2,413 matches
-
personalitate romantică, s-a îndrăgostit frecvent și, într-o perioadă scurtă, a fost căsătorit de cinci ori. Prima dată s-a căsătorit în 1913, cu o colegă de la tipografie, Anna Izriadnova, cu care a avut un fiu, Iuri. În timpul epurării staliniste, Iuri Esenin a fost arestat și a murit în 1937, într-un lagăr de muncă forțată din Gulag. În 1918, Esenin s-a căsătorit pentru a doua oară, cu actrița Zinaida Raikh. Cu aceasta a avut o fiică, Tatiana, și
Serghei Esenin () [Corola-website/Science/298503_a_299832]
-
zboruri demonstrative pe deasupra capitalei. În 1933, Gorki a publicat o carte dezonorantă despre Belomorkanal, canal realizat exclusiv cu munca forțată a deținuților din Gulag, prezentat ca un exemplu de „reabilitare de succes a foștilor dușmani ai proletariatului”. Odată cu creșterea represiunii staliniste și îndeosebi după moartea lui Serghei Kirov, Gorki a fost plasat în mod neașteptat sub arest la domiciliu în casa sa din Moscova. I se aduceau în fiecare zi o ediție specială a ziarului "Pravda" în care nu se găsea
Maxim Gorki () [Corola-website/Science/298521_a_299850]
-
Craiova și, în 1960, Școala Centrală (la data aceea Zoia Kosmodemianskaia), fiind coleg, printre alții, cu actrița Silvia Năstase. Tatăl lui Păunescu, membru al Partidului Național Liberal, a fost condamnat la 15 ani de închisoare pentru „activități anti-comuniste” de regimul stalinist de după 1945 și din această cauză Păunescu a trebuit să aștepte trei ani înainte de a se putea înscrie la facultate. Păunescu a studiat filologia la Universitatea din București. A debutat ca autor literar în anul 1960. Autorul a peste cincizeci
Adrian Păunescu () [Corola-website/Science/298514_a_299843]
-
ar fi trebuit să se afle sub comandă rusă. Vlasov a fondat Comitetul Rus de Eliberare în speranța organizării unei Armata Rusă de Eliberare - ROA ("Russkaia Osvoboditelnaia Armia"). Împreună cu alți generali sovietici captivi la germani, Vlasov plănuia să răstoarne regimul stalinist și să creeze un stat independent rus. Un număr de soldați ruși prizonieri de război, sau care au citit volantele cu proclamația generalului, s-au arătat interesați să devină membri ai acestei armate. În primăvara anului 1943, Vlasov a scris
Andrei Vlasov () [Corola-website/Science/306983_a_308312]
-
au avut trei fiii - Alexandru, Ștefan și Catherine. A patra fiica a doctorului , Elenă castorita Valimarescu. Fiul său, Constantin C. Angelescu Monteoru (1905-2000), a fost profesor de drept, decan al facultății de drept de la Universitatea din Iași. În anii represiunii staliniste a fost deportat la Canalul Dunăre-Marea Neagră. Copiii acestuia au fost Ioana Angelescu, colaboratoare a postului de Radio Europa liberă, căsătorită cu George Angelescu, oboist. Domnul oboist a luat numele soției.
