2,683 matches
-
pe lângă vila nu știu cărui scriitor, mi-a arătat cum ajung acasă. A doua zi, pe când m-am întors să pozez locuința aia, m-am uitat cu un pic de invidie la niște pantofi verzi cu tocuri înalte și o fustă bleumarin strâmtă și frumos croită, tânăra îmbrăcată așa și impecabil coafată, ieșea în grabă din curtea vilei, purtând cu ea o altă imagine clasică a Italiei. De la italience învățasem să-mi întind părul și mi se părea suprema formă de eleganță, pentru că
Portocalele roșii de Sicilia by Rodica Dinulescu () [Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
întotdeauna; n-a venit toată lumea, de pildă, Mircea și Dana, nu. dar au venit, totuși, destul de mulți, unii pe care nu i-am mai vazut de câțiva ani, cred. Anca, într-o nouă prezentare, tunsă și cu o fustă destul de strâmtă... cu un fermoar mai mult decât vizibil la spate... atât de vizibil că-i dăduseră lacrimile lui Radu de câte exerciții de alunecare a privirii a făcut. apropo de Radu, bănuiesc că ai aflat că s-a mutat... dar probabil
Portocalele roșii de Sicilia by Rodica Dinulescu () [Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
a pătrunde cât mai adânc în niște vieți care nu-i aparțin. La capătul acestei strădanii, apare limpede care-i este vocația: să se trudească din toată inima să fie nimeni sau să fie mai mulți. Cu cât sunt mai strâmte limitele între care e silit să se miște spre a-și crea personajul, cu atât are nevoie de mai mult talent. Peste trei ore, va muri sub chipul lui de astăzi, în trei ore, trebuie să simtă și să exprime
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
lui Sofocle, ca și Kirilov al lui Dostoievski, ne dă astfel formula victoriei absurde. Înțelepciunea antică se întâlnește cu eroismul modern. Nu descoperi absurdul fără a fi ispitit să scrii un manual despre fericire. "Dar cum? Pe căi atât de strâmte...?" Există doar o singură lume. Fericirea și absurdul sunt doi copii ai aceluiași pământ. Ei sunt nedespărțiți. Ar fi greșit să spunem că fericirea se naște neapărat din descoperirea absurdului. Se întâmplă la fel de bine ca sentimentul absurdului să se nască
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
Tibetul în statul chinez, care este de natură unitară. Tibetanii, însă, și-au apărat cu o obstinație eroică limba, apropiată de birmaneză, religia* - budismul tibetan -, obiceiurile și sistemul teocratic. în primul deceniu, RPC transformă autonomia promisă într-un protectorat din ce în ce mai strâmt, în ciuda posibilității care exista pe atunci, a încheierii unui compromis cu dalai-lama. Survenind după revoltele din Kham, răzmerița care izbucnește la Lhasa, în octombrie 1959, îl constrânge pe acesta să fugă la Dharamsala, în India, de unde animă un guvern în
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
și la penuria de locuințe. Acesta dă naștere apartamentelor în comun, komunalka, procedând la atribuirea către mai multe familii o dată a apartamentelor existente și la folosirea în comun a dependințelor. Fiecare familie nu dispune, astfel, decât de un spațiu extrem de strâmt, moștenind uneori doar câte un culoar, un ungher, o pivniță; în 1926, un milion de moscoviți trăiesc în mai puțin de câte 6 m2, iar jumătate dintre aceștia în mai puțin de câte 4 m2. în 1936, nu se mai
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Își evocă „studiile” efectuate În cursul periplului său prin Liban, Siria, Palestina și Galileea: „Studiile pe care le-am realizat asupra religiilor, istoriei, moravurilor, tradițiilor și fazelor umanității nu sunt pierdute pentru mine. Aceste studii, care lărgesc orizontul atât de strâmt al gândirii, care aduc În fața rațiunii marile probleme religioase și istorice, care forțează omul să privească În urmă, să-și scruteze convingerile și să formuleze altele noi, această mare și intimă educație a gândirii prin gândire, prin locuri, prin fapte
