2,458 matches
-
mărime naturală) reprezentându-l pe Iuda. La confecționarea acestei efigii se foloseau obiecte (de Îmbrăcăminte) luate sau furate de la evrei și se puneau semne (stereo)tipice de identificare etnică (barbă, perciuni, nas coroiat etc.). În Joia sau Vinerea Mare, efigia era spânzurată, Într-un copac sau Într- un par, În fața casei unui evreu (care trebuia să plătească pentru ca aceasta să fie mutată) sau, cel mai adesea, În piața din centrul localității, În fața bisericii. Apoi era târâtă pe uliță și i se dădea
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
nici un evreu nu Îndrăznea să se arate. Aceste pușlamale, cunoscute În Întregul Bosfor, dobândiseră dreptul de a arde În efigie un evreu În noaptea de Vinerea Mare. Pentru aceasta, Împopoțonau un manechin cu un costum evreiesc din cele mai rufoase, Îi spânzurau de umăr o traistă prăpădită și-l plimbau În procesiune prin oraș toată ziua de Vinerea Mare, psalmodiind o grămadă de invective dintre cele mai grosolane contra poporului lui Israel. Astfel adunau bani pentru lemnele necesare rugului [...]. În felul acesta, o
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Stanciu, Silex Publishing House, București, pp. 70-78. 581. În mod tradițional, În Europa Centrală și de Est, cei acuzați de astfel de acte abominabile erau țiganii. La sfârșitul secolului al XVIII-lea (1782), În Ungaria, două sute de țigani au fost spânzurați, fiind incriminați ca ar fi furat și mâncat copii, scria Mihail Kogălniceanu prin 1836, În „Schiță asupra istoriei, moravurilor și limbii țiganilor” ; cf. Rromathan. Studii despre rromi, vol. I, nr. 2, București, 1997, p. 140. 582. Bernard Wasserstein, Dispariția diasporei
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
simpli au confecționat efigia unui evreu, pe care au distrus-o prin foc Într-un rug imens” (688, p. 197). Conform unei gravuri din aceeași epocă, realizată de William Hogarth În 1755, se pare că și cu ocazia alegerilor se spânzura În public efigia unui evreu, pe pieptul căreia era scris sloganul „Fără evrei” (No Jews) (688, ilustrația 15). 705. Gerben Zaagsma, „The Klezmorim of Prague. About a Jewish Musicians’ Guild”, În East European Meetings in Ethnomusicology, Romanian Society for Ethnomusicology
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
care le avusese la Îndemână) „...mulți alții ar fi plecat din PNP” cel mai probabil de frica persecuțiilor nemiloșilor bolșevici care, vrând probabil să-și compenseze neștiința de carte cu o cruzime greu de imaginat Începuseră să taie și să spânzure Într-o țară cu o populație timorată de prezența celor peste 600 de mii de soldați ruși. Autorul mai semnalase și „...agitația unor comercianți care au fost trimiși judecății pentru neafișare de prețuri sau afișare puțin vizibilă”. Nu era vorba
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
în ele”, zic eu. În total am adunat amândoi aproape 200 de asemenea manifeste în care eu eram vizat direct. „Mănăstirene! Sapă-ți groapa, că vin americanii!”, „Mănăstirene! Uită-te la cumpăna fântânii din centrul satului, că acolo te vom spânzura!” „Jos comunismul!” și altele. Secretarul anunță la centru și pe la ora 11 în timp ce eu mă aflam prin sat pentru a plasa unele invitații la o serbare școlară din acea zi, sosește o mașină cu secretarul de partid de la Plasa Crivești
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
ani, s-au răzbunat pe stăpâna lor care le maltrata, aruncând-o de la balconul curții interioare pe dalele de piatră. Stăpâna a decedat, cei trei au fost arestați și, după un proces celebru, la 2 aprilie 1822, negresele au fost spânzurate în Plaza Matriz, în prezența tânărului mulatru, care a fost expediat ulterior în Africa! În acest "decor", studenții de la Institutul de Teatru au amenajat un cadru propice pentru expoziția "Conde Dracula", inaugurată într-un întuneric străpuns ici-colo de câte o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
stăpân al moșiei Batovo; vărul meu, Serghei Nabokov, care s-a născut la Batovo În La Chambre du Revenant Își imagina o stafie convențională, iar eu Îi Împărtășeam preceptorului sau guvernantei mele bănuiala că un străin misterios a fost găsit spânzurat de plopul care prăsea o specie rară de fluturi. Este firesc ca pentru țăranii locali RÎleev să fi fost pur și simplu „Spânzuratul“ (poveșenîi sau viselnik); dar În familiile de la conac, un straniu tabu Îi Împiedica pare-se pe părinți
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
