2,320 matches
-
nu uita faptul că tocmai acesta îi chemase la București, în decenbrie 1918, pe Fluieraș și Jumanca, punându-i într-o situație penibilă în fața regelui. De altfel, la începutul anului 1925 sosise un bun prilej spre a-i riposta gazetarului social-democrat într-o manieră brutală. Constantin Titel Petrescu, pe atunci avocat și redactor la ziarul “Socialismul” tocmai publicase un pamflet, sub pseudonimul de Stockman, în care ironiza moravurile cazone din Armată. Ministrul de Război se simte ofensat și-l aduce pe
Constantin Titel Petrescu () [Corola-website/Science/302813_a_304142]
-
multe teze marxiste, cum ar fi lupta de clasă, dar o înțelegea ca o formă democratică, parlamentară, deschisă dialogului, nu legitimarea violenței, forței brutale sângeroase, propovăduite de leninism și stalinism. În felul acesta el se apropia mai mult de curentul social-democrat reformist inițiat de Leon Blum, care întrezărea soluții dincolo de violență și marxism, pe cale parlamentară și transformării societății prin reforme economice. Astfel Constantin Titel Petrescu respinge „dictatura proletariatului”, proletariatul rămânând în concepția sa un mandatar al puterii în cadrul pluripartitismului, nu „stăpânul
Constantin Titel Petrescu () [Corola-website/Science/302813_a_304142]
-
PSD, Constantin Titel Petrescu fiind reales președinte al partidului, cu care prilej, in cuvântarea sa, se pronunță vehement împotriva regimului hitlerist, instaurat în Germania doar cu câteva luni înainte. El a întrevăzut pericolul acestui regim antidemocratic, prin prisma încălcării principiilor social-democrate, reformiste, conținute în discursurile sale, chiar dacă Hitler își intitula partidul drept “național socialist”. Aprecire care s-a dovedit corectă în derularea evenimentelor care au urmat. În aceiași ordine de idei, Constantin Titel Petrescu a calificat mișcarea legionară ca o „trădare
Constantin Titel Petrescu () [Corola-website/Science/302813_a_304142]
-
una dintre cele mai puternice forțe politice din țară a suferit o dureroasă dezmembrare, și anume într-o ramură credincioasă lui Rădăceanu - Voitec și una care l-a urmat pe președinte și care, mai târziu, a luat denumirea de Partidul Social-Democrat Independent, spre a se face deosebirea necesară de prima, comunizată” scrie în amintirile sale Adrian Dimitriu. După Congresul din 10 martie 1946, PSD-ul condus de Rădăceanu - Voitec a trecut la o campanie de excludere a membrilor partidului care își
Constantin Titel Petrescu () [Corola-website/Science/302813_a_304142]
-
Partidul Comunist Român. Afacerea de tip bolșevic era tranșată, social-democrația fiind asasinată. În ziua de 9 mai 1946 s-a deschis Congresul PSDI, care dezavuând actele de falsificare a voinței PSD de către gruparea Rădăcenu - Voitec i-a exclus din mișcarea social-democrată pe toți adepții comunizanți ai acestora, care acceptaseră ideologia marxist-leninistă-stalinistă. Participând pe liste proprii la alegerile din noiembrie 1946, PSDI cu semnul electoral „Fântâna cu cumpănă” s-a expus unei terori inimaginabile din partea comuniștilor. Un fals grosolan înfăptuit de Teohari
Constantin Titel Petrescu () [Corola-website/Science/302813_a_304142]
-
și Ilie Predaru fruntași ai partidului. Condamnat la muncă silnică pe viață, pentru fapte imaginare, Constantin Titel Petrescu este purtat din temniță în temniță, supus la torturi, înfometat și distrus fizic. Anul 1955 a fost cel mai chinuitor pentru liderul social-democrat. Sleit de puteri, grav bolnav, îmbatrânit, Constantin Titel Petrescu se afla în pragul morții. În acestă stare de nedescris a fost adus de la închisoarea din Sighet la Securitatea din București în februarie 1955, unde i s-a cerut să semneze
Constantin Titel Petrescu () [Corola-website/Science/302813_a_304142]
