2,445 matches
-
fațade, cu arcade, lucrare care, de asemenea, nu a fost executată. În interiorul lăcașului sunt așezate plăci comemorative cu numele ofițerilor și soldaților germani și austro-ungari care au căzut în toamna anului 1916 în luptele din jurul Sibiului. Plăcile funerare au fost strămutate din cimitirul de la Gușterița în anul 1940. Monumentul este cunoscut pentru acustica sa impresionantă, aici fiind organizate concerte (vezi și ICon Arts - mai jos), înregistrări audio și spectacole sincretice. Lăcașul mai găzduiește spectacole de teatru și expoziții. Platoul pe care
Cisnădioara, Sibiu () [Corola-website/Science/301703_a_303032]
-
atestări scrise: 1350-1359; "possessio Chekendal". În anul 1350, documentele istorice atestă pentru prima dată existența satului Țichindeal, sub denumirea de Chekendeal. Acest toponim derivă din numele de “Lalle siculorum” adică “Valea secuilor”, - secui așezați aici ca păzitori de graniță (ulterior strămutați în Secuime). Satul Țichindeal este așezat în partea de est a județului Sibiu și este situat la o altitudine de 504 m deasupra nivelului mării. El ocupă o suprafată de 133 de iugăre, 65 de iugăre fiind curți. (Suprafața satului
Țichindeal, Sibiu () [Corola-website/Science/301750_a_303079]
-
alta din 1722 aflată la marginea de nord-vest a satului Ghinoaica; două aflate în grădina lui Nicolae Cătescu din Ungureni una din secolul al XIX-lea și alta din 1732; una din 1635, aflată „la Greci”; și una din 1694, strămutată pe proprietatea lui Nicolae Guțu, la cramă (ambele în satul Vadu Săpat). Ultimul obiectiv, clasificat ca monument de arhitectură, este biserica „Cuvioasa Paraschiva” (1804) din Ghinoaica.
Comuna Vadu Săpat, Prahova () [Corola-website/Science/301753_a_303082]
-
locuitori, români greco-catolici majoritatea, două-trei familii de țigani, cu cca 10 suflete, un polonez și două evreice. În anul 2006 au fost circa 80 români ortodocși și cca 70 de țigani ortodocși și sectanți. În urma colectivizării populația tânără s-a strămutat la oraș. Azi mai sunt două-trei familii tinere de români și câteva de țigani. În vremurile bune, localnicii se ocupau de agricultură, pomicultură, creșterea animalelor. Azi se practică o agricultură de subzistență, se face palincă de prune și din fructe
Bercea, Sălaj () [Corola-website/Science/301774_a_303103]
-
dintre capitelurile originale), iar bolțile, cu excepția celor din absida sanctuarului, au fost înlocuite cu un tavan casetat. Noua criptă din spatele altarului, cu planul în formă de cruce, dă impresia unui mausoleu paleocreștin. Rămășițele pământești ale membrilor familiei Károlyi au fost strămutate în noua locație. Hramul inițial al bisericii, Nașterea Domnului, a fost înlocuit de Alexandru Károlyi cu cel de Sf. Anton de Padova. Din interior merită a fi menționate fragmentele mobilierului în stil baroc, picturile în ulei pe pânză reprezentând stațiile
Căpleni, Satu Mare () [Corola-website/Science/301759_a_303088]
-
purtat numele de „Viața nouă” mai târziu numele de „Vulturul Carpatin”. În calitate de campion județean, în anul 1994 echipa a jucat meci de baraj pentru promovarea în liga a treia a campionatului național. În anul 1995 antrenamentele și meciurile au fost strămutate la Gheorgheni, iar la Remetea încetează activitatea echipei. Clima din zonă este favorabilă pentru sporturile de iarnă, fapt ce a permis - printre altele - atingerea nivelului actual al hochey-ului școlar. Primele încercări în acest sens au avut loc în anii 1969-1972
Remetea, Harghita () [Corola-website/Science/300484_a_301813]
-
prin zonă, biserica îi atrage atenția lui Carol al II-lea, impresionându-l prin originalitatea și arhitectura arhaica a construcției. Ca urmare a dorinței regelui de a avea această biserică pe domeniul său de la Sinaia, Guvernul hotărăște în 1935 să strămute biserică în parcul reședinței regale de la Sinaia. Locuitorilor satului li se oferă despăgubiri pentru a-și putea reclădi o altă biserică. Nouă biserică a fost construită din piatră și a fost ridicată pe locul celei vechi.
