2,499 matches
-
voi vedea pe Mardoheu, Iudeul acela, șezînd la poarta împăratului." 14. Nevastă-sa Zereș, și toți prietenii lui i-au zis: "Să se pregătească o spînzurătoare înaltă de cincizeci de coți și mîine dimineață cere împăratului ca Mardoheu să fie spînzurat. Apoi vei merge vesel la ospăț cu împăratul." Părerea aceasta a plăcut lui Haman, și a pus să pregătească spînzurătoarea. $6 1. În noaptea aceea, împăratul n-a putut să doarmă, și a poruncit să-i aducă lîngă el cartea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85081_a_85868]
-
a făcut lui Mardoheu pentru aceasta?" Nu i s-a făcut nimic", au răspuns cei ce slujeau împăratului. 4. Atunci împăratul a zis: Cine este în curte?" Haman venise în curtea de afară a casei împăratului, să ceară împăratului să spînzure pe Mardoheu de lemnul pe care-l pregătise pentru el. 5. Slujitorii împăratului i-au răspuns: "Haman este în curte." Și împăratul a zis: "Să intre." 6. Haman a intrat, și împăratul i-a zis: "Ce trebuie făcut pentru un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85081_a_85868]
-
Harbona, unul din fameni, a zis în fața împăratului: "Iată, spînzurătoarea pregătită de Haman pentru Mardoheu, care a vorbit spre binele împăratului, este ridicată în casa lui Haman, la o înălțime de cincizeci de coți." Împăratul a zis: "Haman să fie spînzurat pe ea!" 10. Și au spînzurat pe Haman pe spînzurătoarea pe care o pregătise el pentru Mardoheu. Și mînia împăratului s-a potolit. $8 1. În aceeași zi, împăratul Ahașveroș a dat împărătesei Estera casa lui Haman, vrăjmașul Iudeilor. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85081_a_85868]
-
în fața împăratului: "Iată, spînzurătoarea pregătită de Haman pentru Mardoheu, care a vorbit spre binele împăratului, este ridicată în casa lui Haman, la o înălțime de cincizeci de coți." Împăratul a zis: "Haman să fie spînzurat pe ea!" 10. Și au spînzurat pe Haman pe spînzurătoarea pe care o pregătise el pentru Mardoheu. Și mînia împăratului s-a potolit. $8 1. În aceeași zi, împăratul Ahașveroș a dat împărătesei Estera casa lui Haman, vrăjmașul Iudeilor. Și Mardoheu a venit înaintea împăratului, căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85081_a_85868]
-
eu să văd nenorocirea care ar atinge pe poporul meu, și cum aș putea să văd nimicirea neamului meu?" 7. Împăratul Ahașveroș a zis împărătesei Estera și Iudeului Mardoheu: "Iată, am dat Esterei casa lui Haman, și el a fost spînzurat pe spînzurătoare, pentru că întinsese mîna împotriva Iudeilor. 8. Scrieți dar în folosul Iudeilor cum vă va plăcea, în numele împăratului și pecetluiți cu inelul împăratului. Căci o scrisoare scrisă în numele împăratului și pecetluită cu inelul împăratului nu poate fi desființată." 9
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85081_a_85868]
-
-ți este cererea? Ea îți va fi împlinită. Ce mai dorești? Vei căpăta." 13. Estera a răspuns: Dacă împăratul găsește cu cale, să fie îngăduit Iudeilor care sunt la Susa să facă și mîine după porunca de azi, și să spînzure pe lemn pe cei zece fii ai lui Haman." 14. Și împăratul a poruncit să se facă așa. Porunca a fost adusă la cunoștința poporului din Susa. Au spînzurat pe cei zece fii ai lui Haman. 15. Iudeii care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85081_a_85868]
-
Susa să facă și mîine după porunca de azi, și să spînzure pe lemn pe cei zece fii ai lui Haman." 14. Și împăratul a poruncit să se facă așa. Porunca a fost adusă la cunoștința poporului din Susa. Au spînzurat pe cei zece fii ai lui Haman. 15. Iudeii care se aflau în Susa s-au strîns din nou în a patrusprezecea zi a lunii Adar și au ucis în Susa trei sute de oameni. Dar n-au pus mîna pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85081_a_85868]
-
aruncase Pur adică sorțul, ca să-i omoare și să-i nimicească. 25. Dar Estera, venind înaintea împăratului, împăratul a poruncit în scris să întoarcă asupra capului lui Haman planul cel rău pe care-l făcuse împotriva Iudeilor, și să-l spînzure pe lemn, pe el și pe fiii lui. 26. De aceea, zilele acestea s-au numit Purim, de la numirea Pur. Potrivit cu tot cuprinsul acestei scrisori, potrivit cu cele ce văzuseră ei înșiși și potrivit cu cele ce li se întîmplaseră, 27. Iudeii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85081_a_85868]
-
