2,230 matches
-
Aborigenii australieni sunt primii oameni care au colonizat continentul australian. Aceștia constituie, împreuna cu nativii din Strâmtoarea Torres, populația indigenă a Australiei. Ei s-au stabilit acum aproximativ 40.000 - 50.000 de ani pe continent, venind din Asia de sud sau Asia de sud-est. Aborigenii nu formează o populație omogenă, ci constau din mai multe triburi sau clanuri
Aborigeni australieni () [Corola-website/Science/326828_a_328157]
-
împotriva grecilor și celor care i-au ajutat, ceea ce a provocat reacția Imperiului Rus. La câteva săptămâini după bătălia de la Navarino, sultanul, califul tuturor musulmanilor, a proclamat în mod simbolic „Jihadul” (războiul sfânt) împotriva puterilor europene. El a hotărât închiderea strâmtorii Bosfor pentru traficul naval internațional, provocând practic Rusia, a cărui întreg comerț exterior trecea prin strâmtorile Mării Marmara. De asemenea, sultanul a declarat caduc Convenția de la Akkerman, semnată cu un an mai înainte cu Rusia. Sultanul a mai ordonat vasalului
Bătălia de la Navarino () [Corola-website/Science/325478_a_326807]
-
săptămâini după bătălia de la Navarino, sultanul, califul tuturor musulmanilor, a proclamat în mod simbolic „Jihadul” (războiul sfânt) împotriva puterilor europene. El a hotărât închiderea strâmtorii Bosfor pentru traficul naval internațional, provocând practic Rusia, a cărui întreg comerț exterior trecea prin strâmtorile Mării Marmara. De asemenea, sultanul a declarat caduc Convenția de la Akkerman, semnată cu un an mai înainte cu Rusia. Sultanul a mai ordonat vasalului său Muhammad Ali să nu-și retragă forțele din Peloponez. Aliații și-a trimis însă negociatorii
Bătălia de la Navarino () [Corola-website/Science/325478_a_326807]
-
Greciei, așa cum fusese definită prin Tratatul de la Londra. Împăratul Nicolae I și cabinetul său nu au forțat însă nota și nu au cerut acceptarea tuturor condițiilor dorite de ultranaționaliștii ruși, așa cum ar fi fost ocuparea Principatelor Dunărene și a regiunii strâmtorilor. Asemenea avantaje obținute de Sankt Petersburg ar fi adus la un conflict cu Austria și Regatul Unit. Drept consecință, Londra și Viena au acceptat fără multă tragere de inimă cele câteva câștiguri strategice ale rușilor. Acceptarea de către sultan a condițiilor
Bătălia de la Navarino () [Corola-website/Science/325478_a_326807]
-
a fost folosit ca un casus belli pentru războiul de iarnă. În 1998, președintele rus Boris Elțin a admis că această invazie a constituit de fapt un război sovietic de agresiune. Casus belli pentru războiul de șase zile este blocada strâmtorii Tiran Casus belli pentru Războiul din Vietnam este Incidentul din Golful Tonkin în care nava USS Maddox a fost scufundată. Trupele americane s-au retras din Vietnam, războiul fiind considerat unul dintre marile eșecuri ale politicii externe americane. Casus belli
Listă de pretexte de război () [Corola-website/Science/325617_a_326946]
-
acestora. Înainte ca așezarea să fie fost descoperită, exploratorul norvegian Helge Ingstad, dea-lungul mai multor ani a încercat să găsească pământul care a fost enumerat în Saga, cunoscut ca "Vinland". Ingstad spera să găsească așezarea pe o distanță mare de la strâmtoarea Hudson în nord, până la Golful Sfântul Laurențiu la sud, și chiar mai departe spre sud la Long Island. În cele din urmă, în 1960, norvegianul a avut parte de succesul mult așteptat. Sunt aceste săpături, urme ale așezării lui Leif
L'Anse aux Meadows () [Corola-website/Science/325753_a_327082]
-