Maiorești, Mureș () [Corola-website/Science/300587_a_301916]
-
1968, ele au trecut la județul Argeș și au fost comasate, apărând comuna Călinești în alcătuirea actuală. În comuna Călinești se găsesc patru monumente istorice de arhitectură de interes național: biserica de lemn „Sfinții Apostoli Petru și Pavel”-Drăghicești (1744, strămutată în 1988) din Călinești; Biserica de lemn „Sfântul Apostol Toma” și „Sfinții Voievozi”, zisă „a Turcului” (1758-1759) din Cârstieni; biserica „Cuvioasa Paraschiva” a fostului schit Lacu Negru (1787) din satul Radu Negru; și mănăstirea Râncăciov din secolul al XV-lea
Comuna Călinești, Argeș () [Corola-website/Science/300612_a_301941]
-
una de la 1660 din cimitirul bisericii Turcului din Cârstieni; una din 1724 de la fântâna veche și casa Ghencea Silviu (nr. 75) din Ciocănești; una din 1713 de la casa Ionescu Nicolae (nr. 49) de pe DN7 în același sat; una din 1726, strămutată în 2000 în fața casei parohiale (nr. 284) din fostul sat Gorganu de Jos (astăzi în satul Gorganu); crucea-pisanie a fostului schit Lacu Negru (1759), aflată astăzi în curtea cimitirului bisericii „Cuvioasa Paraschiva” din Radu Negru; una din 1667 aflată în
Comuna Călinești, Argeș () [Corola-website/Science/300612_a_301941]
-
Fundata și Lunca Gârții. În 1950, comuna a fost transferată raionului Muscel din regiunea Argeș. În 1968, a trecut la județul Argeș. În comuna Dragoslavele se află trei monumente istorice de arhitectură de interes național: (sfârșitul secolului al XVII-lea, strămutată în 1949); (1661); și (1745). Tot de interes național sunt considerate a fi și șapte cruci de piatră clasificate ca monumente memoriale sau funerare: cele două cruci de piatră ale lui Lupu Vameșul (una din 1692 aflată în zidul curții
Comuna Dragoslavele, Argeș () [Corola-website/Science/300622_a_301951]
-
i erau un popor germanic, originar din centrul Europei. Spre sfârșitul secolului II î.Hr., bastarnii s-au strămutat pe teritoriul de azi al Moldovei (Romania) si al Republicii Moldova, până la Dunăre și Marea Neagră. Munții Moldovei erau cunoscuți geografilor antici sub numele "Alpes ci". Prima mențiune a bastarnilor datează din jurul anului 200 î.Hr., când geograful "Demetrios" din Callatis, descriind ținuturile
Bastarni () [Corola-website/Science/300735_a_302064]
-
regionale. De aici înainte, hegemonia lumii „barbare” de la nord de Dunărea de jos, a aparținut pe rând dacilor, sarmaților, carpilor și goților. În cele din urmă, în jurul anului 282 d.Hr. împăratul Probus i-a învins pe bastarni și a strămutat o sută de mii dintre ei la sud de Dunăre, în imperiu. Aceasta este ultima menționare a bastarnilor în izvoarele istorice. Că populație germanică, între 182-180 i.en., se situau în zona gurilor Dunării, unde au primit solia regelui Macedoniei
Bastarni () [Corola-website/Science/300735_a_302064]
-
originile pentru că sub ei s-au făcut și s-au botezat multe nume și localități cu amprenta maghiară. De ce în Sânmartin nu a existat nicio altă nație decât cea română. A fost un singur evreu care și acela s-a strămutat din sat.( Frentiu Titus ) Calendarul ortodox: 12 noiembrie:Tot în această zi, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru sf.Martin de Tours, făcătorul de minuni, episcopul Franciei (Franța). Acest Martin era pe vremea împăratului Traian în Romă, comis cu rangul; și așezându
Sânmartin de Beiuș, Bihor () [Corola-website/Science/300864_a_302193]
-