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
ce-i lingea parcă întreaga-i față când mă anunța dulce că astfel îmi voi desăvârși educația de adevărat cavaler. Auzeam scrâșnetul fin al zăvoarelor de argint vechi, muzica cheilor în lăcatele de aur. Interiorul era de mărimea odăilor mele strâmte, joase. Lângă un perete aveam culcușul alcătuit din perne umplute cu pufuleț de gâscă, șaluri de lână afumată, perdele rupte, rufării intime, feminine, mototolite delicat, încleiate nimicitor în sucul acela de nedescris al vulvelor palpitând sub crinoline. Alături, în farfurii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2174_a_3499]
-
la Moscova?“. După trecerea briștii pe lângă cei doi mujici ruși care încercau să-și răspundă la această întrebare metafizică - „până unde o ajunge roata?“ -, este descris, tot în treacăt, un tânăr „cu pantaloni albi de canafas, cât se poate de strâmți, într-un frac ce se pretindea a fi la modă, de sub care se vedea plastronul prins cu o agrafă de Tula, din bronz, sub formă de pistol“. Suntem deci introduși în moda orășelului N.N., reședință de gubernie. Știm din primele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]
-
de a nu te putea exprima? Un artist trebuie se știe cât de cumplit e să nu te poți exprima. Schnabel recurge la o chestie simplă, cea mai la îndemână. Filmează în mare parte din punctul de vedere al eroului, strâmt, ca cel al unui scafandru privind prin vizor. Nu empatizezi cu eroul decât poate pentru că știi că personajul interpretat de Mathieu Amalric a existat de-adevăratelea. (Nu mă pot împiedica să nu mă întreb ce fel de film ar fi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2201_a_3526]
-
să fie atît de largă, pentru ca refluxul digestiv ascendent, care trece, obligatoriu, în canalul biliar, tot atît de repede și comod, să treacă înapoi de unde a venit, adică în tubul digestiv. Stagnarea conținutului digestiv în tractul biliar, favorizat de gura strîmtă, duce la grave infecții colangitice, care pot ajunge și la supurații severe intrahepatice. Aprecierea lărgimii gurii de anastomoză biliodigestivă cade în sarcina fiecărui chirurg, care, bazat pe experiența sa, știe să aprecieze diametrul anastomozei. în principiu, diametrul gurii de anastomoză
Pancreatectomiile by Ionescu Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/91855_a_92354]
-
pancreasului; - asocierea cu icterul mecanic a suferințelor bonturilor pancreatice este aproape obligatorie și aceasta prin două mecanisme: - refluxul conținutului digestiv al ansei derivate, conținut care nu-și mai revine în tubul digestiv de unde a plecat, datorită gurii de derivație biliodigestivă, strîmtă; rămînerea conținutului digestiv în canalul biliar principal duce, fie la angiocolitele acute sau chiar cu evoluție cronică însoțite de evoluția concomitentă a icterului, fie prin formarea de calculi pe magistrala biliară, formare generată de iritația mucoasei biliare și cu depunere
Pancreatectomiile by Ionescu Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/91855_a_92354]
-
ras, începea mai degrabă impresionant, cu impunătorul dom cafeniu, ochelarii cu ramă de baga (care-i mascau absența infantilă a sprîncenelor), buza superioară ca de maimuță, gîtul gros și trunchiul unui om puternic, îndesat într-o haină de tweed cam strîmtă, dar sfîrșea, oarecum dezamăgitor, cu o pereche de picioare fusiforme (îmbrăcate acum în pantaloni de flanelă și așezate unul peste celălalt) și tălpi aparent fragile, aproape feminine. Al doilea paragraf, pe care l-am citat deja în 3.2.1
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