nepot de soră de-al ei creștea, la vârsta mea (patru ani), omizi, dar cele pe care ea le-a adunat pentru mine Într-un borcan fără capac au dispărut toate Într-o dimineață și grădinarul a spus că se spânzuraseră. A mai fost frumoasa Miss Norcott, cu părul negru și ochii acvamarin, care și-a pierdut o mănușă albă din piele de ied la Nisa sau la Beaulieu, unde eu am căutat-o În zadar pe plaja strălucitoare printre pietricele
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
lui Învățători": Platon, Aristotel, cum îi mai cheamă... Și... și totuși, în numele acestei "Dreptăți absolute", să nu pierzi omenia, cutează Tăutu. Ștefan tace, apoi, încetișor: Am și pierdut-o, Ioane, oftează el. Crezi că poruncesc cu inimă ușoară: "Taie-l! Spânzură-l! Înțeapă-l!"? Pravila nu-i spovedanie, e bici! Poate ștreang... poate secure...Unde-i lege, nu-i tocmeală! Să fie pildă și învățătură celor ce-or pohti să ticăloșască asemenea. Vreau o țară curată! Un domn n-are dreptul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
-i în toate apele lui. Ce te apasă? Melancolia toamnei, au niscai cucernice daraveri duhovnicești? Mă gândesc c-or veni iar vrăjmașii ce n-au nimic sfânt. Jefuiesc sfintele altare, topesc aurul icoanelor, din clopote toarnă tunuri, pe călugări îi spânzură de barbă în livadă, pângăresc până și gropnițele voievozilor și oasele le aruncă la câini... Și multe alte batjocuri le-au fost făcând... Aiasta-i soarta noastră, Preasfinte... Dacă ne-a blagoslovit Dumnezeu cu ăst colț de lume, vad în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
bărboșii"! se frăsuie Cupcici. Să zici bogdaproste că nu ți-a tăiat și capul, o dată cu barba, îl înțeapă Alexa. Nu pierdeai mare lucru... Boierii se aprind: A nesocotit rânduielile statornicite în vechime! A legiuit o pravilă fără îndurare! Taie și spânzură, de parcă Moldova-i moșia lui tătâne-su! Ne șfichiuiește, să nu uităm cine-i "stăpânul"!... În el sălășluiește un diavol... și încă din cei împielițați! E un vrăjitor! O fi având "iarba fiarelor". Se vorbește că... Iarba mă-sii! se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
puțin mie) este ținută într-o splendidă poziție verticală, miraculos verticală. Dacă linia ei s-ar prelungi până la cer, l-ar putea „atinge” pe însuși Dumnezeu. * La Sângeorz, până aproape de miezul nopții jucând cărți (șaizecișișase) la lumină lămpii cu petrol spânzurând din tavan deasupra mesei din bucătărie, unde plita mai este caldă, cu un badea Emil bucuros de prilej, la început foarte însuflețit, pus pe fapte mari, agitându-și mâinile cu unghii negre de pământ, cu mama și cu tata. Doina
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
orice, ceva de mâncare, ghemuit iarna, afară, într-un loc adăpostit, pune te rog ghilimele... Anul trecut, de Crăciun, într-un vagon de metrou m-a îngrozit, pur și simplu, mieluțul aproape leșinat de oboseală, de nemâncare, de sete, - care spânzura pe umărul unui țigănuș cerșetor. Mă știi cum sunt, și, totuși, la prima stație, era cât pe ce să cobor după țigănuș și să cer să mi-l vândă... Dar ce să fac cu el, unde să-l țin? În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
nou-născuților de către omul-Irod, motivul mamelor orfane de propria progenitură sunt evocate și ilustrate o dată, zguduitor, în poezia Vaca (din vițelul mic și pintenog la care, la vârsta senectuții sale, vaca se gândește cu întristare nu mai rămăsese decât pielea gospodărește spânzurată de o cracă sub un tei - plop tremurător în original). Și încă o dată, și mai puternic, în Cântecul cățelei, poezie care beneficiază în limba română de mai multe versiuni, datorate lui George Lesnea, Lucian Blaga (leatul lui Esenin!), Ioanichie Olteanu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
partea Ierusalimului vezi morminte cam peste tot, că-i Țarina Olarului, se zice. Mormintele sunt până la intrarea în cetate, în oraș. Iar de cealaltă parte a pârâului vezi grădini de măslini și mănăstiri cu biserici. în Valea Cedrilor s-a spânzurat și Iuda. Așa se spune. La un loc dosnic a făcut-o. Biserică Maria-Magdalena Aproape de Grădină Ghetsimani se află, la aproximativ 300 m, Mănăstirea Maria Magdalena. Biserică acestei mănăstiri este foarte mare și frumoasă. Are 5 turle de aur care
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