Constantin I. Angelescu () [Corola-website/Science/307069_a_308398]
-
Academia Marelui Stat Major, unde a studiat probleme importante ale strategiei militare și alte subiecte, sub îndrumarea unor generali cu experiență, printre ei aflându-se și Mihail Tuhacevski. Pe la mijlocul anului 1937, situația de la vârful Armatei Roșii era foarte grea: epurările staliniste a lăsat vacante numeroase posturi de comandanți din vârful ierarhiei militare. Vasilevski a fost numit în Marele Stat Major în octombrie 1937 isr funcția sa a fost cea de ""responsabil pentru pregătirea operațională a ofițerilor superiori"." În 1938, a fost
Alexandr Vasilevski () [Corola-website/Science/307133_a_308462]
-
eroului în momentul morții Monicăi și va resimți aceeași durere și zbucium sufletesc ca și Heinrich. Ca un aspect pozitiv, cartea nu conține propagandă comunistă găunoasă, așa cum ne-am fi așteptat, aceasta fiind scrisă în anul 1956, în plină epocă stalinistă, meritul fiind al autorului. Anul 1941, un spion sovietic este infiltrat în rândul Wehrmacht-ului sub numele de Heinrich von Goldring, trecând drept fiul unui spion german infiltrat la rândul său în Uniunea Sovietică, baronul Siegfried von Goldring, prins și
Singur printre dușmani () [Corola-website/Science/308743_a_310072]
-
în mod hotărâtor la semnarea acordului lend lease SUA - URSS în 1942. Litvinov, prin stilul său pragmatic, a fost diplomatul sovietic care a contribuit cel mai mult la scoaterea Uniunii Sovietice din izolarea postrevoluționară. A fost un critic al politicilor staliniste din perioada interbelică și cea postbelică, deși a fost un sprijinitor al politicii sovietice în Ucraina în timpul marii foamete din 1932-1933, după cum a reieșit din interviul luat politicianului sovietic de Gareth Jones. După moartea lui Litvinov, soția sa, care, deși
Maxim Litvinov () [Corola-website/Science/306721_a_308050]
-
avantajoase decât cele acordate până acum de sovietici. Participarea Chinei la acest „parteneriat” nu era însă dezinteresată; Albania putea fi „poarta de intrare” a acesteia în Europa. După ce Hodja preluase în conducerea statului, pe rând, modelele de inspirație titoistă, apoi stalinistă, apropierea de China a culminat cu introducerea în Albania, a măsurilor pentru instituirea unei „Revoluții Culturale”, chiar dacă la o scară mai mică decât în modelul chinez. Relațiile chino-albaneze s-au menținut până la începutul anilor 1970; în timpul Revoluției Culturale chineze (1965-1969
Enver Hodja () [Corola-website/Science/306843_a_308172]
-
relațiile externe cât și în promovarea politicilor din interiorul statului. În contextul schimbărilor de viziune a statelor aflate în blocul comunist est-european și nu numai, Enver Hodja a fost cel care a rămas fidel unui aceluiași sistem ideologic de factură stalinistă. În cadrul celui de-al VII-lea Congres al Partidului Albanez al Muncii, desfășurat în perioada 1-7 noiembrie 1976, regimul Hodja a hotărât adoptarea unei noi Constituții. Potrivit acestuia, „Constituția veche a fost cea a construirii fundamentelor socialismului, pe când Constituția nouă
Enver Hodja () [Corola-website/Science/306843_a_308172]
-
bunurile importate s-au ridicat în jurul valorii de 280 de milioane de dolari, în contrapartida exporturilor a căror valoare a fost de 290 de milioane de dolari. Nici în ultimii ani Hodja nu a renunțat la viziunile sale de factură stalinistă. Aflat în ultima perioadă a vieții, ordonă o ultimă epurare, în anul 1981, prin condamnarea la moarte a o serie de oficiali ai partidului și guvernului; printre aceștia și Mehmet Shehu, primul-ministru, aflat în funcție încă din 1954. În ultimii
Enver Hodja () [Corola-website/Science/306843_a_308172]
-
până în 1931 a deținut diferite funcții militare de importanță crescândă: șeful Districtelor Militare Transbaikal și Caucazul de Nord. În 1938 a fost numit la comanda unui corp de armată. Promovările în acea perioadă erau rapide pentru ofițerii care supraviețuiseră epurărilor staliniste din 1937-1938. Se pesupune că protecția lui Voroșilov a fost cheia supraviețuirii și avansării lui Konev. În 1937, Konev este ales deputat al Sovietului Suprem al URSS și în 1939 membru supleant al CC al PCUS. Când Germania Nazistă a