sediul parohiei din satul Bălnaca : 1.) Apostol - tipărit la București în anul 1784 « Această dumnezeească carte... anume ce se cheamă Apostol s-au cumpărat prin cheltuiala domnescului sat Bălnaca și cine s-ar afla să o mute sau să o strămute de la sfânta biserică de la Bălnaca să fie afutisit și procletit de cei 318 sfinți părinți ce au fost în sobor la Nikeia. Dat-am la Bălnaca, 10 zile, iunie 1837. Întru stăpânirea mea la al 3-lea an stăpânind preoție
Bălnaca, Bihor () [Corola-website/Science/300844_a_302173]
-
astăzi două vetre de ars ceramică țărănească, adică vase de lut pentru trebuința zilnică a locuitorilor.Altă așezare a satului a fost pe Holmul Bajurii, la hotarul cu Teioasa, dar datorită alunecărilor de teren, partea aceea de sat a fost strămutată peste pârâul Spălătoresei, devenind partea ,din Vale” a satului, unde a fost ctitorită și prima biserică cu primul cimitir al satului Bajura. Bănuim că satul Bajura a fost un sat de răzeși înstăriți, el nefiind închinat vreunei mănăstiri mari din
Bajura, Botoșani () [Corola-website/Science/300889_a_302218]
-
satul vecin Prisăcani ). Fost sat de clacași pe moșia Flămânzi, se spune ca inițial ar fi fost situat cu circa 2 km mai la nord, dar din cauza invaziilor și a prădăciunilor ( mai la nord se află păduri întinse), s-a strămutat mai spre râul Miletin. Numele ar putea proveni de la proprietăreasa Paraschiva, căreia i se spunea Chita ( de la Paraschivuța ). De altfel și o pădure învecinată satului se numește Chițovanca. Pe la sfarsitul veacului al XVII-lea, moșia Flămânzi se află în proprietatea
Chițoveni, Botoșani () [Corola-website/Science/300902_a_302231]
-
Denumirea satului: Denumirea satului poate fi de origine slavă. În vechime satul de astăzi purta două nume, spre răsărit - Lișna, iar spre apus - satul Sfărcăuți, care a dispărut, probabil la 1822 când o bisericuță ce era în Lișna, a fost strămutată în parohia Crăiniceni (Horodiștea) județul Botoșani, după cum arată inscripția de acolo. Construcția bisericii Biserica s-a construit în anul 1814 și s-a terminat în 1816. Sfântul locaș a înlocuit o altă biserică dinspre nord zidită din piatră și cărămidă
Lișna, Botoșani () [Corola-website/Science/300914_a_302243]
-
de la cuvântul copălaie - care denumește capacul de lut de la stupii primitivi pentru albine, confecționați din buduroaie de tei. Primul lăcaș religios a fost Schitul Jorovlea, arondat Mănăstirii Coșula (construită în anul 1535). După anul 1840 locuitorii satului Jorovlea au fost strămutați pe malul râului Miletin, dezvoitându-se satele Copălău și Cotu. Prima biserică din satul Copălău a fost una din lemn construită în anul 1785. Religia creștin-ortodoxă este practicată de majoritatea cetățenilor comunei. Prima școală din Copălău a luat ființă la data
Comuna Copălău, Botoșani () [Corola-website/Science/300903_a_302232]
-
confesiunii ortodoxe, 25 erau catolici iar cei 14 evrei aparțineau Iudaismului. În anul 1908 întinderea suprafeței satului era de 3.217 jugăre. Satul avea o biserică de lemn construită în secolul al XVIII-lea, care, în anul 1939 a fost strămutată pe domeniul poetului Octavian Goga de la Ciucea. Numărul maxim de locuitori al satului a fost atins în anul 1956, cănd trăiau în sat 878 de suflete. După 1989, populația satului a scăzut dramatic, iar numărul copiilor care au rămas și
Gălpâia, Sălaj () [Corola-website/Science/301796_a_303125]
-
