2,599 matches
-
Murelor, în sus, către izvorul cu teiul sfânt. După ce zăbovea și acolo, cobora la stânca stearpă; aici, o imagine panoramică încântătoare: Cucorănii în stânga, Ipoteștii drept la vale, Cătămărăștii și Stânceștii mult la dreapta. Sus, pe dealul din fața Stânceștilor, zărea castelul singuratic 36, ascunzând la distanța aceasta cine știe ce taine care trezeau din nou imaginația copilului. După un timp, întoarcerea acasă îi venea peste mână și o amâna cât putea de mult. Spre seară, dădea târcoale casei până când găsea un moment prielnic, iar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
loc al globului pământesc. Se poate susține însă că numai cerul acela înstelat, numai acea lună sfântă și clară, numai acel sunet duios al buciumului, îndulcind cu dor de moarte, au marcat prin mister universul fantastic al copilului sensibil și singuratic. Ele au fost și au rămas semne ale mirării existențiale, dar și forme durabile ale unei legături netrădate. Mai palide, se adaugă celor de mai înainte asemănător tehnicii impresioniste chipurile celor apropiați: frații, părinții și, mai rar, ale rudelor apropiate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
bolții înstelate: Să plutim cuprinși de farmec/ Sub lumina blândei lune. Numai că, stricto sensu, toate acestea inclusiv sonoritățile specifice locului (unduioasa apă sune) se petrec doar la nivelul dorinței și a imaginației poetului, o dorință neîmplinită: Dar nu vine... Singuratic/ În zadar suspin și sufăr/ Lângă lacul cel albastru/ Încărcat cu flori de nufăr. La fel se întâmplă și în alte poeme. În Călin (File de poveste) spre exemplu se dau câteva elemente "concrete" în jurul cărora se desfășoară tot restul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
Narcis văzându-și fața în oglinda sa, izvorul,/ Singur fuse îndrăgitul, singur el îndrăgitorul 201. Dacă în legătură cu lacul imaginile țin mai degrabă de retină, atunci când este vorba de izvor, ele se adresează urechii: izvorul sare202, se bate-n pietricele 203; singuratice izvoare fac cu valurile larmă 204, plâng în vale205; apa sună somnoroasă 206, tremură pe prund 207; izvoare blânde cad208, murmură 209, suspină 210, cântă 211, fac larmă 212; izvoare albastre/ Șoptesc ele-n de ele213, sunt sdrumicate peste pietre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
îl surprind pe poet în cele mai varii ipostaze. Iată-l în localul lui Berl Finkelstein, de pe strada Lăpușneanu, unde adesea puteau fi întâlniți Iacob Negruzzi, Gh. Panu, Caragiale: "De câte ori Eminescu nu se așeza într-un colț al unei odăi, singuratic, scriind cu creionul pe fâșii de hârtie înguste, pe care le avea gata tăiate în buzunar și apoi le arunca pe sub masă, când nu-i plăcea ce a scris! Și de câte ori băiatul de serviciu nu a măturat, diminețile, foile de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
răbdarea unor nesfârșite lecturi paralele, așezând manuscrisele eminesciene într-un vizavi adeseori incomod cu principalele ediții, de la Maiorescu încoace. După ce notează că "aceste observații ale noastre, privind virgulele și apostrofurile eminesciene, sunt rodul a vreo douăzeci de ani de muncă singuratică și par mai mult curiozități pentru cine le urmărește", autorul se întreabă, pe bună dreptate: "Dar... mai avem noi, astăzi, acel buchet de savanți care să foiască în Biblioteca Academiei pe lângă manuscrisele eminesciene, care să discute între ei până la epuizare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
mi-a și zis o colegă, ce mă mai interesează scrisul, cititul, televizorul, deși se pretinde că a fost cineva la viața ei. I-am răspuns, pe mine, la vârsta mea, mă interesează totul. Uite, așa, din toate, rămâi un singuratic ! Eu nu, vă am decât pe dumneavoastră, primesc scrisori, întocmesc răspunsuri, și când voi pleca, totul va fi aruncat. Ce-i de valoare vor lua care vor nimeri. Căminul dvs. este lângă un schit de călugări, simțiți binefacerile bisericești? am
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
