3,605 matches
-
la cel aglutinant, iar de la acesta la cel flexionar. Descoperirea constantei structurale în evoluția globală a limbii aparține lui Guillaume Schlegel, care în 1818 stabilea clasificarea limbilor pe baza morfologiei cuvintelor: a) Limbi fără structură gramaticală, cuvântul constând dintr o silabă care este însăși rădăcina; ele sunt numite limbi izolate sau monosilabice; b) Limbi aglutinante sau polisintetice, cu o rădăcină principală, care indică sensul fundamental și restul cuvântului format din una sau mai multe rădăcini accesorii care indică relațiile și diversele
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
una dintre rădăcini poate suferi o modificare fonetică capabilă să indice diferitele relații ale rădăcinii capitale. Astfel a fost realizată concepția conform căreia toate limbile indoeuropene provin din combinarea, din alternanțele și modificările unor cuvinte care provin dintr-o singură silabă. Descoperirea lui Schlegel pune la dispoziția gândirii istorice punctele de sprijin care pot conferi acesteia caracter științific. Mai întâi, toate limbile, indiferent de morfologia lor și de nivelul de cunoaștere și de cultură pe care îl vehiculează, au aceeași bază
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
dispoziția gândirii istorice punctele de sprijin care pot conferi acesteia caracter științific. Mai întâi, toate limbile, indiferent de morfologia lor și de nivelul de cunoaștere și de cultură pe care îl vehiculează, au aceeași bază naturală care a generat cuvântul silabă. În al doilea rând, toate structurile morfologice din formula flexionară a limbii provin din construcții sintactice după principiul: nu există nimic în morfologie care să nu fi fost anterior în sintaxă. În al treilea rând, evoluția sintactică și morfologică a
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
flexionară - formule care nu există niciunde în stare pură, probează originea aparte a limbilor indoeuropene. Pentru a ne lămuri asupra acestei chestiuni trebuie să distingem între formulele morfologice de limbă și sistemul fonetic al limbilor. Sistemul de sunete - vocale, consoane, silabe - diferă de la o limbă la alta în sfera aceleiași formule structurale. A se vedea în această privință deosebirea aspectului sonor între limbile flexionare precum rusa și polona, germana și engleza, româna și albaneza etc. Deosebirile există și în sfera limbilor
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
ale sintagmei, cuvântul morfematic și flexionar. Ireversibilitatea acestei evoluții este dată de continuitatea materialului silabic în formula aglutinantă și a materialului aglutinant în formula morfematică a limbii. În concluzie, pe parcursul a multor zecii de mii de ani, vocabularul de cuvinte silabă s-a îmbogățit considerabil, corespunzător cerințelor pe care organizarea socială zonală le punea ca obiectiv al cunoașterii. Spațiul vast pe care se folosesc variantele fonetice ale modelului silabic de limbă denotă o veche organizare administrativ teritorială a societății, care a
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
orală a sunetelor este moștenită de la maimuțele antropoide care scoteau asemenea sunete, cel puțin inițial, nu ca mijloc de comunicare, ci ca reacție la contactele fizice cu mediul. De la producerea spontană a sunetelor de către maimuță până la articularea voită a cuvântului silabă de către homo sapines este o cale incomensurabilă, iar parcurgerea acestei căi nu au realizat-o mai multe specii de antropoide, deosebite ca bază fiziologică de articulare a sunetelor, care să fi dat rase de oameni diferite ca modalitate și capacitate
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
a dialectelor la vremea și locul respectiv. Perceperea limbii, ca naștere și evoluție, fără legătură cu viața socială a generat interpretări abuzive care blochează cunoașterea științifică a acestui fenomen. Astfel, Bréal atribuie omului antic o prodigioasă capacitate de producere a silabelor, din care s-au constituit cuvintele aglutinante pe care apoi strămoșul comun al indoeuropenilor le-a redus la cuvinte morfematice și flexionare. De aici rezultă că formarea lentă, despre care vorbea Lefèvre, nu viza acumularea extrem de anevoioasă de către omul primitiv
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
s-au constituit cuvintele aglutinante pe care apoi strămoșul comun al indoeuropenilor le-a redus la cuvinte morfematice și flexionare. De aici rezultă că formarea lentă, despre care vorbea Lefèvre, nu viza acumularea extrem de anevoioasă de către omul primitiv a primelor silabe pe care el începea să le folosească în comunicare, ci transpunerea înceată a impresionantei cantități de material silabic, confecționat în mod miraculos de om în zorii existenței sale, în formula aglutinantă din care un neam superior dotat a construit formula
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