Ivan Konev () [Corola-website/Science/306984_a_308313]
-
nu-i amenințe poziția de lider absolut. După moartea lui Stalin (1953), Konev a revenit în prim-planul vieții politice și militare sovietice. El a devenit aliat al noului lider sovietic, Nikita Hrușciov, fiind însărcinat cu arestarea șefului poliției secrete staliniste, Lavrenti Beria, in 1953. A fost numit din nou prim-adjunct al Ministrului Apărării și comandant al forțelor terestre, funcții îndeplinte până în 1956, când a devenit Comandant Suprem al Forțelor Armate ale Pactului de la Varșovia. La scurtă vreme de la numirea
Ivan Konev () [Corola-website/Science/306984_a_308313]
-
grupului din cadrul Partidului Comunist Român, care i-a permis în anul 1965 lui Nicolae Ceaușescu să acceadă la putere după Gheorghe Gheorghiu Dej. Virgil Trofin a fost membru al PCR din anul 1945, el fiind selectat de către organizația de cadre stalinistă pentru a avea o posibilă succesiune. Fiind membru al Comitetului Central al Uniunii Tineretului Comunist, Trofin a lucrat în perioada 1945 - 1947 direct cu Nicolae Ceaușescu. Trofin primește grad militar de la Direcția Politică Superioară a Armatei și devine aghiotantul lui
Virgil Trofin () [Corola-website/Science/308335_a_309664]
-
în ziarul „Izvestia” la 23 februarie 1934. . Racovski și-a „recunoscut greșelile” iar scrisoarea sa „Nu există milă”, așa cum apăruse în „Pravda” în aprilie 1934, îl descria pe Troțki și pe adepții săi în termenii de curând inventați de propaganda stalinistă, de „agenți ai Gestapoului german”, demni de pedepsele cele mai aspre. Troțki, în exil, nu i-a luat-o, totuși, în nume de rău, înțelegând circumstanțele. Aparent reabilitat, reprimit în partid, lui Racovski i s-a îngăduit să revină la
Cristian Racovski () [Corola-website/Science/307455_a_308784]
-
soție a lui Racovski, Alexandrina Alexandrescu, a fost și ea arestată și deținută în U.R.S.S. în închisoarea Butîrka unde a suferit de o boală de inimă. Fiica lui adoptivă, Elena Codreanu-Racovski, a fost și ea o victimă a terorii staliniste: a fost demisă de la teatrul Mossoviet unde lucra și deportată in Siberia. În anii 1950, după moartea lui Stalin a putut reveni la Moscova, iar în 1975 s-a repatriat in România, unde trăia fratele ei, biologul acad. Radu Codreanu
Cristian Racovski () [Corola-website/Science/307455_a_308784]
-
nepot al lui Racovski, Boris Ștefanov, care fusese încurajat de el să se alăture mișcării socialiste înaintea Primului Război Mondial, a devenit ulterior secretar general al Partidului Comunist Român și a fost, se pare, executat în U.R.S.S. în cursul Marii Terori staliniste, în anul 1940. În anii 1930 prietenul și admiratorul lui Racovski, scriitorul Panait Istrati, profund dezamăgit de cele ce a văzut in Uniunea Sovetică, inclusiv de soarta rezervată acolo veteranului lider comunist pe care îl respecta, și-a împărtășit opiniile
Cristian Racovski () [Corola-website/Science/307455_a_308784]
-
de a fi fost de asemenea în solda lui Troțki și a lui Racovski). La 4 februarie 1988, în perioada Glasnost -ului, Rakovski a fost reabilitat alături de alte victime nevinovate ale procesului la care a fost judecat în timpul Marii Terori staliniste. La 21 iunie 1988, împreună cu Buharin, Mihail Cernov și Arkadi Rosengoltz, Rakovski a fost recooptat postum în Partidul Comunist al Uniunii Sovietice, care în curând va înceta de altfel de a mai exista. În cursul vieții sale, Cristian Rakovski a
Cristian Racovski () [Corola-website/Science/307455_a_308784]
-
a Israelului. Apologeții antisemitismului, din dreapta și din stânga hărții politice, folosesc deseori, mai ales după Holocaust, cuvântul „sionist” în locul celui de „evreu”, pentru a nu fi acuzați de antisemitism. O tradiție în acest sens s-a creat încă în cercurile comuniste staliniste și troțkiste, în cele anarhiste, precum și în propaganda antisemită promovată de grupări conducătoare și intelectuale din lumea arabă și musulmană și de simpatizanții acestora, pătrunzând și în narativul de neo-emancipare islamică față de expansionismul modernist reprezentat de „Diavolul cel Mare”, adică
