4,326 matches
-
autorității păstrează tropismul majusculelor. Puterii îi place vizibilul și compania lui. În optica puterii, fie politică, fie culturală, e frumos ceea ce e mare. Așezările mizează pe grandiosul pe care-l confundă din instinct cu grandoarea. Te Deum-ul mai degrabă decît simfonia și orchestra simfonică mai curînd decît cvartetul de coarde. Sîntem destul de bătrîni, treizeci de secole, pentru a ne încredința că viitorul se naște în mocirlă și intră în casa noastră de stăpîni pe scara de serviciu. Muzele moderne au șiretenia
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
ale culturii, dar există ceva ireductibil de primar în cunoaștere, ca și în ființarea ansamblului, care nu aparține lui techné, lui physis, sau, dacă preferați, aparține timpului biologic, și nu celui industrial. Nu putem scurta timpul de execuție a unei simfonii, de scriere a unui roman, de lectură a Bhâgavad-Gîtâ așa cum scurtăm traseul Paris-Barcelona sau întîrzierile în fabricarea unei mașini. Eliberarea de tirania distanțelor pentru a cădea sub cea a "timpului real" poate însemna periclitarea durabilității urmei, a cifrării ei sau
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
a teoretizat asupra culorii, dar opera sa și cu deosebire apogeul ei, reprezentat de superba serie a florilor, poate fi considerat un tratat modern de cromatică. Unii autori socotesc că Anemonele din 1908 sunt în opera sa ceea ce a fost Simfonia a IX -a în opera lui Beethoven dobândirea unei mari bucurii peste suferințele ce-l măcinau, triumful vieții asupra bolii, cântecul duioșiei care-i înseninează tristețea. Cele cinci anemone de un roșu intens, ca o văpaie, descriu un arc grațios
CULOAREA SENS ŞI SENSIBILITATE by ANGELA VASILACHE () [Corola-publishinghouse/Science/263_a_496]
-
efectuată sub îndrumarea tatălui lui Mozart, muzician destul de cunoscut, care poate fi considerat profesor-maestru. În plus, deoarece Mozart era și pianist, a interpretat, probabil, aceste lucrări în concerte, ajungând să le cunoască și mai bine. Un tipar similar apare în ceea ce privește simfoniile compuse de Mozart. Prima lui simfonie (K. 16) a fost compusă la Londra, în 1764, când avea 8 ani. Alte câteva au fost compuse în anul următor. Dacă ne gândim la ele, ne copleșește gândul că o persoană atât de
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
muzician destul de cunoscut, care poate fi considerat profesor-maestru. În plus, deoarece Mozart era și pianist, a interpretat, probabil, aceste lucrări în concerte, ajungând să le cunoască și mai bine. Un tipar similar apare în ceea ce privește simfoniile compuse de Mozart. Prima lui simfonie (K. 16) a fost compusă la Londra, în 1764, când avea 8 ani. Alte câteva au fost compuse în anul următor. Dacă ne gândim la ele, ne copleșește gândul că o persoană atât de tânără a putut realiza astfel de
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
ne gândim la ele, ne copleșește gândul că o persoană atât de tânără a putut realiza astfel de lucruri. Însă, la fel ca în cazul concertelor pentru pian, Mozart a trecut printr-o importantă perioadă de dezvoltare ca autor de simfonii. Primele simfonii sunt foarte diferite de cele ulterioare, pe care le cunoaște cel mai bine publicul. Ultimele trei simfonii compuse de Mozart, care sunt considerate, în general, cele mai reușite (de exemplu, Zaslaw, 1989), sunt lucrări de mare amploare: sunt
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
la ele, ne copleșește gândul că o persoană atât de tânără a putut realiza astfel de lucruri. Însă, la fel ca în cazul concertelor pentru pian, Mozart a trecut printr-o importantă perioadă de dezvoltare ca autor de simfonii. Primele simfonii sunt foarte diferite de cele ulterioare, pe care le cunoaște cel mai bine publicul. Ultimele trei simfonii compuse de Mozart, care sunt considerate, în general, cele mai reușite (de exemplu, Zaslaw, 1989), sunt lucrări de mare amploare: sunt alcătuite din