etajului mijlociu al feței, adică a etajului nazal sau respirator: nas lung sau lat. b. Hipertrofia toracelui: toracele este lung și lat, cu augmentarea amplianței și a capacității respiratorii. Distanța bi-umerală este mai mare decât distanța bi-creste: umeri largi, șolduri strâmte. Statură subțire sau puternică și musculoasă, de tip atletic, cu membre fuziforme și subțiri, forme suple, piele albă, umedă și caldă la atingere, cu vene mari, proeminente și albăstrii. Fața roză, floridă, cu reflexe aurii și calde, trăsături armonioase, exprimând
Chirurgia modernă a sindroamelor posttuberculoase. Tuberculoză și homeopatie by Alexandru-Mihail Boțianu, Petre Vlah-Horea Boțianu, Oana-Raluca Lucaciu () [Corola-publishinghouse/Science/91974_a_92469]
-
intens, o natură sensitivă și delicată, cu entuziasm și disperare la fel de prompte, al cărui farmec captivează și înduioșează. Este tipul creator de artă, vis și poezie. Caractere morfo-statice Tipul zvelt, longilin, cu membre lungi și subțiri, trunchi alungit și torace strâmt. Atitudinea sa este mereu variabilă, dar întotdeauna expresivă și grațioasă, emanând farmec și eleganță, niciodată rigidă, ci întotdeauna în poziția care-i pune optim în valoare estetica, cu cel mai mic efort. Suplețea este caracteristica lui esențială. Antebrațul și brațul
Chirurgia modernă a sindroamelor posttuberculoase. Tuberculoză și homeopatie by Alexandru-Mihail Boțianu, Petre Vlah-Horea Boțianu, Oana-Raluca Lucaciu () [Corola-publishinghouse/Science/91974_a_92469]
-
iar această „a doua cale” Îi permite tocmai accesul la o altă enormă „jumătate a lumii”, care nu poate fi descrisă și, adeseori, nici măcar „bănuită”, dacă insul uman se ascunde, se „baricadează” Încăpățânat și arogant Între „zidurile Înalte și totuși strâmte” ale rațiunii, logicii comune, ale bunului-simț. Această „a doua cale” poate fi numită cea irațională și se face simțită nu rareori sub forma „perplexității” omului obișnuit de a cerceta lucrurile sau problemele doar cu „instrumentul” logicii comune. A perplexității, a
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
sau istorică, ci numai libertatea noastră strictă, creată de noi și din noi, ca o formă supremă de grație a acelorași zei. Simetria - În natură, un fenomen ce structurează haosul aparent și gigantic - se pare că acționează și În albia strâmtă a unei singure existențe, de parcă Cineva, deasupra, alături de umărul nostru, aproape invizibil sau chiar dedesubt, alergând sub tălpile noastre nătânge - ne amintim sobolul pe care-l invocă Hamlet! -, pedagog subtil și tenace ne indică, ne sugerează și uneori chiar ne
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
respectare a unui anumit ritual. În Asia și la popoarele sale, acest „cult” al celui predestinat de a conduce masele, popoarele, asumându-și existența și destinul lor, tindea să „lunece” spre acel Potentat, Despot sau Tiran - tiran nu În accepția strâmtă de azi, ci ca „atotputernic și binefăcător, judecător și providență!” -, loc uman Înalt, În care se concentrează voința și predestinarea, istoria ce prinde chip uman, deși acest chip nu e decât o figură purtată pe lectici, pe brațe viguroase și
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
românească din 1969, frecventează un cenaclu, o redacție, întâlnirile lor sunt rare și deloc amuzante) și tragică (prin uciderea involuntară a unui aparent rival), vag asemănător cu povestea Luceafărului și a Demonului. Marele zid e, într-o interpretare aproximativă, "cercul strâmt" al instinctelor și prejudecăților. În afara lui, e viața, realitatea. Firav sub raportul invenției epice, romanul lui Theodor Codreanu reține atenția prin "sofistica" sa, prin ținuta intelectuală. Autorul e deprins cu meditația, are exercițiul dialecticii, și, în ansamblu, un simț lingvistic
