37,791 matches
-
spectacolul Lapte de pasăre de D.R.Popescu. Astfel, Ploieștiul se transformă într-un spațiu primitor al imaginației sale, al energiei extraordinare, fanatice pe care o avea atunci cînd se întîlnea cu un regizor care îl provoca. Poate, în primul rînd, spiritual. Cultura și rafinamentul lui înfloreau. Ca mușcatele din desenele lui gracile. Blînd și ferm, ascunzîndu-și poate doar timiditatea în spatele unui zîmbet nesigur, Vittorio Holtier i-a sedus pe toți cei care au avut norocul să-l cunoască. Regizori excepționali, actori
Despărțiri by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/2718_a_4043]
-
de pagini”. Nicolae Prelipceanu comentează: „Răspunsul e năucitor pentru profesor, la gândul că majoritatea cărților fundamentale ale culturii univerale cam au peste două sute de pagini, dar nu doar de asta, ci din pricina criteriului pur statistic sau material aplicat unui domeniu spiritual cum este literatura și cultura în general. Chiar așa, te gândești brusc la marile romane ale lui Thomas Mann, la Proust, la Divina Comedie, la marile romane ale lui Vargas Llosa și așa mai departe și tot mai departe. Despre
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2724_a_4049]
-
un apartament spațios. Au și un copil reușit care, la 11 ani, scrie povestiri. Așadar, o familie ce trăiește aparent un tip de fericire socialistă. Numai că amândoi își alimentează constant refulările. Gina Stoiciu nu poate trăi plenar o aventură spirituală, absolventă de filosofie fiind, la fel soțul ei, Constantin, un scriitor cu destule indignări la activ. La urma urmelor, cititorul cărții Ginei Stoiciu, Exilul. Viața în fragmente, are în față o poveste de succes. Ajunși în martie 1982 în Canada
Echilibrul vindecat by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2730_a_4055]
-
a democrației. Momentul exaltant când „birocrațiile comuniste au fost învinse de ele `nsele” n-a adus, din păcate, mult așteptata dreptate socială. Societatea mercantilă a devenit tot mai mercantilă, focalizată exclusiv pe eficiența economică și o cinică ignorare a nevoilor spirituale ale cetățenilor. „În una din suburbiile absolutului/ cuvintele și-au pierdut umbra.” Ființa umană este mai mult decât doar un producător și consumator, ne-a avertizat Octavio. Da, „o societate fără poezie este una fără vise, fără cuvinte” și, mai
Centenar Octavio Paz Umbrele trecutului, umbrele prezentului by Norman Manea () [Corola-journal/Journalistic/2740_a_4065]
-
un analist moral, în ochii lui personajele trăind prin principiul lor de combustie etică. Pentru Gabriel Chifu, substanța interioară a unui personaj e mai importantă decît situațiile în care el ajunge, de aceea în carte întîlnim frămîntări, răscoliri și mutilări spirituale, dar mai puțin fizionomii, portrete sau gesturi aparte. Personajele sunt esențe etice fără aparențe accidentale. Unghiul ales de Gabriel Chifu în descrierea situațiilor împrumută romanului două trăsături abstracte. Prima stă în unghiul retrospectiv de descriere a istoriei, evocarea à rebours
Verigile trecutului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2613_a_3938]
-
primul rând, malițioasa imagine a „mediocrității necesare”, pe care a impus-o G. Călinescu, se clatină puternic. E limpede, dimpotrivă, că Titu Maiorescu a fost un spirit complicat, de o netăgăduită adâncime psihologică și, totodată, un personaj cu o viață spirituală puțin cunoscută de contemporani. Nu i-a citit pe marii simboliști francezi - ceea ce nu înseamnă că nu îi citea pe scriitorii epocii sale, în special nemți și austrieci -, însă avea preocupări avansate în materie de psihologie și o viziune spiritualistă
Jurnalul lui Titu Maiorescu, în ediție critică integrală by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2617_a_3942]
-
