2,106 matches
-
(fost "Combinatul Siderurgic Hunedoara - Siderurgica S.A.") este un combinat siderurgic din România. Compania produce țagle pentru țevi, profile grele mijlocii și ușoare, oțel beton, sârmă, profile speciale și pentru minerit. Combinatul Siderurgic Hunedoara a fost preluat în anul 2004 de grupul Mittal Steel din India. Ulterior, combinatul și-a schimbat denumirea, din "Mittal Steel Hunedoara" în "", ca urmare a preluării, în 2015 a grupului siderurgic european Arcelor de către Mittal Steel. La 1
ArcelorMittal Hunedoara () [Corola-website/Science/318082_a_319411]
-
sârmă, profile speciale și pentru minerit. Combinatul Siderurgic Hunedoara a fost preluat în anul 2004 de grupul Mittal Steel din India. Ulterior, combinatul și-a schimbat denumirea, din "Mittal Steel Hunedoara" în "", ca urmare a preluării, în 2015 a grupului siderurgic european Arcelor de către Mittal Steel. La 1 decembrie 2011 au fost finalizate lucrările la noul laminor de europrofile al societății, astfel Hunedoara va deveni singurul producător de acest tip de profile din România, producția efectivă va începe din ianuarie 2012
ArcelorMittal Hunedoara () [Corola-website/Science/318082_a_319411]
-
km pentru transportul mangalului și a calcarului. Uzina a fost oficial inaugurată pe 12 iunie 1894. În luna mai a anului următor a intrat în funcțiune al doilea furnal iar în anii următori Hunedoara va deveni cel mai important centru siderurgic din zonă. Administrația uzinei s-a mutat în oraș iar vechile ateliere și-au pierdut încet importanța deși Furnalul din Govăjdia a rămas în funcțiune până în 1918. În 1886 a început la Hunedoara procesul de transformare a fontei în oțel
ArcelorMittal Hunedoara () [Corola-website/Science/318082_a_319411]
-
pe zi. Transilvania s-a unit cu România în 1918 iar uzina a intrat în posesia Guvernului României un an mai târziu. După 1920 uzina, cunoscută acum sub numele de "Uzinele de Fier Hunedoara", a continuat să fie un centru siderurgic și minier, deținând o capacitate de producție considerabilă și având în proprietate numeroase surse de materie primă: mine de fier la Ghelari, Cerbăl și Vadu Dobrii; concesiuni miniere la Lunca Cernii de Jos, Alun, Sălciua, Rimetea, Zlatna și una lângă
ArcelorMittal Hunedoara () [Corola-website/Science/318082_a_319411]
-
pentru transportul materiilor prime și a oțelului turnat în lingouri. În anul 1957 Hunedoara avea o populație de 36.000 de locuitori și își tot mai mult imaginea de oraș industrial. Uzina, cunoscută în această perioadă sub numele de "Combinatul Siderurgic Hunedoara", angaja muncitori din satele învecinate dar și din Moldova și Muntenia, îndemnați să se stabilească în oraș în timpul procesului de industrializare forțată din perioada comunistă. Acest proces a făcut ca populația orașului să explodeze de la 4.800 de locuitori
ArcelorMittal Hunedoara () [Corola-website/Science/318082_a_319411]
-
Titu este o companie producătoare de electrozi siderurgici din România. A fost înființată în 1984, ca al doilea producător român de electrozi siderurgici pentru industria metalurgică și a devenit începând cu anul 2001 o societate privată cu capital autohton. Sediul social și unitatea de producție se afla în
Elsid () [Corola-website/Science/318090_a_319419]
-
Titu este o companie producătoare de electrozi siderurgici din România. A fost înființată în 1984, ca al doilea producător român de electrozi siderurgici pentru industria metalurgică și a devenit începând cu anul 2001 o societate privată cu capital autohton. Sediul social și unitatea de producție se afla în Titu, iar activitatea comercială este realizată și coordonată din București. Acționarii principali ai companiei sunt