arhitect al politicii conservatorare a Sfintei Alianțe. Pe de altă parte, Imperiul Rus, o altă mare putere care își arogase statutul de jandarm al Europei, privea cu simpatie insurecția grecilor, atât din solidaritate ortodoxă, cât și datorită intereselor stategice față de strâmtorile Bosfor și Dardanele. Un alt membru activ al Sfintei Alianțe, Regatul Franței, avea o poziție ambiguă: grecii, deși liberali, erau mai înainte de orice creștini, iar revolta lor împotriva otomanilor musulmani putea fi considerată drept o cruciadă. Regatul Unit, în ciuda unei
Tratatul de la Londra (1827) () [Corola-website/Science/325796_a_327125]
-
sau Öresund (, , nume oficial: "Øresundsbron") este un pod-tunel feroviar și rutier peste strâmtoarea Øresund. Podul are o lungime de aproape 8 km (5 mile) de pe malul Suediei către insula artificială Pepparholm, care se află în mijlocul strâmtorii. De pe această insulă drumul continuă prin tunel 4 kilometri către insula daneză Amager. Podul Oresund este cel
Podul Øresund () [Corola-website/Science/325037_a_326366]
-
sau Öresund (, , nume oficial: "Øresundsbron") este un pod-tunel feroviar și rutier peste strâmtoarea Øresund. Podul are o lungime de aproape 8 km (5 mile) de pe malul Suediei către insula artificială Pepparholm, care se află în mijlocul strâmtorii. De pe această insulă drumul continuă prin tunel 4 kilometri către insula daneză Amager. Podul Oresund este cel mai lung pod rutier și feroviar din Europa care conectează două zone metropolitane importante: cele ale capitalei daneze Copenhaga și ale orașului Malmö
Podul Øresund () [Corola-website/Science/325037_a_326366]
-
un tunel pentru o parte din drum este faptul că în apropiere se află Aeroportul Internațional din Copenhaga, iar din această cauză pentru a nu exista probleme cu traficul aerian a fost nevoie ca o parte din șosea să traverseze strâmtoarea pe sub apă. De asemenea, alte motive importante care au contribuit la construirea tunelului au fost pentru a oferi un spațiu mai mare navelor care traversează stramtoarea și pentru a evita iarna ca sloiurile de gheață să blocheze strâmtoarea. Podul Oresund
Podul Øresund () [Corola-website/Science/325037_a_326366]
-
să traverseze strâmtoarea pe sub apă. De asemenea, alte motive importante care au contribuit la construirea tunelului au fost pentru a oferi un spațiu mai mare navelor care traversează stramtoarea și pentru a evita iarna ca sloiurile de gheață să blocheze strâmtoarea. Podul Oresund trece frontiera dintre Danemarca și Suedia si în conformitate cu Acordul de la Schengen și Uniunea Nordică a Pașapoartelor există, de obicei, controale aleatorii vamale la intrarea în Suedia, dar nu și la intrarea în Danemarca. Podul Oresund a primit în
Podul Øresund () [Corola-website/Science/325037_a_326366]
-
pentru expedițiile britanice de mai târziu. Ross a stabilit geografia generală a acestei regiuni, numind multe dintre locurile ei: Marea Ross ("Ross Sea"), Marea Barieră de Gheață (mai târziu renumită Platoul de gheață Ross), Insula Ross, Capul Adare, Teritoriul Victoria, Strâmtoarea McMurdo, Capul Crozier și cei doi vulcani Muntele Erebus și Muntele Terorii. El s-a întors la Barieră de multe ori, sperând să o poată trece, totuși până la urmă nereușind să facă acest lucru, cel mai îndepărtat punct la care
Expediția Discovery () [Corola-website/Science/325047_a_326376]
-
ajungând la Capul Adare pe 9 ianuarie 1902. După o mică debarcare și după o scurtă examinare a ceea ce a mai rămas din tabăra lui Borchgrevink , nava a continuat drumul spre sud pe linia coastei Teritoriului Victoria. Odată ajunsă la Strâmtoarea McMurdo, Discovery a întors spre est, atingând din nou pământul la Cape Crozier unde a fost pus un mesaj la un punct prestabilit, pentru ca navele de salvare să identifice direcția în care se îndrepta expediția. Nava a urmat linia Marei
Expediția Discovery () [Corola-website/Science/325047_a_326376]
-
