2,425 matches
-
de la fată și o puse în cutia de scule. Apoi se întoarse și se uită la ea. Se aplecase înainte, cu ochii strălucitori de curiozitate. Cunoștea genul acela de privire; era expresia cuiva căruia îi plac motoarele. Nu poate fi simulată; de exemplu, ucenicul cel tânăr nu o avea și acesta-i motivul pentru care n-o să fie niciodată decât un mecanic mediocru. Dar fetița aceasta, acest copil ciudat și serios, care intrase în viața lui, avea stofă de mecanic. Avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
Magistratul pentru că are prea multă putere, Filozoful pentru că are prea puțină; Eroul pentru că a fost mințit, iar Căutătorul de aur pentru că e prea sărac. Actorul fiindcă nici un rol nu e pe măsura lui. Nimeni nu mai e sănătos aici! Doar simulez că mă supun mesajului. Nu pot fi personaj în cartea nimănui! MAGISTRATUL. Aș putea să-l înfund definitiv pe Romancier. Și el, și Eremitul s-au culcat cu Caravella. Iapa asta cred că are o supraglandă care stârnește și atrage
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
himerice: nu a reacționat în nici un fel. Cred că doza a fost prea mare. Despre Caravella, doar, a mormăit ceva obscen. ............................................................................................... Am citit tot ce mi-a adus vizitatoarea; nici un indiciu sigur despre existența reală a femeilor inventate. î ............................................................................................... E. simulează! Un pantomim! Sindromul Münchhausen! I-am găsit sub pernă o scrisoare, neexpediată încă: „Bătrâne, scoate-mă de aici că am încurcat-o! Nu-ți pot da amănunte; am încercat o experiență; acum chiar sunt luat drept nebun. Cere, te rog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
o discuție la un nivel mai profund. O să-ți cumpăr un exemplar din Vede. Chiar nu poți să stai aici la nesfârșit și să spui prostii. Maimuțele aruncară cu mere în capul domnului Chawla, ca să se distreze, se pare, deși simulau că încearcă să-l protejeze pe Sampath. Gesticulă furios înspre ele, dar îi întâmpinară protestele cu o barieră de banane. Domnul Chawla își pierdu cumpătul. — Își bat joc de noi, spuse el, simțindu-și demnitatea lezată. E deja prea mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
Începu să se Încrețească, să se chircească și, În mai puțin de un minut, era transformată Într-un ghemotoc Înnegrit, casant și inform. Și ei trebuie să fi Înregistrat dialogul cu directorul de serviciu, spuse superiorul, Nu contează, oricine putea simula o conversație prin telefon, pentru asta erau suficiente două voci și un aparat de Înregistrare, era important, Însă, acum, să distrugem caseta noastră, odată ars originalul, sunt arse dinainte toate copiile care se puteau face după el, Nu trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
la ea încântat. Mavrichie bagă de seamă, nu înțelege ce se întâmplă) Da' sfinția ta ce tot cauți cu ochii? Și ce ai pe pumn? SISOE: Sssst! O viespe. Iaca ce chilipir! Multă nădejde nu trag eu, da' măcar să-ncerc... (simulează zădărârea viespii) MAVRICHIE: Ce tot spui acolo, Sisoe? Ce nădejde tragi? SISOE: Păi n-ar trebui să aibă și asta ac și venin în coadă, precum se cuvine? Poate s-o supăra până la urmă c-o tot zgândăr, să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
lumină iradiind din tuburile de culoarea fulgerului, reflectată de oglinzi, umplând toate ungherele și interstițiile; spațiul fără umbre e plin de muzică pusă la maximum, revărsându-se dintr-un aparat ce vibrează și ucide tăcerea; biliardele și celelalte jocuri electrice simulând curse de cai și urmăriri funcționează și ele, iar umbrele colorate înoată în transparența unui televizor și a unui acvariu cu pești tropicali, înveseliți de un curent vertical de mici bule de aer. Nu țin în mână o servietă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
fost falsificat: tablourile din muzee, lingourile de aur, biletele de autobuz. Contrarevoluția și revoluția se luptă între ele, falsificând totul; rezultatul e că nimeni nu mai poate fi sigur de ceea ce e adevărat și de ceea ce e fals, poliția politică simulează acțiuni revoluționare, iar revoluționarii se costumează în polițiști. — Și până la urmă cine câștigă? — E prea devreme să știm. Trebuie să vedem cine știe mai bine să se slujească de falsurile proprii și de falsurile altora: poliția sau organizația noastră. Șoferul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