noiembrie să fie declarată printr-o inițiativă legislativă sărbătoare legală nelucrătoare. "Venind în întâmpinarea dorințelor clerului și credincioșilor ortodocși români adresate Sfântului nostru Sinod și pentru a sublinia după cuviință importanța pe care Sfântul Apostol Andrei o are în viața spirituală a poporului român, vă adresăm, în numele Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, rugămintea de a adopta măsurile necesare pentru promovarea unei inițiative legislative prin care sărbătoarea Sfântului Apostol Andrei, Ocrotitorul României - 30 noiembrie să fie declarată sărbătoare legală nelucrătoare", se
Sfântul Andrei, pe 30 noiembrie, ar putea deveni sărbătoare legală nelucrătoare () [Corola-journal/Journalistic/26186_a_27511]
-
se vădește o manieră de exprimare ce nu avea prea multe în comun cu tagma funcționărească. E uimitor că un spirit atît de rasat acceptase să facă o muncă atît de prozaică, într-o branșă atinsă de o deprimantă penurie spirituală. În genere, oficiul de contabil e un veritabil supliciu pentru umaniști, și dacă vrei să omori un filosof e îndeajuns să-l pui să parcurgă cîteva tabele cu cifre: se va îmbolnăvi de nervi, capitulînd în fața numerelor, contractelor și graficelor
Melodici și canonici by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2633_a_3958]
-
trîntesc de undeva din înălțimile purității faptul că prin asta îți sînt superiori. Unii mai și pufnesc cînd spun asta.” Firește, există și categoria autentică a celor care cred, tac și se bucură, pentru care postul e prilej de regenerare spirituală. Aceștia nu sînt puțini, dar sînt discreți. Lăcomie și frică Tot în Dilema veche citim o analiză a lui Vintilă Mihăilescu pe tema alternanței fobiilor sociale: când lăcomie, când frică. Plecând de la patologiile induse de criză, din ce în ce mai vizibile, în ultimii
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2644_a_3969]
-
analiză a lui Vintilă Mihăilescu pe tema alternanței fobiilor sociale: când lăcomie, când frică. Plecând de la patologiile induse de criză, din ce în ce mai vizibile, în ultimii ani, în România, ca și în Europa, Vintilă Mihăilescu face o tipologie a fricilor. De la frica spirituală, care anulează speranța în viitor, la frica politică, teoretizată într-un editorial recent, pe care-l citează sociologul de la Dilema, de Vasile Dâncu, la frica economică. Iat-o pe aceasta din urmă, într-o descriere foarte la obiect: „În recenta
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2644_a_3969]
-
în probleme religioase, ne-a declarat că astfel de ”frecușuri” au apărut și în alte zone în care terenurile sunt scumpe, de pildă în Malta. Acolo, Biserica Catolică a fost acuzată de speculă imobiliară. ”Patriarhia Ierusalimului este prima în ordine spirituală, ne-a spus Dan Ciachir, dar ponderea sa e mai mult simbolică, decât administrativă. Adică, numărul credincioșilor pe care îi păstorește este foarte mic, chiar dacă se află în cel mai sacru loc al creștinătății. Terenurile aflate în dispută nici nu
DE CE Patriarhia Ierusalimului a întrerupt comuniunea cu PATRIARHIA ROMÂNĂ. Ceartă pe bunurile lumeşti din Ţara Sfântă () [Corola-journal/Journalistic/26489_a_27814]
-
Paul Brunton (1898-1981), ale cărui pagini despre Egipt (dar și despre India - la Editura Polirom au mai fost traduse volumele India secretă, 2013 și Un eremit `n Himalaya 2013) au rămas de aproape un secol în topul lecturilor de aventuri spirituale bine documentate. Brunton, admirabil povestitor, pune din plin culoare și exotism. Chiar dacă nu totdeauna convingător când interpretează semnificațiile, captivează prin talentul de reporter, prin crearea de atmosferă. Noaptea pe care a ținut s-o petreacă singur în marea piramidă a
O noapte în Marea Piramidă by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/2567_a_3892]
-
o pot aprecia. Această letargie profundă activează puternice forțe curative, dovedind astfel puterea sufletului asupra materiei și uimitoarea inteligență ce zace în subconștientul nostru” . „Reporterul sufletului” povestește uimit despre Sfinx („strania creatură, care întruchipează forța leului, inteligența omului și seninătatea spirituală a unui zeu, ne învață tăcută un adevăr inevitabil, necesitatea stăpînirii de sine, omul fiind menit să stăpînească animalul din el și să-l supună”) și are intuiția de a alege teorii care s-au vădit, în timp, adevărate. Egiptologul