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
Însă, la fel ca în cazul concertelor pentru pian, Mozart a trecut printr-o importantă perioadă de dezvoltare ca autor de simfonii. Primele simfonii sunt foarte diferite de cele ulterioare, pe care le cunoaște cel mai bine publicul. Ultimele trei simfonii compuse de Mozart, care sunt considerate, în general, cele mai reușite (de exemplu, Zaslaw, 1989), sunt lucrări de mare amploare: sunt alcătuite din patru părți ample și interpretarea lor durează 30-40 de minute. În plus, fiecare conține elemente originale, care
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
lucrări de mare amploare: sunt alcătuite din patru părți ample și interpretarea lor durează 30-40 de minute. În plus, fiecare conține elemente originale, care le situează în istoria muzicii la un nivel înalt al realizării artistice. Pe de altă parte, simfoniile de început sunt foarte diferite de cele ulterioare din punctul de vedere al structurii, registrului emoțional și originalității. Ele au fost compuse atunci când Mozart, împreună cu tatăl lui, se afla la Londra, unde pe tânărul compozitor l-a luat sub aripa
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
compuse atunci când Mozart, împreună cu tatăl lui, se afla la Londra, unde pe tânărul compozitor l-a luat sub aripa sa ocrotitoare Johann Christian Bach, stabilit în Anglia, care se ocupa cu compoziția și cu impresariatul muzical. Bach compusese mai multe simfonii pentru concertele de la Londra organizate împreună cu C.F. Abel, alt compozitor german care se bucura acolo de apreciere. (Și Abel compusese simfonii pentru concertele lor.) Aceste simfonii „preclasice” erau fosrte diferite de cele create de generația următoare de compozitori, din care
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
Johann Christian Bach, stabilit în Anglia, care se ocupa cu compoziția și cu impresariatul muzical. Bach compusese mai multe simfonii pentru concertele de la Londra organizate împreună cu C.F. Abel, alt compozitor german care se bucura acolo de apreciere. (Și Abel compusese simfonii pentru concertele lor.) Aceste simfonii „preclasice” erau fosrte diferite de cele create de generația următoare de compozitori, din care făceau parte Haydn, Mozart la maturitate și tânărul Beethoven. Aproape toate sunt alcătuite din trei părți scurte, de obicei în tempo
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
Anglia, care se ocupa cu compoziția și cu impresariatul muzical. Bach compusese mai multe simfonii pentru concertele de la Londra organizate împreună cu C.F. Abel, alt compozitor german care se bucura acolo de apreciere. (Și Abel compusese simfonii pentru concertele lor.) Aceste simfonii „preclasice” erau fosrte diferite de cele create de generația următoare de compozitori, din care făceau parte Haydn, Mozart la maturitate și tânărul Beethoven. Aproape toate sunt alcătuite din trei părți scurte, de obicei în tempo rapid, lent, rapid, și au
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
cele create de generația următoare de compozitori, din care făceau parte Haydn, Mozart la maturitate și tânărul Beethoven. Aproape toate sunt alcătuite din trei părți scurte, de obicei în tempo rapid, lent, rapid, și au o structură armonică simplă. Primele simfonii ale lui Mozart sunt, ca structură și substanță, foarte apropiate de modelul celor compuse de Bach (și Abel). Și ele sunt alcătuite din trei părți scurte, în tempo rapid, lent, rapid, și au o structură armonică simplă. Un tipar similar
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
