2,860 matches
-
trimite la o lume de dincolo de uman -, el evocă „ceva neomenesc, ceva divin”, produce „o miraculoasă revelație”. Veritabile semne plastice, autentice statui, „hieroglife în trei dimensiuni” (operând, ca atare, fuziunea semnului pictat cu cel sculptat), actorii dispun - în toată această splendoare a materialității lor - de „semne misterioase ce corespund unei realități neștiute, fabuloase și obscure”. O realitate aparținând unui altundeva, morții sau divinității, asta chiar că nu mai contează. Descriind corpul-statuie al actorului-dansator balinez, Artaud nu apelează doar la imaginea trupului
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
altă realitate, diferită). Oglinda de la Lycosura este, așadar, o poartă deschisă spre acel tărâm al morților unde credinciosul nu va mai fi decât o siluetă vagă, tulbure, un spectru fără chip și fără văz, dar și o poartă deschisă spre splendoarea divină. Astfel, conchide Vernant, această oglindă cu totul specială marchează importanța deosebită a oglinzii în cultura antică, valoarea ei de obiect-cheie „în privința raporturilor ambigue dintre vizibil și invizibil, viață și moarte, imagine și real, frumusețe și hidoșenie...”, „în măsura în care el, mai
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
asupra lumii și a lucrurilor; să ne măsurăm suferința cu cea a aproapelui nostru. La toate acestea se adaugă practicarea filosofiei ca șansă de purificare, de înțelepțire și de reconciliere cu sine, cu ceilalți și cu lumea. Preocupându-ne de splendorile filosofiei, interpunem între noi și trivialitatea lumii o distanță utilă și necesară pentru a ne făuri o viață fericită și plină de voioșie. IVtc "IV" ANAXARH și „natura îndrăgostită de plăcere”tc "ANAXARH și „natura îndrăgostită de plăcere”" 1 Să
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
Desigur, edificiul cirenaic evocă șantierele arheologice grecești din ziua de azi: resturi de recipiente risipite, triglife și metope pe jumătate îngropate în pământ, scări prăbușite, pietre desprinse din zid și împrăștiate, țărână și ierburi pârjolite acoperă ceea ce altădată a fost splendoare și măreție, iar acum seamănă cu un câmp de ruine, cu un puzzle din care unele piese majore vor lipsi întotdeauna. Dar ceea ce a rămas permite respingerea afirmațiilor răuvoitoare și readucerea lui Aristip din Cirene la demnitatea unui gânditor autentic
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
echitate (2); fîn (2); forță (2); galop (2); harnic (2); herghelie (2); hipodrom (2); loialitate (2); mamifer (2); mașină (2); mîndrie (2); natură (2); nărăvaș (2); nărăvos (2); nobil (2); plimbare (2); povară (2); prinț (2); puritate (2); sălbatic (2); splendoare (2); sport (2); teamă (2); Traian (2); transport (2); țară (2); acasă; ager; aleargă; alergat; n-am; amar; an; animal blînd; animal drag; animal inteligent; animal mare; animal preferat; animalul meu preferat; apă; atracție; nu avem; bălan; boală; bogăție; boier
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
murmur; murmura; mut; notă; nu; nuntă; ode; un om beat; omul; pasărea; piese; playback; plăcere; plăcut; plîngea; poet; pop; popa; populară; praf; primăvară; prost; a se prosti; pozitiv; refren; rock; roșii; sărat; scenă; sentiment; sentimente; sexy; simți; singur; solistul; somn; splendoare; stare; stare de spirit; strigă; strofă; sublim; suflet; de suflet; suna; sunet plăcut; talentat; televizor; tenor; Traistariu; țipa; urare; vara; vers; veseli; vin; vioara; vocație; voie; voios; voioșie; a vorbi; zbiară; zbiera (1); 782/261/101/160/0 cîntec: melodie
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