mult, îmi e prea la îndemână s-o aprob, sunt de aceeași părere cu autorul. Dar de acord nu sunt. Aș avea o conștiință vinovată dacă aș fi acum atât de sincer. Apărându-l acum pe Sartre ca funia pe spânzurat, încerc să fac pe advocatus diaboli, adică pe advocatus Sartri. Ar fi vrut el să joace rolul diavolului, tare i-ar mai fi plăcut. Dar nu era, acest mare scriitor, bietul de el, de talie să joace asemenea rol. III
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
Marianne Jeffmar a fost la mine și am așteptat amândouă anunțarea premiului, ea sperând că Hugo Claus va fi premiat. Am băut tot timpul vin roșu, care a consolat dezamăgirea prietenei mele, plecând veselă totuși, pentru că nimeni n-a fost „spânzurat”. M-am gândit cât de dezamăgit trebuie să fi fost colegul meu, Marin Sorescu, și mulți alții care și-au pus speranța în premiu. Filmul despre mine s-a dat la televiziune. Ce surpriză! S-a anunțat mereu și s-
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
nimeni n-a uitat Jurnalele mele, deși au fost publicate acum cincisprezece ani, tot ce am scris eu despre mine, și asta nu trebuie decât să mă bucure. Accept tot ce se spune despre mine, mulțumită că n-am fost „spânzurată”, vorba lui Montaigne. Hedi Fried, supraviețuitoare a lagărului de concentrare din Auschwitz, a înflorit din nou! E îndrăgostită de un coleg psiholog, american, având vârsta fiilor ei. Nimic mai îmbucurător decât constatarea că nu se îmbătrânește decât la suprafață - jarul
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
de muzică, Colurub. Acest cămin era de fapt proprietatea Asociației Județene a Învățătorilor, dar devenise adăpostul celor fără posturi care așteptau să fie numiți în învățământ din zi în zi, iar ziua era mereu înserată. Am aflat că soarta noastră spânzura de doi domni revizori: Neculai Balș, ismailean de origine, uns de către prefect (ștefan Constantinov), țărănist, iar celălalt, Ion Moldoveanu, revizor școlar inamovabil, că de aia și fusese inamovat de la Dej, ajunsese la la Ismail din porunca fostul socru, senatorul
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
Oameni. La câteva zile, nu știu cum și nu știu unde, mă întâlnesc cu directorul școlii mixte, învățătorul ardelean Roman Vasile. - Ce faci, domnișoară? Te uiți la soare să-ți cureți ochii cu lacrimi? - Nu, domnule director, caut un nor să-mi spânzur de el părerea de rău. - Mda. Am aflat că te-a debarcat madam Cetvericov. - Da. Abia începusem și eu săă - Bine, bine. știi ce? Nu te grăbi să pleci la mămica, mai stai aici două trei zile și te rog
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
îmbolnăvit grav și a murit. Era din Oltenia. și o învățătoare din Fântâna Zânelor care, nemaiputând suporta foamea, în timpul unei recreații a luat o felie de pâine din ghiozdanul unui copil. A fost văzută și, de rușinea lumii, s-a spânzurat. și era în primul an de învățământ. Multe învățătoare se măritau cu cine se întâmpla doar ca să poată trăi, pentru a nu mai fi o povară pentru părinții secătuiți de datoriile făcute pentru a le ține la școală. Se mai
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
două femei aproape să rupă poarta: - Doamnă, e jale. L-au luat pe ăl mare rușii. - Cum? - Păi l-au aburcat pe cal, s-au uitat în stânga șin dreapta și duși au fost, sărăcuță doamnă. Floare de băiat. Vocile tremurate, spânzurate de cârligul lacrimii m-au copleșit. O mie de bocete adunate din toată nenorocirea lumii ropoteau în grinda creștetului. Le-o fi spus, că Petrișor știa bine rusește, le-o fi spus că-i născut pe meleaguri basarabene, că are
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
la intersecție, în locul acela pustiu, iar dimineață mă vor găsi cei de la deszăpezire înghețată. Pe partea cealaltă a șoselei, la mică distanță, era o fermă părăsită. Se povestea că locul ar fi bântuit de fantoma unei femei care s-a spânzurat. Bărbatul ei ar fi dat foc ca să șteargă urmele nenorocirii. Vecinătatea acelui loc mă umplea de spaimă mai tare decât animalele pe care le zărisem pe câmpul înzăpezit. Când aproape îmi pierdusem speranța, a oprit o Dacie neagră cu număr
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
borș cu el!" Dosarul cu pricina era o "compilație" de 12 dosare, de circa 350 de pagini. Simțeam că îmi frige degetele și, întors acasă, l-am devorat o noapte întreagă, zorii prinzându-mă căutând funie și săpun să mă spânzur, neputând accepta, ca om, că și eu, alături de amic și de mulți alții, am putut suporta atâtea mizerii, umilințe și atacuri la adresa demnității umane, într-o societate ce declara că "omul este cel mai prețios capital"! Fiind o fire pragmatică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]