nevoie. Cu alte cuvinte, dacă te-ai născut pe o insulă pustie și n-ai ascultat niciodată muzică, nu prea ai șanse să ajungi un Beethoven. Ai putea, dar șansele nu sunt mari. Poți imita păsările, dar nu vei scrie Simfonia a V-a. Așadar, ai crescut în condiții în care ai putut aduna o mulțime de informații. Prin urmare, trebuie să ai genul de memorie potrivit pentru genul de lucruri pe care vrei să faci. Și... devii din ce în ce mai bun făcând
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
e numai adevărul și că acesta înseamnă totdeauna o obligație morală. Bineînțeles, arta nu trebuie să fie moralizatoare, dar nu există veritabilă valoare de artă, indiferent dacă e vorba de un vas, de o statuie, de o mobilă, de o simfonie, fără o profundă implicație etică. Implicația etică presupune neapărat, manifest sau nu, un act de curaj. Nici o atitudine etică nu poate fi comodă și scutită de risc. Cine se instalează pe piedestalul moralei pentru a nu avea dificultăți și a
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
îl mai numim, exact cu același înțeles, spirit practic. Cel puțin aici (dar nu numai aici) simț și spirit sunt același lucru. NIVEL ESTETIC În 1964, la București, Filarmonica din Viena cu Herbert von Karajan la pupitru, după ce a executat Simfonia a V-a, a dat ca supliment, în afara programului, Dunărea albastră. Am întâlnit în zilele următoare persoane cu înalt și grijuliu nivel estetic care se arătau indignate de jignirea adusă publicului românesc: „Dunărea albastră?! Dar ce suntem noi? Țară subdezvoltată
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
să fie „complet” Această caracteristică este foarte greu descriptibilă din punct de vedere operațional. Un simț al plenitudinii este totuși la fel de important În desfășurarea unui studiu ca și pentru definirea unei serii de experimente de laborator (sau pentru finalizarea unei simfonii sau a unei picturi murale). Peste tot există problema definirii limitelor efortului, Însă puține indicații sunt disponibile În acest sens. Pentru studiile de caz, caracterul complet poate fi caracterizat În cel puțin trei feluri. În primul rând, un studiu complet
Studiul de caz. Designul, colectarea și analiza datelor by Robert K. Yin () [Corola-publishinghouse/Science/2216_a_3541]
-
București, bilunar, între 1 februarie și 31 martie 1904. Colaborează cu poezii D. Karnabatt (D. Karr), Iuliu C. Săvescu, N. Țincu, Ilarie I. Deleanu, Al. Macedonski (Japonul), G. Bacovia (Umbre triste) (semna V.G.-Bacovia), Virgiliu N. Cișman (Crizantemele), Al. Obedenaru (Simfonia mistică), Al. T. Stamadiad (sub pseudonimul Al. Adrian), C. N. Mihăilescu. Proza e ilustrată de Domenico Caselli cu legende istorice (Oprișan din Stoenești, Radu Calomfirescu, Domnița Florica). În numărul 2 se reproduc portretul lui Eminescu (după revista „Actualitatea”) și un
MARGARITARUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288015_a_289344]
-
Viitorul românesc”. În perioada 1992-1994 lucrează ca șef de secție în redacția revistei „Parlamentul”, apoi ca expert juridic la Camera Deputaților (1994-1998), după care va practica avocatura în Baroul București. Debutează în ziarul „Viața nouă” din Galați (1963), cu poezia Simfonia muncii, semnată N. Grigore. Colaborează la „Luceafărul”, „Amfiteatru”, „Tomis”, „Flacăra”, „Ateneu”, „Iașul literar”, „România literară”, „Contemporanul”, „Literatorul”, „Porto-Franco”, „Familia”, „Ramuri” ș.a. Prima carte de versuri, Insula (1973), și multe dintre cele publicate ulterior de M. proiectează, cu o reală forță
MARASANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288001_a_289330]
-