eu (2); fapt (2); fenomen (2); frumoasă (2); har (2); holograf (2); inexistență (2); încîntare (2); înger (2); Înviere (2); minciună (2); mister (2); neașteptare (2); neașteptat (2); neașteptată (2); nemaipomenit (2); nemaivăzut (2); prostie (2); scînteie (2); sclipire (2); splendoare (2); șansă (2); univers (2); vrajă (2); zi (2); 7 minuni; abstract; adevărată; Adrian Minune; ajută; alb; Allah; ambasadă; anormal; aparte; aplauze; asta e; așteaptă; așteptată; avere; bani; băutură; Biblia; biologic; biserica; biserică; bogăție; bună; catastrofă; cele 7; a cere
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
lunetă; mamă; maro; mic; moale; moarte; natura; necunoscut; negri, verzi; nevăzuți; nevoie; ochii omului; orbită; organ al văzului; ou; parte a corpului; parte; pentru ochi; percepție; pereche; plin; priveliște; prost; reper; se uită; semne; senin; senini; sensibilitate; siguranță; simț; soare; splendoare; sprînceană; sprîncene; stele; sticlă; știința; strălucitor; suferință; superbi; supraveghere; tablă; trist; umanitate; univers; ureche; văr; vigilență; vînăt; violet; vis; viu; vizibil; vizual; vorbe (1); 822/197/74/121/2 odihni: somn (168); pat (52); dormi (52); relaxare (49); liniște (37
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
la mine însumi.” (482). Altcândva, spera să găsească „un remediu împotriva frumuseții, împotriva ispitelor ei distrugătoare”, nemaiputând să suporte „povara priveliștilor” (480). Toate acestea, ca vindecare prin exces rimbaldian al disperării. Totuși, chiar din anii de tinerețe, crede că „În fața splendorii, cugetul e o ineleganță” (637). Ce-i drept, o spune într-o scrisoare către Mircea Zaprațan, unul dintre acele genii anonime de care se lasă inspirat. Continuă: „În condițiile fericirii intră, în primul rând, marea și femeia. Apoi nihilismul”. Tentația
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
e timpul și noi doi/ Spre sat să ne întoarcem laolaltă/ purtând în suflet roiuri de lumini/ și albe purități de iarnă caldă." Temperament romantic, tumultuos, trecut prin școala lui Baudelaire și Rimbaud, poetul umple spațiul poeziei romanești cu toate splendorile firii, cu toate frământările însinguratului astenizat de visuri clădite "pe coșmarul unor vremi rele". Elegiac și meditativ ca un adevărat "spirit al adâncurilor", un intrus în contextul unei poezii pe care "el o vedea lipsită de vlagă: "Trăiesc în altă
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
unei lumi primitive, vitale și sobre, de aceea referirile la el sunt frecvente. Ceea ce domină întreaga creație este nevoia de libertate; ea este forța filozofică de interpretare a lumii. Oamenii și locurile se integrează într-un univers fascinant, colorat de splendorile unei naturi efervescente și sacralizate sau de suflul luminos al unei meditații interiorizate, depășind spațiul și timpul. Evocarea istorică este o formă de înfrumusețare a prezentului, dându-i o notă de exemplaritate, prin invocarea unei glorii solare perene. Ioan Alexandru
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
pentru Ilie Gheorghe care și-a împărțit sufletul de artist la doua personaje: bătrânul Firs și guvernanta Charlotta Ivanovna. Cele două creații scenice, total diferite, au fost o ispititoare invitație la o percepție deschisă, cu căutări și înțelesuri noi. Decorul, splendoare vizuală a formelor, conceput de Viorel Penișoară-Stegaru, a fost un actor omniprezent al spectacolului. Gândit pe mai multe planuri, a reușit să focalizeze și să strămute acțiunea fără efort. Brâul exterior, în semicerc, alcătuit din scânduri suspendate, este o soluție
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