activitate“. Primul component poate fi identificat în prep. lat. de, engl. to cu sensul ablativ de referire la ceva. Astfel sl. delo este treaba pe care o face cineva; în rom. treabă primele două consoane reprezintă reducerea a două cuvinte silabă din tarabă, cf. tărăboanță și roabă; a turba și rabie; a derege, a drege și a regla; înalt, arbore și sl. derevo „copac“, rom. tărie „înălțime, altitudine“. Baza lichidă, în variantele l/r/zero, a generat prin afixare forme precum
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
de localități Heleșteu, Heleșteni, Herăstrău, numele lacului Herăstrău din București. În maghiară hal înseamnă „pește” dar și „a muri” (halal „moarte”); cf. engl. hell „iad; speluncă, tripou”, vgr. πέλαγος (mare, ocean, abis, beznă), lat. pelagus „marea, necuprinsul mării”, iar fără silaba introductivă he-, pe-, datorată spirtului aspru din structura lichidei l: λαγος în vgr. „pustiu, cavitate, prăpastie, mormânt”, care denumea totodată peștele ca „iepure de mare”, nume datorat neastâmpărului perpetuu și greutății de a fi prins; lat. lagois, idis „lièvre de
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
agriculturii, cu forma prescurtată μά folosită în interjecția Μά γά! „Mamă Terra”, de unde rezultă că δ, γ și ζ (ζευς) erau doar pronunții regionale ale aceluiași cuvânt. Alte confirmări: 1) Sfera semantică a compusului δήμος, dor. δάμος, în care prima silabă este o variantă a lui γή, preia și amplifică valorile formei monosilabice, însemnând: „pământ, țară, ținut, regiune; populație, popor, oameni simpli; soldații ca masă; cetățean; democrație, stat democrat, adunare populară; dem ca subdiviziune a unei file (ginți)”; 2) De sfera
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
noastră; țară, zonă, populație”, atdhe (at-dhe) „locul natal, patrie”; 4) Greaca veche oferă și alte pronunții: θεός, beot. θιός „zeu, erou”, compusul χθών denumind pământul, solul, lumea, țara, orașul, fiind totodată și zeița pământului. Fără consoana inițială, rămășiță a unei silabe care însemna „raportat la”, exista forma θέμις (cf. sl. zem, rom. zemnic) cu sensul de „cutumă”, de „obicei al pământului”, adică v ntul auto/h/ton. Ducerea ideii de zeu suprem în preexistență în calitate de creator s-a opus din antichitate
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
4. Tendința generală a limbajului uman de trecere treptată de la expresia neliniară, în care trăsăturile fonetice sunt condensate și chiar suprapuse într-o izbucnire silabică de durată minimă ce poate fi redată pictografic, la desfășurarea succesivă a componentelor fonetice ale silabei, componente reduse numeric și apte pentru reprezentare grafică liniară, nu este echivalentă cu progresul cunoașterii. În orice formulă de producere a sunetului ca expresie a sensului baza de articulație dispune de resurse fiziologice pentru marcarea și stocarea progresului cunoașterii. 5
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
acest nume. Dar răndurile și caracterele îmi apăreau confuse și nu puteam descifra nimic. Atăta numai îmi apărea clar: pe fața cea mare și albă a Convorbirilor se urmau niște caractere ce băteau in strofe de căte patru rănduri (nouě silabe?) despărțite prin mici distanțe" (Gruber, 1888, p. 727). Din cele relatate anterior se poate conchide că rememorarea nu s-a făcut numai cu ajutorul imaginilor auditive și că la baza ei s-a aflat prioritar o imagine vizuală, chiar dacă destul de ștearsă
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
acesteia. Prietenul său, Arthur Gorovei, care-l însoțea de multe ori până la locuința unei noi pasiuni, după ce trecuseră peste gardurile a nu știu câte grădini, îi cânta un cîntec la despărțire: "Ylang, Ylang pleacă voios la Terbelchețonora". Acest cuvânt ciudat cuprindea unele silabe din numele fostelor lui simpatii feminine. Sub aspect caracterial și volitiv este descris ca o persoană foarte ambițioasă, care a refuzat perspectiva unei cariere mediocre și a vrut să facă parte din elita culturală a vremii sale. Marele om de
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
principal pe care profesorul Grüber a realizat experimentele sale era un bărbat de o considerabilă distincție intelectuală, acumulată prin analiza exactă a propriilor trăiri. Cu acest subiect nu numai că exista o serie extrem de variată de culori imaginare corespunzând vocalelelor, silabelor, numerelor și altora, dar o regularitate matematică singulară era observabilă în relațiile între aceste imagini de spații colorate când vocalele ori numerele erau combinate. Bogăția singulară a limbajului românesc a îngăduit ca aceste proporții să fie trasate cu mare exactitate
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
cu răbdare de către inventatorul său, fapt care a condus la obținerea unor constatări surprinzătoare. Gruber a putut să descopere că aceste cromatisme ale numelor de numere urmează o lege inflexibilă; ele au un diametru vertical care depinde de numărul de silabe ale numelui; "doi" care este monosilabic (Binet folosește în articol denumirea românească) are un diametru vertical de 21 de milimetri și "patruzeci și patru" are un diametru de 26 de milimetri; diametrul orizontal al cromatismelor crește regulat cu valoarea numerelor