Sionism () [Corola-website/Science/303069_a_304398]
-
Ideea lui Stalin era să creeze un "Sion sovietic", cu o "cultură evreiască socialistă". Limba națională urma să fie limba idiș - scrisă cu litere chirilice, limba ebraică fiind interzisă - ideologia comunistă ateistă trebuind să înlocuiască valorile tradiționale iudaice. Conform teoriei staliniste a rezolvării problemei naționale, un grup poate să fie o națiune doar dacă - în afară de o limbă comună, o "cultură" comună, o istorie=tradiție comună, aspirații comune de viitor - ocupă și un teritoriu comun și, cum nu exista un teritoriu evreiesc
Sionism () [Corola-website/Science/303069_a_304398]
-
din Palestina. Posibil că antisemitismul l-a îndemnat pe Stalin să-și colonizeze evrei "la capătul lumii", în îndepărtatul Birobidjan, într-un fel de ghetou, pentru a se debarasa de o populație jenantă, efervescentă, turbulentă, posibil de asemenea, că intențiile staliniste erau benefice, o încercare sinceră de a crea o regiune autonomă care să răspundă la aspirațiile naționale evreiești, trebuie să luăm în considerare și posibilitatea unei toane de moment a dictatorului, Stalin nu a avut prieteni, sau sfetnici adevărați și
Sionism () [Corola-website/Science/303069_a_304398]
-
evreiești americane, care fugise de criza economică, care lovise lumea capitalistă, pentru a-și construi o viață nouă în Biroboidjan, toate, conform cerințelor realismului socialist, proslăveau minunata viață socialistă din regiune. Falimentarul "experiment Birobidjan" a fost stopat cu prima campanie stalinistă de epurări.Cosmopolit fără țară (în ) a fost un eufemism sovietic folosit în timpul campaniei antisemite staliniste din perioada 1948-1953, care a culminat cu „demascarea complotului doctorilor evrei", o conspirație înscenată care ar fi urmat să elimine fizic conducerea Uniunii Sovietice
Sionism () [Corola-website/Science/303069_a_304398]
-
viață nouă în Biroboidjan, toate, conform cerințelor realismului socialist, proslăveau minunata viață socialistă din regiune. Falimentarul "experiment Birobidjan" a fost stopat cu prima campanie stalinistă de epurări.Cosmopolit fără țară (în ) a fost un eufemism sovietic folosit în timpul campaniei antisemite staliniste din perioada 1948-1953, care a culminat cu „demascarea complotului doctorilor evrei", o conspirație înscenată care ar fi urmat să elimine fizic conducerea Uniunii Sovietice prin otrăvire. Termenul și persecuțiile i-au vizat direct pe evrei, totuși, acest fapt nu a
Sionism () [Corola-website/Science/303069_a_304398]
-
fost arestați și executați, iar școlile evreiești au fost închise. Izbucnirea celui de-al doilea război mondial a pus capăt proiectului Nirobidjan. Eforturile în această direcție au fost stopate cu deosebire, odată cu declanșarea celui de-al doilea val al epurărilor staliniste și a scandalului complotului doctorilor și cu fondarea statului modern Israel. Încă odată, conducătorii evrei sovietici au fost arestați și s-au făcut eforturi pentru distrugerea urmelor de cultură evreiască din zonă. Până și colecțiile iudaice ale bibliotecilor locale au
Sionism () [Corola-website/Science/303069_a_304398]
-
și închis până ce în 1940 a fost expulzat in URSS, în schimbul steagurilor armatei revoluționare maghiare din 1849 capturate de către armata rusă după capitularea revoluționarilor la Șiria. În continuare a activat in cadrul Cominternului, reușind să nu fie secerat de represiunile staliniste a căror victimă a fost Kun. S-a întors în Ungaria cu Armata Roșie și după instalarea regimului comunist, a fost desemnat ca secretarul general al partidului comunist. În 1948, comuniștii i-au forțat pe social-democrații maghiari să realizeze o
Mátyás Rákosi () [Corola-website/Science/303143_a_304472]