să se bată solitar pentru ideile lui înalt morale într-o lume scufundată în promiscuitate și care nu mai crede în iluzii) sunt eroii ce-l reprezintă cel mai bine pe eseist și pe om, Spre ei evadează mereu, părăsind splendoarea peisajelor mediteraneene, spre ei tinde, uneori până la identificare printr-un normal fenomen de autosugestie, din orice unghi al narațiunii, readucându-i în lumina discursului filozofic. Implicarea totală a bibliografiei autorului are rezonanța unui bilanț-mărturie despre fragilitatea vinovată a propriilor iluzii
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
profunzimi numai dacă se reflectă în nemărginirea cerului. Atribuind suflet unor obiecte (piatră, humă, unda mării), poetul simte comuniunea spiritului cu creația cosmică. În strofa a doua, se exprimă ideea că poezia cuprinde toate lucrurile, fiind "un cântec încăpător", relevă splendorile lumii, muzica ascunsă a lucrurilor. Poezia trebuie să depășească instrumentele obișnuite (cimpoiul, fluierul), să fie "foșnirea mătăsoasă a mărilor cu sare", să fie un imn intonat de îngeri drept laudă adusă divinității. Oul dogmatic Oul dogmatic are o viziune modernă
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
și neglijând celelalte personaje, am fi avut probabil o dramă psihologică puternică, dar am fi pierdut o frescă socială captivantă, realizată în stil realist clasicist (nu realist minimalist), prin care o întreagă menajerie de celuloid ni se revelează în toată splendoarea ei irezistibila." (Mihai Fulger, Despre "Felix și Otilia")10 ABORDARE INTERDISCIPLINARA DOSARUL FOTOGRAFIC 11 FIȘA INDIVIDUALĂ DE LUCRU ÎN CLASA FELIX SIMA OTILIA MĂRCULESCU Fiecare elev notează câteva observații personale pornind de la informațiile ce alcătuiesc modelul unui dosar critic. Timp
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
frumoase. Frumoase pentru că servesc, aduc în fața ochilor și luminează planurile Naturii, adică adevărul acesteia. Pentru că doar în Natură, mai exact în lumea animalelor, frumosul și adevărul se contopesc și se întăresc cel mai bine. Frumosul animalic este adevărul în toată splendoarea sa. Dacă esența umană este multiplă, neclară, puțin prea solubilă în actul de a exista, cea a animalului este imediată, orbitoare, indestructibilă. În cazul animalului sălbatic, esența și existența, a fi și a te arăta sunt unul și același lucru
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
redutabilul, imprevizibilul locuitor al pădurii, la picioarele mele: copitele ascuțite pline de pământ, noroiul uscat din blană, capul ca o nicovală, grumazul care adulmecă, colții de apărare. Nu e urât. E prea adevărat ca să fie urât. E mistrețul în toată splendoarea sa. Frumos ca un mistreț. Recent, un vânător din Comminges a vrut să-și trăiască pasiunea și în România, în partide de vânătoare în care, se găsesc, pare-se, animale monstruoase. Când s-a întors, o prietenă l-a întrebat
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
oficiat. Stătea lângă perna fiului său, frumoasă, cu o grație regală. Palidă, calmă și demnă, ca și cum ar fi îndeplinit un ceremonial al curții obișnuit, a adunat faldurile draperiei de catifea și a arătat poporului pe tânărul lor suveran, în toată splendoarea tinereții, aparent dormind adânc.“30 (trad. n.) Același autor spune că acea procesiune de privitori nepoftiți au continuat să intre în cameră până la ora trei dimineața. Domnișoara Pardoe continuă să relateze evenimentul:,,Asemeni unei statui de marmură, a stat dreaptă
Ludovic al XIV-lea, memorii oficiale și apocrife by Andreea Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/1669_a_2963]
-
în detaliu suferința, originea tuturor paratopiilor fiind aici. Iată, de exemplu cum restricțiile ,,societății topice" din care provine, ,,ale eu-lui topic", reușesc să creeze, paradoxal, prin conștientizarea acestora, ,,spații relativ topice", ,,paratopii", în care ,,el-ul" se manifestă în toată splendoarea sa: Știam acum ,,conturul" durerii și nu-mi mai rămânea decât, cu ochii închiși, să-l urmăresc ca pe o bucată muzicală, și să caut a ,,asculta" atent toate variațiile de ton și de intensitate ale suferinții exact în același
