2,840 matches
-
decât prin bărbați. Ei sunt punctul meu de sprijin. 4 august 1965 (vineri) Paștele măsii de viață! Ce perfidă e cu slăbiciunile noastre! Orice-ați face, dușmani ai mei și-ai frumuseții, alături de toate suferințele, va rămâne mereu să vă sfideze gândul cel albastru a-l meu și doar al meu. 5 august 1965 E trupul tău, dar tu ești prea departe, e mâna ta gesticulând străin, e râsul tău, ecou plecat aiurea, e gândul tău agonizând senin. Nu te găsesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
necesare. Și, în timp ce se privea la televizor, cărțile din mâinile sale continuau să se amestece și să se ordoneze cu viteza luminii și cu un șuierat de șarpe. Regii, damele, jokerii și toate celelalte cărți alunecară pe suprafața mesei și, sfidând parcă gravitația, săriră înapoi în mâinile sale, făcându-se ulterior nevăzute. Urmărind aceste mișcări spontane, oamenii probabil ar scutura din cap contrariați, nevenindu-le să creadă ce văd și fiind convinși că un om normal nu ar putea niciodată săvârși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
în privința spectacolului din ziua următoare. În timp ce vorbea, încerca să își studieze cu atenție mama: pielea încă prea moale și sănătoasă pentru o femeie ajunsă la vârsta ei, iar părul, deși încărunțit în mare parte, oferea încă vederii porțiuni negre, ce sfidau parcă timpul prin culoarea lor intensă. Stilistul își făcuse bine treaba, nu încăpea nicio îndoială. - În fine, mam, niște prieteni vor fi acolo și ar fi extra dacă ai veni și tu. - Am să-ncerc. Kara își dădu brusc seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
să vă împărășesc un mic secret despre misiunea unui iluzionist. Pentru a-i păcăli pe oameni, nu e de ajuns să îi induci în eroare în timpul reprezentației propriu-zise. Asta pentru că, atunci când este pus față în față cu un fapt care sfidează logica, creierul uman continuă să-și reprezinte acel fapt și după terminarea lui, pentru a-l înțelege. Noi, iluzioniștii, numim asta „reconstrucție”, și dacă un truc nu este pregătit îndeajuns de bine, publicul, întotdeauna suspicios, va fi păcălit doar pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
treaba cu coafurile femeilor, în orice caz: Judy își dă părul peste cap și îl prinde cu o chestie din aia cu dinți ca de buldog - clamă, cred că așa îi spune - în modurile cele mai ieșite din comun, care sfidează gravitația. Dar măcar arată ca și cum i-ar aparține ei. Fata asta pur și simplu nu-mi venea la socoteală de nici un fel, fizic vorbind; până și rujul roz sclipitor cu care se dăduse, în loc să îi accentueze gura- presupunând că aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
când a început să iasă cu Phil care juca fotbal cu Mark și Kieran. Nu am întâmpinat-o călduros, cunoscându-i reputația și temându-ne pentru bărbații noștri. În plus, ne făcea să ne simțim șleampete, cu blugii ei care sfidau logica și bluzele ultramulate. Dar apoi s-a schimbat complet, devenind o iubită fidelă pentru Phil și o prietenă destul de bună pentru mine și Lisa. Și totuși, încă ne făcea să ne simțim nesigure. Rotunjimile ei erau mult mai vizibile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
pentru America decât când era prea târziu. Ședeau Într-o latură umbrită a arenei, pe una din terasele fărâmicioase, uitându-se În jos, la ovalul prăfos, de atâtea ori Înecat În sânge Într-un trecut Întunecat, acolo unde Daisy Miller, sfidând imprudentă regulile bunei purtări și ale bunului-simț, pătrunsese În miez de noapte Împreună cu Însoțitorul ei italian, sub privirile dezaprobatoare și geloase ale lui Winterbourne, contractând fatala malarie. — Biata Daisy, oftă Constance. De ce nu s-a căsătorit Winterbourne cu ea? — Povestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
de a se refugia pe continent atunci când i se oferise posibilitatea. Nu fusese gestul de eroism al unui om decis să Își accepte pedeapsa, ci o dovadă de aroganță din partea unuia convins că va putea scăpa de ea la nesfârșit. Sfidase permanent limitările impuse cu Înțelepciune de către societate asupra comportamentelor sexuale deviante și, În vanitatea sa exagerată, se convinsese că putea face aceasta fără să plătească. Henry Îl compătimea, dar nu simpatiza cu el - afectat de spectacolul prăbușirii, dar detașat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Minnie. Burgess nu aude Întrebarea, sau se preface că nu o aude. — Eu o să-mi iau o slujbă la fabrică, spune Minnie. O fabrică de