România literară”, „Viața românească”, „Familia”, „Steaua”, „Ateneu”, „Revista de filosofie”, „Luceafărul”. A mai semnat cu pseudonimele Doctor Copelius și Iosif Mirescu. A debutat ca elev, la revista „Mlădițe” a Liceului din Blaj (1941), iar editorial, cu volumul de povestiri fantastice Simfonia neterminată (1942). Urmează Cântecul stelelor (1945), un poem dramatic de aceeași factură. Dar emblematic pentru întreaga creație a lui M. rămâne volumul de versuri Interferențe (1968). E o carte de versuri clasice, consacrate biografiei unei iubiri aparent epuizate. Suportul textelor
MAXIM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288068_a_289397]
-
amestecă narațiunea obiectivă cu eseul în încercarea de a configura o inițiere filosofică a personajului principal. Influența sadoveniană e, pe alocuri, prea evidentă. Ultimul volum antum, Pe malul Styxului (1980), este un bildungsroman filosofic, o carte autobiografică devenită testament. SCRIERI: Simfonia neterminată, Blaj, 1942; Cântecul stelelor, Blaj, 1945; Interferențe, București, 1968; Însemnări pe scut, București, 1968; Frumusețe amară, București, 1969; Oameni în alb, București, 1970; Atitudini critice, Timișoara, 1973; Orfeu, bucuria cunoașterii, București, 1976; Popas în Afrodisia, București, 1978; Umbra de la
MAXIM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288068_a_289397]
-
București, 1978; Umbra de la Cozia, Timișoara, 1980; Pe malul Styxului, București, 1980. Ediții: Lucian Blaga, Despre conștiința filosofică, pref. edit., Timișoara, 1974, Aspecte antropologice, pref. edit., Timișoara, 1976; V. Beneș, Hanul Roșu, pref. edit., Craiova, 1983. Repere bibliografice: Octav Șuluțiu, „Simfonia neterminată”, RFR, 1943, 12; Valeriu Cristea, „Frumusețe amară”, RL, 1969, 41; Cornel Ungureanu, Bucuria cunoașterii, O, 1977, 6; Nicolae Balotă, „Orfeu, bucuria cunoașterii”, ST, 1977, 4; Livius Ciocârlie, Carte de înțelepciune, O, 1980, 48; Marcel Corniș-Pop, Un roman al inițierilor
MAXIM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288068_a_289397]
-
un patriotism axat pe evocarea matricei rurale, unitatea fundamentală a existenței românești, simbol al țării, și pe exprimarea revoltei față de nedreptățile suferite de România după 1940, stare de fapt care incendiază fantezia poetului. După câteva nesemnificative încercări de poezie „angajată” (Simfonia furtunilor, 1946, Pasul meu peste ani, 1957), I. reia în Ani vii (1967), Poezii (1970; Premiul Asociației Scriitorilor din Brașov), Eflorescență (1972), cu alte mijloace, „pictura poetică” pe subiecte rurale, dispunând parcă pe o pânză elemente plastice concrete, ca suport
ILEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287512_a_288841]
-
Sub cerul Heniului (1973), Mărturisirile unui anonim -, doar al doilea are o oarecare importanță pentru istoria vieții literare interbelice și pentru conturarea portretului spiritual al autorului. SCRIERI: Inventar rural, Cluj, 1931; Gloata, pref. Eugen Ionescu, București, 1934; Întoarcere, București, 1942; Simfonia furtunilor, București, 1946; Pasul meu peste ani, cu ilustrații de Eugen Drăguțescu, cuvânt înainte Tudor Arghezi, București, 1957; Ani vii, pref. Ovidiu Papadima, București, 1967; Poezii, cu ilustrații de Eugen Drăguțescu, pref. Tudor Arghezi, București, 1970; Eflorescență, București, 1972; Sub
ILEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287512_a_288841]
-
focului se menține același apel la sacru, la acea forță prin care se regenerează întreaga fire, cele trei părți ale poemului care constituie substanța volumului (Chemarea focului, Îngerul roșu, Intrare în etern) marcând un traseu inițiatic. Ultimul op, Balade și simfonii (1983), îl definește pe autor ca bun tehnician al versului. Pe lângă sonet, sunt abordate terțina și distihul, unele poezii având versificație în stil popular. Încercarea de a scrie roman nu i-a izbutit, cum se observă în Pustiul roșu (1942
IONASCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287577_a_288906]