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
Grație concentrării atenției asupra unei singure imagini sau mai curînd asupra a două imagini diametral opuse, simbolul "Dumnezeului unic" ne permite să mărim în cel mai înalt grad intensitatea forței sugestive. Principiul imanent al Binelui este reprezentat aici în toată splendoarea lui atrăgătoare (Dumnezeu și Cerul), iar principiul Răului în toată hidoșenia sa (Satan și Infernul), în măsura în care forța emotiv sugestivă dispare, devine tentant să impunem imaginea drept o realitate în vederea exaltării funcției sale morale stimulatoare. Toate instituțiile religioase apelează la această
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
atît mai tulburătoare în economie și în științele sociale în general. Căci melanjul intim al celor două me-taforme ale gîndirii nu se produce numai în profunzimile epistemologiei, ca în cazul anumitor științe naturale, ci urcă la suprafață, etalînd în toată splendoarea lor turbulențele influențelor încrucișate dintre raționamentul științific și speculația filosofică. Or, în acest melanj filo-sofico-științific se dezvoltă o a treia metaformă a discursului savant, rațional și conceptual în egală măsură și la fel de doritoare ca și celelalte două de a produce
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
de lumină!... Toate puterile ce zac în mine înalță slavă în numele Sfintelor Taine... care te-au copleșit cu lumină pură", stă scris în Pistis Sophia, cea mai cunoscută scriere gnostică. Ca și Sophia, rătăcim în această lume a umbrelor, cu splendoarea cu care am fost dă-ruiți, degradată și neglijată. Avem o nevoie disperată de a redeveni oameni deplini, prin redescoperirea luminii splendide din noi și prin identificarea cu ea. Din regiunile eonice pogoară spre a ne ajuta " Acela care veșnic se
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
Un atare gest, din partea unui romancier însă, (un fel de "Și-am încălecat pe-o șa, și v-am spus povestea-așa") imită porunca lui Negru Vodă de a ridica întreaga schelărie, fiindcă lucrarea artistică trebuie să-și arate întreaga splendoare. O splendoare, s-o spunem răspicat, devenită indiferentă la scurgerea timpului. Destule secvențe din acest Epilog II denotă o încremenire în timp a evenimentelor sau, după cum ar spune Georges Poulet: "Raportul de consecuție se desfășoară în afara timpului măsurabil".178 Iată
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
gest, din partea unui romancier însă, (un fel de "Și-am încălecat pe-o șa, și v-am spus povestea-așa") imită porunca lui Negru Vodă de a ridica întreaga schelărie, fiindcă lucrarea artistică trebuie să-și arate întreaga splendoare. O splendoare, s-o spunem răspicat, devenită indiferentă la scurgerea timpului. Destule secvențe din acest Epilog II denotă o încremenire în timp a evenimentelor sau, după cum ar spune Georges Poulet: "Raportul de consecuție se desfășoară în afara timpului măsurabil".178 Iată, de exemplu
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
fragmente explodate (Herta Müller) / 102 III. SARABANDA MĂȘTILOR, ANTINOMII GOTICE, CINEROMAN / 107 Ahasverus, personajul-fluviu (Jean d'Ormesson) / 109 Melancolicul Luc și desfrânatul Gabriel (Pascal Bruckner) / 114 Antoine și Clémence (Martin Page) / 119 Viața și opera unui gravor (Pascal Quignard) / 123 Splendoarea și suferința lumii (J.M.G. Le Clézio) / 127 Canonul gotic (Michel Tournier) / 133 Moartea divinului marchiz (Anne Parlange și Vincent Lestréhan) / 138 Marilyn și analistul (Michel Schneider) / 142 IV. ONIROFANTASME / 147 Fabuloasa metamorfoză a lui Hero și Leandru (Milorad Pavič) / 149
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]