nu ne soarbă neantul. Ulise a aflat În felul său acest adevăr după ce a rătăcit zece ani pe mare. Și dacă tensiunea gotică neagă zidurile pe care se sprijină, Icar nu-l neagă pe Anteu. Cum nici florile acestea albe spînzurate pe gardul din jurul lacului nu contestă pămîntul ce le hrănește. Intuiesc de ce a fost exaltat adesea peisajul mineral, dar e absurd să duci oroarea de moarte și de confuzie pînă la ura față de arbori, ca Baudelaire. Anteu Puțin interesează cît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
și cam cît mai are de trăit el Însuși. Nimeni n-are voie să-și pună Întrebări. Sfinxul e aici o perversiune interzisă! Din cînd În cînd se aud sunete de flaut apoi nimic nu mai tulbură florile de glicină spînzurate pe ziduri. Fericire? Nu e locul cel mai nimerit pentru a discuta despre fericire. Fericirea se bizuie pe speranță, iar aici nimeni nu speră nimic. Nu sînt nici regrete. Nu sînt nici martiri, nici călăi. Fiecare moare singur. Prin plăcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
Intră. Nici nu-și termină bine mormăitura, că în încăpăre năvăli un ins înalt, burtos, cu chică roșcovană, cu părul zbârlit, lucind catraniu, strălucitor ca aura mâțelor negre, de parcă îl unsese din belșug cu untură de rechin. Pe piept îi spânzura un fel de colier, dintr-un lănțug gros, împletit, din aur roșiatic, de care atârna un craniu minuscul, cu fălcile larg deschise, de credeai că hohotește întruna, parcă s-ar fi topit de râs. Acela ținea în mâna dreaptă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
au făcut ce te-au făcut? Și tocmai cu Macovei, tartorul popilor te-ai dat?!“ Goncea icni, speriat. Dădu să spună ceva. „Știi cum urlă bunică-tu, Lavrentie, când te vede ce faci?“, întrebă de data asta, furios, crănicelul acela spânzurat de gherdan. „Uite așa face!“ Și slobozi un urlet prelung, clămpănind din fălcile-i abia ghicite. „Dar e ordin, ce să fac“, bâigui Goncea. „Lucrez și eu la convingerea oamenilor ăștia nenorociți, că partidul le vrea binele. Lucrez și pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
democrația și să-i strângă de gât p’ai lui Soporan, că ei era comuniștii comuniștilor și cu securiștii lor. Și? Mângâie și el cureaua, netezind-o, alintând-o cu buricele degetelor. - Și ce-a făcut... L-a găsit dimineața spânzurat în beci. Nevastă-sa l-a găsit. Totolea îi zicea omului ăla. Lăsase și caneaua de la butoi deschisă. Un butoi de treizeci și două de găleți. Vă dați seama câte vedre de vin au pierdut ai lui Totolea la revoluție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
antichitatea, cu capitalismul, comunismul, toate a ajuns la capăt și nu mai e în stare nimeni să mai facă o istorie. Ca cum s-ar termina gogonelele de la murat. Sau vedrele din butoi. Ca la Totolea. Că dacă te-ai spânzurat tot se cheamă că s-a terminat istoria. Și nu mai este nici grădini unde să pui gogonele, nici vii să mai faci vin la anu’. Și ce te faci? Vă dați seama unde a ajuns știința, de nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
el pe luciul apei și a prins a o strânge în brațe. Era un ins lungan, într-un pardesiu gri, cu carouri gălbui, cu o eșarfă verde fluturându-i pe umeri. O șapcă de piele, neagră, soioasă, mai mult îi spânzura pe fruntea ascuțită. Părea atârnată de cele două cornițe sidefii, ițite printre pletele bogate, lățoase. Ținea în mâna stângă o servietă voluminoasă, burdușită. Servieta i-a dat-o Andromandei, care a scos din ea un macat argintiu, părea țesut din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
s-au făcut pentru ei, și uite cum cresc. Pontagii, scormonitori și jemanfișiști...“ Doctorul aproape că își terminase intervenția. - O concluzie se impune, preciză Fârtat. Făcu o scurtă pauză, privind concentrat chenarul ferestrei din dreapta sa. Părea atent la balansul paingului spânzurat de firul sângeriu, acum, în înserare. - Ba chiar două sau poate mai multe pe care le veți concluziona și dumneavoastră, își reluă Fârtat șirul gândurilor. Prima, și cea mai consistentă, ar fi că totuși doar noi cunoaștem adevărul. Rămânem din ce în ce mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