doilea zbor. Astfel, toți au putut vedea suprafața nesfârșită a barierei . Totuși, Wilson considera că aceste zboruri erau „pur și simplu o nebunie”. Discovery a navigat spre vest în căutarea unui loc de ancorare. Pe 8 februarie a intrat în Strâmtoarea McMurdo, iar în aceeași zi a ancorat în preajma limitei sale sudice, acel loc fiind botezat mai târziu Golful "Winter Quarters". Wilson a scris: „Cu toții ne-am dat seama de norocul nostru, fiind conduși către un așa loc de ancorare pentru
Expediția Discovery () [Corola-website/Science/325047_a_326376]
-
din timp de către Shackleton, care la începutul anului 1907 și-a anunțat planurile de a face o expediție cu două obiective: de a atinge Polul Sud geografic, dar și magnetic. Sub această constrângere, Shackelton a hotărât să nu lucreze din Strâmtoarea McMurdo, pe care Scott o considera a fi propriul său teren de lucru. În timpul respectivei expediții, neavând niciun loc sigur de ancorat, Shackelton a fost obligat să își încalce promisiunea. Ea a fost de succes, ajungând la 88°23′, mai
Expediția Discovery () [Corola-website/Science/325047_a_326376]
-
Imperiul Otoman a devenit clară la începutul secolului al XIX-lea. Rusia era cea mai interesată în Chestiunea Orientală. Imperiul Rus dorea să dețină controlul în Marea Neagră și să obțină accesul la Marea Mediterană (în principal prin ocuparea Constantinopolului și a strâmtorilor Bosfor și Dardanele). Rusia dorea cu ardoare să își asigure drepturi de navigație liberă în regiune pentru vasele comerciale și militare, negând însă aceste drepturi altor puteri europene. Rusia se arăta interesată și de apărarea intereselor creștinilor ortodocși din Imperiul
Chestiunea Orientală () [Corola-website/Science/325181_a_326510]
-
din menținerea unității Imperiului Otoman. Pe de altă parte, Regatul Unit considera că limitarea puterii Imperiului Rus este vitală pentru asigurarea securității posesiunilor coloniale din India. De asemenea, britanicii considerau că în cazul în care Rusia ar deține controlul asupra strâmtorilor Bosfor și Dardanele, aceasta ar putea afecta dominația Londrei în estul Mediteranei și ar pune în pericol importanta rută navală prin Canalul Suez. Regatul Unit considera de asemenea că echilibrul puterilor ar fi fost grav afectat în cazul prăbușirii Imperiului
Chestiunea Orientală () [Corola-website/Science/325181_a_326510]
-
doi monarhi au negociat în 1833 Tratatul de la Hünkâr İskelesi, prin care Rusia a reușit subordonarea otomanilor intereselor țariste. Imperiul Rus și-a asumat răspunderea protejării Imperiului Otoman împotriva atacurilor externe. În schimb, sultanul a fost de acord să închidă strâmtorile Bosfor și Dardanele pentru navele militare ori de câte ori Rusia era în stare de război. Această prevedere a tratatului a dat naștere unei noi probleme internaționale cunoscute drept „Chestiunea Strâmtorilor”. Tratatul prevedea interzicerea accesului tuturor vaselor militare, dar cei mai mulți lideri europeni au
Chestiunea Orientală () [Corola-website/Science/325181_a_326510]
-
împotriva atacurilor externe. În schimb, sultanul a fost de acord să închidă strâmtorile Bosfor și Dardanele pentru navele militare ori de câte ori Rusia era în stare de război. Această prevedere a tratatului a dat naștere unei noi probleme internaționale cunoscute drept „Chestiunea Strâmtorilor”. Tratatul prevedea interzicerea accesului tuturor vaselor militare, dar cei mai mulți lideri europeni au înțeles greșit că înțelegerea ar fi permis libera mișcare a marinei ruse. Cei mai vehemenți s-au dovedit a fi Regatul Unit și Franța, care se temeau de
Chestiunea Orientală () [Corola-website/Science/325181_a_326510]
-