muniție. — Minnie, cum poți să spui așa ceva?! zice Joan Anderson, șocată. — Și de ce nu? o sfidează Minnie. Leafa-i bună - și pot să contribui și eu la eforturile de război. — Dar fabricile astea sunt niște locuri Îngrozitoare, spune Joan. Am o nepoată care a Încercat o dată, dar n-a suportat. Înjurăturile, vorbele urâte, purtările. Și o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Întreaga intensitate pe care o poate Înmagazina“ - nu tocmai sentimentele cuiva care crede că moartea este absolută. Dar, ca toate scrierile lui James și mai ales cele târzii, eseul este foarte dificil de rezumat. Stilul este special construit pentru a sfida parafraza. Este ca o pânză fină, flexibilă și delicată, menită mai degrabă să capteze Înțelesuri decât să le exprime. Trebuie să abordezi pânza În mod adecvat, să te suprapui pe toată suprafața ei, să o trăiești pentru a-i prinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
și tenebroasă teamă În fața vieții sumbre; la unison, toate roțile trenului păreau să silabisească: Bi-bi-lo-ni-a-fost-a-sa-si-nat, Bi-bi-lo-ni-a-fost-a-sa-si-nat, Bi-bi-lo-ni-a-fost-a-sa-si-nat. În noaptea aceea, după cină, Goliadkin (fără doar și poate că pentru a atenua spaima instalată În vagonul restaurant), a Îndrăznit să mă sfideze la poker, față În față. Era atât de dornic să se măsoare cu mine, Încât a respins, cu o surprinzătoare obstinație, propunerea baronesei și a colonelului să jucăm În patru. Desigur, nădejdile lui Goliadkin au primit o lovitură puternică. Căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
peții, lângă eucaliptu care nu da nici un semn dă liniște, iera un chioșc nestricat care Îmi da un azil precar, cu acordu lu domnu vânzător dă ziare. Altu, mai puțin parolist ca mandea, n-ar fi rămas dă lemn Tănase, sfidând elementili și cu parpalacu negru pă juma muiat, care mă negrea la moacă; junile Cárdenas, d-un paregzamplu, care a strălucit prin neprezentare. Până la douăjdoi, n-am dat Îndărăt, nenfricat sub ploaie, da orșice are sfârșit, chiar și răbdarea dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
escepție nici fosa dă lubrifere, iera luminată a giorno! Voia să știu m-a Împins pă scări În sus. Altă boambă! Cufărașu ierea treaz și mânuia ăl mai Înfumurat trabuc. Mi-a zis că avea vești bune și m-a sfidat frățește să le ghicesc. „A zis Locarno da?“, am șopocăit. „Încă nu, da dă cum le află, Îmi dă cale liberă. Dân cauza la intrigații dântodeauna, preșidinția la Cercu dă Box s-a dus pă apa sâmbetei, da-n locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
obținerea unui număr de 21 de puncte. Truco. Joc de cărți cu mărire a mizei, practicat În Argentina, Paraguay și Uruguay, pentru care Borges și prietenii săi aveau un adevărat cult (dus până la mitizare) și În care șiretenia și prefăcătoria sfidează hazardul. Despre el scriitorul argentinian a spus că „este jocul unor oameni care au foarte puține sau nimic de făcut; e jocul câmpiilor, cuțitelor și al moșiilor. Eu l-aș compara cu ceaiul mate, În sensul că este mai curând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
acum frica din mine a privit atît viața ca sfîrșit, cît și iminența proprie cuvîntului. Moartea. Și-i invidiam pe stoici, calmi că li se va închide suferința reînglobîndui, prin virtutea morții, în curcubeul liniștii planetare. Între Socrate și Orfeu, sfidînd micimea mea egoistă, intoxicată de Elena, mă amăgeam că suport, ca pe o jumătate de sinucidere, o tortură mistică, un soi de inițiere. Să mor și să renasc perfect prin asumarea morții. Tărăgănam fără curaj. Dar amînarea sinuciderii e tot
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
bucuria și tristețea, durerea și plăcerea se identifică în final. Un fel organic al spiritului înlocuiește atît senzorialul cît și rațiunea. Doar uniformitatea acestuia mai amintește cumva de moarte. V. din spital, tresar. Pentru o clipă sînt Oedip, orbindu-mă. Sfidînd. Nici ei, nici Doctorul nu ne-am dat seama: ne mișcăm dezinvolți pe lîngă un gigantic iris care ne urmărește. Pe care-l ignorăm. Ce poartă chipul nostru, chipul lui Dumnezeu. Aici: o soră, eu și pasărea iar într-un
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
putrezi. E în furia mea ceva din furia creației. Inconsecvența celui rău. V. suferind știu că a fost de ajuns o idee ca Doctorul să-mi convertească ștreangul în nebunia de a reveni la scris. Ce poate fi nemuritor? Sfinxul sfidează viitorul. Iar pe acesta îl doare în cur de Sfinx. V. tînăr savurînd ideea unei morți regale ce împietrește Universul. Căci, ce rămîne după moarte? Tot ce a fost om a visat și disperat gîndindu-și sinele atunci. În clipa aceea
