2,513 matches
-
Golia. După aceea „Macarie egumenul și cu tot soborul... (spun că) am vîndut...acele opt dughene Paraschivei ce-au fostu cămănar...Iar acmu,...Cârstea vamășul cel mare, fratele măriei sale domnul nostru Duca vodă,...n-au vrut să-și lase moșia socru-său,...să fie vîndută altor oameni streini,...s-au tocmit cu Paraschiva...și i-au întorsu banii... Iar noi, egumenul Macarie și cu tot săborul...cu banii aciia carii am luat...am dat de-am cumpărat loc iar sfintei mănăstiri
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
un moment de ezitare bătrânii intră în camera lor, evident enervați. Îl aude pe bătrân cum o ceartă pe mama ei, de parcă ea ar fi fost vinovată că bărbatul ei se înfățișase în puterea nopții, mort de beat, la ușa socrilor. "Crești copiii să-i dai după fitecine!" I se face rușine, rușine de rușinea bărbatului, dar nu îndrăznește să spună un cuvânt, poate i s-a terminat mâncarea, poate nu-i place singur... își spune în sinea ei. Se uită
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
prin obscuritatea înserării, biciul cu coada de sânger. Stând în cumpănă o clipă, renunță la bici, luă un pripon cu capul întărit printr-o brățară de fier, dezlegă de pe sârmă lanțul lui Stalin, câinele cel bătrân, trăitor de pe vremea lui socru-său, și ieși cu el pe poartă. Fără să pornească vreun iureș, printre potlogarii cu picioarele pline de rapăn nici socialismul, cea mai înaintată societate a omenirii, nu face vreo brânză cu desculții! medită goldăneșteanul sări șanțul, călcă nepăsător prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
trei foi asemenea, tot așa de crude, de nedefinit aromitoare, de albăstrii și de vii la culoare. Pe urmă, a scuturat din pletele lui negre și inelate și împingându-și înainte buza de jos a botișorului, se milogi: Gata, nene socrule! Cinstit și lăutărește: mașina asta năzdrăvană ți-o lăsăm domniei-tale, până iese pașaportul pentru Caterina. Fără să aștepte încuviințare, l-a ridicat pe Vartolomei la pieptul vestonului său nemaivăzut și îl sărută puternic, cu un pocnet răsunător, de ventuză medicală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
nechează: râde la Chitul cel alb, care-și ridică rânjetul sticlitor către Cer, fiindcă dindărătul lui, unde e locul poverilor și agarlâcului, i se lasă tot mai jos, de greutatea scoarțelor cu trandafiri îmbujorați. Profetul își clătină pletele crețe spre socrul lui: Socru-meu, zise el, ridicând degetul arătător: azi, zi de odihnă! Mașina minune de făcut bani buni, destul funcționat. Nu obosită la ea, dar funcționat destul. Mâine lucrat, iar. Bine!? Dar nu uita!... Și iarăși ridică un deget aspru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
la Chitul cel alb, care-și ridică rânjetul sticlitor către Cer, fiindcă dindărătul lui, unde e locul poverilor și agarlâcului, i se lasă tot mai jos, de greutatea scoarțelor cu trandafiri îmbujorați. Profetul își clătină pletele crețe spre socrul lui: Socru-meu, zise el, ridicând degetul arătător: azi, zi de odihnă! Mașina minune de făcut bani buni, destul funcționat. Nu obosită la ea, dar funcționat destul. Mâine lucrat, iar. Bine!? Dar nu uita!... Și iarăși ridică un deget aspru, a îngrețoșare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
visat în pușcărie, eu pe mine. M-am visat în pușcărie... Înainte să... L-am visat deci într-o... într-un somn din ăsta fără vise, negru, așa, cum să vă spun eu, complet negru, peliculă neagră, mi-apare figura socrului meu. Dimineața vine cineva și m-anunță c-a murit. În ziua în care a murit nevasta mea, parcă i-am auzit glasul strigându-mă în somn. Deci am niște chestii, așa, care nu mi le explic. Am visat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
departe. Și, parcă mai ieri, aveam 26 de ani și m-au arestat. După unșpe ani, parcă a fost o clipă! Deci trecutul zboară, se duce viața. Și pe-afară auzi, a murit tata, a murit nevastă-mea, a murit socru-meu. Deci viața își urmează cursul. Toți mor în jurul tău... Tu stai în viață. E ca o călătorie-n timp. Cum aș observa de undeva, de sus tot ce aflu, tot ce se-ntâmplă, detașat de toate și, totuși, lovit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
