iarba înaltă a fiorului mai adie încă în liniștea lîncezelii de-acum. * * * aceasta e viața! - înfiorătoare ca urletul celulelor de reeducare/ frumoasă ca dimineața de vară în care bărbații bat coasele îngenuncheați într-un lan de lucernă ca pe o
akédia: sîrguința nimicului! (fragment) by Sorin Gârjan () [Corola-journal/Imaginative/14411_a_15736]
-
lucernă ca pe o toacă la capătul lumii/ ...coală de indigo prinsă între două buze de înger, treceri hăituite de treceri! (înghițind aerul cu greutate - clipă de clipă! - altă vîrstă cuibărindu-se-n mine: trupe de păpușari plecîndu-se ceremonios la sfîrșitul reprezentației/ capetele de cîrpe ale păpușilor nimic altceva decît aceste puncte-puncte pe linia norocului. în mulțimea de gură-cască surdo-muții își plimbă surîsul pe cer!) * * * nu mă mai plimb/ nu mai trec peste podul cu patru melci de ipsos la capete
akédia: sîrguința nimicului! (fragment) by Sorin Gârjan () [Corola-journal/Imaginative/14411_a_15736]
-
că de fapt, o cloceai, o ocoleai cu migală și acum ai învins ce nu-ți convenea... te deranja la stomac... nu-ți... hodoronc-tronc...sau te angaja prea intim, te jena să urli în gura... te închipuiai înfrînt definitiv.) Dar sfîrșitul cel mai cinstit nu-i să înaintezi, din silabă în silabă, să te tîrîi chiar dacă-ți dărîmi viața? Desigur, ai mereu la îndemînă abandonul. Seducător, fermecător... Fleacuri flaște: abandonu-i dobitoc!!! Prea mulți își aranjează chestiile, trestiile gînditoare, fluturătoare, înălțătoare. Zice
Zice-se că te-ai uzat: pa și pusi, dom'le (2) (monolog) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14542_a_15867]
-
n-a nins niciodată, felul de a se topi repede sau încet, de a sta mult timp ca o lapoviță, apoi de a se liniști ca ființă vie, rămânând pe vârful munților Kebnekaize, mult timp, aproape un an, până când, în sfârșit, va întâlni imaculata față de copil a unei noi zăpezi. Toate aceste nume sunt sacre pentru laponi și unele din ele au pătruns și în limba suedeză care are și ea, ca toate limbile, denumiri speciale pentru zăpadă și starea ei
Logica visului by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Imaginative/14173_a_15498]
-
și adevăr poetic. Madi avea o garsonieră prăpădită prin Titan. Acolo disecam toată arta poetică a lumii și ne minunam de ce nu ne iese și nouă. Poezia ei n-a izbucnit peste noapte, cum li se întîmplă norocoșilor. Abia pe la sfîrșitul lui '77 avea să dea primele semne că va sparge plafonul. Într-un fel, destinul nostru literar, al optzeciștilor, a semănat. Noi n-am ieșit pe piață din fragedă pruncie. Încercările și erorile se țineau lanț. Dar, pînă atunci, frecam
In memoriam Mariana Marin () [Corola-journal/Imaginative/14055_a_15380]
-
și ireversibilă ca acele patru note de ciocan cu care începe Simfonia Destinului, o clipă m-a străbătut gîndul nebunesc că e o farsă de întîi aprilie. Dar era 31 martie... Cu o zi înainte, în ziua de ieri a sfîrșitului, îmi telefonase - îmi telefona des. Mă informase că a participat la demonstrația anti-Saddam Husein din Piața Universității - entuziasmele ei adolescentine! -, mă întrebase cînd sînt dispusă să începem o suită de convorbiri pe care intenționa să le publice și pentru care
In memoriam Mariana Marin () [Corola-journal/Imaginative/14055_a_15380]
-
soluție comodă, orice ieșire lejeră din criză, orice răspuns nesincer sau evaziv o iritau. Iar când devenea corozivă, trebuia să te păzești. Ne-am luat rămas bun, fără a ști că este și cel din urmă, cu două zile înaintea sfârșitului. În timpul plimbării prin oraș, se bucurase de venirea întârziată a primăverii. Era exaltată, își făcea planuri, visa cu ochii deschiși. Consolator pare doar gândul că, în ultimele ei luni, Mariana Marin a simțit și a întors cu infinită tandrețe întreaga
In memoriam Mariana Marin () [Corola-journal/Imaginative/14055_a_15380]
-