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
moarte? Tot ce a fost om a visat și disperat gîndindu-și sinele atunci. În clipa aceea regală. Dar restul universului rămîne, de ce să rîdă pe mormîntul nostru sau să ciuntească nasul Sfinxului pe care l-am construit? Mai bine îl sfidăm! Și îi propun Doctorului să îmi găsească tehnologia cu care fosilele sfidează timpul. Apoteoza măștii de chihlimbar. Am inventat cadavrul care, în loc să putrezească, se pietrifică într-o masă sticloasă ca Luna. Așa iubiții nu ne-ar părăsi, ba, chiar, ar
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
atunci. În clipa aceea regală. Dar restul universului rămîne, de ce să rîdă pe mormîntul nostru sau să ciuntească nasul Sfinxului pe care l-am construit? Mai bine îl sfidăm! Și îi propun Doctorului să îmi găsească tehnologia cu care fosilele sfidează timpul. Apoteoza măștii de chihlimbar. Am inventat cadavrul care, în loc să putrezească, se pietrifică într-o masă sticloasă ca Luna. Așa iubiții nu ne-ar părăsi, ba, chiar, ar mai putea fi sărutați. Sculptorii ar șoma, statuile pure ne-ar împînzi
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
sau cenzură. Mă căsătoresc, fac copii, scriu ca disperatul mulțime de cărți ciudate care fac criticii să strige că ar trebui să fiu împușcat. Cei apropiați mie vor să mă transforme în unealtă, în instrumentul propriei lor mulțumiri și îi sfidez. Îi abandonez, deși rămîn în mijlocul lor la fel cum, văzîndu-mi mai departe de treabă, mă abandonez eu însumi. Renunțînd la a-mi face bine. Încerc drogul, ignorînd sfaturile Doctorului, căutîndu-mi boala cu îndîrjire. Și simt cum alunec spre ziua în
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
de slavă. Rămîne, dacă o ai, nădejdea care te salvează. Ca să-ți simți sufletul că-i e aproape Dumnezeu. Ora își pierde sensul, dispare odată cu respirația ta precum un șarpe care, mușcîndu-și coada, se înghite cu totul. Ai urlat? Ai sfidat? Fîs! Te-ai chinuit, doar, aievea.” Doctorul mă privește o clipă mirat, apoi mă întrebă: „-De unde în tine, demolatorul, gîndurile astea? Asupra inutilității răului și a propriei vanități ai perfectă dreptate.” Și eu rîd gesticulînd fericit de jocul gîndurilor
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
Și-n temnița uitării sunt versuri de murire, Ce-mi plânge întristarea prin suferinți de mare. Îmi plânge azi distanța în care ai plecat Ca un iubit de raze, prin lumi de întrebare Și-mi pare că trăiesc prin aerul sfidat De cei ce-mi calcă viața cu un ARGINT PE-O FLOARE. Eu nu ucid nici viața ce-ncet se plămădește Din ploile de iarnă ce-mi răcoresc gândirea Și-n azi mă plouă n suflet când clipa se ivește
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
mai încet decât atunci când coborâsem. M-am dus înapoi, în camera lui Helen. Eram corespunzător de umilă. Încă aveam nevoie de ea. Helen se juca împreună cu Kate și nu a considerat necesar să comenteze zborul meu pe scări. Zbor care sfidase moartea. Ăsta era unul dintre avantajele de a fi alături de o persoană atât de egoistă ca Helen. Rareori observa ceva care nu i se întâmpla ei personal. Tocmai atunci a sosit Anna, cu părul în vânt, cu fusta largă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
ca spectator, ca ființă. Le mauvais goût méne au crime, spunea Stendhal În 1848, zîmbind. ZÎmbea pentru că nu se inventaseră Încă frații Lumiere, comparațiile. Altfel n-ar mai fi rostit „crime” ci „gnocide”. Fiindcă acestea sînt paralele inegale, inedite, ce sfidează matematica și pînă la urmă se Întîlnesc Într-un comedon. Un semn grafic mic și rotund, ca o Înțepătură de ac, ce apare de regulă pe față sau este folosit ca semn de punctuație, pentru a indica pauze Între propoziții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
oameni capabili să șofeze ca ea. Aproape adorând mașina, cu siguranță, ca și cum, de când e pe lume, n-ar fi făcut altceva decât să alerge pe șosele, să se strecoare prin gâtuirile cele mai înfiorătoare, cu viteză, nu de puține ori sfidând regulile de circulație, dar niciodată prinsă de vreun radar. Conducând cu o singură mână pe volan, cu cealaltă mângâindu-i piciorul și coapsa, când nu schimba vitezele, vorbind aproape fără pauză despre fel și fel de nimicuri, întorcând capul spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]