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
adevărului, adică a ființei totale. Spiritul, încercându-se, iese din sine și se-ntoarce în sine. Orice ființă e destinată ("destinațiune internă") călătoriei în cerc, încercării. Numai că fiecare își are o măsură a cercului. Cătălin și Cătălina au cercul strâmt" (p. 39). Acesta ar fi marele model ontologic eminescian, poemul filosofic al Ființei. Există, însă, și o mică ontologie eminesciană, derivată, modelată după "rațiunea practică", fiindcă Eminescu scrie și un poem publicistic al ființei coborâte în cotidianul practic, în transcedental
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
justificat și explicat în termenii biografiilor semnate de G. Călinescu, George Munteanu, Petru Rezuș și alții. Theodor Codreanu are la îndemână câteva tentative biografice recente Nicolae Georgescu, A doua viață a lui Eminescu, Ed. Europa Nova, București, 1994, și Cercul strâmt, Arta de a trăi pe vremea lui Eminescu, Ed. Floare Albastră, București 1995; Ovidiu Vuia, Misterul morții lui Eminescu, Ed. Paco, București, 1996, și Despre boala și moartea lui Eminescu, Studiu patografic, Ed. Făt-Frumos, București, 1997 care pun altfel problema
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
ele conțin numeroase note polemice, menite să arunce noi lumini asupra unei personalități tot mai des controversate în ultimul timp. Începutul l-a făcut N. Georgescu prin A doua viață a lui Eminescu (Editura Europa Nova, București, 1994) și Cercul strâmt. Arta de a trăi pe vremea lui Eminescu (Editura Floare Albastră, 1995). Acestor cărți le-au urmat cele semnate de Ovidiu Vuia: Misterul morții lui Eminescu (Editura Paco, București, 1996), și Despre boala și moartea lui Eminescu. Studiu patografic (Editura
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
tot prin dat, i-a fost să aibă fragilitatea petalei de floare albastră. Temperament încadrabil în "pustiul" melancoliei și caracter structurat pe antiteze (acele "antiteze care sunt însăși viața"), Eminescu, omul din căderea "în dincoace", a trăit acut, "sufocările" cercului strâmt, adesea mult prea sever, pentru ca abia "în dincolo", în "dreapta" posteritate, prin dovezile trecerii sale pământești, să-și afle locul cuvenit în ființa neamului său. Știutorii de Eminescu, cei obișnuiți, covârșitori numeric în fișele de bibliotecă, poartă (fără vinovăție) percepția
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
altădată (care au falsificat adevărul prin omisiune vinovată și complice) vor mai fi căutate sau considerate repere esențiale nu neapărat în eminescologie, dar măcar în lectura școlară! Pentru ca volumele lui Nicolae Georgescu (A doua viață a lui Eminescu și Cercul strâmt. Arta de a trăi pe vremea lui Eminescu), ale lui Theodor Codreanu (mă refer aici inclusiv la Dubla sacrificare a lui Eminescu), ale lui Ovidiu Vuia ( Misterul morții lui Eminescu și Despre boala și moartea lui Eminescu. Studiu patografic) și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Adrian Botez în textul său volum, Polemici "incorecte" politic nu este altceva decât semnul deplinei libertăți interioare, distincția unui crez, tăria unor convingeri, prestigiul unor mize majore și, nu în ultimă instanță, preeminența morală asupra unor "adversari" închistați în cercul strâmt al reacredinței și al dogmei despre care Blaga spunea că este "setoasă de sânge". În spiritul toleranței creștine și atenție! al dialogismului democratic, pentru care, declară că pledează "ultimii avatari ai marxismului cultural", ideologii "corectitudinii politice", Theodor Codreanu, își revendică
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]