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
varietate a cromatismelor specifice lui Beldiceanu. O lipsă constă în ceea ce privește culorile transparente ale cromatismelor poetului, care, așa cum spune Gruber, sunt culori "care au viață", precum culorile curcubeului, în timp ce cromatismele pictate de el sunt "culori moarte" (folosind exprimarea subiectului). Diftongii, triftongii, silabele și numele comune, adică cromatismele fonetice ale vocii vorbite, apar ca benzi cu diferite dungi, amplitudinile corespunzând sunetelor subiectului. Eduard Gruber este ca formație universitară de bază filolog și cunoștințele sale se evidențiază pe parcursul considerațiilor pe care le face. Astfel
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
s-a stabilit acordul. Numerele au rezervat surprize mai mari. S-au luat în considerație două dimensiuni: înălțimea și lungimea, sau diametrul vertical și cel orizontal. S-a realizat constatarea că diametrul vertical depindea de elemental fonetic, adică de numărul silabelor numelui. Doi care este monosilabilc are diametrul vertical de 21 de milimetri, egal diametrului orizontal, cromatismul rezultat fiind un cerc perfect. Patru, care este bisilabic, are un diametru vertical de 22 de milimetri, în timp ce diametrul orizontal este de 21 de
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
rezultat fiind un cerc perfect. Patru, care este bisilabic, are un diametru vertical de 22 de milimetri, în timp ce diametrul orizontal este de 21 de centimetri. Patru zeci și patru are un diametru vertical de 26 de milimetri. Deci, pentru fiecare silabă diametrul vertical crește cu un milimetru. Controale repetate au confirmat același rezultat. Diametrul orizontal reprezintă, din contra, ordinile claselor, adică: unitățile, zecile, sutele etc. Pentru toate numerele de un același ordin, există același diametru orizontal; de exemplu, o sută (cent
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
negativ ce va fi furnizat. Audiția colorată 1. La ce culoare vă gândiți, ce senzație colorată încercați, ce culoare vedeți, atunci când auziți diferitele note ale gamei (do, re mi, fa, sol, si, do), vocalele (a, e, i, o, u), consoanele, silabele sau diftongii? De asemenea, stabiliți o legătură între culori și diferitele feluri ale unui sunet? 2. Aveți idei de culoare diverse la audiția diverselor segmente de muzică ale aceluiași maestru sau ale maeștrilor diferiți? 3. Constatați diferențe ale unei singure
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
ar putea să țineți cont aici de o lege? Audiția figurată 13. Care sunt liniile, figurile sau volumele la care vă gândiți, a căror senzația o aveți sau pe care le vedeți, când auziți diferitele note ale gamei, vocalele, consoanele, silabele sau diftongii? 14. Stabiliți, de asemenea, o legătură între vreo figură și cuvinte: nume (concrete sau abstracte), adjective, verbe etc.? Există, în fine, pentru dumneavoastră diferențe între diversele specii de cuvinte ale unei aceleași clase? 15. Aveți vreo senzație figurată
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
într-o prințesă hindusă, care este fiica unui șeic arab și vorbește sanscrita prin glosolalie (fenomen prin care cineva vorbește și se roagă cu voce tare într-o limbă străină și necunoscută persoanei care vorbește sau într-o suită de silabe incomprehensibile care îmbracă aspectul unei limbi veritabile); în ciclul regal ea "intră" în personalitatea reginei Franței, Marie-Antoinette. Reia de la filologul englez Frederic William Henry Myers idea conștiinței subliminale pentru a găsi o explicație la stările creative ale mediumuilui său Smith
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
în Practica teatrului, ci statuează asupra alegerii metrului. Alexandrinul i se pare cel mai apropiat de proză, căci "se face fără efort și fără premeditare în vorbirea obișnuită". D'Aubignac merge până acolo încât afirmă că "versurile mari de douăsprezece silabe trebuie luate în considerare în teatru ca fiind proză". Corneille este mai nuanțat în această privință, scriind, în Argument la Andromaca, că "versurile care sunt recitate la teatru sunt presupuse a fi în proză: noi nu vorbim în versuri în
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
el puțin mai departe. Discusurile sale? Uneori. Dar ceea ce emoționează totdeauna, sunt strigătele, cuvintele nearticulate, glasurile întretăiate, câteva monosilabe care scapă la intervale, un fel de murmur din gât, printre dinți. Violența sentimentului tăind respirația și aducând tulburarea în minte, silabele cuvintelor se separă, omul trece de la o idee la alta; începe o mulțime de discursuri; nu termină niciunul; și, cu excepția câtorva sentimente pe care le redă în primul acces și la care revine neîncetat, restul nu este decât o înșiruire
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]