prin faptul că acuma, când m-am căsătorit în ’92, cu femeia asta, ea avea apartament. Femeia era liniștită; murise bărbatu-su, avea doi copii. Avea fata, care avea trei ani, și-un băiat, mai mare. Dar băiatul îl ținea socrul lui maică-sa. Dar eram pornit numai pe nenorociri d-astea, adică nu făceam ceva serios... Și cu însurătoarea! Eu mă însuram în fiecare gară. Unde-ajungeam - mă însuram. Nu conta. Femeie să fie și asta era! Parașute? Cine era în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
plecând de la dar, de la banii care au fost, care s-au dat. Dintr-o notă de 200 de persoane, a trebuit să plătească vreo 60 de mii masa. A fost căsătorit din ’89 până-n ’92, în ianuarie. Separare. Discuții cu socrul, cu cumnatul, cu soacra, scandaluri... N-a fost perioadă bună sau rea. Cam faze, așa. Când caldă, când rece - mai câte un scandal, iar se împăcau. Gelozia. Și era un tâmpit. Și cu asta, basta! I se năzărea tot timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
de gelozie. Deci se întorsese roata... dar ea era bazată. Ea simțea că ușor-ușor mă îndepărtez sufletește. Deci omul simte. Relația sufletească dintre doi oameni naște, așa, un fel de percepții extrasenzoriale. O perioadă a stat cu mine, dar văzând socrii mei că nu ne putem descurca și ea nu mai poate să facă menajul prin casă... Deci mergea cu un cadru de-ăsta, metalic, la început și, după aia, în baston. Și eu eram la 25 de ani, îmi fierbea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
iar banii, la taică-meu, să-i dea Rodicăi. M-am dus la Oltenița, soacră-mea ce crezi că-mi spune, Rodica e în spital la București. Bine, uite, mă duc la sârbi. M-a luat, m-a pupat soacra, socru’. Pe aprilie am mers la sârbi, după o lună de zile am dat și eu telefon, să văd ce face copiii, la o verișoară de-a ei. Verișoara, că nu știe nimic. A murit Manuela, fata aia bolnavă, și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
ca lumea. Direct la Oltenița la mort. N-aveam de nici o culoare să-l înmormânteze. Am mers cu soția la poștă, am luat suplimentul, șomajul, alocația copiilor și am dat și eu o sută de dolari, l-am înmormântat pe socru’. Făcusem un service la cumnată de la a la tot. Am zis, mă duc la sor-mea iar. Și îl iau doar pe copilul mic. L-am lăsat pe cel mare la treabă după mort, era muncă, erau pomeni. Am terminat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
e milă de fete muncite. Așa e firea mea. Mie nu-mi plăcea să muncească nici sora mea. Așa judec eu. Să învețe, să aia, dar nu s-o muncești în casă la părinți, nu e destul că muncește la socrii? Și de aici și răceala mea cu ei. După revoluție a fost mai greu. Am început bagabonțeala. Am furat o mobră. Am luat la locul de muncă. Am făcut fapta. Distracții, bagabonțeli, baruri, fete. Fetele se uitau la mine că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
mai și adun la timp, așa încât o țandără din ghirlanda ornamentală plantată deasupra patului mi se-nfige sub pleoapă. Oroarea aceea de ghips împletit, cu arabescuri și înflorituri, ar fi trebuit dată jos cu dalta, cu tot cu spoturile ei, cadou de la socru-meu, inginer umblat acu’ o sută de ani prin Hamburg, „așa pentru atmosferă, mă înțelegeți...”, și-a rânjit larg, arătându-și strungăreața. De câte ori erau aprinse și împrăștiau o lumină vișinie pe cearșafuri, îmi venea să scot portofelul înainte de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
și statuete ajunse prin casă nu știu când și cum și cobor repede să le las lângă gunoieră. Orice lucru aruncat mi se pare o mică victorie în fața destinului, sâc-sâc! Mi s-a întâmplat să vin cu sacoșa încărcată de la socru-meu și s-o las primului cerșetor întâlnit în cale, mi-era și lene s-o car, nici nu mă osteneam să mă uit înăuntru. Nu mă supăr dacă lumea nu-mi mai restituie cărțile, oricum rafturile se-ndoaie, praful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Îi trecuse demult vârsta de măritat. Celălalt ginere, soțul fiicei care a ieșit plângând, trăiește Într-o țară Îndepărtată, a emigrat ca să câștige bani și mâine va afla că a pierdut dintr-odată unicul fiu pe care Îl avea și socrul pe care Îl stima. Așa e viața, tot dă cu o mână până când vine o zi În care ia totul cu cealaltă. Că sunt puțin importante pentru această povestire relațiile de rudenie ale unor țărani care, cel mai probabil, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