-
din partidele politice islandeze nu a avut vreodată după 1944 majoritatea în parlament. Actualul guvern este bazat, evident, pe o alianță. Ca urmare a alegerilor pentru consiliile locale din 1994, partenerii coaliției guvernamentale, partidul conservativ, Partidul Independenței (PI), și Partidul Social-Democrat (PSD) au pierdut suportul alegătorilor în întreaga țară, incluzând capitala Reykjavik, care fusese tradițional "bastionul" Partidului Independenței. Din aprilie 1995, după alegerile parlamentare, în care a pierdut patru locuri, din totalul celor 63 ale Althing-ului, coaliției PI - PSD i-a
Politica Islandei () [Corola-website/Science/302871_a_304200]
-
puterea legislativă a fost transferată în mâinile guvernului lui Hitler. Guvernul nazist a desființat federalismul nazist și a instituit dominația unipartita. Până în 1934, toate parlamentele landurilor au fost dizolvate și înlocuite de guvernatori ai Reichului noului regim. După interzicerea Partidului Social-Democrat, în iulie 1933, toate celelalte partide politice din opoziție au fost destrămate rapid, iar DNPV este obligat să se retragă. Partidul Nazist s-a proclamat partid de stat. Hitler a suprimat opoziția internă din cadrul partidului sau, iar trupele SĂ au
Perioada interbelică () [Corola-website/Science/303086_a_304415]
-
comuniști arestați, a recunoscut greșeala făcută. A petrecut doi ani în închisoare și a fost suspendat din KIMSZ pentru mărturiile sale date la poliție. În cele din urmă, Cominternul hotărăște dizolvarea Partidului Comunist din Ungaria și unirea acestuia cu Partidul Social-Democrat ("Szociáldemokrata Párt"-SZDP) și cu uniunile sindicale pentru o perioadă de timp. În 1933 este judecat și apoi închis. În închisoare îl cunoaște pe Mátyás Rákosi, fost comisar al Republicii Sovietice Ungare, prizonier politic, ce îl va interoga și va
János Kádár () [Corola-website/Science/303226_a_304555]
-
lui. După ce este eliberat din închisoare pentru bună purtare, este activ în organizarea secției SDP din Budapesta. Astfel, câțiva dintre foștii activiști ai Partidului Comunist din Ungaria îl contactează și îl roagă să îi ajute să se înscrie în Partidul Social-Democrat. Este, însă, în cele din urmă depistat de organele de securitate ale regimului lui Horthy și închis din nou pentru circa trei ani în 1937. În 1940, este readus în funcțiile de partid. Între lunile mai-iunie, Poliția operează câteva arestări
János Kádár () [Corola-website/Science/303226_a_304555]
-
ca fiind unul dintre cei mai moderați lideri comuniști est-europeni. În timp ce a rămas loial URSS-ului în politica externă, a adoptat o politică internă favorabilă intereselor țării sale. A fost primul lider comunist est-european care a stabilit relații cu partidele social-democrate din vestul Europei. În 1968, a încercat din răsputeri să medieze conflictul dintre URSS și Cehoslovacia. Când, într-un final, liderii de la Kremlin au decis să înăbușe în sânge Primăvara de la Praga, intervenind armat, a decis să sprijine operațiunea Pactului
János Kádár () [Corola-website/Science/303226_a_304555]
-
aliații săi au fost înfrânți de Aliații, a căror forță s-a întărit odată cu intrarea în luptă a Statelor Unite ale Americii în 1917. Kaizerul Wilhelm al II-lea a fost detronat și exilat de o mișcare revoluționară condusă de elemente din opoziția social-democrată și comunistă în noiembrie 1918, care, în ianuarie 1919, au organizat o nouă încercare de preluare a puterii, eșuată de această dată. În iunie 1919 Tratatul de la Versailles a pus în mod oficial capăt războiului. Documentele tratatului de pace au
Imperiul German () [Corola-website/Science/302427_a_303756]
-