Elsid () [Corola-website/Science/318090_a_319419]
-
2 milioane de dolari, devenind astfel proprietar al Silcotub Zalău. În anul 2009, Unitatea din Zalău avea o capacitate anuală de producție de 180.000 tone de țevi fără sudură și o forță de muncă de 1.300 angajați. Combinatul Siderurgic din Călărași a fost înființat la 1 martie 1976. Devenit SIDERCA după 1990, la combinat s-a declanșat procedura falimentului în 2000, suspendată în 2001 pentru patru ani, timp în care s-a încercat rentabilizarea combinatului. Asfel a apărut, în
Silcotub () [Corola-website/Science/318097_a_319426]
-
Călărași (fost Combinatul Siderurgic Călărași - "Siderca") este o oțelărie din România, deținută de Tenaris. Are o capacitate de producție anuală de 470.000 de tone, care include o oțelărie electrică și linii de turnare continue, folosind ca materie primă fierul vechi. Ideea construirii combinatului
Donasid () [Corola-website/Science/318098_a_319427]
-
combinatului a apărut într-o dimineață de iulie 1974 când Nicolae Ceaușescu, la întoarcerea dintr-o vizită la Constanța, s-a oprit la groapa de gunoi de la periferia orașului Călărași și a decis ca acolo să fie construit un combinat siderurgic. Au fost elaborate planurile dar construcția a fost amânată anul următor din cauza inundațiilor. Primul țăruș a fost bătut pe 1 martie 1976 dar construcția efectivă a combinatului a început în anul 1978. Pentru construcția acestuia a fost luat un împrumut
Donasid () [Corola-website/Science/318098_a_319427]
-
Pumac, Muntenia, Flores, Apaca, fabrici de pâine Plevnei și Spicul, fabrica de lapte Miorița, Triconf, Granitul, fabrica de săpun Stela, Uzinele Vulcan. În anul 2004, producția de oțel a României a fost estimată la 5,9 milioane tone. Principalele combinate siderurgice din România sunt Sidex Galați și Siderurgica Hunedoara, cumpărate de la statul român de ArcelorMittal, precum și Combinatul Siderurgic Reșița (CSR), cumpărat de gigantul rus TMK și Donasid Călărași, cumpărat de Tenaris. Principalii producători de tuburi metalice sunt Silcotub Zalău și Tubinox
Industria României () [Corola-website/Science/318099_a_319428]
-
de săpun Stela, Uzinele Vulcan. În anul 2004, producția de oțel a României a fost estimată la 5,9 milioane tone. Principalele combinate siderurgice din România sunt Sidex Galați și Siderurgica Hunedoara, cumpărate de la statul român de ArcelorMittal, precum și Combinatul Siderurgic Reșița (CSR), cumpărat de gigantul rus TMK și Donasid Călărași, cumpărat de Tenaris. Principalii producători de tuburi metalice sunt Silcotub Zalău și Tubinox București cumpărate de Tenaris, Artrom Slatina, cumpărat de TMK, și Petrotub Roman și Tepro Iași, cumpărate de
Industria României () [Corola-website/Science/318099_a_319428]
-
Tepro Iași, cumpărate de ArcelorMittal. Producția totală de țevi laminate în România a fost de 561.000 tone în anul 2008. Din această cantitate, 30% a fost realizată de TMK Artrom - 166.000 tone. Potrivit strategiei de restructurare a industriei siderurgice românești pentru perioada 2004 - 2010, producția de oțel a României ar putea ajunge, în 2010, la nivelul de 8,79 milioane tone. Conform strategiei, producția de oțel în 2006 era estimată să ajungă la 6,9 milioane tone, cea mai
Industria României () [Corola-website/Science/318099_a_319428]
-