experimentală”. Nu că n-ar fi înțeles ce înseamnă să trăiești bine; era braziliancă, la urma urmei. Să mănânce (fără grăsimi și fără multe calorii), să bea (sticle de vin alb și scump), să iubească (atunci când n-aveai cum să simulezi că iar te doare capul) — toate acestea erau esența vieții. Să fie condusă, firește, atunci când trebuie: ca o tânără lipsită de griji și nu după ce ți-ai găsit și ți-ai luat un bărbat ca lumea. Călătorise, fusese model și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Dacă nu era vorba de Tom Wolfe, atunci n-o interesa. Își făcea tot felul de calcule când trecu colțul și ajunse lângă lifturi. Obișnuitele felicitări-că-v-ați-alăturat-familiei nostre, bucuroși-să-vă-avem-alături-de-noi sau am-fi-încântați-și-onorați-să-vă-alăturați-familiei-noastre îi vor lua câteva minute. Încă un minut-două pentru a simula interesul față de activitatea noului/potențialului autor, plus încă unul pentru a-l felicita pentru succesul ultimei apariții, și poate are norocul să scape în mai puțin de cinci minute. Cel puțin așa ar fi bine. Cu o seară înainte stătuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
bi - a zis ceva culinar, cică femeia este o haleală dumnezeiască, da’ gătită de Sarsailă. Iar nice, filozof greu de tot, Gore, ce te uiți ca curca-n crăci?, a scos una și mai tare - femeia este o suprafață care simulează, atenție, simulează adâncimea. Altu’ a zis că femeia este un cadou care te alege. Eu nu te-aș alege, Gore, dacă aș fi femeie, da’ nu poți să-i contrazici pe nice și pe alți deștepți ai lumii. Șerșe la
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
zis ceva culinar, cică femeia este o haleală dumnezeiască, da’ gătită de Sarsailă. Iar nice, filozof greu de tot, Gore, ce te uiți ca curca-n crăci?, a scos una și mai tare - femeia este o suprafață care simulează, atenție, simulează adâncimea. Altu’ a zis că femeia este un cadou care te alege. Eu nu te-aș alege, Gore, dacă aș fi femeie, da’ nu poți să-i contrazici pe nice și pe alți deștepți ai lumii. Șerșe la fam, Gore
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
Cine se credea? Plăcerea; pofta; pofta de orice fel avea ceva irațional: cum ar fi putut cei doi, Thomas și Ann, despuiați, prinși În spațiul acela strîmt, să se arate Înțelepți? Bărbatul făcuse un pas, Încercînd să se retragă, doar simulase, poate. Ar fi putut să o apuce pe Ann de subțiori, era un atlet, și, ridicînd-o, aproape fără efort, să o ducă În camera ei, chiar să o Încuie acolo, pînă cînd el ar fi plecat pentru totdeauna din casa
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
sunăm noi“ după ce-au aflat că-i formula obligatorie la cartierul general al lui Spielberg de pe coasta de vest. —Trebuie să-i pun lui Zach o întrebare urgentă legată de cumpărături... Cine sunteți? Mai nou, M.A. începuse să simuleze că nu știe cu cine vorbește. Se pare că ăsta-i protocolul la biroul din New York al lui Calvin Klein. Sunt eu! —Eu? —Logodnica lui. — O să vă sune el. Legătura se întrerupse. Ce s-a întâmplat cu Zach? Situația devenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
facultăți ale sufletului pe care alții le numesc inteligența, sentimentul și voința. Gândim cu capul, simțim cu inima și vrem cu stomacul. E limpede ca bună ziua! Și acum... Acum - gândi el mai departe -, o idee luminoasă, extrem de luminoasă! Am să simulez că-i fac iarăși curte Eugeniei, am să insist din nou pe lângă ea, doar-doar mă va accepta ca logodnic, ca viitor soț; evident, doar ca s-o pun la încercare, ca un experiment psihologic și sigur fiind că o să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
-și privirea de la Augusto și-o fixă în vid, dincolo de ceea ce privea. Prin mintea logodnicului trecură, cu duiumul, presimțiri stranii. „Femeia asta pare că știe ceva“, își zise el, iar apoi cu glas tare: — Știi tu ceva? — Eu? - răspunse ea simulând indiferența, și-l privi iarăși. Între cei doi plutea o umbră de mister. — Presupun că oi fi uitat-o... — De ce însă atâta insistență ca să-mi vorbești de ... fetișcana aia? — Ce știu eu!... Uite-așa, și ca să schimbăm vorba, ce-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
mulțumim să fim unul de... riman! Să faci..., să faci..., să faci...! E o manie a acțiunii, adică a pantomimei. Se zice că într-o dramă se petrec multe lucruri când actorii pot face multe gesturi și se agită, și simulează dueluri, și sar, și... Pantomimă! Pantomimă! Vorbesc prea mult!, se spune alteori. Ca și cum vorbitul n-ar fi facere. La început a fost Cuvântul și prin Cuvânt s-a făcut totul. Dacă acum, de exemplu, vreun... rimancier ascuns acolo, după dulapul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