din partea International Humanist and Ethical Union. De asemenea, el a susținut un discurs adresat absolvenților promoției 1990 de la Universitatea Americană din Washington, D.C.; aceasta a fost prima sa călătorie în Statele Unite ale Americii. În 1992 el a devenit conducătorul Partidului Social-Democrat din Slovacia și a reprezentat acel partid în Adunarea Federală a Cehoslovaciei. La acel moment, Dubček a sprijinit pasiv unirea teritoriilor cehe și slovace într-o federație cehoslovacă împotriva înființării unui stat slovac independent. Dubček a murit pe 7 noiembrie
Alexander Dubček () [Corola-website/Science/302947_a_304276]
-
familie săracă din Urjum, Rusia. A devenit timpuriu orfan de ambii părinți. A fost crescut de o bunică, dar la 7 ani a fost trimis la orfelinat. A devenit încă din tinerețe marxist, iar în 1904 a aderat la Partidul Social-Democrat din Rusia (PSDMR). Kirov a fost un participant activ la Revoluția rusă din 1905 și a fost ținut în arest timp de trei luni. S-a alăturat bolșevicilor la scurt timp după eliberarea din detenție. În 1906, a fost arestat
Serghei Kirov () [Corola-website/Science/299466_a_300795]
-
Karl Arnold, prim-ministrul Renania de Nord-Westfalia, a dat o serie de discursuri și emisiuni cu tema comunității supranaționale de cărbune și fier, în același timp ce Robert Schuman a început să propună această comunitate în 1948 și 1949. Partidul Social-Democrat din Germania, în ciuda sprijinului din partea sindicatelor și socialiștii din Europa, a decis că se va opune planului Schuman. Neîncredere lui Kurt Schumacher în Franța, capitalism, si Konrad Adenauer, el a afirmat că un accent pe integrarea cu "Mică Europa celor
Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului () [Corola-website/Science/299495_a_300824]
-
aripii de dreapta a mișcării muncitorești și s-au angajat în activități anticomuniste, iar Lovestone a lucrat pentru mulți ani atât pentru AFL-CIO, cât și pentru CIA. În alte țări, membrii opoziției de dreapta s-au încadrat în curentul principal social-democrat antistalinist, sau, dimpotrivă, s-au aliniat politicii staliniste.
Opoziția de dreapta () [Corola-website/Science/299514_a_300843]
-
la Liceul „Samuil Vulcan”, din Beiuș, în anii 1929-1933 Bunaciu a urmat facultatea de drept a Universității din Cluj. În anii de studenție s-a simțit atras de ideologia de stânga, devenind un cititor al presei socialiste - „Socialismul” (organul Partidului Social-Democrat), „Stânga” , „Revista socială” și „Lumea muncitorească”. După o scurtă perioadă de stagiu la Casa Asigurărilor Sociale din Cluj, Bunaciu s-a stabilit în iulie 1938 la București, unde, cu încurajarea liderului social-democrat Ilie Moscovici, a fondat o organizație de tineret
Avram Bunaciu () [Corola-website/Science/304563_a_305892]
-
un cititor al presei socialiste - „Socialismul” (organul Partidului Social-Democrat), „Stânga” , „Revista socială” și „Lumea muncitorească”. După o scurtă perioadă de stagiu la Casa Asigurărilor Sociale din Cluj, Bunaciu s-a stabilit în iulie 1938 la București, unde, cu încurajarea liderului social-democrat Ilie Moscovici, a fondat o organizație de tineret a Partidului Social-Democrat Român În anul 1938 Bunaciu s-a căsătorit cu o tânără cu vederi comuniste, Noemi Nussbacher, evreică de origine. Începând din 1938 el s-a deziluzionat de social-democrați (în ciuda
Avram Bunaciu () [Corola-website/Science/304563_a_305892]
-
socială” și „Lumea muncitorească”. După o scurtă perioadă de stagiu la Casa Asigurărilor Sociale din Cluj, Bunaciu s-a stabilit în iulie 1938 la București, unde, cu încurajarea liderului social-democrat Ilie Moscovici, a fondat o organizație de tineret a Partidului Social-Democrat Român În anul 1938 Bunaciu s-a căsătorit cu o tânără cu vederi comuniste, Noemi Nussbacher, evreică de origine. Începând din 1938 el s-a deziluzionat de social-democrați (în ciuda stimei pe care o avusese pentru Moscovici, Gheorghe Grigorovici și Lothar