la Sidex) și în 2009 la opt milioane tone (5,6 milioane tone la Sidex). Pentru 2009, strategia prevedea o producție de 8,5 milioane tone (5,7 milioane tone Sidex). Strategia menționată amintește și de investițiile pe care companiile siderurgice s-au obligat să le realizeze până la finele lui 2008, respectiv 568 de milioane dolari, din care 138 de milioane dolari în mediu, restul fiind pentru modernizarea capacităților de producție. Sidex are cea mai mare sumă de investit, respectiv 444
Industria României () [Corola-website/Science/318099_a_319428]
-
în sectorul turistic, a stațiunii Pugnochiuso, situată pe promontoriul Gargano. În decembrie 2001, după o investiție de peste 500 de milioane de euro într-o perioadă de doar câțiva ani, este inaugurată marea uzină din Ravenna, al doilea pol metalurgic și siderurgic al Italiei, iar în anul 2002 este dată în funcțiune în Taranto, pe spațiul ocupat anterior de Belleli, a doua unitate de producție din sud, după cea din Potenza. În 2003, sectorul produselor destinate industriei electrocasnice se extinde prin achiziția
Marcegaglia () [Corola-website/Science/318222_a_319551]
-
a alocat resurse importante pentru activitatea de cercetare aplicată prin intermediul societății Oto Mills, o societate de inginerie controlată de Grupul Marcegaglia și creată tocmai în acest scop, iar Marcegaglia Impianti, divizia de inginerie specializată în construcția de instalații metalurgice și siderurgice "la cheie" (pentru care asigură nu numai utilajele necesare în producție, ci și experiența tehnologică "testată" deja în uzinele grupului), își exportă azi know-how-ul și în țările din est, în cele din Orientul Îndepărtat și în cele în curs de
Marcegaglia () [Corola-website/Science/318222_a_319551]
-
tehnologică a unităților de producție ale Grupului Marcegaglia s-a realizat, de exemplu, prin introducerea unui sistem de decapaj pentru oțelul inoxidabil și prin proiectul cincinal “Ravenna 2000”, care a făcut ca uzina din Romagna să devină al doilea pol siderurgic italian cu o producție de peste 4 milioane de tone de produse semifinite pe an datorită noilor instalații de galvanizare la cald, de vopsire, de laminare la rece și de decapaj, precum și datorită centrului său de servicii modern și spațios Cu
Marcegaglia () [Corola-website/Science/318222_a_319551]
-
de peste 4 milioane de tone de produse semifinite pe an datorită noilor instalații de galvanizare la cald, de vopsire, de laminare la rece și de decapaj, precum și datorită centrului său de servicii modern și spațios Cu finalizarea polului metalurgic și siderurgic din Ravenna, inaugurat în decembrie 2001, și a altor proiecte minore deja funcționale, Grupul Marcegaglia prelucrează în prezent circa 5,0 milioane de tone de oțel pe an de produse finite. Vârsta medie a angajaților Grupului, în număr de peste 7000
Marcegaglia () [Corola-website/Science/318222_a_319551]
-
acești ani, a făcut întotdeauna noi angajări. Grupul Marcegaglia este un grup industrial și financiar care își desfășoară activitatea în Italia și în afara Italiei, având 50 de unități de producție și peste 7.000 de angajați în sectorul metalurgic și siderurgic și într-o serie de alte sectoare de producție. Grupul, administrat integral de familia Marcegaglia, are o cifră de afaceri de 4,2 miliarde de euro și a înregistrat în ultimii zece ani o rată de creștere medie de 14
Marcegaglia () [Corola-website/Science/318222_a_319551]
-
de electrocasnice; în sectorul agricol și zootehnic, prin gestionarea fermelor agricole și de creștere a animalelor; în sectorul turistic și imobiliar, prin gestionarea de complexe turistice, hoteliere și imobiliare (Forte Village, Pugnochiuso, Albarella și Stintino). Activitățile din sectorul metalurgic și siderurgic și activitățile diversificate ale Grupului MArcegaglia sunt organizate în șapte divizii de producție și comerciale cu peste 210 reprezentanțe în Italia și în străinătate: Marcegaglia Steel, Marcegaglia Building, Marcegaglia Home Products, Marcegaglia Engineering, Marcegaglia Energy, Marcegaglia Tourism și Marcegaglia Services