îl sprijine pe Muhammad Ali. Marile puteri au ajuns în 1840 la un compromis: Muhammad Ali a depus jurământul de supunere, iar sultanul i-a recunoscut acestuia controlul ereditar asupra Egiptului. Singura problemă nerezolvată a acestei perioade a fost Chestiunea Strâmtorilor. În 1841, Rusia a fost de acord cu abrogarea tratatului de la Hünkâr İskelesi și a acceptat prevederile Convenția de la Londra cu privire la Strâmtori. Marile Puteri - Imperiul Rus, Regatul Unit, Franța, Austria și Prusia - au căzut de acord cu privire la reinstaurarea vechii legi
Chestiunea Orientală () [Corola-website/Science/325181_a_326510]
-
sultanul i-a recunoscut acestuia controlul ereditar asupra Egiptului. Singura problemă nerezolvată a acestei perioade a fost Chestiunea Strâmtorilor. În 1841, Rusia a fost de acord cu abrogarea tratatului de la Hünkâr İskelesi și a acceptat prevederile Convenția de la Londra cu privire la Strâmtori. Marile Puteri - Imperiul Rus, Regatul Unit, Franța, Austria și Prusia - au căzut de acord cu privire la reinstaurarea vechii legi otomane, care prevedea închiderea Strâmtorilor pentru toate navele de luptă în caz dă război, cu excepția celor ale sultanului și aliaților lui. După
Chestiunea Orientală () [Corola-website/Science/325181_a_326510]
-
fost de acord cu abrogarea tratatului de la Hünkâr İskelesi și a acceptat prevederile Convenția de la Londra cu privire la Strâmtori. Marile Puteri - Imperiul Rus, Regatul Unit, Franța, Austria și Prusia - au căzut de acord cu privire la reinstaurarea vechii legi otomane, care prevedea închiderea Strâmtorilor pentru toate navele de luptă în caz dă război, cu excepția celor ale sultanului și aliaților lui. După semnarea Convenției Strâmtorilor, împăratul Nicolae I a renunța la ideea subordonării sultanului și a reluat lupta pentru împărțirea teritoriilor otomane din Europa. După
Chestiunea Orientală () [Corola-website/Science/325181_a_326510]
-
Imperiul Rus, Regatul Unit, Franța, Austria și Prusia - au căzut de acord cu privire la reinstaurarea vechii legi otomane, care prevedea închiderea Strâmtorilor pentru toate navele de luptă în caz dă război, cu excepția celor ale sultanului și aliaților lui. După semnarea Convenției Strâmtorilor, împăratul Nicolae I a renunța la ideea subordonării sultanului și a reluat lupta pentru împărțirea teritoriilor otomane din Europa. După încheierea rebeliunii egiptene începute în 1831, slăbitul Imperiu Otoman nu a mai fost dependent în totalitate de Rusia. Imperiul Otoman
Chestiunea Orientală () [Corola-website/Science/325181_a_326510]
-
amenințării Rusiei la adresa Imperiului Otoman. Aliații au propus ca, în schimbul încetării ostilităților, Rusia să renunțe la protectoratul asupra Principatelor Dunărene, la pretențiile de amestec în afacerile interne ale otomanilor în sprijinul creștinilor ortodocși, să fie de acord cu revizuirea Convenției Strâmtorilor din 1841 și să acorde drept de liber trafic pe Dunăre tuturor națiunilor europene. Țarul a refuzat să se supună celor „Patru Puncte” și Războiul Crimeii a continuat. Negocierile de pace au început în 1856, la cârma Imperiului Rus fiind
Chestiunea Orientală () [Corola-website/Science/325181_a_326510]
-
a amânat până în decembrie. S-a încercat ridicarea ancorei la 10 decembrie, dar vremea a fost nefavorabilă. În cele din urmă, în dimineața zilei de 27 decembrie, "Beagle" a plecat din Barn Pool, de sub Mount Edgecumbe din zona vestică a Strâmtorii Plymouth și și-a început expediția de explorare. FitzRoy gândise organizarea așa încât el și ofițerii să se ocupe de hidrografie, iar Darwin să exploreze uscatul, profitând de expertiza sa în mineralogie și geologie, activitate care i-a lipsit lui FitzRoy
A doua călătorie a vasului Beagle () [Corola-website/Science/324537_a_325866]