dacă dreptul ceresc împărat Privește la fapta-mi, ce este cumplită Sau numai la cuget, ce este curat. Nu m-aș fi oprit să aștern pe hârtie aceste mari necazuri care azi apasă cu greutate pe umerii bătrânilor bolnavi și singuratici, dar și situația tinerilor, fără de ajutor, plecați departe m-a îndemnat să nu ocolesc acest adevăr care cade tot în seama vârstnicilor să-l rezolve - familiile, copiii, gospodăriile tinerilor, satele, au rămas tocmai sub îngrijirea bătrânilor, lipsiți de putere, pierduți
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
Conducea, ca un iscusit strateg, întregul său arsenal industrial. Dar, totodată, își găsea timp și scria și versuri, și proză. Deși era un om cu vădite calități, inventiv, inteligent, simpatic, a trăit și a rămas aproape toată viața un mare singuratic. Gertrud, se zice că Alfred Nobel a fost și îndrăgostit. E adevărat? Da. Pe la sfârșitul vieții s-a îndrăgostit de baroneasa Bertha von Suttner. Aceasta era o înfocată luptătoare în cadrul mișcării feministe și a celei pacifiste. Apoi, după aceea, a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
străin, indiferent. Am înțeles că matale ești profesor și doamna institutoare... Sau, mă rog, acum sunteți proaspeți pensionari. N-ați mai fost niciodată pe-aici, nu? Este aici, pe o terasă împădurită a râului Bega, într-un loc liniștit și singuratic, o mănăstire de măicuțe. Printre ele e și o fată care mi-i ca un copil de suflet. E o pictoriță foarte talentată. Și-i frumoasă ca o madonă din tablourile lui Rafael... Fata asta provine dintr-o familie sărmană
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
gazdele noastre atât de primitoare.. și, să ne întoarcem în Moldova, la casele noastre, la școala noastră. Soarele se suise la vreo trei sulițe pe cer, aproape de amiezi. Era o zi de aprilie frumoasă și caldă. Mica gară, posomorâtă și singuratică de la marginea satului, străjuită de trei salcâmi bătrâni, gemea de lume. Mulțimea de bărbați, femei, bătrâni și copii, înghesuită pe peronul devenit neîncăpător... întreg satul, venise să-i petrecă pe refugiați.. pe seminariști.. cei care cu cântul lor, au făcut
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
în oase... Chipul hâd al neprevăzutului începea să se arate. Privirea îți rătăcea încețoșată peste locurile virane pline de gropi și ruine, din jurul gării, cu mormane de moluz și gunoaie, ziduri dărăpănate, fără acoperiș, cu ferestre căscate larg, cu hornuri singuratice... Alei năpădite de bălării duceau spre maidane unde înainte fuseseră case arătoase cu grădini frumoase, acum în paragină. Erau primele răni ce ni se înfățișau ochilor, din orașul distrus de război aproape în întregime. Ici-colo, se mai vedea o dugheană
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
a garanta salvarea propriei sale stirpe. „Om, rege și zeu”, așa îl definește Herodot. Incendierea Romei La Roma, într-o seară, înainte de a o părăsi, am fost atacat de o mulțime înfometată de șobolani: s-a întâmplat în timpul unei plimbări singuratice pe via Appia. M-a salvat câinele meu, opunându-se, prin lătratul său violent, ca făpturile acelea imunde să mă asalteze corporal și să mă devoreze. Am trecut printr-o spaimă apocaliptică. Atunci am avut revelația catastrofei iminente. În toate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
bine determinată, se întoarce și își reia în stăpânire existența. Ovidiu Ovidiu, Numele meu, Era inscripționat pe nisip. L-am zărit, ieri, plimbându-mă pe plajă. L-a scris, în joacă, cineva care mă știe. Poate a fost acel copil singuratic. Azi, plaja redevenise anonimă. Se șterge și numele lui Ovidiu. Scrisoare de la Aia Dragul meu, Trebuie să-mi urmez destinul, care-i însă, după cum știi, cel al unei descendente regale; legea alor mei îmi impune acest lucru. Dacă aș fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
asigurătoare a epocii noastre contemporane.”2 O anticipație la fel de fericită - în cazul lui D. R. Popescu: „Autor până acum, ca proză narativă, al unui roman (Vara olteniloră, al unui volum de nuvele (Doră, iar mai de curând al unei nuvele singuratice (Duios Anastasia treceaă, e posibil ca D. R. Popescu să-și fi limpezit de pe acum unele constante ale viitoarei lui cariere de prozator.” 3 Anticipare optimistă, confirmată strălucit de scriitorul de astăzi. 1 Pagini de critică literară, vol. I, p.