că mă cred deștept, sau mai degrabă om de bun-simț. Și foarte bine face. Așa e prostul defensiv sau negativ. Iată însă că aici, în țara ta, încep să apară proști pozitivi și ofensivi, proști puri, proști care nu doar simulează că se cred avizați, ci se și cred ca atare. Și ofensiva asta, să n-ai niciun dubiu, a ajuns la modă. Am văzut că destul de mult timp înainte de izbucnirea războiului și când nimeni nu vorbea aici de el, tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
identificate ca niște camere de hotel, cu diferența că între numărul etajului și numărul ușii era pusă o liniuță. Marçal băgă cheia, deschise și se dădu la o parte, Vă rog să intrați, am ajuns acasă, spuse cu glas tare, simulând un entuziasm pe care nu-l simțea. Nu erau nici mulțumiți nici entuziasmați de noutate. Marta se opri în prag, apoi făcu trei pași nesiguri, privind în jur. Marçal și tatăl ei rămaseră în urmă. După câteva momente de ezitare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
să ți-o arăt. Am ascuns-o Întotdeauna În prezența ta. Dar persoana care mi-a dăruit-o mi-a cerut să-i făgăduiesc că am s-o țin ascunsă. I-o Întinde. Djahane o răsfoiește vreme de câteva clipe, simulând cea mai mare indiferență la vederea acelor câtorva pagini Înnegrite, răzlețite printre zecile de foi goale. I-o dă Înapoi, cu o strâmbătură clară de nemulțumire. — De ce mi-o arăți? Nu ți-am cerut nimic. De altfel, n-am Învățat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
se reiau, uneori, acuzațiile de alchimie deja proferate la Samarkand, i se trimit provocatori zeloși care-i tulbură taifasurile, sunt amenințați cu represalii cei care cutează să-l găzduiască. De obicei, nu stăruie. De Îndată ce simte că atmosfera a devenit apăsătoare, simulează o boală ca să nu mai apară În public. Și nu Întârzie să-și vadă de drum. Spre un alt popas. Care va fi la fel de scurt, la fel de primejdios. Venerat și blestemat, fără alt tovarăș decât Vartan, se află veșnic În căutarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
de unde revine cu o pungă pe care scrie Carrefour. Potrivește două scaune spate în spate și le depărtează ușor, atât cât să poată sprijini punga de cele două spătare. Face câteva exerciții de respirație, ca un karateka experimentat, după care simulează o lovitură fulgerătoare. Dosul palmei se oprește la fix un milimetru de pungă. Ia punga și o duce în debara, după care se întoarce, ia paharul cu aspirina dizolvată și-l varsă la rădăcina lămâiului. Tot ce face, face în
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
aprig, adesea, copilărește. N-ai perseverat... Șampania, pulpițele dansatoarelor, glumele porcoase... zău așa, puteai deveni textierul cabaretului! Mătușile si domnișoarele te alintau, erai frumușel, zău așa. Flușturatic, isteț. Har? Har am doar eu, dar ai fi gasit artificiul care să simuleze harul. Textier la cabaretul Levcenco! Sau cabaretul ATOMICA sau clubul PĂSĂRICA. Un rege, un gigant! Ca mine, Giganta... Nu părea o glumă. Giganta forfecase aerul cu picioarele ei gigantice. Și ce dacă și ce dacă. Brusc, somnambulul a simțit falsul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Armonia este condiția ontologică a formelor în lumea umană. Diformul, dizarmonicul se dizolvă, se dezagregă, moare. Ca atare, simțul armoniei, "al ordinei sublime", cum spunea Hölderlin, este înnăscut omului. O proza informă tăiată în fragmente revărsate pe verticală pentru a simula versificația nu este armonie, nu este poezie, ci un simulacru, un bastard antipoezie. Cititorul o respinge pentru că îi "jignește", cum scria Eminescu, arheul aprioric simțul armoniei. "Un bâiguit" în expresie eminesciană, care nici măcar nu mai sună din coadă.... Morala poeziei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
qua non pentru opera de artă, cu înșiruirea de imagini, asocieri incongruente de cuvinte, precum aruncarea la întâmplare de forme și culori în tablourile lui Pollock (happening art). Poemul se transformă într-o proză versificată a unui puzzle haotic, neinteligibil, simulând subtilitatea, profunzimea. Evadând în spații false, pur lingvistice, simple aventuri ale cuvintelor oarbe, poezia nu mai vorbește despre imposibil, ci tinde să devină ea însăși imposibilă. Poezie și transposibil Precum am arătat în publicații anterioare, meditând, la anii adolescenței, asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]