Marcegaglia () [Corola-website/Science/318222_a_319551]
-
Constantă este o societate de exploatare portuara și expediții mărfuri, înființată în anul 1991, în urma restructurării fostei "Întreprinderi de Exploatare Mărfuri Generale" a Ministerului Transporturilor, unde funcționa că secție specializată în derularea containerelor și a materiilor prime siderurgice. Compania a fost privatizata complet în 1996. "" își desfășoară activitatea în Portul Constantă și Portul Constantă Sud - Agigea. Activitatea sa este structurată pe două terminale de operare distincte - terminalul de containere (300 000 TEU - capacitate de operare anuală) și terminalul
Socep () [Corola-website/Science/318651_a_319980]
-
Acționarul majoritar al companiei este "Transport Trade Services SA", care deține 78,13% din capitalul social. Titlurile Galați se tranzacționează la categoria de bază a pieței Rasdaq, sub simbolul COVG. Unul dintre cei mai importanți clienți ai companiei este combinatul siderurgic ArcelorMittal Galați. Navrom a fost înființată după 1989 prin divizarea IEFM (Întreprinderea de Exploatare a Flotei Maritime) Navrom în trei companii cu capital de stat: Petromin, Navrom și Romline. Flota maritimă (formată atunci din 186 de cargouri, 12 petroliere, 70
Navrom () [Corola-website/Science/318755_a_320084]
-
de fabricație: pompe și aparate de stins incendii, articole de lăcătușerie, roabe metalice, mașini agricole simple, bunuri de consum turnate din fontă. Din anul 1951 întreprinderea a fost trecută ca atelier de întreținere și repararea materialului rulant în subordinea Combinatului Siderurgic Hunedoara, reprofilându-se pe reparații de locomotive, reparații de vagoane, vagoneți de turnare și de mină. Drept urmare, la sfârșitul anului 1954 întreprinderea devine unitate cu gestiune economică proprie sub denumirea de "Întreprinderea Metalurgică Aiud", având ca profil de fabricație repararea
Metalurgica Aiud () [Corola-website/Science/318840_a_320169]
-
gestiune economică proprie sub denumirea de "Întreprinderea Metalurgică Aiud", având ca profil de fabricație repararea materialului rulant pe întreg sectorul siderurgiei. Începând cu anul 1958, întreprinderea se profilează pe fabricația de construcții metalice, utilaje și piese de schimb pentru industria siderurgică, metalurgică și constructoare de mașini. Investițiile din perioada 1966-1970 au fost canalizate în principal pentru dezvoltarea sectorului cald, a turnării centrifugale în special, a construcțiilor metalice și utilajului tehnologic. 1970-1980 este perioada în care întreprinderea beneficiază de alte două etape
Metalurgica Aiud () [Corola-website/Science/318840_a_320169]
-
traduce o mare parte din vol. 1 din "Taschenbuch für den Maschinenbau" de Heinrich Dubbel, contribuie cu aproape 2000 de expresii la "Lexiconul Tehnic Român" și elaborează capitolul „Căldura” din "Manualul Inginerului" (coord. Gheorghe Buzdugan) din 1956. Colaborează cu Combinatul Siderurgic Reșița, al cărui consilier tehnic era, realizând calculul termic și de rezistență al organelor motorului Diesel 12-LDA și calculul termic și de rezistență a suflantei de turbo supraalimentare a motorului respectiv. De asemenea, colaborează cu Combinatul Siderurgic Hunedoara în probleme
Ioan Vlădea () [Corola-website/Science/320308_a_321637]