Avram Bunaciu () [Corola-website/Science/304563_a_305892]
-
ani închisoare cu suspendarea pedepsei, sub acuzația de răpire de libertate, vătămare corporală etc. în patru cazuri. În același an, Wolf a fost convocat să se prezinte ca martor într-un proces de spionaj pus pe rol împotriva unui politician social-democrat. Întrucât Wolf a refuzat să depună mărturie, a fost ținut trei zile în arest preventiv. În ultimii ani ai vieții, Markus Wolf a domiciliat în Berlin, unde a încetat din viață la 9 noiembrie 2006. La sfârșitul aceleiași luni, urna
Markus Wolf () [Corola-website/Science/304565_a_305894]
-
să devină cunoscut, sub numele Emanuel Grigorovitza, ca prozator și germanist. După absolvirea școlii primare a urmat cursurile Liceului de Băieți din Rădăuți (1885-1892). A studiat apoi medicina la "Universitatea din Viena" (1892-1901). În anii studenției s-a alăturat mișcării social-democrate; intrat în Partidul Social Democrat din Austria, s-a remarcat prin conferințe ținute în cercurile muncitorești. A fost delegat de conducerea partidului ca om de încredere în Bucovina, cu scopul de a organiza muncitorimea în Partidul Social Democrat și în
Gheorghe Grigorovici () [Corola-website/Science/304705_a_306034]
-
austriece și române de origine evreiască, care a desfășurat o activitate intensă de asistență socială în rândul populației nevoiașe din Cernăuți. Devenit redactor la "Volkspresse", ziarul în limba germană al social-democraților bucovineni, va fonda apoi în 1906 "Lupta", prima gazetă social-democrată în limba română din Bucovina. În 1905 a fost ales secretar al Partidului Social Democrat Român și al Uniunii Generale a sindicatelor din Bucovina. În 1907, la primele alegeri din Austria bazate pe vot universal și egal, candidatul Gheorghe Grigorovici
Gheorghe Grigorovici () [Corola-website/Science/304705_a_306034]
-
În 1905 a fost ales secretar al Partidului Social Democrat Român și al Uniunii Generale a sindicatelor din Bucovina. În 1907, la primele alegeri din Austria bazate pe vot universal și egal, candidatul Gheorghe Grigorovici a devenit "„primul deputat român social-democrat”" în Parlamentul de la Viena. A folosit tribuna Parlamentului pentru a critica aspru administrația de stat austro-ungară și a dezvălui starea de mizerie în care se aflau muncitorii și țăranii din Bucovina; a fost cel dintâi care a folosit limba română
Gheorghe Grigorovici () [Corola-website/Science/304705_a_306034]
-
Tiflis de luministul M.A.Șahtaxtlî. După revoluția rusească din anul 1905, el scria pentru presă azeră, la ""Füyuzat"", ""Həyat"", ""Tərəqqi"", ""Irșad"" etc., editate de naționalistul Ali bey Hüseynzade și liberalul Ahmad Ağaoğlu. Ulterior însă, pe urma el preferă ideile social-democrate larg răspândite și începe să colaboreze cu presa stângă radicală (""Hümmət"", ""Təkamül"", ""Yoldaș""). Fiind redactor-șef al ""Təkamül""-ului („Evoluția”) în anii 1905-1907, apărut la Baku, un centru important al social-democrației din Imperiul Rus, el cunoaște și colaborează cu bolșevicii
Mammad Emin Rasulzade () [Corola-website/Science/303972_a_305301]
-
privative de libertate. Din anul 1905 s-a trecut la activism, adică participare la procesul electoral. După moartea lui Ioan Rațiu în anul 1902 noii lideri ai PNR au fost: Iuliu Maniu, Alexandru Vaida Voievod, Teodor Mihali etc. Împreună cu Partidul Social-Democrat din Transilvania și Banat a organizat Adunarea Națională din 1918 de la Alba Iulia, prin care Transilvania s-a unit cu România. După Unire, Partidul Național Român a început să se intituleze Partidul Național și a adoptat ca program propriu Declarația
Partidul Național Român din Ungaria și Transilvania () [Corola-website/Science/304100_a_305429]