fi obișnuit, dar chiar așa a fost, Și de unde veneați când Începea să se lumineze, Nu e treaba ta, Ai dreptate, scuză-mă, Într-adevăr nu e treaba mea, dar oricum presupun că pot să te Întreb cum se simte socrul tău, La fel, Și nepoțelul tău, La fel și el, Sănătate amândurora, Mulțumesc, La revedere, La revedere. Vecinul făcu câțiva pași, se opri, se Întoarse Înapoi, Mi s-a părut că duceați ceva În căruță, mi s-a părut că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
părut că am văzut-o pe sora ta ținând un copil În brațe, și dacă era așa, atunci cel mai probabil era că silueta culcată pe care mi s-a părut că am văzut-o, acoperită cu o pătură, era socrul tău, cu atât mai mult... Cu atât mai mult, ce, Cu atât mai mult că la Întoarcere căruța era goală iar sora ta nu mai avea nici un copil În brațe, După cât se vede, nu dormi noaptea, Am somnul ușor, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
trei femei, Nu vreau să deranjez, spuse stingherit și așteptă. Vei fi primul care vei afla, spuse ginerele, și nu va trebui să păstrezi secretul pentru că nu ți-o vom cere, Nu spune decât ceea ce vrei cu adevărat să spui, Socrul și nepotul meu au murit În noaptea asta, i-am dus de cealaltă parte a graniței, acolo unde moartea continuă să acționeze, I-ați omorât, exclamă vecinul, Într-un fel, da, de vreme ce ei nu se puteau duce pe picioarele lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
dus de cealaltă parte a graniței, acolo unde moartea continuă să acționeze, I-ați omorât, exclamă vecinul, Într-un fel, da, de vreme ce ei nu se puteau duce pe picioarele lor, Într-un fel nu, pentru că am făcut-o din porunca socrului meu, În ce-l privește pe copil, sărăcuțul, el nu avea voință, nici viață de trăit, au fost Îngropați lângă un frasin, Îmbrățișați, s-ar putea spune. Vecinul Își puse mâinile În cap, Și acum, Acum tu vei povesti la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
am spus de la început să-i deie să mănânce, și gata! Iaca ce dea vreme am prăpădit! LIANA: Tată, eu abia acum sunt cu adevărat liniștită, căci te văd alături de ceilalți pe care-i iubesc, soțul meu și Măriile Lor socrii mei. PRICINĂ: Atunci să-mi spui, fata mea cea mai mică, Liana, cum ne iubești tu pe noi? LIANA: Cum să vă iubesc, tată? Cum iubești sarea în bucate! CORTINA SPECTACOL TOPÎRCEANU Balada amintirii Scenariu pe versuri ale poetului * Între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
și-au apucat-o cu dinții de-un picior... NIȚĂ: De care picior? BABA LUȚA: Da' cine mai ține samă? Destul c-a încolțit-o! BABA SAFTA: Păi da! Și s-a rugat de ist călugăr și moș Sandu Țurlacu, socrul lui Ilie Frăsulea din Gura Văii, că venise într-o daravelă cu niște buci pe care să-i tragă Zoița la piepteni. Și a poftit să-l vindece de nevoile bătrâneții, că era căzut de tot... BABA RADA: Și-acu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
convinsă, iar eu, fără să i-o mărturisesc vreodată, am fost supărat pe ea pentru că m-a neglijat cu atâta ușurință. Ziua nu era dintre cele mai frumoase. Soarele rămânea sufocat în spatele unei grămezi de nori calcaroși de formă indefinită. Socrii mei, de curând întorși dintr-o croazieră pe Marea Roșie, veniseră în vizită. După-masă ne-am întors pe plajă. Bunica Nora etala un bronz punctat de mici abraziuni pe care i le făcuse cosmeticiana pentru a-i înlătura petele de bătrânețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Eu probabil că m-am născut de multe ori în mâinile ei, fără să-mi dau seama. Stăteam așa, cufundat în tăcerea vieții familiare. Aici eram un om liber, nu aveam nevoie să mă ascund. Lumea mă cunoștea, soția mea, socrul meu, toți mă cunoșteau. Și totuși, acum mi se părea că aceasta era viața paralelă, nu cealaltă. Viața cu Italia, în șoaptă, în izolare, era cea adevărată. Clandestină, fără orizont, speriată, dar adevărată. O femeie făcea baie în mare, capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]