între această dată și 1927, cu puțin înainte de moartea profesorului Vasile Pârvan, evocat (cum își ținea el cursurile enorm de populare, vorbind ore în șir, cu ochii închiși, despre tăcere sau despre singurătate!) de către unul din personaje, Nicos Vretos, spre sfîrșitul romanului. E interesant de notat că povestitorul, nenumit, își duce autobiografia ficțională (în care manipulează atîtea umbre și creează altele), pîna la vîrsta reală a autorului în perioada scrierii romanului. Timpul reînviat e marcat de ecoul mai îndepărtat sau mai
O capodoperă de tinerețe by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14252_a_15577]
-
vîrsta naratorului, distanța temporală de la care povestește (care i-ar permite cititorului să distingă între vîrsta povestită și vîrsta povestirii). Uneori această distanță pare mare, alteori ea pare apropiată de cei 27 de ani pe care-i are naratorul la sfîrșit, după cam trei ani de la întoarcerea din Germania. Poate că această indeterminare e secretul tonului poetic-reflexiv, învăluitor și totuși cristalin ironic, solemn și totuși proaspăt, liric și totuși "răutăcios" (în sensul bun al cuvîntului) care e cel al unui scriitor
O capodoperă de tinerețe by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14252_a_15577]
-
sau nu despre Oameni și umbre, în mod sigur însă nu-mi oferise manuscrisul spre lectură. Mi-a oferit ediția incompletă cînd ne-am văzut în 1998, după mulți ani (eu plecasem în America din 1973), cu cîteva zile înainte de sfîrșitul sejurului meu bucureștean. Am citit-o și, vrînd s-o recitesc, i-am cerut-o în cursul vizitei de anul trecut în România, în forma completă. Oameni și umbre, o spun fără ezitare, e una din acele cărți la care
O capodoperă de tinerețe by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14252_a_15577]
-
din pricina vremilor vitrege prin care ne-a fost dat să trecem - încununează în loc să inaugureze, cum s-ar fi cuvenit, o carieră care ar fi fost - în virtutea principiului noblesse oblige - una în primul rînd de romancier. O încununează însă frumos, la sfîrșitul lungii și sinistrei paranteze comuniste, și nu fără ceva din acea melancolie care-mi aduce aminte de definiția baudelaireană a frumuseții: "Nu pretind că Bucuria nu se poate asocia cu Frumusețea, dar susțin că Bucuria e una din podoabele ei
O capodoperă de tinerețe by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14252_a_15577]
-
în fiecare noapte aproape de ora învierii bufnițele furioase din pădurea de deasupra spitalului cum îi latră pe cîinii amuțiți de spaimă cînd ea trece prea rece - tu scufundîndu-te tot mai tare în ape de taină ca moartea îngenunchind în fața altarului Sfîrșit de poem Poemele de lung metraj - cum un viespar scăpat în pădure ca niște animale chinuite Poem cu două cămăși și două finaluri Adei Ne dăm seama de fapt mai mult presimțim că în curînd se va aprinde nisipul și
Poezii by Octavian Doclin () [Corola-journal/Imaginative/14490_a_15815]
-
călcase în picioare propria credință în insanitatea biografiilor. Și iată cum, în bezna refuzului quasi total al "Divinului" strălucește raza unei idei mai juste: "Intențional, Zarifopol era în artă un progresist". Chiar dacă moartea l-a împiedicat să ducă la bun sfîrșit monumentala inițiativă editorială, desăvîrșită de perfectul "caragialian" Ș. Cioculescu, gestul rămîne în atenția posterității. Nu scapă unei priviri mai atente nici diversitatea influențelor asumate: în ciuda antisentimentalismului afișat (și) prin repulsia față de lacrimi, "balele melancoliei" - cum preia ad literam de la ilustrul
Noiembrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/14548_a_15873]
-
Pann, asociată pînă atunci unor versuri ale lui Gr. Alexandrescu (Din sînul maicii mele, respectiv ultimele 8 strofe din poezia Adio. La Tîrgoviște). Partitura a fost publicată de Anton Pann în Spitalul amorului, vol. II, București, 1850. Am lăsat la sfîrșit ideea pentru care pledează articolul: revenirea, în zilele noastre, la imnul compus de Eduard Hübsch în 1861, al cărui text, alcătuit în 1881 de V. Alecsandri, conținea două părți: "Trăiască Regele" și "Trăiască Patria". Că partea secundă s-ar fi
Trăiască Patria! by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/14434_a_15759]