O noapte în Marea Piramidă by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/2567_a_3892]
-
de Lingvistică, participanți la diferite reuniuni de breaslă toți aceștia și încă mulți alții au capitole în cartea lui Sala. Ca și foștii profesori, desigur, Al. Graur, D. Macrea, Ion Coteanu, spre a nu mai vorbi de cei doi mentori spirituali deja amintiți: Iorgu Iordan și Al. Rosetti. Nu au capitole, ceea ce m-a mirat, Boris Cazacu și Jacques Byck, figuri și ei ale universității bucureștene, mari lingviști. Unele portrete, evocări sunt, ce e drept, convenționale, repetitive, se simte că nu
Planeta lingviștilor by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/2573_a_3898]
-
de zidurile mănăstirii. Știm numele și opera, consemnate, comentate în istorii și dicționare literare. Nu știm, însă, decît în rare cazuri (N. Steinhardt și Daniel Turcea sînt excepțiile), felul cum vor fi trecut scriitorii în haina monahală sau preoțească, aventura spirituală care va fi produs reconversia existenței. Apariția recentă a unei foarte inspirate cărți semnate de Grigore Ilisei, Credințe, mărturisiri, învățăminte. Interviuri și dialoguri (Editura Nicodim Caligraful, 2013), dă seama despre o asemenea experiență trăită de Zoe Dumitrescu-Bușulenga, trecută în rîndul
Literatura română și monahismul by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/2572_a_3897]
-
și reviste din perioada 1970 - 2005 este papirosfera care ivește ceea ce s-ar putea numi, schimbînd puțin o sintagmă celebră, Zoe Dumitrescu- Bușulenga „par elle-même“. Credințe, mărturisiri, învățăminte dă seama, însă, și despre felul cum se va fi produs reconversia spirituală și existențială; ultimele două capitole ale admirabilei cărți alcătuite de Grigore Ilisei, Smerenii și Mărturisiri testamentare, nu dezvăluie Epifania care nici nu poate fi descrisă, ci simpla experiență trăită în smerenie de academicianul Zoe Dumitrescu- Bușulenga înainte de a deveni Maica
Literatura română și monahismul by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/2572_a_3897]
-
bucătărie și campanii publicitare în slujba mîncărurilor fast-food, sau de la subînțelesurile erotice ale mîncării pînă la interpretările psihanalitice ale alimentației. Filosofia nu poate vorbi despre orice, ci numai despre acele laturi ale vieții care îndeplinesc o minimă condiție de noblețe spirituală, ceea ce înseamnă că există teme atît de minore în insignifianța lor încît nu le poți atinge fără să te molipsești de un iz de josime. Norocul Mădălinei Diaconu e că, fiind prea cultă spre a se lăsa atrasă de detalii
Caleidoscop gustativ by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2576_a_3901]
-
altfel“? Altfel... adică - ne putem întreba - nu este Franța și nu-s francezii altfel decît italienii, spaniolii sau catalanii? Chiar dacă împart unii cu alții același mediu cultural și același creștinism dependent de Roma. Chiar dacă au în comun concepte și valori spirituale de-a lungul secolelor (începînd de prin sec. XII), alteritatea fiecărei zone romanice devine mai distinctă și generează deosebiri intra-romanice. Dar limba și cultura românilor, ale unui popor aflat la intersecții de civilizație, orientală / occidentală - sau, cum scrie Lucian
O incitantă lucrare incompletă by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/2578_a_3903]
-
crede că există o tradiție a detractorilor lui Mihai Eminescu în literatura română, care începe cu Macedonski și Alexandru Grama. Contextul nefericitei epigrame macedonskiene a fost de mult lămurit, iar „studiul” critic al lui Grama nu intră în aceeași paradigmă spirituală. În realitate, teologul blăjean (pe lângă congenitala incapacitate de a înțelege poezia) încearcă să instrumentalizeze politic poezia lui Eminescu. Temându-se de impactul lui negativ - „decepționist”, spunea în epocă Gherea - asupra energiilor naționale românești din Ardeal, aflate atunci sub ofensiva dezlănțuită