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
trezește un sentiment asemănător. Ascuțimile ei gotice în același spațiu arhitectural cu volume bizantine polemizează tăcut între ele; rigoarea și simplitatea alături de boltitura masiv maurescă se desfid reciproc; și fiece unitate, cu detaliile proprii, se înalță și stă un timp singuratică, deși vecină cu celelalte. Doar stăruința privitorului poate învinge, prin însumare, atâta diversitate. Căci, după o anumită familiarizare, înlesnită prin reveniri și reflecție, catedrala își clarifică metafora latentă, a cărei semnificație îi susține din ascuns felurimea tectonică: e o liturghie
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
imanent nu are sinuozitățile derutante, obișnuite în republica literelor. E. Lovinescu i-a făcut un portret memorabil, de un lirism neînfrânat, după prima vizită a tânărului literat: „Sul de fum ridicat pe coșul casei în zările înalte ale primăverii, plop singuratic cu foșnet perpetuu de frunze, cioban grigorescian răzimat în bâtă și profilat nesfârșit pe fundul cerului albastru - cu ce aș fi putut asemăna pe tânărul ce mi-a intrat în birou acum vreo zece ani - beduin fără burnuz și cămilă
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
NATURALĂ Lumea stranie a acestui pământul sălbatic și neprimitor inspiră nedumerire, cu relief variat prin vastitatea Întinderii din care două treimi aride sau semiaride, mai mult deșert decât orice alt continent, dominat de arșiță și praf roșu Închis, numit „inima singuratică a Australiei”. În schimb linia de coastă este foarte scurtă pentru o suprafață atât de mare; În afara Golfului Carpentaria și a Marelui Golf Australian, sunt foarte puține golfuri de-a lungul celor 19.000 km de linie de coastă 4
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
coastă este foarte scurtă pentru o suprafață atât de mare; În afara Golfului Carpentaria și a Marelui Golf Australian, sunt foarte puține golfuri de-a lungul celor 19.000 km de linie de coastă 4. Deosebit de interesantă este și constituirea acestui singuratic continent, loc al paradoxurilor! Australia a Început să prindă contur cu aproximativ 50 de milioane de ani În urmă, atunci când s-a desprins de marele continent sudic, Gondwana, uriașă masă de roci arhaice, care ocupa din devonian și până În jurasic
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
20 de formații, pe trei scene. 435 Ibidem, p. 205. 436 Ibidem, p.201-203. 283 stâncoasă mai mare este numită Insula Păsării Pufin, deoarece aceste păsări străbat, În chip miraculos 14.400 km peste Pacific, din Siberia, până În acest loc singuratic de la un alt capăt al lumii. Aici poposesc și multe alte păsări: albatroși, gâște de mare, cormorani. Iarna sosesc și balene din Antarctica spre locurile de Împerechere aflate În largul coastelor nordice ale Australiei. Câteva se opresc și aici la
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
gheizere de apă fierbinte, bălți cu noroi clipocesc ca În cazanul unei vrăjitoare, un peisaj variat, sol arid selenar, dar și păduri și orhidee. Egmont/Taranaki, situat În sud-estul Insulei de Nord, pe un promontoriu lat, este un uriaș vulcan singuratic ce se conturează maiestos, ascuns de ceață, dar vizibil de la mare depărtare, În zilele senine. De la crestele Înzăpezite (2518 m), 445 Ruapehu (2797 m), situat la circa 40 km sud-vest de Lacul Taupo, pe Nourth Islands, este unul dintre cei
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
dar nu a putut intra În Milford Sound. Fiordul a fost botezat abia În anii 1820 de John Grono, un căpitan galez de corabie, În amintirea orașului său natal, Milford Haven din South Walles. Maorii numeau fiordul Piopio-tahi, adică „Sturzul Singuratic”, despre care tradiția spune că Însoția eroul legendar, Maui care ceruse Zeiței Morții nemurirea pentru ființele omenești, făcând dragoste cu ea În timp ce aceasta dormea. A doua zi, zeița s-a trezit la cântecul sturzului, și, Înfuriată, l-a strivit pe
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
șalupe se leagănă domol pe ape În așteptarea ieșirii În larg. Mă plimb pe faleză până departe, În apropierea minusculelor insule din golf, sfredelite de grotele culcuș pentru miile de porumbei ai locului, și obosită mă așez pe o bancă singuratică și Închid pentru o clipă ochii. Era În jurul meu atâta liniște și atâta viață Încât ideea distrugerilor de mai târziu mi s-ar fi părut atunci cu totul absurdă. Soarele și-a lăsat acum o dungă subțire de aur roșu
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
În esență ambii reprezintă cele două fațete ale medaliei care delimitează apărătorul de invadator! Aspectul poate fi inversat În funcție de optica celui care consemnează ADEVĂRUL!!! Filipine oferă trasee de vis și În alte insule din Pacific: Buhol „Perla tropicală” cu golfuri singuratice, ascunse, adevărate oaze de liniște, plaje cu nisip, fin, unde marea e clară precum cristalul și oferă una dintre cele mai frumoase locații pentru snorkeling În apropierea coastei de corali; insulele Visayas cu centrul cultural la Iloilo „Insula celor șapte
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
sa, aflându-se și astăzi între cărțile muzeului de la Weimar. Ziarul își încetează apariția, nu fără a lăsa exemplul unei munci de sacrificiu și de apropiere față de literaturile popoarelor vecine (vezi "Din novitalele literaturei sârbești"). "Fama Lipschii..." este ultimul gest singuratic pe care-l înregistrează jurna1istica română, înaintea unor proiecte și inițiative de anvergură, pornite din interior, și aproape concomitent, de pe ambele versante ale Carpaților, ducând la întemeierea unei prese diverse, bogat reprezentate și de lungă durată. Ce dovedesc toate aceste
REVISTE LITERARE DIN PRIMA JUMĂTATE A SECOLULUI AL XIX-LEA by Brinduşa – Georgiana Popa [Corola-publishinghouse/Science/91761_a_92854]