ruși-lipoveni, etc.) și 9 culte religioase care conviețuiesc în deplină armonie și toleranță. Comunitatea numără cca. 2.200 locuitori, în majoritate români (meglenoromâni), sosiți aici în 1940. Până în 1940 trăia în sat și o importantă comunitate bulgărească care a fost strămutată în Dobrogea de Sud în urma prevederilor din tratatul româno-bulgar de la Craiova din 1940. Potențialul economic al zonei este valorificat în domeniile: agricol, exploatarea pietrei, industrie mică. Localitatea este punct de plecare pentru trasee în Munții Măcin. Pe teritoriul satului Cerna
Cerna, Tulcea () [Corola-website/Science/301833_a_303162]
-
Mór biserica ar data din 1632 și conform tradiției ar fi adusă din satul Sălăjeni. Biserica se află pe noua listă a monumentelor istorice sub codul LMI: SJ-II-m-B-05113. Biserica de lemn (inițial construită în localitatea învecinată, Sighetul Silvaniei), a fost strămutată în localitatea Sălăjeni. Biserica a fost edificată la 1632, dar anul este nesigur (probabil pe la 1800). Tradiția orală afirmă că ar fi fost ridicată de pe fundație, pusă pe tălpi de lemn și trasă cu mai multe perechi de boi, in
Sălăjeni, Sălaj () [Corola-website/Science/301829_a_303158]
-
un sat în comuna Creaca din județul Sălaj, Transilvania, România. Viile Jacului, cel mai mic sat al comunei Creaca, este așezat în partea de vest a acesteia la poalele muntelui Meseș. După Revoluția de la 1848 în aceste locuri au fost strămutate (deportate) 15 familii, din care două erau familii de unguri. Aceștia au defrișat o parte din locul numit Pădurea Durului (Duruljo Erdö) și și-au construit bordeie în care să locuiască. În sat nu mai există unguri, prin căsătorie aceștia
Viile Jacului, Sălaj () [Corola-website/Science/301852_a_303181]
-
roți de cauciuc, înlocuitor al lemnelor. În trecut, focul se aprindea chiar în curtea cimitirului, loc in care se gaseste si Biserica, însă din cauza incidentelor din trecut (aprinderea spontana a ierbii uscate sau a crucilor din lemn), locatia a fost strămutată în afara incintei. Incă din zorii zilei dinaintea Învierii Domnului (Sâmbătă dimineața), tinerii entuziasmați față de rolul pe care îl au în această zi, se adună în grupuri și încep să colecteze cauciucuri sau trunchiuri de arbori, pe care le depozitează pe
Comuna Pardina, Tulcea () [Corola-website/Science/301857_a_303186]
-
era în zona cunoscută sub denumirea "Fundătura" pe marginea unor Chei străbătute de un fir de apă. Această vale prezintă versanți abrupți constituiți din forme stâncoase de la care se pare că derivă și numele localității. În timp satul s-a strămutat parțial, în prezent vatra satului este pe șes, în lunca Polocinului. Pe vechea vatră a satului Lespezi se mai regăsesc doar câteva case și Biserica reconstruită prin anii 1770. În satul Lespezi se află următoarele monumente istorice: Monumentul Eroilor căzuți
Lespezi, Vrancea () [Corola-website/Science/301880_a_303209]
-
reconstruită prin anii 1770. În satul Lespezi se află următoarele monumente istorice: Monumentul Eroilor căzuți în primul război mondial. Acest monument la început, a fost amplasat în piața din fața școlii satului dar, în anul 1968, din motive politice, a fost strămutat în curtea bisericii satului. Biserica "Nașterea Maicii Domnului" a cunoscut o dezvoltare în a doua parte a secolului al-XVIII- lea de către comunitatea monahilor ce trăiau în această parte a locului. La început de proporții reduse Schitul "Precista", monument istoric Cod
Lespezi, Vrancea () [Corola-website/Science/301880_a_303209]