A fi surd la sublim by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2582_a_3907]
-
altul, misterios, de negăsit: Pentimento (2000). Pentru cititorii fideli, povestea lui Beniamin se explică prin ideea din Memoria (1983): individul, în genere, este ceea ce ne închipuim noi c-ar fi. Desigur, diferențele sunt însemnate. În Beniamin, Uricaru insistă pe anvergura spirituală suprapusă unui complot extern. Revoluția poate fi rezultatul conspiraționist, dar și efectul unei imersiuni providențiale. Îmbrăcat în destinul lui Beniamin, evenimentul produce un sens secund, ce salvează circul loviturii de stat. Din Complotul..., Vladia și Stăpânirea de sine apare o
Șansele incertitudinii by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2599_a_3924]
-
nu poate accepta raționalizarea faptului mistic. Chiar devenind martor, la fel ca ceilalți. Nici măcar în libertate. Pentru el, trecutul trebuie să fie imaculat rațional, pentru a stăpâni viitorul. Eugen Uricaru joacă aici, probabil, și continuitatea posibilă a ciclului romanesc. Complotul spiritual, al imaginației, este covârșitor pentru un individ a cărui logică a cântărit orice realitate. Probabil că ultimul roman, cu sfârșitul lui Crăciun, va sublinia tocmai neputința acceptării unei instanțe din altă plămadă, alta decât rațională. Asta deși continuitatea lui în
Șansele incertitudinii by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2599_a_3924]
-
care o simți de îndată ce capeți un ochi alegoric, de umoare serioasă, un ochi care nu vede în anecdotele cărții niște episoade pitorești menite amuzamentului, ci preambulul unor sensuri pretențioase. În această privință, cartea lui Panu e providențială pentru surprinderea tiparului spiritual al Junimii, cu condiția să ieși din logica bagatelei și să intri în pielea unui contemplator de întîmplări grave. Tot ce se întîmplă în cartea lui Panu e îndeosebi serios, în ciuda bramburelii voioase ce se desprinde din paginile ei. Fără
Protocolul junimist by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2748_a_4073]
-
reorganizare. Steinhardt nu obosește să combine, să încerce , să suprapună, să verifice. Experimentează imperturbabil, ca un harnic chimist, cu ce are la îndemână.” N. Steinhardt reprezintă un caz cu totul excepțional, și ca evoluție umană, și ca devenire culturală și spirituală, de aceea orice lectură critică serioasă care îi este consacrată, cum e și aceasta datorată Taniei Radu, ne stârnește interesul. Din sumar Din sumarul revistei LUCEAFARUL DE DIMINEATA (nr. 2, 2014), pe lângă obișnuita cronică literară a lui Dan Cristea (de
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2757_a_4082]
-
mai găsesc în altă parte. Felul de a fi - o ființă pasională, dez lănțuită pe dinlăuntru, dar lucidă în recele patimei, la senectute cu o față aproape ne mișcată, reporter avid dar poetă prin exce lență,fiica plaiurilor din miezul spiritual al țării - Argeșul - a adus în lume o literatură aparte, care ne face cinste prin profundul omenesc exprimat într-un specific întâlnit totuși la o româncă.” Flămândă floare pură a dorinței”, este metafora cheie care o defi nește. Întotdeauna totul
Puterea de a fi fiind. In: ANUL 5, NR. 28-29, MARTIE-APRILIE 2012 by Traian Bădulescu-Şuţanu () [Corola-journal/Journalistic/93_a_108]
-
precădere asupra fiziologiei, cu ignorarea aerului social în care pacienții se îmbolnăvesc. Că o boală poate avea o componentă culturală e un detaliu pe care medicina alopată nu-l poate înghiți. Din acest motiv, o maladie nu are cod numeric spiritual, lipsindu-i acel buletin de identitate care să-i consfințească etiologia duhului. Cînd ne îmbolnăvim o facem cu trupul, boala fiind o pacoste căreia îi lipsește antecedentele mistice: o simplă patologie pe care o îndrepți cu mijloace prozaice. Ceva crapă
În mintea babelor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2766_a_4091]