înalt, burtos, cu chica roșcovană, cu părul zbârlit, uns din belșug cu untură de rechin, apucă femeia de ceafă și o trase după el spre calorifer. Ea dădu să spună ceva. Încercă să se agațe de lanțul gros ce-i spânzura aceluia pe,un gherdan gros, din aur roșiatic, de care atârna un craniu minuscul, cu fălcile larg deschise, de parcă ar fi îndemnat-o să se topească și ea de veselia ce-l cuprinsese. Bătrâna nNu scoase decât un fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Peste câteva clipe veni flăcăiandrul cu un pachet de lumânări. Îl urma un ins burtos, cu chica roșcovană, cu părul zbârlit, lucind catraniu, strălucitor ca aura mâțelor negre, de parcă îl unsese din belșug cu untură de rechin. Pe piept îi spânzura un gherdan gros, din aur roșiatic, de care spânzura un fel de craniu minuscul. Rămăsese tigva aceea mititioacă cu fălcile larg deschise, de parcă s-ar fi topit de râs. Burtosul ducea un braț de stegulețe tricolore din hârtie, cum sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
lumânări. Îl urma un ins burtos, cu chica roșcovană, cu părul zbârlit, lucind catraniu, strălucitor ca aura mâțelor negre, de parcă îl unsese din belșug cu untură de rechin. Pe piept îi spânzura un gherdan gros, din aur roșiatic, de care spânzura un fel de craniu minuscul. Rămăsese tigva aceea mititioacă cu fălcile larg deschise, de parcă s-ar fi topit de râs. Burtosul ducea un braț de stegulețe tricolore din hârtie, cum sunt acelea care le poartă demonstanții la defilere. Aveau și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
propăvăduind republica țăranilor și muncitorilor. Toți ceilalți au fost toți prinși, doar Lavrentie reușind să se ascundă câteva zile la unii de-ai lui Soporan, din Șoptireanca. Apoi a venit în ascuns acasă, și-a făcut testamentul și s-a spânzurat în clopotnița bisericii. În 1947, la 30 ani de la răscoale, cei de la Județeana de partid au încercat să-l prezinte ca pe unul dintre eroii răscoalelor de la ei din județ. S-a opus episcopia, care nu-i putea ierta gestul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
doar de viperele nespuselor blesteme. În ușa apartamentului, unde stătuse nedescrisa femeie, mai apăruse un lungan într-un pardesiu gri, cu carouri gălbui, cu o eșarfă verde fluturându-i pe umeri. O șapcă de piele, neagră, soioasă, mai mult îi spânzura pe fruntea ascuțită. Părea atârnată de cele două cornițe sidefii, ițite printre pletele bogate, lățoase. Ținea în mâna stângă o servietă voluminoasă, burdușită. Ușor aplecat, încerca cu cealaltă mână, să meșterească ceva la clanță. Dar nu pentru vederenia asta cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
a Ghicitului în Sidef, îl pupa pe marele bărbat. În cele din urmă, Goncea acceptase varianta de dezvoltare a poveștii vieții sale sugerate de Burtăncureanu. Generalul așadar luptase toată viața lui împotriva duhurilor rele care îi urmăriseră famila de când se spânzurase bunicul Lavrentie. Aceleași forțe ale întunericului îl pândiseră și pe Goncea, din primii ani de viață și până la cei de acuma, ai senectuții împlinite. În acest fel lupta vieții generalului cu dușmanii fusese o continuă înfruntare a forțelor răului, prezente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
și pe aia? - Poate era, dar nu ați observat voi borna. - Cum să fie, pufni ea. Treceam aproape săptămânal prin cătunul lor. Nu era decât stejarul și crucea. Acolo murise unul când cu colectivizarea, cu strângerea armelor. L-au găsit spânzurat în stejar. Și cu două pistoale, unul în mână, altul atârnat de gât. - Cincizeci și opt, șaizeci, pe-atunci parcă a fost cu armele. Când a dat Dej decretul ăla cu internarea în colonii la muncă forțată. A fost și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
pistoalele a fost adevărat, surâse ea. Am văzut la televizor acu’ vreo trei ani o emisiune despre colectivizare. Spuneau că la Șipoteni, în țigănie, uciseseră un activist care-i amenințase, îi bătuse, nu-ș’ ce le făcuse, dar l-au găsit spânzurat cu pistoalele în mână. În noaptea aia tot cătunul nu fusese acasă. Cu mic cu mare ziceau că se duseseră peste deal, la Ghimpătura, unde stătea să moară un staroste de-al lor. - Biserica aia, de dincolo, își aminti dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Nu-i ăla de zici, șopti ea. E Limonadă, băiatul lui Brandaburlea, bulibașa din Șoptireanca. Ăl de-a ucis activistul. Că nu ți-am mai spus, s-a făcut anchetă și au găsit că băiatul bulibașei îl gâtuise și-l spânzurase. L-au împușcat și pe băiat, chiar acolo, în inima satului. N-au mai așteptat judecată. Vorbea grăbită, tot întorcând capul spre violonist. Acela însă dispăruse. Cățelandrii, în fund, pe labele din spate, păreau că ascultă atenți nevoie mare spusele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]